Senatorul AUR Mircea Ionuț Sandu atrage atenția asupra importanței unei abordări echilibrate în aplicarea Strategiei naționale privind biodiversitatea 2026-2030, astfel încât obiectivele de protejare a mediului să fie armonizate cu dezvoltarea economică, securitatea energetică, agricultura și siguranța comunităților. Parlamentarul susține necesitatea unei evaluări riguroase a impactului strategiei și a unei colaborări reale cu mediul academic, cercetarea și sectoarele direct vizate.
”Sub presiunea unui termen din PNRR și pe procedură de urgență, coaliția a transformat astăzi în lege un document care pică la trei capitole diferite: cum se adoptă, cine l-a scris și cât costă economia românească. Miza este un jalon de aproape un miliard de euro, care trebuie publicat în Monitorul Oficial până la 31 august. Un miliard de euro este un argument serios. Din păcate, nu este și un argument juridic, științific sau economic.
Să începem cu procedura, fiindcă aici povestea devine aproape comică. Strategiile de ramură se aprobă prin hotărâre de Guvern, nu prin lege. Consiliul Legislativ a avertizat că Parlamentul nu se poate substitui Executivului și că riscă să încalce separația puterilor, scoțând strategia de sub controlul contenciosului administrativ. Traseul documentului spune tot: a fost adoptat mai întâi prin hotărâre de Guvern, pe 23 iulie, de un Executiv aflat în mandat restrâns după demiterea prin moțiune de cenzură, apoi și-a blocat singur publicarea, iar acum este „salvat” în Parlament tocmai ca să scape de propria ilegalitate. O strategie care trebuie salvată de la proprii autori nu inspiră, prin definiție, foarte multă încredere.
Urmează autorii. Partea tehnică a acestei strategii naționale nu a fost redactată de comunitatea academică, ci contractată în afara ei: două firme private și o asociație ornitologică (PRO BIODIVERSITAS SRL, M&S ECOPROJECT SRL și Societatea Ornitologică Română). Ca ordin de mărime, PRO BIODIVERSITAS SRL avea în 2025 șase angajați. Șase. Pentru o strategie care reglementează folosirea a peste douăzeci de milioane de hectare, adică aproximativ un angajat la fiecare patru milioane de hectare. În alte state, un asemenea document trece obligatoriu prin avizul comunității științifice: în Franța, prin Consiliul Național pentru Protecția Naturii, instanță de expertiză științifică prevăzută prin lege; în Germania, prin consilii științifice permanente formate din profesori și cercetători. La noi, universitățile de profil, de la ingineria mediului și îmbunătățiri funciare la hidrotehnică, agronomie și silvicultură, tocmai cele care formează specialiștii și produc datele, au fost ocolite. Astăzi, Parlamentul a făcut exact acest lucru: a votat drept lege un studiu de consultanță. O premieră pe care nu aveam niciun motiv să o sărbătorim.
Ajungem și la factură. Strategia prevede o extindere semnificativă a ariilor protejate, cu ținte reduse în Parlament de la 30% și 10% la 25% și 5% pentru ariile strict protejate. Chiar și reduse, aceste ținte ating direct utilizarea terenurilor, lucrările hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare, agricultura, energia și infrastructura, fără ca proiectul să fie însoțit de o evaluare de impact economic pe măsură. Cel mai bun indiciu că riscul era real vine chiar din text: a fost nevoie de un amendament prin care aplicarea strategiei să nu poată bloca proiecte strategice în energie, transporturi, agricultură și infrastructură. Când trebuie să scrii negru pe alb că propria lege nu are voie să oprească dezvoltarea țării, ai recunoscut deja că, fără acea frază, exact asta ar fi făcut.
Există și un revers al acestei povești, care ține direct de siguranța oamenilor. În loc să îngreuneze intervențiile din teren, statul ar trebui să investească urgent în lucrări de îmbunătățiri funciare: regularizarea cursurilor de apă, corectarea torenților, decolmatarea albiilor și bazine de retenție. Sunt exact lucrările care ar fi putut preveni sau limita dezastre precum cele de la Pechea, lovită de viituri în 2013, 2016 și din nou catastrofal în 2024, de la Broșteni, unde în 2025 viitura a ucis trei oameni și a inundat peste două sute de gospodării, sau de la Bușteni, unde în iulie 2026 o rupere de nori a transformat străzile în râuri în câteva minute. La Pechea, banii publici au mers în drumuri și în asfalt, dar nu și în proiectele de prevenție care ar fi ținut apa departe de case. România nu are nevoie de mai puține lucrări în albii și pe versanți, ci de mai multe, făcute la timp.
Din fericire, nu toate veștile acestei sesiuni sunt proaste. Într-o lege separată privind decarbonizarea sectorului energetic, adoptată ieri, 5 august 2026, am susținut amendamentul care leagă calendarul închiderii capacităților de realitatea din rețea: nicio capacitate de producție a energiei electrice pe bază de cărbune nu poate fi închisă înainte ca noi capacități, inclusiv pe gaz, să fie puse în funcțiune. Fără această condiție elementară, am fi riscat să oprim centrale pe cărbune fără să avem cu ce le înlocui, adică, pe scurt, să ajungem să trăim la lumina lumânării. Securitatea energetică nu este un moft, ci condiția ca școlile, spitalele și fabricile să funcționeze iarna.
Legea biodiversității ajunge acum pe masa Președintelui României. Îi solicităm să o trimită înapoi în Parlament pentru reexaminare sau să sesizeze Curtea Constituțională, ținând cont de observațiile Consiliului Legislativ privind adoptarea unei strategii prin lege. Cerem, în egală măsură, consultarea formală a universităților și institutelor de cercetare de profil, o evaluare reală de impact economic și teritorial, făcută împreună cu sectoarele care îi vor suporta costurile, și garanții ferme că protejarea naturii nu se traduce în blocarea investițiilor, în scumpirea energiei sau în abandonarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare de care depinde siguranța comunităților.
Susținem conservarea biodiversității. Nu susținem strecurarea unui studiu de firmă în Monitorul Oficial, sub acoperirea unei urgențe pe care tot inițiatorii au fabricat-o”, a declarat senatorul AUR, Mircea Ionuț Sandu.
Comments are closed