Cristina Emanuela Dascălu – Comunicat de presă – Masă rotundă. Educaţie pentru toţi. Soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii şi echităţii în învăţământ

De fiecare dată când rostim cuvintele „educaţie pentru toţi”, ar trebui să ne oprim o clipă şi să medităm asupra sensului lor profund.

A vorbi despre educaţie nu înseamnă doar a vorbi despre şcoală, ci despre însăşi coloana vertebrală a unei naţiuni. În fiecare sală de clasă se reflectă chipul moral, intelectual şi spiritual al României de mâine.

Astăzi, provocarea noastră nu mai este aceea de a asigura accesul la educaţie, ci de a garanta calitatea şi echitatea acesteia.
Dincolo de statistici şi reforme succesive, realitatea ne arată un sistem obosit, uneori inegal, care riscă să piardă esenţialul: formarea omului integral, nu doar instruirea individului funcţional.

Educaţia este o vocaţie naţională şi o responsabilitate morală. Adevărata calitate se clădeşte acolo unde profesorul îşi redobândeşte demnitatea, unde elevul simte că şcoala îi deschide orizonturi, nu îi impune limite, şi unde comunitatea redescoperă rostul culturii şi al cunoaşterii ca liant social.

Echitatea, la rândul ei, nu se reduce la egalizarea cifrelor dintr-un raport. Ea înseamnă a oferi fiecărui copil dreptul la şansa de a se împlini, indiferent de locul naşterii, de statutul social al familiei sau de provocările personale. Înseamnă o educaţie care vede dincolo de cifre, care simte, înţelege şi susţine.

Îmbunătăţirea calităţii şi echităţii în învăţământ presupune, în primul rând, reconstrucţia încrederii. Încrederea în şcoală, în profesor, în valorile care ne-au format ca popor.

Reformele pot schimba structuri, dar numai cultura poate schimba destine.

Avem nevoie de o cultură a respectului faţă de educatori, de o cultură a meritului şi a muncii bine făcute, de o cultură a excelenţei care nu exclude sensibilitatea, ci o desăvârşeşte.

Și, mai presus de toate, avem nevoie de o educaţie care să redea sens vieţii. Educaţia nu trebuie să formeze doar competenţe, ci caractere. Nu doar profesionişti, ci oameni cu discernământ, cu moralitate, cu iubire de adevăr şi de frumos.

Cred că echitatea autentică în educaţie se construieşte atunci când statul, familia şi şcoala nu se privesc ca instituţii separate, ci ca parteneri într-o lucrare comună. Iar calitatea educaţiei nu poate fi cuantificată doar prin standarde, ci se măsoară în nobleţea spiritului uman pe care şcoala o cultivă.

Să ne amintim, că educaţia pentru toţi nu înseamnă uniformizare, ci accesul fiecăruia la propria lui formă de împlinire, într-un sistem care inspiră, înalţă şi uneşte. România are nevoie de o educaţie care nu uită cine suntem şi care ne dă puterea de a deveni mai buni, mai drepţi, mai luminaţi.