În această săptămână, Guvernul Bolojan a picat în urma moțiunii de cenzură depusă de AUR. Această moțiune a fost un răspuns firesc la nemulțumirile românilor, cei care, în proporție de peste 80%, consideră că țara merge într-o direcție greșită, iar aproape 60% considerau că acest guvern trebuia să plece.
De ce? Unul dintre motivele principale ține de faptul că între promisiunile guvernării Bolojan și realitatea trăită de români s-a căscat o prăpastie uriașă.
Cu domnul Bolojan la cârmă, România nu a avut parte de un nou început. A avut parte de o continuare a aceluiași model politic epuizat, a aceleiași guvernări rupte de popor, care cere sacrificii celor mulți, dar protejează privilegiile celor puțini.
A promis reformă, dar în realitate a livrat austeritate. La fel cum a promis stabilitate, dar ne-a livrat haos politic.
Nu mai spun că, în momentul învestirii ne-a promis competență. Unde e competența promisă anul trecut? Nu știu, pentru că în schimb a livrat improvizație, aroganță și o ruptură totală de realitatea românilor.
În aceste luni, românii nu au trăit mai bine. Dimpotrivă. Nivelul de trai a scăzut, consumul a scăzut, iar economia a încetinit, în vreme ce mediul de afaceri a continuat să fie sufocat de taxe și incertitudine. Fermierii sunt în continuare abandonați, iar pensionarii sunt împinși spre umilință. Tinerilor li se taie șansele, iar tot mai mulți români pleacă din țară pentru că nu mai găsesc aici nici stabilitate, nici speranță.
Aceasta este realitatea guvernării Bolojan.
Și peste toate acestea, guvernul condus de Ilie Bolojan a venit și a cerut românilor să strângă cureaua, în timp ce alegea să nu taie risipa, să nu reformeze cu adevărat statul, să nu atingă sinecurile, să nu desființeze privilegiile sistemului, ci să pună din nou nota de plată pe umerii celor care muncesc cinstit.
Mai grav, în loc să construiască, domnul Bolojan a administrat declinul. Nu a avut un plan pentru producția românească, o strategie pentru reindustrializare. Nu a avut o viziune pentru capitalul românesc, pentru dezvoltare. Singurul lucru pe care l-a propus a fost taxare, austeritate și… vânzarea pe bucăți a ceea ce a mai rămas strategic în această țară.
Ilie Bolojan a ales să guverneze ca un administrator trimis să pună ordine într-o contabilitate, nu ca un lider care apără interesele României.
Și acesta este marele pericol. Nu doar domnul Bolojan, ci întregul sistem care produce la nesfârșit oameni de paie, așa-ziși tehnocrați reci, executanți docili, oameni ai sistemului care citesc texte scrise de alții și iau decizii dictate din altă parte, fără legătură cu viața reală a românilor.
România are nevoie de stabilitate, da. Dar nu de stabilitatea mincinoasă pe care au promis-o cei din coaliția care l-a susținut pe Ilie Bolojan anul trecut și de care nu s-a ținut. Nu de „stabilitatea” austerității pusă pe umerii românilor.
România are nevoie de o stabilitate bazată pe încredere, pe competență, pe muncă, pe producție și pe respect față de cetățean. Pentru asta, avem nevoie de reconciliere națională, pentru că altfel vom merge la fel ca și până acum.
Domnul Bolojan a confundat România cu o fișă Excel și poporul român cu o coloană de cheltuieli ce trebuie tăiată. Nu, România nu este un tabel, ci este o națiune vie, demnă, iar poporul român are răbdare, dar nu infinită.
Acum, decizia cu privire la ce va urma aparține președintelui României. Acesta va trebui să se decidă ce alege: să perpetueze în greșeală, să sfideze ordinea constituțională sau să respecte voința românilor!
Comments are closed