Către: Ministerul Apărării Naționale, domnului ministru Radu-Dinel Miruță, 

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: De ce a ratat România termenul SAFE pentru înzestrarea cu noi arme de asalt și cât ne va costa în plus dacă vom plăti factura de la buget

                             Stimate domnule ministru,

Întrebat de presă ce se întâmplă cu programul de dotare a militarilor noștri cu arme de asalt moderne, care să înlocuiască vechile AK-47, MApN a transmis clar: dacă banii nu vin prin mecanismul european SAFE, programul va merge mai departe pe bani de la buget, între cele două variante existând, totuși, o diferență de sute de milioane de euro pe termen lung. Împrumuturile prin SAFE vin cu dobândă mică, cu scadență de până la 45 de ani și cu zece ani de grație. Comisia Europeană a ținut cont când a făcut alocările tocmai de starea finanțelor noastre, iar România a primit a doua cea mai mare sumă din tot mecanismul, 16,7 miliarde de euro, după Polonia. A plăti aceleași arme din buget, în condițiile în care avem unul dintre cele mai mari deficite din Uniune, înseamnă a renunța la o finanțare rezonabilă și a împinge povara pe umerii bugetului de stat, adică ai contribuabilului, în anii care vin.

În ceea ce privește contractul pentru noi arme de asalt, acesta trebuia semnat în primăvara lui 2026, dar a alunecat într-o fază de clarificări suplimentare, după ce s-au cerut verificări tehnice la documentația furnizorului ratându-se termenul-limită din 30 mai pentru achizițiile individuale prin SAFE. Întrebat ce s-a întâmplat, MApN a pasat răspunsul către Ministerul de Interne, care derulează procedura, deși tot MApN e principalul beneficiar, cu circa 240.000 de arme de infanterie evaluate inițial la aproape 440 de milioane de euro, dintr-un contract total de peste 800 de milioane. 

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Care este stadiul procedurii de achiziție a sistemelor de armament individual de infanterie și ce anume din documentația depusă a impus faza de clarificări suplimentare care a dus la ratarea termenului din 30 mai 2026?
2. Dacă programul nu mai poate fi finanțat prin SAFE și se trece la finanțare de la buget, care este costul suplimentar estimat pentru statul român, ținând cont de diferența de dobândă, de scadență și de perioada de grație față de condițiile mecanismului european?
3. Ce impact ar avea finanțarea de la buget a acestui program asupra țintei de deficit bugetar pentru 2026 și pentru anii următori?
4. Mai există posibilitatea recuperării finanțării prin SAFE pentru armele de asalt, printr-o eventuală reîncadrare a achiziției sau prin altă procedură, și în ce termen ar trebui luată această decizie?
5. Cum își împart MApN și MAI răspunderea pentru derularea acestei proceduri și pentru ratarea termenului, având în vedere că MApN este principalul beneficiar, iar procedura este condusă de MAI?
6. Ratarea termenului afectează în vreun fel angajamentele privind producția și localizarea industrială pe teritoriul național, inclusiv locurile de muncă asociate acestora?