Prezentată de către: senatorul Costache CHERTIF
Circumscripţia electorală: nr. 26 Maramureș
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: „Mangalia nu trebuie să devină simbolul unei economii dependente: securitatea României începe cu apărarea interesului național”.
Domnule președinte, stimați colegi,
Vânzarea recentă, la 9 octombrie, a Șantierului Naval Mangalia către grupul german Rheinmetall, pentru aproximativ 138 de milioane de euro, cu 46 de milioane sub prețul inițial de pornire a licitației, ridică întrebări majore privind protejarea industriei strategice românești și apărarea interesului național. Situat la Marea Neagră, acest obiectiv industrial are o importanță deosebită pentru securitatea maritimă, economică și militară a României.
Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât România intenționează să se împrumute cu aproximativ 7 miliarde de euro prin instrumentul european SAFE, fonduri destinate inclusiv unor contracte de apărare cu societăți din grupul Rheinmetall. Nu putem accepta ca statul român să suporte povara îndatorării, în timp ce beneficiile industriale, tehnologice și economice ale acestor contracte să se concentreze preponderent în afara țării. Fiecare euro împrumutat trebuie să contribuie efectiv la securitatea României, la dezvoltarea producției naționale și la consolidarea autonomiei noastre strategice.
Există, totodată, motive serioase de îngrijorare cu privire la implicațiile unei orientări predominant militare a investițiilor strategice. Grupul industrial german din care face parte astăzi Rheinmetall are un trecut istoric care nu poate fi ignorat: industria predecesoare a grupului a contribuit în mod esențial la înarmarea Germaniei naziste și la susținerea efortului de război al celui de-al Doilea Război Mondial. Desigur că acest fapt istoric impune luciditate și responsabilitate, nu culpabilizarea automată a unei companii contemporane, dar faptul în sine nu poate fi neglijat. România trebuie să se asigure că investițiile și achizițiile sale militare servesc exclusiv apărării naționale și descurajării agresiunii, nu unei logici de escaladare a confruntărilor.
Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei demonstrează gravitatea riscurilor din regiunea Mării Negre. România trebuie să fie pregătită să-și apere teritoriul, populația și infrastructura critică, fără a confunda însă apărarea legitimă cu acceptarea necondiționată a oricărei cheltuieli militare sau a unor dependențe industriale externe. Securitatea nu poate însemna îndatorare fără beneficii naționale și nici implicarea țării, directă sau indirectă, într-o spirală a înarmării și a confruntării care ar putea expune populația română unor riscuri suplimentare.
În eventualitatea unei crize majore, România va avea nevoie de șantiere navale funcționale, de capacități proprii de producție și reparații, de specialiști și de lanțuri de aprovizionare reziliente. De aceea, Guvernul trebuie să prezinte Parlamentului un raport privind implicațiile strategice și economice ale vânzării Șantierului Naval Mangalia, investițiile asumate de noul proprietar, protejarea locurilor de muncă și beneficiile concrete pentru industria românească ale contractelor finanțate prin SAFE.
Solicit, de asemenea, evaluarea capacităților industriale care trebuie păstrate și dezvoltate pentru a garanta autonomia operațională a Armatei României, precum și transparență deplină în privința obligațiilor financiare și a rezultatelor economice ale acestor angajamente.
România are nevoie de apărare credibilă, nu de dependență strategică; de pace și descurajarea războiului, nu de decizii care ar putea amplifica riscurile de confruntare. Mangalia trebuie să devină un punct de relansare a industriei navale românești, nu simbolul cedării unor active strategice fără garanții ferme pentru interesul național.
Apărarea României începe nu numai la granițe, ci și în fabrici, în șantiere navale, în laboratoare și în capacitatea de a produce, întreține și repara ceea ce țara are nevoie pentru a-și proteja cetățenii.
