În România anului 2025, statul continuă să se comporte ca un adversar al contribuabilului corect. În loc să combată adevărata evaziune fiscală, estimată la peste 25% din PIB, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, Agenția Națională de Administrare Fiscală preferă să-și concentreze resursele și controalele asupra micilor antreprenori, a celor care își plătesc taxele și încearcă să supraviețuiască într-un mediu economic tot mai sufocant.
În ultimele luni, tot mai multe firme mici și mijlocii reclamă inspecții abuzive, solicitări birocratice inutile și amenzi disproporționate pentru erori minore sau generate chiar de sistemele digitale ale ANAF, care adesea funcționează defectuos. În schimb, marile rețele comerciale care își ascund profiturile prin tot felul de artificii fiscale scapă de controale.
România are nevoie de un ANAF modern, echitabil și eficient, nu de un aparat birocratic care pedepsește conformitatea și ignoră frauda reală. Colectarea veniturilor bugetare nu se îmbunătățește prin presiune și hărțuire, ci prin transparență și digitalizare reală, nu simulată. Este nevoie de o administrație fiscală care tratează contribuabilul ca partener, nu ca potențial infractor.
Este momentul ca Ministerul Finanțelor să explice public de ce nu există o strategie reală de combatere a evaziunii la nivelul marilor contribuabili și de ce ANAF continuă să opereze cu dublu standard: dur cu cei mici, indulgent cu cei mari.
Până când acest dezechilibru nu va fi corectat, România va continua să piardă resurse esențiale, iar mediul de afaceri va rămâne captiv între birocrație și frică.
Comments are closed