Datele oficiale transmise de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene arată fără echivoc un adevăr pe care nu îl mai putem cosmetiza prin comunicate optimiste: România ratează o oportunitate istorică.
În perioada 2021–2026, din cadrul Politicii de Coeziune 2021–2027, România a atras doar aproximativ 8 miliarde de euro dintr-un total de aproape 31 de miliarde alocate. Adică nici 26%. În același timp, statul român a plătit peste 33 de miliarde de euro doar pe dobânzi în ultimii cinci ani.
Cu alte cuvinte, am plătit mai mult pentru datoriile noastre decât am fost capabili să atragem din fonduri europene nerambursabile. Aceasta nu este doar o problemă tehnică. Este o problemă de viziune, de competență și de responsabilitate politică.
În ceea ce privește Planul Național de Redresare și Reziliență, situația este la fel de îngrijorătoare. Din cele 13,57 miliarde de euro granturi alocate, România a atras puțin peste 6,4 miliarde – aproximativ 47%. Restul depind de reforme pe care guvernele succesive le-au amânat, diluat sau blocat.
Cererea de plată nr. 4 a fost transmisă cu întârziere majoră. Reforma pensiilor speciale a rămas incompletă, punând în pericol sute de milioane de euro. Iar termenul-limită pentru ultimele cereri de plată este 30 septembrie 2026. Timpul nu mai are răbdare cu România.
Responsabilitatea nu aparține unui singur partid sau unui singur premier. Este rezultatul unei guvernări fragmentate, indecise, mai preocupate de echilibre interne și calcule electorale decât de marile obiective naționale. Responsabilitatea este a PSD, PNL, USR și UDMR.
Guvernele de ieri și de azi au tratat absorbția fondurilor europene ca pe un exercițiu birocratic, nu ca pe un proiect strategic de modernizare a României. Problema nu este Europa. Problema este incapacitatea noastră administrativă și lipsa de voință reformatoare.
Anul 2026 va fi decisiv. Fie demonstrăm că suntem capabili să ne respectăm angajamentele și să folosim integral resursele puse la dispoziție, fie vom rămâne cu eticheta unui stat care ratează oportunitățile și preferă împrumutul scump în locul banilor nerambursabili. România nu își mai permite guvernări care trăiesc din promisiuni și justificări.
Este momentul unei mobilizări administrative reale, al asumării reformelor dificile și al unui efort național pentru a salva miliarde de euro care pot însemna autostrăzi, spitale, școli și infrastructură energetică.
Nu este doar o chestiune contabilă. Este o chestiune de viitor
Comments are closed