Prezentată de către: senator Barcari Dorina
Circumscripţia electorală: nr. 08 Brașov
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Titlul declaraţiei politice: Nu vă atingeți de Academia Română !
Stimați colegi parlamentari,
În ultimele săptămâni, România a asistat la apariția unor declarații revoltătoare și profund iresponsabile privind ideea desființării Academiei Române.
Ceea ce altădată ar fi părut o absurditate marginală a devenit, din păcate, un subiect rostit cu o seninătate periculoasă în spațiul public.
Trebuie spus limpede și fără echivoc: propunerea de desființare a Academiei Române reprezintă un atac direct la identitatea culturală, științifică și istorică a statului român.
A vorbi astăzi despre desființarea Academiei Române înseamnă fie o profundă ignoranță istorică, fie o tentativă deliberată de demolare simbolică a reperelor intelectuale ale României.
Este inadmisibil ca într-un stat european modern să fie promovate idei care tratează cultura, cercetarea și patrimoniul intelectual drept simple cheltuieli dispensabile.
Academia Română nu este un moft administrativ și nici o instituție care poate fi tratată contabilicește de oameni care confundă civilizația cu bilanțul de cheltuieli.
Academia Română este una dintre instituțiile fundamentale care au ținut vie limba română, cultura română, cercetarea românească și memoria acestui popor.
Academia Română nu este o anexă birocratică oarecare și nici un simplu centru administrativ care poate fi sacrificat pe altarul populismului contabil.
Academia Română reprezintă una dintre puținele instituții care au supraviețuit tuturor regimurilor politice, tuturor dictaturilor și tuturor experimentelor ideologice care au încercat să slăbească statul român și conștiința națională.
În jurul Academiei Române au gravitat generații întregi de savanți, istorici, cercetători, scriitori și oameni de cultură care au construit prestigiul intelectual al României.
Să vorbești astăzi despre desființarea acestei instituții demonstrează fie o ignoranță monumentală, fie o ostilitate deliberată față de valorile naționale.
Mai grav, astfel de poziții transmit mesajul toxic că România nu mai are nevoie de elite academice, de cercetare fundamentală, de conservarea limbii române, de patrimoniu cultural și de autoritate intelectuală.
Îngrijorător este faptul că astfel de idei sunt promovate într-un moment în care România se confruntă deja cu un exod masiv al inteligenței, cu subfinanțarea cercetării și cu o degradare constantă a respectului pentru educație și cultură.
În loc să investim în elite intelectuale, în cercetare și în instituții de prestigiu, unii aleg să transforme cultura într-o țintă a populismului ieftin și a radicalismului administrativ.
Această logică a demolării instituționale este periculoasă și profund nocivă pentru viitorul statului român.
Să fim foarte clari: nicio țară serioasă nu își demolează propriile instituții simbolice.
Nicio națiune care se respectă nu își declară război propriilor academicieni, propriilor cercetători și propriilor repere culturale.
Cei care cer desființarea Academiei Române transmit, de fapt, mesajul că România nu mai are nevoie de cultură, de memorie istorică, de autoritate intelectuală și de cercetare fundamentală.
Este o viziune toxică, periculoasă și profund anti-națională.
Desigur, orice instituție poate și trebuie să fie modernizată acolo unde există probleme.
Reforma este legitimă.
Exigența este legitimă.
Performanța trebuie cerută.
Dar între reformă și demolare există o diferență uriașă.
Academia Română trebuie reformată acolo unde este necesar, modernizată acolo unde există vulnerabilități și susținută acolo unde performanța trebuie încurajată.
Dar ideea desființării sale reprezintă o expresie a radicalismului administrativ, a ignoranței și a lipsei de viziune asupra rolului culturii și cercetării într-un stat european.
A cere desființarea Academiei Române nu înseamnă reformism.
Înseamnă dispreț față de cultura națională și o formă gravă de iresponsabilitate publică.
Astăzi nu discutăm doar despre soarta unei instituții.
Discutăm despre modul în care România își tratează propriile elite, propria memorie și propria demnitate culturală.
În loc să discutăm despre consolidarea cercetării românești, despre stoparea exodului intelectual și despre finanțarea adecvată a instituțiilor de prestigiu, asistăm la atacuri iresponsabile împotriva celei mai vechi și prestigioase instituții academice din România.
În acest context, ridic public următoarelor întrebări:
Care este poziția oficială a Guvernului României față de declarațiile și propunerile privind desființarea Academiei Române?
Există în cadrul Guvernului, al ministerelor sau al coaliției de guvernare analize, proiecte, grupuri de lucru sau discuții privind reorganizarea radicală, limitarea atribuțiilor sau desființarea Academiei Române?
Consideră Guvernul că Academia Română reprezintă o instituție strategică pentru identitatea culturală și științifică a statului român?
Ce măsuri concrete intenționează Executivul să adopte pentru susținerea cercetării academice românești și pentru protejarea instituțiilor fundamentale ale culturii naționale?
Cine își asumă public responsabilitatea pentru propagarea în spațiul public a unor idei care subminează prestigiul și autoritatea Academiei Române?
Ce evaluare are Guvernul asupra impactului pe care astfel de declarații îl au asupra imaginii internaționale a României și asupra mediului academic românesc?
O țară care își umilește intelectualii și își disprețuiește instituțiile academice devine o societate fără repere, fără identitate și fără viitor.
De aceea, transmit de la această tribună un mesaj ferm:
Nu vă atingeți de Academia Română!
Nu transformați patrimoniul intelectual al acestei națiuni într-o victimă a populismului și a improvizației politice.
România are nevoie de mai multă cultură, mai multă cercetare și mai mult respect pentru valorile sale fundamentale — nu de distrugerea lor.
România nu poate fi construită prin demolarea propriilor instituții simbolice și intelectuale.
O națiune care își disprețuiește elitele culturale și academice riscă să devină o societate fără memorie, fără direcție și fără respect pentru propriile valori.
Comments are closed