145 de atacuri au fost raportate în apropierea frontierei României de la începutul războiului din Ucraina, 47 de pătrunderi neautorizate au avut loc în spațiul aerian național, iar 79 de drone sau fragmente au fost identificate, ridicate ori neutralizate.
În aceste condiții, Radu Miruță nu poate cere un nou mandat la conducerea Ministerului Apărării doar cu noi promisiuni. România trebuie să știe ce sisteme antidronă sunt operaționale astăzi, ce obiective strategice pot proteja și când proiectele pentru care statul plătește miliarde de euro devin capabilități militare reale.
Bilanțul ridică întrebări cu atât mai serioase cu cât primele două sisteme antiaeriene Oerlikon modernizate pentru lupta antidronă nu au trecut testele de recepție, deși trebuiau livrate în aprilie 2026. MApN a aplicat penalități, iar furnizorul a indicat luna septembrie drept nou termen estimat.
România are contractate prin SAFE sisteme SKYNEX, SKYRANGER și alte capabilități C-UAS, iar opt dintre proiectele de înzestrare aprobate prin acest mecanism vizează soluții antidronă și radare. Problema nu este câte contracte au fost anunțate, ci când devin acestea capabilități militare efective, unde sunt amplasate și ce pot proteja în mod real.
Situația este cu atât mai importantă în Dobrogea și la Dunărea de Jos. Incidentul din Portul Constanța din 5 iunie și situațiile în care drone sau fragmente au fost identificate în Marea Neagră, inclusiv în apropierea unor obiective energetice, arată că protecția Portului Constanța, a infrastructurii energetice și a Dunării trebuie tratată împreună cu apărarea antiaeriană și antidronă.
Comisia pentru Apărare AUR cere răspunsuri concrete: ce sisteme antidronă sunt operaționale acum în Dobrogea și la Dunărea de Jos, ce capacitate există pentru protejarea Portului Constanța și a infrastructurii energetice, când devin operaționale noile sisteme de apărare aeriană și cum va fi redus deficitul de personal.
O problemă separată este industria națională de apărare. Radu Miruță a recunoscut public că aceasta este „foarte învechită”, în timp ce MApN vorbește despre proiecte care ar urma să producă în România echipamente și sisteme moderne. AUR cere să se spună concret ce capacități de producție militară vor deveni funcționale în România și ce produse vor ajunge efectiv în dotarea Armatei Române.
Un contract semnat nu apără frontiera, iar miliardele alocate nu înseamnă automat o Armată mai puternică. Banii pentru Apărare trebuie transformați în sisteme operaționale, personal suficient, capacitate de reacție și producție militară în România.
Într-un moment în care amenințările se apropie de frontiera țării, România nu își mai permite mandate construite pe ceea ce „urmează să se facă”. Orice mandat la conducerea Ministerului Apărării trebuie judecat printr-un criteriu simplu: ce este operațional astăzi și ce poate proteja efectiv România și populația sa. Apărarea României se măsoară în capabilități și rezultate, nu în contracte anunțate și promisiuni pentru viitor.
Comments are closed