DECLARAŢIE POLITICĂ
Adresată de către domnul senator: Adrian Costea
Circumscripţia electorală: 23 Ialomița
Grupul Parlamentar: AUR
Şedinţa Senatului din data de: 05.09.2023
Titlul declaraţiei politice: Nedelcu Lixeanu, eroul care a murit prea devreme
Stimați colegi,
Declarația politică pe care o voi prezenta este un omagiu dedicat unui erou din primul război mondial sau Războiul Întregire Națională, așa cum este cunoscut în istoriografia și mentalul colectiv românesc. Om al școlii, învățător, dar și militar de carieră, a plecat pe front în vara anului 1916 și s-a jertfit pentru idealul unității naționale.
Nedelcu Lixeanu s-a născut la data de 8 noiembrie 1880 în satul Miloşeşti, judeţul Ialomiţa. Cu o gospodărie şi pământuri bine îngrijite, familia sa era stimată în comunitate. A avut patru fraţi şi o soră, fiind al doilea copil născut al lui Ion Dinu şi Elena Lixeanu. Strămoşii lor proveneau din Ţara Făgăraşului, din localitatea Lisa, astăzi în judeţul Braşov. S-au aşezat în Bărăgan, unde au primit pământ în anul 1860.
După absolvirea claselor primare la şcoala din comună doreşte să îşi continue studiile, fapt rar întâlnit în acele vremuri. Tatăl său ar fi dorit să aibă braţe de mucă în plus la câmp, însă băiatul era mult prea animat de dorinţa de învăţătură. Este înscris la şcoala normală „Carol I” de la Câmpulung, unde „isvoarele învăţăturii – captate de profesori învăţaţi – au potolit setea de a şti a micului ţăran din şeşul Bărăganului.
A absolvit cursurile instituţiei de învăţământ secundar în anul 1899, cu rezultate excelente. Primeşte un post de învăţător în comuna Padina, judeţul Buzău. Anul următor îl găsim la catedra şcolii din satul Brătianu, judeţul Ialomiţa. Destinul nu îi oferă şansa de a preda la şcoala din localitatea natală. A ştiut mereu să strângă oamenii în jurul lui, de la copiii captaţi de învăţătură până la sătenii cu care a înfiinţat banca populară „Unirea”, după principiul „unde-s mulţi, puterea creşte”.
Anul 1902 va marca îmbinarea celor două cariere: didactică şi militară. După satisfacerea stagiului militar de un an este trecut în rezervă cu gradul de sergent. Participă la Campania militară din 1913 (Al II-lea Război Balcanic) în Regimentul 79 Infanterie. Îşi completează studiile prin absolvirea şcolii militare de ofiţeri în rezervă de la Constanţa, un an mai târziu. În ajunul Marelui Război avea gradul de sublocotenent, de unde este chemat într-o concentrare de 40 zile pe frontul deschis la Turtucaia. În sudul ţării se vor purta lupte grele cu trupele germano-bulgare, în timp ce grosul armatei noastre elibera localitate după localitate la nord de Carpaţi, în Transilvania.
Elevilor săi le-a insuflat ideea necesităţii reîntregirii naţiunii române. Sătenilor le ţinea cuvântări înflăcărate cu ocazia zilelor de sărbătoare. Este însoţit la război de către cei patru fraţi.
Pe câmpul de luptă îşi încuraja frenetic camarazii cu îndemnul ˶Trageți, băieți, nu vă lăsați”. Aduna pentru ei armele din tranşee de la soldaţii decedaţi. Ale lor se încălzeau prea tare şi nu mai puteau fi folosite. Cam aşa
au decurs pentru eroul nostru luptele din intervalul 31 august- 5 septembrie 1916.
Inevitabilul se produce în ziua de 5 septembrie. Ridicându-se deasupra parapetului, este lovit de un glonţ în piept. Nu are nicio şansă de supravieţuire, murind la scurt timp, la doar 36 de ani, lăsând în urmă soţia cu cei cinci copii. Moare prea devreme, deoarece şi-a dorit din tot sufletul să vadă într-o zi România reunită în graniţele fostei Dacii.
Un secol mai târziu, un strănepot (Octavian-Florin Lixeanu) îi dedică un articol publicat în revista „Lumea”. Acesta este absolvent de Istorie, iar una dintre preocupările lui de cercetare a fost tocmai redarea trecutului glorios al familiei.Satul său natal i-a recompensat eroismul printr-o placă comemorativă, inaugurată pe data de 4 septembrie 2016. Drept gratitudine, biblioteca publică din comuna Miloşeşti îi poartă numele.
Sunt onorat, în calitate de parlamentar de Ialomița, să aduc un elogios omagiu la 107 de ani de moartea sa. Prin recuperarea memoriei unui erou ca Nedelcu Lixeanu, ne recuperăm și pe noi și pe generațiile următoare, fiind necesar un permanent apel la memorie.
Nu există răspunsuri