Astăzi doresc să atrag atenția asupra unui fenomen care, din păcate, a devenit tot mai prezent în rândul adolescenților din România şi mai ales la Tulcea, bullyingul școlar.
Vorbim despre agresiuni fizice, verbale, psihologice sau chiar online, între copii, un flagel care lasă urme adânci în dezvoltarea lor emoțională și socială.
Conform studiilor recente, România se află printre primele țări europene în ceea ce privește rata de bullying în mediul școlar. Această realitate ne obligă să acționăm ferm și responsabil. Nu putem rămâne indiferenți atunci când copiii trăiesc în frică, când merg la școală nu pentru a învăța și a se dezvolta, ci pentru a supraviețui umilințelor, intimidărilor și excluderii sociale.
Este datoria noastră, ca legiuitori, să consolidăm cadrul legislativ, să susținem programe educaționale și campanii de prevenire, să pregătim profesorii și consilierii școlari pentru a recunoaște și combate aceste situații, dar mai ales să sprijinim familiile și comunitățile locale în crearea unui climat de siguranță și respect.
Un copil care este victima bullyingului nu are nevoie doar de sancționarea agresorului, ci și de protecție, înțelegere și sprijin pentru a-și recăpăta încrederea în sine. Iar un copil care agresează așa cum s a intâmplat recent și la Tulcea are nevoie de îndrumare și educație pentru a înțelege consecințele comportamentului său.
Fac un apel către Ministerul Educației, către inspectoratele școlare și către fiecare cadru didactic: să transformăm școlile noastre în locuri sigure, unde copiii să vină cu bucurie, nu cu teamă.
Bullyingul nu este „o joacă de copii”. Este o problemă serioasă, cu efecte pe termen lung, iar toleranța zero trebuie să fie regula de bază în orice unitate de învățământ.
Este responsabilitatea noastră să le oferim copiilor nu doar educație academică, ci și lecția respectului, a empatiei și a solidarității.
Comments are closed