AUR critică modul în care Ministerul Economiei, condus de Irineu Darău (USR), gestionează situația IAR Brașov, companie în care statul român deține 64,89% din acțiuni. În timp ce indemnizațiile membrilor Consiliului de Administrație au crescut de la 4.720 la 20.400 de lei brut lunar, angajații protestează pentru salarii neindexate și lipsa unor perspective industriale clare. Comisiile de specialitate AUR cer explicații privind aceste decizii, protejarea specialiștilor și implicarea fabricii de la Ghimbav în programul de achiziție a elicopterelor militare prin SAFE.
Ministrul Economiei, Irineu Darău, trebuie să explice de ce a fost aprobată majorarea de peste patru ori a indemnizațiilor conducerii, în timp ce angajații reclamă că indexarea salariilor negociată în luna iunie a fost blocată de măsurile guvernamentale. Deși ministrul invocă criterii de performanță și profitabilitate, AUR solicită publicarea indicatorilor concreți care au justificat aceste creșteri. Cum poate Guvernul să găsească justificări pentru majorarea remunerațiilor administratorilor, dar nu și soluții pentru angajații care asigură activitatea fabricii?
Situația de la Ghimbav este cu atât mai importantă cu cât România a semnat, la 17 iulie 2026, un ordin de achiziție pentru 12 elicoptere militare Airbus H225M, în valoare de aproximativ 757 de milioane de euro. Valoarea totală aprobată a proiectului, care include instruirea personalului și suportul logistic inițial, ajunge la 852 de milioane de euro. Cu toate acestea, nu au fost prezentate public contracte ferme care să demonstreze ce parte din această investiție va reveni IAR Brașov și furnizorilor români. România alocă sute de milioane de euro pentru elicoptere, dar viitorul producției aeronautice de la Ghimbav rămâne incert.
Comisiile de specialitate AUR atrag atenția că lipsa comenzilor și a unor perspective salariale predictibile riscă să determine plecarea inginerilor, tehnicienilor și muncitorilor calificați. Industria aeronautică are nevoie de personal format în ani de pregătire și experiență, iar pierderea acestor specialiști ar afecta capacitatea României de a produce, repara și întreține echipamente militare. Ministrul Irineu Darău trebuie să răspundă public: ce măsuri are pentru păstrarea specialiștilor în țară și ce perspective concrete le oferă?
AUR susține necesitatea modernizării Armatei și a cooperării industriale internaționale, dar solicită ca achizițiile externe să fie însoțite de investiții verificabile în industria românească. În acest context, Ministerul Apărării și Ministerul Economiei trebuie să prezinte public ce obligații concrete au fost asumate prin acordurile cu Airbus Helicopters, ce lucrări vor fi realizate la IAR Brașov, în ce termene și ce beneficii vor avea angajații și industria românească. Experiența fabricii de la Ghimbav în producția și întreținerea elicopterelor IAR-330 Puma trebuie valorificată prin contracte industriale, transfer de tehnologie, activități de mentenanță și implicarea furnizorilor locali.
Comisiile de specialitate AUR solicită Ministerului Economiei, Ministerului Apărării și conducerii IAR Brașov să prezinte public justificarea majorării indemnizațiilor, situația indexării salariilor, contractele ferme pentru fabrica din Ghimbav și un plan de menținere a personalului specializat. Sunt necesare termene, responsabilități și indicatori verificabili privind comenzile, investițiile și locurile de muncă. În lipsa acestora, există riscul ca România să finanțeze modernizarea tehnicii militare fără să consolideze corespunzător propria bază industrială.
AUR consideră că protestele de la IAR Brașov ridică o problemă majoră de responsabilitate guvernamentală. Într-o companie controlată majoritar de stat, autoritățile trebuie să explice de ce remunerațiile administratorilor cresc considerabil, în timp ce angajații reclamă salarii neindexate și incertitudine privind viitorul producției. Ministrul Economiei, Irineu Darău, are responsabilitatea de a prezenta măsurile prin care protejează capacitatea industrială de la Ghimbav și oamenii care o susțin.
România nu își poate permite să piardă specialiști formați în zeci de ani, în timp ce conducerea beneficiază de majorări salariale, iar comenzile industriale rămân neclare.
