AUR acuză Guvernul că a gestionat defectuos situația Șantierului Naval Mangalia, lăsând una dintre cele mai importante capacități industriale strategice ale României să ajungă în faliment și să fie adjudecată cu aproximativ 46 de milioane de euro sub prețul inițial, fără să prezinte garanții concrete pentru viitorul acesteia. Activele șantierului au fost adjudecate de Rheinmetall Real Estate România pentru 138,03 milioane de euro, fără TVA, față de prețul inițial de aproximativ 184 de milioane de euro.
Comisiile de specialitate AUR cer Guvernului să explice cine răspunde pentru această situație, ce investiții și locuri de muncă sunt garantate și ce beneficii concrete va obține industria românească.
Situația șantierului nu este o problemă semnalată pentru prima dată. Încă din 16 aprilie 2025, deputatul AUR Dan Tănasă solicita Ministerului Economiei, prin întrebarea parlamentară nr. 876A, clarificări privind viitorul unității, negocierile cu investitorii interesați și soarta celor aproximativ 700 de angajați aflați atunci în șomaj tehnic. Ministerul a transmis un răspuns în luna mai 2025, însă adjudecarea activelor readuce în discuție responsabilitatea autorităților pentru evoluția șantierului și pentru perspectivele sale industriale.
Diferența de aproximativ 46 de milioane de euro dintre prețul inițial și cel de adjudecare necesită explicații publice. AUR cere prezentarea evaluărilor, a condițiilor licitațiilor și a justificării reducerii prețului, precum și verificarea respectării legislației de către instituțiile competente. Totodată, Guvernul trebuie să explice ce măsuri a luat pentru protejarea intereselor economice și strategice ale României în cadrul acestei proceduri.
Tranzacția trebuie analizată și în contextul programelor de înzestrare navală. Ministerul Apărării a confirmat contracte în valoare totală de aproximativ 920 de milioane de euro, fără TVA, pentru două nave de patrulare și două vedete destinate scafandrilor. AUR solicită clarificarea activităților care vor fi realizate efectiv în România, a investițiilor în capacități de producție și mentenanță și a participării furnizorilor români. Modernizarea Armatei trebuie însoțită de dezvoltarea industriei naționale de apărare.
Comisiile de specialitate AUR cer un plan public de relansare a șantierului, care să precizeze valoarea investițiilor suplimentare, calendarul repornirii activității, numărul locurilor de muncă, comenzile civile și militare, transferul de tehnologie și obligațiile noului operator. Statul trebuie să clarifice și condițiile de utilizare a terenului aflat în proprietate publică, precum și măsurile pentru păstrarea capacităților de construcție și reparație navală. Situația drepturilor salariale rămase în procedura de faliment trebuie urmărită separat.
AUR nu contestă participarea investitorilor străini la economia României, ci solicită garanții că această tranzacție va produce rezultate concrete pentru țară. România are nevoie de un șantier funcțional, de specialiști, de furnizori locali și de comenzi pe termen lung. Guvernul trebuie să prezinte ce obligații au fost asumate, cine verifică îndeplinirea lor și ce măsuri sunt prevăzute în cazul nerespectării angajamentelor.
Adjudecarea activelor nu înseamnă automat relansarea Șantierului Naval Mangalia. AUR cere Guvernului să demonstreze, prin investiții realizate, locuri de muncă și nave construite sau reparate în România, că această operațiune va avea un rezultat industrial real.
