Cu informarea: Domnului Consilier de Conturi Sorin Lazăr, coordonator Departamentul VI – Buget Local și coordonator al Camerelor de Conturi Județene

Cu informarea: Conducerii Camerei de Conturi Timiș

Spre luarea la cunoștință: Membrii Plenului Curții de Conturi a României

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Modul în care Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Timiș, instrumentează și urmează a valorifica constatările auditului de conformitate privind activitatea ADID Timiș și executarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare din Județul Timiș de către operatorul RETIM Ecologic Service SA, vizând: (i) investițiile nerealizate de 10.932.156 lei reținute pentru Zona 1 Timișoara și investițiile fără documente justificative de 7.235.620 lei reținute pentru Zona 0 Ghizela; (ii) calificarea acestor abateri drept simple „deficiențe de monitorizare”, iar nu drept prejudicii certe și determinabile; (iii) nerespectarea obligațiilor contractuale privind polițele de asigurare prevăzute la art. 22 din contractul de delegare; (iv) includerea în tarifele suportate de populație a costurilor aferente unor investiții inexistente și legalitatea structurii tarifare aprobate prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ADID Timiș nr. 3/16.04.2024; (v) modul de exercitare de către ADID Timiș a atribuțiilor de monitorizare și control prevăzute de contract; (vi) măsurile pe care Curtea de Conturi urmează să le dispună pentru stabilirea și recuperarea prejudiciului, recalcularea tarifelor și sesizarea autorităților competente; (vii) comunicarea notei prin care proiectul raportului de audit de conformitate și proiectul scrisorii către management au fost supuse spre aprobare Plenului Curții de Conturi; (viii) obținerea, în temeiul art. 5 și al art. 42 din Legea nr. 94/1992, a verificărilor și opiniilor de specialitate ale ANRSC și, după caz, ale ANAF, necesare fundamentării constatărilor și a opiniei de audit.

Stimată doamnă Președinte,

În temeiul art. 1 alin. (4), prin analogie cu exigențele art. 111 și în coroborare cu art. 140 alin. (1)–(3) din Constituția României, republicată, al art. 34 lit. d) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, precum și al art. 201–202 din Regulamentul Camerei Deputaților, vă adresez prezenta întrebare scrisă cu privire la modul în care Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Timiș, instrumentează și urmează a valorifica constatările auditului de conformitate desfășurat asupra activității Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș (ADID Timiș) și a executării contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare din Județul Timiș.

Precizez că, deși instrumentul de față rămâne în regimul juridic al întrebării scrise, ca formă de control parlamentar adaptată specificului raporturilor cu Curtea de Conturi a României — autoritate publică aflată, în temeiul art. 140 alin. (2)–(3) din Constituție, sub controlul Parlamentului —, demersul are ca obiect un subiect de interes public major din circumscripția electorală pe care o reprezint, Județul Timiș: fonduri publice locale, patrimoniu public și tarife suportate direct de cetățeni. Adresez prezenta întrebare în considerarea prezumției de cooperare loială a instituției și a obligației acesteia de a răspunde pe fond, complet și documentat.

I. CONTEXTUL ȘI MIZA ÎNTREBĂRII SCRISE

I.1. Cadrul contractual

La data de 08.12.2017 a fost semnat Contractul de delegare a gestiunii prin concesiune a serviciilor de colectare-transport al deșeurilor municipale din cele 5 zone ale Județului Timiș — Lotul 2 — Zona 1 Timișoara, încheiat între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară de Deșeuri Timiș (ADID Timiș), CIF 26171624, în calitate de delegatar, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, și societatea Retim Ecologic Service SA, cu sediul în Timișoara, str. Oituz nr. 3/A, în calitate de delegat. Durata contractului este de 10 ani de la Data de Începere (art. 3). Contracte de delegare a gestiunii aceluiași serviciu au fost încheiate și pentru celelalte zone ale județului, între care Zona 0 Ghizela.

Contractul de delegare instituie în sarcina operatorului obligații exprese, esențiale pentru obiectul prezentei întrebări: obligația de a efectua investițiile asumate prin Programul de Investiții (art. 9) și obligația de a încheia și menține polițele de asigurare (art. 22); iar în sarcina ADID Timiș — obligația de monitorizare a executării contractului (art. 13), precum și instrumentele de aplicare a penalităților (art. 28) și de reziliere (art. 37). Conținutul concret al acestor clauze este redat la pct. II.

I.2. Auditul de conformitate al Camerei de Conturi Timiș

Camera de Conturi Timiș a desfășurat o misiune de audit de conformitate privind activitatea ADID Timiș și executarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare. Potrivit informațiilor și documentelor aflate la dispoziția subsemnatului, proiectul raportului de audit a reținut o serie de abateri de o gravitate semnificativă, între care: investiții asumate prin contract și neexecutate de operator, investiții raportate fără documente justificative, nerespectarea obligațiilor privind polițele de asigurare și deficiențe în monitorizarea contractelor de către ADID Timiș.

Din analiza informațiilor și a documentelor aflate la dispoziția subsemnatului rezultă că modul în care aceste abateri ar fi fost calificate prin proiectul raportului de audit ridică serioase semne de întrebare. Apreciez că o calificare reductivă a acestor abateri nu ar reflecta natura lor juridică reală și că se impune cuantificarea integrală a prejudiciului produs bugetelor locale și cetățenilor.

Potrivit Regulamentului privind activitatea de audit public extern, după finalizarea etapei de conciliere cu entitatea auditată, proiectul raportului de audit și proiectul scrisorii către management se supun spre aprobare Plenului Curții de Conturi, printr-o notă întocmită de structura de specialitate. Cunoașterea conținutului acestei note este esențială pentru a stabili stadiul valorificării constatărilor și natura propunerilor înaintate Plenului în cazul ADID Timiș.

I.3. Miza întrebării scrise

Miza prezentului demers este următoarea: din informațiile disponibile rezultă că abaterile reținute de echipa de audit ar fi fost formulate preponderent sub forma unor „deficiențe de monitorizare” — formulare care, în opinia subsemnatului, nu reflectă nici natura juridică reală a faptelor, nici impactul financiar produs asupra bugetelor locale și asupra cetățenilor. O abatere constând în decontarea, prin tarif, a unor investiții care nu există în teren nu este o simplă deficiență administrativă de monitorizare, ci sursa unui prejudiciu cert, suportat de populație. Solicit, în consecință, clarificarea modului în care Curtea de Conturi urmează să trateze aceste constatări în raportul final și a măsurilor pe care le va dispune.

II. CADRUL NORMATIV ȘI CONTRACTUAL INCIDENT

La aprecierea modului de instrumentare și de valorificare a constatărilor de audit, precum și la calificarea juridică a aspectelor expuse prin prezenta întrebare scrisă, sunt incidente, în principal, următoarele acte normative, standarde profesionale și clauze contractuale:

Constituția României, republicată — art. 1 alin. (4) privind statul de drept și principiul cooperării loiale între autoritățile publice; art. 140, privind controlul exercitat de Curtea de Conturi asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare publice, obligația de raportare anuală către Parlament și controlul efectuat la cererea Camerei Deputaților sau a Senatului;

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată — competența de audit de conformitate, regimul valorificării constatărilor de audit, atribuțiile prevăzute de art. 5 alin. (6) și de art. 42 privind solicitarea de verificări și opinii de specialitate de la alte instituții ale statului, precum și obligația sesizării organelor de urmărire penală atunci când se constată fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni;

Regulamentul privind activitatea de audit public extern (RAAPE), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 629/2022 — privind etapele acțiunii de audit, faza de conciliere cu entitatea auditată și supunerea spre aprobare a Plenului Curții de Conturi a proiectului raportului de audit și a proiectului scrisorii către management;

Standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit (ISSAI / INTOSAI) — în special standardele privind auditul de conformitate (ISSAI 400 și ISSAI 4000), referitoare la determinarea și raportarea abaterilor de la cadrul de referință aplicabil;

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, și Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, republicată — care reglementează organizarea, gestionarea și controlul serviciului de salubrizare și stabilesc competențele Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) privind licențierea operatorilor și metodologia de stabilire, ajustare și modificare a tarifelor, aprobată în prezent prin Ordinul președintelui ANRSC nr. 640/2022 (anterior, Ordinul nr. 109/2007);

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor — privind trasabilitatea, evidența cantitativă și tratarea deșeurilor;

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului — privind identificarea beneficiarilor reali (UBO) ai persoanelor juridice.

Sub aspect contractual, sunt direct relevante următoarele clauze ale Contractului de delegare a gestiunii prin concesiune — Zona 1 Timișoara:

Articolul 9 – Obligațiile de investiții ale Delegatului. Operatorul „se obligă să efectueze investiții conform Programului de Investiții” (alin. 1) și „va pune la dispoziția deținătorilor de Deșeuri containerele și recipientele […] necesare realizării activității de precolectare separată”, contractul prevăzând expres că „Costurile de achiziționare a acestora sunt incluse în tariful ofertat de Delegat” (alin. 2). Rezultă fără echivoc că dotarea cu recipiente a fost achitată de populație prin tarif.

Articolul 13 – Monitorizarea contractului. ADID Timiș are obligația de a monitoriza respectarea de către operator a indicatorilor de performanță și a tuturor obligațiilor contractuale, de a inspecta înregistrările, facilitățile, echipamentele și vehiculele și de a întocmi periodic Rapoarte de monitorizare cu măsuri de conformare.

Articolul 22 – Asigurări. Operatorul „va obține și va menține pe întreaga durată a Contractului polițele de asigurare” pentru bunuri, parc auto, salariați și răspundere civilă generală și „va furniza Delegatarului/ADID Timiș copii ale polițelor de asigurări”. În cazul neîncheierii asigurărilor, ADID Timiș are dreptul de a acorda un preaviz de maximum 15 zile, înainte de a rezilia contractul conform art. 37.

Articolele 28 și 37 – Penalități și reziliere. Contractul reglementează penalitățile contractuale în sarcina operatorului pentru nerespectarea obligațiilor și a indicatorilor de performanță (art. 28), respectiv cauzele și procedura de reziliere a contractului (art. 37).

Toate aceste norme și clauze instituie obligații de rezultat și de control a căror neexecutare nu poate fi calificată drept o simplă neregularitate administrativă atunci când a generat un transfer nejustificat de resurse din fonduri publice și din sumele achitate de cetățeni.

III. CONSTATĂRILE DE FOND CARE IMPUN CLARIFICĂRI

Precizez că aspectele de fapt prezentate la prezentul punct sunt expuse astfel cum rezultă din proiectul raportului de audit și din informațiile și documentele aflate la dispoziția subsemnatului, iar verificarea, confirmarea și calificarea lor definitivă reprezintă tocmai atribuția Curții de Conturi, pe care prezenta întrebare urmărește să o clarifice.

III.1. Investiții nerealizate de 10.932.156 lei — Zona 1 Timișoara

Potrivit proiectului raportului de audit, în cazul contractului pentru Zona 1 Timișoara au fost reținute investiții nerealizate în valoare de 10.932.156 lei. Întrucât art. 9 alin. (2) din contract prevede că aceste costuri „sunt incluse în tariful ofertat de Delegat”, neexecutarea investițiilor înseamnă că populația a achitat, prin tarif, contravaloarea unor recipiente care nu i-au fost puse la dispoziție. Discrepanța dintre dotarea asumată prin caietul de sarcini și realitatea din teren rezultă din următoarele date, reținute în documentele de audit:

Rezultă că, din 137.485 de recipiente asumate prin oferta tehnică, ar fi fost identificate efectiv în teren doar circa 18.554, respectiv că peste 86% din dotarea asumată nu ar exista, deși costul aferent ar fi fost recuperat de la populație prin tarif, sub forma amortizării. O asemenea discrepanță nu poate fi calificată drept o simplă abatere de monitorizare.

III.2. Investiții fără documente justificative de 7.235.620 lei — Zona 0 Ghizela

Pentru contractul aferent Zonei 0 Ghizela, proiectul raportului de audit ar fi reținut investiții lipsite de documente justificative în valoare de 7.235.620 lei. Lipsa documentelor justificative împiedică verificarea realizării efective a investițiilor asumate și a corespondenței dintre costurile recunoscute în tarif și contraprestația reală. O situație similară ar fi fost reținută și cu privire la investițiile prevăzute prin actele adiționale aferente Zonei 1 Timișoara și Zonei 0 Ghizela, ceea ce indică un caracter repetitiv al lipsei de verificare.

III.3. Nerespectarea obligațiilor privind polițele de asigurare (art. 22)

Art. 22 din contract obligă operatorul să obțină și să mențină, pe întreaga durată a contractului, polițe de asigurare pentru bunuri, parcul auto, salariați și răspundere civilă generală și să furnizeze ADID Timiș copii ale acestora. Potrivit constatărilor de audit, operatorul nu ar fi prezentat dovezi complete privind existența acestor polițe, iar ADID Timiș nu ar fi verificat îndeplinirea acestei obligații.

Acest aspect constituie o abatere de conformitate de sine stătătoare — încălcarea de către operator a unei obligații contractuale esențiale și neexercitarea de către ADID Timiș a controlului prevăzut de contract — și o expunere la risc a patrimoniului public, în special a bunurilor de retur asigurabile potrivit art. 22 lit. a). Precizez însă, pentru rigoarea constatării, că prima de asigurare neachitată nu reprezintă, prin ea însăși, un prejudiciu adus bugetelor publice: ea ar fi fost datorată unui asigurator privat, iar neplata ei nu constituie o cheltuială nelegală din fonduri publice, ci o încălcare a contractului și un transfer nelegal de risc.

Aspectul devine însă cuantificabil în măsura în care fundamentarea tarifului a inclus o componentă de cost aferentă asigurărilor: dacă tariful a fost construit recunoscând un cost cu polițele de asigurare, iar operatorul a încasat acest cost prin tarif fără a încheia efectiv asigurările, suma corespunzătoare reprezintă un câștig necuvenit al operatorului și o sumă suportată nejustificat de plătitorii tarifului. Verificarea acestui aspect — iar nu a valorii primelor ca atare — este cea care se impune.

III.4. Activitatea de spălare a recipientelor — nemonitorizată și nedocumentată

Proiectul raportului de audit ar fi reținut că activitatea de spălare a recipientelor, în cadrul contractelor aferente Zonelor 0 și 1, nu a fost monitorizată corespunzător și nu a fost documentată complet, neexistând o evidență suficientă care să permită verificarea reală a serviciului prestat și facturat. În lipsa unei documentații verificabile, nu poate fi confirmată prestarea integrală a serviciilor și nu poate fi exclusă decontarea unor activități insuficient executate sau neexecutate.

III.5. Diferențe de tonaj și neîntocmirea documentației de atribuire pentru sortare și tratare mecano-biologică

Documentele de audit ar fi reținut neîntocmirea documentației de atribuire pentru activitățile de sortare a deșeurilor reciclabile și de tratare mecano-biologică a deșeurilor reziduale, precum și o diferență de aproximativ 3.361 de tone între cantitățile înregistrate la centrul Torac și cele raportate la depozitul Ghizela. Aceste aspecte, alături de semnalările privind amestecarea deșeurilor provenite de la unitățile administrativ-teritoriale cu cele provenite de la persoane juridice, ridică semne de întrebare privind trasabilitatea fluxului de deșeuri și legalitatea decontărilor efectuate.

III.6. Capacitatea tehnică prezentată la procedura de atribuire

Din informațiile și documentele aflate la dispoziția subsemnatului rezultă că dotarea tehnică a operatorului ar fi fost susținută, la procedura de atribuire, printr-un antecontract încheiat cu societatea RRR Remmert Recycling România GmbH — entitate din același grup —, antecontract care prevedea încheierea contractului final în termen de 10 zile de la desemnarea câștigătorului, dar care nu ar fi fost niciodată finalizat. Dacă aceste aspecte se confirmă, ele ridică problema realității capacității tehnice declarate în oferta pe baza căreia a fost atribuit contractul și impun o verificare expresă din partea Curții de Conturi.

IV. DE CE ABATERILE NU POT FI CALIFICATE DREPT SIMPLE „DEFICIENȚE DE MONITORIZARE”

IV.1. Mecanismul economic

Calificarea abaterilor exclusiv ca „deficiențe de monitorizare” deplasează centrul de greutate al constatării dinspre operatorul care a beneficiat de fonduri publice către autoritatea care nu a verificat, fără a numi prejudiciul în sine. Or, mecanismul economic este următorul: tarifele de salubrizare au fost fundamentate inclusiv pe amortizarea investițiilor asumate și pe recuperarea costurilor de capital. 

În măsura în care investițiile nu au fost efectuate, cheltuieli de capital neefectuate au fost recuperate de la populație prin tarif și s-au convertit în beneficiu al operatorului. Prejudiciul nu este eventual, ci cert și continuu, pe toată perioada în care tariful a inclus aceste costuri. 

La acestea se adaugă un element ce ține de orizontul de timp al contractului: potrivit art. 17.1.3 coroborat cu art. 36 alin. (4) lit. a) din contract, la expirarea duratei contractuale toate Bunurile de Retur — categorie care include expres pubelele și containerele — revin Delegatarului în mod gratuit și libere de orice sarcini, tocmai pentru că au fost achitate de populație prin amortizarea inclusă în tarif, plata unei valori neamortizate fiind prevăzută numai pentru încetarea contractului înainte de termen. În măsura în care aceste recipiente nu există în teren, la expirarea contractului autoritatea publică va prelua un patrimoniu în mare parte inexistent, deși cetățenii l-au plătit integral — moment în care prejudiciul nu mai este doar cert și continuu, ci devine definitiv, iar pârghiile contractuale de remediere (penalitățile prevăzute la art. 28 și rezilierea prevăzută la art. 37) rămân lipsite de obiect.

IV.2. Determinarea prejudiciului și distincția dintre investiții și asigurări

Cu privire la investițiile nerealizate, afirmația potrivit căreia „valoarea abaterii nu se poate determina” nu poate fi reținută: valoarea acestora rezultă din diferența dintre dotarea asumată și cea identificată în teren și este o mărime determinabilă prin expertiză. Determinarea prejudiciului trebuie să includă și componentele accesorii — actualizarea cu indicele de inflație, dobânzile și penalitățile aferente perioadei 2017–2025 —, în lipsa cărora recuperarea exclusivă a valorii nominale ar echivala cu o creditare gratuită, din fonduri publice, a unui operator privat.

Distinct de aceasta, în cazul polițelor de asigurare prejudiciul bugetar nu constă în valoarea primelor neachitate — sume datorate unui asigurator privat —, ci, eventual, în componenta de cost cu asigurările recunoscută în fundamentarea tarifului și neutilizată de operator. Această distincție este esențială pentru temeinicia raportului final: tratarea nediferențiată a celor două situații ar expune constatarea unui risc de respingere și ar slăbi tocmai partea solidă a dosarului — investițiile nerealizate.

IV.3. Viciu de legalitate a structurii tarifare

Dacă tariful a fost fundamentat pe amortizarea unor investiții inexistente, atunci amortizarea percepută prin tarif și profitul aferent acesteia sunt nejustificate, iar structura tarifară aprobată — inclusiv prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ADID Timiș nr. 3/16.04.2024, în baza căreia s-au aplicat tarife majorate începând cu 1 mai 2024 — este viciată și impune recalculare în funcție de infrastructura efectiv existentă.

IV.4. Inacțiunea ADID Timiș

ADID Timiș avea, potrivit art. 13 din contract, obligația de a monitoriza respectarea tuturor obligațiilor contractuale, iar potrivit art. 22 alin. (6), art. 28 și art. 37, instrumentele de a aplica penalități și, în ultimă instanță, de a rezilia contractul. Cu toate acestea, în aprilie 2025 ADID Timiș a comunicat oficial că monitorizează corespunzător contractele și că nu au fost constatate încălcări care să impună sancțiuni — poziție aflată în contradicție vădită cu constatările de audit privind investiții nerealizate de peste 10 milioane lei. Această contradicție impune, ea însăși, o clarificare din partea Curții de Conturi.

IV.5. Necesitatea obținerii opiniilor instituțiilor specializate

Constatările privind legalitatea fundamentării tarifelor și conformitatea structurii tarifare cu cadrul de reglementare aplicabil presupun o analiză de specialitate care depășește strict sfera verificării financiar-contabile. Pentru fundamentarea corectă a constatărilor, a concluziilor și, în final, a opiniei de audit, apreciez că se impune obținerea punctului de vedere al instituțiilor specializate ale statului.

Curtea de Conturi dispune, în acest sens, de instrumente legale exprese. Potrivit art. 5 alin. (6) din Legea nr. 94/1992, autoritățile publice cu atribuții de control financiar, fiscal, precum și de control ori supraveghere în alte domenii au obligația de a efectua cu prioritate verificările specifice, la solicitarea Curții de Conturi. Totodată, art. 42 alin. (1) din aceeași lege prevede că, în îndeplinirea atribuțiilor sale, Curtea de Conturi poate solicita organelor de control financiar și fiscal verificarea, cu prioritate, a unor obiective [lit. b)], poate cere și utiliza rapoartele celorlalte organisme cu atribuții de control [lit. c)] și poate cere unor instituții specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări [lit. d)].

În cazul de față, două instituții sunt direct relevante. ANRSC, în calitate de autoritate națională de reglementare competentă pentru serviciul de salubrizare, care licențiază operatorii și aprobă metodologia de stabilire, ajustare și modificare a tarifelor, este instituția în măsură să efectueze o verificare de specialitate asupra conformității fundamentării tarifelor practicate de RETIM și aprobate de ADID Timiș cu metodologia legală — inclusiv asupra modului în care au fost recunoscute în tarif costurile cu investițiile și cu asigurările. ANAF, în calitate de organ cu competențe de verificare fiscal-financiară asupra persoanelor juridice private, poate efectua, la solicitarea Curții de Conturi, verificările specifice privind situația fiscal-financiară a operatorului RETIM Ecologic Service SA, în măsura în care clarificarea constatărilor o impune.

Solicitarea acestor opinii și verificări nu reprezintă o formalitate, ci o garanție a temeiniciei raportului final: o concluzie de audit privind legalitatea tarifelor, formulată fără punctul de vedere al autorității de reglementare competente, ar fi insuficient fundamentată.

V. ÎNTREBĂRI ADRESATE CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI

Având în vedere cele expuse, vă rog să-mi comunicați un răspuns pe fond, individual și motivat, la următoarele 22 de întrebări:

Capitolul A. Stadiul și valorificarea auditului de conformitate

A.1. Care este stadiul actual al misiunii de audit de conformitate desfășurate de Camera de Conturi Timiș cu privire la activitatea ADID Timiș și la executarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare? A fost emis raportul final de audit? În caz afirmativ, vă solicit comunicarea acestuia.

A.2. Întrucât, potrivit Regulamentului privind activitatea de audit public extern, după parcurgerea etapei de conciliere proiectul raportului de audit și proiectul scrisorii către management se supun spre aprobare Plenului Curții de Conturi, vă solicit să îmi comunicați nota prin care aceste proiecte, întocmite în urma acțiunii de audit de conformitate la ADID Timiș, au fost supuse spre aprobare Plenului, dacă s-a solicitat aprobarea în această formă, conform art. 30 alin. (1) din RAAPE – „După parcurgerea etapei de concilere, proiectul raportului de audit și proiectul scrisorii către management sunt supuse aprobării Plenului Curții de Conturi” -, cu modificările și completările ulterioare, cu indicarea datei acesteia, a propunerilor formulate de structura de audit și a documentației anexate.

A.3. Confirmă Curtea de Conturi că proiectul raportului de audit a reținut investiții nerealizate în valoare de 10.932.156 lei (Zona 1 Timișoara) și investiții fără documente justificative în valoare de 7.235.620 lei (Zona 0 Ghizela)? Care este valoarea totală a abaterilor reținute prin proiectul de raport?

A.4. Pe ce considerente abaterile au fost calificate, în proiectul de raport, drept „deficiențe de monitorizare”, iar nu drept prejudicii certe? Intenționează Curtea de Conturi să reconsidere această calificare în raportul final, având în vedere că, potrivit art. 9 din contract, tariful include costul investițiilor?

A.5. Vor fi aspectele de fapt semnalate prin prezenta întrebare scrisă — în special discrepanța dintre dotarea cu recipiente asumată prin caietul de sarcini și cea identificată efectiv în teren — analizate și tratate punctual, pe fiecare aspect, de echipa de audit în raportul final de audit?

Capitolul B. Investițiile nerealizate și determinarea prejudiciului

B.1. În condițiile în care, din 137.485 de recipiente asumate, ar fi fost identificate în teren doar circa 18.554, intenționează Curtea de Conturi să cuantifice integral prejudiciul rezultat din includerea în tarif a costului recipientelor neachiziționate?

B.2. Respinge Curtea de Conturi afirmația, reținută în proiectul de raport, potrivit căreia „valoarea abaterii nu se poate determina”? Va dispune Curtea de Conturi efectuarea unei expertize a valorii investițiilor nerealizate și a amortizărilor încasate prin tarif în perioada 2017–2025?

B.3. Va include Curtea de Conturi, în cuantumul prejudiciului, și componentele accesorii — actualizarea cu indicele de inflație, dobânzile și penalitățile aferente — pentru întreaga perioadă 2017–2025?

B.4. Cu privire la Zona 0 Ghizela, ce verificări concrete a efectuat echipa de audit asupra investițiilor de 7.235.620 lei lipsite de documente justificative, precum și asupra investițiilor prevăzute prin actele adiționale?

Capitolul C. Polițele de asigurare și obligațiile privind personalul

C.1. A constatat auditul existența integrală, pentru perioada 2017–2025, a polițelor de asigurare prevăzute la art. 22 din contract (bunuri, parc auto, salariați, răspundere civilă generală) și depunerea la ADID Timiș a copiilor acestora?

C.2. A inclus fundamentarea tarifului o componentă de cost aferentă polițelor de asigurare prevăzute la art. 22? În caz afirmativ, va dispune Curtea de Conturi cuantificarea sumei încasate prin tarif cu acest titlu și neutilizate pentru încheierea efectivă a asigurărilor, ca sumă suportată nejustificat de plătitorii tarifului?

C.3. A verificat auditul eventualele discrepanțe între efectivul de personal prevăzut în organigrama anexată contractului de delegare și efectivul raportat ulterior, precum și impactul acestor discrepanțe asupra fundamentării tarifului?

Capitolul D. Tariful și impactul asupra cetățenilor

D.1. Va dispune Curtea de Conturi verificarea legalității structurii tarifare aprobate prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților ADID Timiș nr. 3/16.04.2024 și a tarifelor majorate aplicate începând cu 1 mai 2024, prin raportare la infrastructura efectiv existentă?

D.2. Va dispune Curtea de Conturi recalcularea tarifelor în funcție de investițiile realmente efectuate și recuperarea de la operator a sumelor încasate de la populație pentru bunuri inexistente, având în vedere că aceste bunuri, în calitate de Bunuri de Retur, ar fi trebuit să revină gratuit autorității publice la încetarea contractului, ca efect al achitării lor prin tarif?

D.3. A fost verificată activitatea de spălare a recipientelor (Zonele 0 și 1), reținută ca nemonitorizată și nedocumentată complet, pentru a stabili dacă au fost decontate servicii neprestate sau parțial prestate?

Capitolul E. Răspunderea ADID Timiș și măsurile dispuse

E.1. Cum se conciliază poziția oficială comunicată de ADID Timiș în aprilie 2025 — potrivit căreia contractele sunt monitorizate corespunzător și nu au fost constatate încălcări — cu constatările auditului privind investiții nerealizate de peste 10 milioane lei? Va verifica Curtea de Conturi exactitatea informațiilor astfel comunicate?

E.2. Va stabili Curtea de Conturi răspunderea persoanelor din cadrul ADID Timiș care aveau obligația contractuală de monitorizare și control (art. 13 și art. 22 din contract) și care nu au aplicat penalitățile prevăzute la art. 28 ori măsurile de reziliere prevăzute la art. 37?

E.3. Având în vedere indiciile rezultate din decontarea, prin tarif, a unor investiții și servicii neexecutate, precum și din prezentarea, la procedura de atribuire, a unui antecontract cu o entitate afiliată niciodată finalizat, intenționează Curtea de Conturi să sesizeze organele de urmărire penală competente, în condițiile Legii nr. 94/1992?

E.4. Va transmite Curtea de Conturi constatările sale către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) și către Consiliul Concurenței, pentru aplicarea sancțiunilor specifice în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice?

E.5. Pentru fundamentarea corectă a constatărilor privind legalitatea tarifelor, intenționează Curtea de Conturi să solicite ANRSC, în temeiul art. 42 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 94/1992, o verificare de specialitate privind conformitatea fundamentării tarifelor practicate de RETIM și aprobate de ADID Timiș cu metodologia legală de stabilire, ajustare și modificare a tarifelor?

E.6. Având în vedere că ANAF are competențe de verificare fiscal-financiară asupra persoanelor juridice private, intenționează Curtea de Conturi să solicite, în temeiul art. 5 alin. (6) și al art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992, verificări specifice privind situația fiscal-financiară a operatorului RETIM Ecologic Service SA, în măsura în care clarificarea constatărilor o impune?

E.7. Va dispune Curtea de Conturi, ca măsură, efectuarea unui audit extern independent privind realitatea investițiilor și fluxurile financiare dintre ADID Timiș și operatorul RETIM Ecologic Service SA pentru perioada 2017–2025?

VI. OBLIGAȚIA DE COOPERARE LOIALĂ ȘI CONSECINȚELE UNUI RĂSPUNS EVAZIV

Vă atrag atenția că prezenta întrebare scrisă vizează fonduri publice locale, patrimoniu public și tarife suportate direct de cetățenii din Județul Timiș, circumscripția electorală pe care o reprezint. Curtea de Conturi a României este, în temeiul art. 140 alin. (2)–(3) din Constituție, o autoritate aflată sub controlul Parlamentului, iar independența sa funcțională garantează imunitatea actelor sale de audit față de ingerințe în conținutul lor, dar nu echivalează cu sustragerea de la obligația de a răspunde Parlamentului asupra modului concret de instrumentare și de valorificare a constatărilor.

Subliniez, totodată, că din experiența raporturilor anterioare cu această instituție rezultă o practică de a comunica răspunsuri tardive, incomplete, formulate în termeni generici ori care eludează solicitările punctuale. În considerarea acestui istoric, precizez expres că un eventual răspuns evaziv, formal sau care invocă independența constituțională pentru a se sustrage de la aspecte care țin de legalitate și de valorificarea constatărilor va atrage următoarele consecințe:

(a) formularea unei reveniri documentate, în regimul juridic al întrebării scrise, cu indicarea expresă a aspectelor rămase neclarificate;

(b) sesizarea Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, cu solicitarea de audiere a conducerii Curții de Conturi pe marginea modului de instrumentare a acestui dosar;

(c) ridicarea chestiunii în plenul Camerei Deputaților, inclusiv în cadrul dezbaterii raportului public anual al Curții de Conturi a României;

(d) în măsura în care din răspuns ori din raportul final ar rezulta indicii privind netemeinicia calificărilor sau neurmărirea recuperării prejudiciului, sesizarea organelor și autorităților competente, în condițiile legii.

VII. TERMEN DE RĂSPUNS

Solicit comunicarea răspunsului în scris, pe fond, fără evitări procedurale și fără invocări extensive ale independenței constituționale, în termenul regulamentar prevăzut pentru întrebările scrise de Regulamentul Camerei Deputaților. Răspunsul trebuie să acopere fiecare întrebare în parte (de la A.1 la E.7, în total 22 de întrebări), motivat individual. Răspunsurile agregate sau generice, care nu tratează punctual solicitările, vor fi considerate neîndeplinire a obligației de cooperare loială cu Parlamentul.

Vă mulțumesc anticipat pentru cooperare și pentru clarificările furnizate.

Cu deosebită considerație,

Deputat Florin-Cornel POPOVICI

Circumscripția electorală nr. 37 Timiș

Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor

ANEXĂ. CRONOLOGIA FAPTELOR ȘI A ACTELOR RELEVANTE

Prezenta cronologie sintetizează succesiunea faptelor, actelor și etapelor procedurale relevante pentru obiectul întrebării scrise.

Cronologia evidențiază că abaterile vizate au caracter sistemic și de durată (2017–2025), că tarifele majorate aplicate din 1 mai 2024 au fost aprobate în condițiile în care dotarea asumată nu exista integral în teren și că poziția oficială a ADID Timiș din aprilie 2025 contrazice constatările ulterioare ale auditului de conformitate.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Modul în care Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Timis, instrumen tează si urmează a valorifica constatările auditului de conformitate privind activitatea ADID Timis si executarea contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare din Judetul Timis appeared first on AUR.

În atenția: Doamnei Președinte Mirela CĂLUGĂREANU, Curtea de Conturi a României

În atenția: Domnului Consilier de Conturi Sorin LAZĂR, coordonator Departamentul VI – Buget Local

Spre luarea la cunoștință: Membrii Plenului Curții de Conturi a României

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Intrebare complementară și analiză juridică a refuzului Curții de Conturi a României de a răspunde pe fond la Întrebarea nr. 3634A/22.12.2025 privind modul de finalizare a auditului financiar la UATC Bethausen, județul Timiș

Referință: Adresa CCR nr. 89005/23.03.2026, semnată de p. Președintele Mirela Călugăreanu

      Stimată Doamnă Președinte, Stimate Domnule Consilier de Conturi,

În aplicarea art. 64 și art. 112 din Constituția României, a art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată, a art. 202, art. 203, art. 212 și art. 213 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere răspunsul transmis de Curtea de Conturi a României prin adresa nr. 89005/23.03.2026, vă adresez prezenta întrebare complementară, însoțită de analiza juridică a refuzului opus de Curtea de Conturi la Întrebarea nr. 3634A/22.12.2025.

Prezenta întrebare nu vizează aspecte care țin de autonomia funcțională sau de independența constituțională a Curții de Conturi, ci doar elemente de fapt, verificabile și aflate în posesia instituției, care nu pot fi sustrase controlului parlamentar pe temeiul invocat de CCR în răspunsul anterior.

I. Contextul interpelării complementare

Prin Întrebarea nr. 3634A/22.12.2025, subsemnatul am semnalat Curții de Conturi a României aspecte deosebit de grave constatate în legătură cu modul de finalizare a misiunii de audit financiar la UATC Bethausen, județul Timiș, de către Camera de Conturi Arad (Raportul de audit financiar nr. 4871/17.01.2024), după ce misiunea inițială a Camerei de Conturi Timiș a fost suspendată ca urmare a unui incident extrem de grav de ultraj asupra echipei de audit (tentativă de sechestrare din data de 21.03.2023).

Prin adresa nr. 89005/23.03.2026, Curtea de Conturi a transmis un răspuns care refuză, în totalitate, să abordeze fondul întrebărilor formulate, invocând art. 198 din Regulamentul Camerei Deputaților, art. 140 din Constituție, standardele INTOSAI și, în special, ghidul GUID 1900 – Peer Review Guidelines. Răspunsul CCR ridică însă probleme juridice serioase, pe care prezenta întrebare complementară urmărește să le lămurească, și conține totodată o tăcere deplină cu privire la fapte de natură penală semnalate prin probe aflate la dispoziția Camerei de Conturi Arad.

II. Analiza juridică a refuzului CCR nr. 89005/23.03.2026

II.1. Confuzia procedurală – întrebare versus întrebare scrisă

Prin adresa nr. 89005/23.03.2026, Curtea de Conturi își fundamentează refuzul pe art. 198 din Regulamentul Camerei Deputaților, care reglementează regimul întrebărilor parlamentare. Actul inițial al subsemnatului a fost însă formulat și înregistrat ca ÎNTREBARE (nr. 3634A/22.12.2025), instrument parlamentar distinct, reglementat de art. 202 și următoarele din același Regulament și de art. 112 din Constituția României. Tratarea unei interpelări ca pe o simplă întrebare scrisă și invocarea unor limite procedurale specifice art. 198 constituie o eroare de încadrare procedurală.

II.2. Limita reală a independenței constituționale a Curții de Conturi

Art. 140 din Constituția României consacră independența Curții de Conturi în exercitarea atribuțiilor sale de audit (metodologie, program, concluzii tehnice). Aceasta nu echivalează însă cu o imunitate generală față de controlul parlamentar democratic. Dimpotrivă, art. 140 alin. (2) din Constituție prevede în mod expres că:

„Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate.”

Mai mult decât atât, art. 140 alin. (3) din Constituția României consacră în mod explicit dreptul Camerei Deputaților și al Senatului de a dispune, prin intermediul Curții de Conturi, controlul asupra modului de gestionare a resurselor publice, prevăzând că:

„La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.”

Aceste două dispoziții constituționale – art. 140 alin. (2) și art. 140 alin. (3) – consacră împreună o relație instituțională de răspundere directă a Curții de Conturi în fața Parlamentului, nu un simplu schimb de informații voluntar. Dacă, potrivit alin. (3), fiecare dintre cele două Camere poate dispune efectuarea unui control propriu-zis de către CCR, cu atât mai mult un deputat, în exercitarea mandatului său și în aplicarea art. 112 din Constituție, poate solicita informații și lămuriri privind modul de finalizare a unei misiuni de audit deja efectuate. A fortiori, dacă Parlamentul poate cere CCR să controleze, deputatul poate cere CCR să clarifice. Prin urmare, reducerea oricărei forme de control parlamentar doar la peer review-ul internațional INTOSAI este o interpretare restrictivă care nu are temei constituțional și contravine literei și spiritului art. 140 alin. (2) și (3) din Constituție.

II.3. Invocarea eronată a GUID 1900 ca mecanism unic de control

Răspunsul CCR afirmă că „evaluarea modului de desfășurare a activității Curții nu se realizează prin întrebări parlamentare, ci exclusiv prin mecanismele consacrate, respectiv peer review-ul, în strictă relație cu liniile directoare ale INTOSAI, pe baza ghidurilor emise de aceasta, respectiv GUID 1900”. Această afirmație este juridic inexactă și contrară naturii reale a GUID 1900, din următoarele motive:

a) GUID 1900 – Peer Review Guidelines reprezintă GUIDANCE (ghiduri), nu standarde obligatorii (ISSAI). În arhitectura INTOSAI Framework of Professional Pronouncements (IFPP), ghidurile (GUIDs) au rang inferior standardelor (ISSAIs) și principiilor (INTOSAI-P) și NU sunt obligatorii pentru instituțiile supreme de audit.

b) Peer review-ul reglementat prin GUID 1900 este, prin definiție, VOLUNTAR. Documentele oficiale ale INTOSAI Capacity Building Committee – Sub-Committee on Peer Reviews precizează că peer review-ul este un instrument la care instituțiile supreme de audit recurg voluntar „for various reasons and objectives, including improving their work processes and audit outcomes”.

c) GUID 1900 nu conține nicio prevedere care să excludă sau să limiteze controlul parlamentar asupra unei instituții supreme de audit. Dimpotrivă, ISSAI 12 (The Value and Benefits of Supreme Audit Institutions) și INTOSAI-P 20 (Principles of Transparency and Accountability) impun SAI-urilor obligația de a fi transparente și responsabile, inclusiv în fața parlamentelor naționale.

d) În INTOSAI Peer Review Report asupra Curții de Conturi a României (2020), realizat conform GUID 1900, echipa de peer review a desfășurat interviuri inclusiv cu membri ai Parlamentului României („members of Romanian Parliament”), ceea ce demonstrează că dialogul dintre CCR și Parlament este parte integrantă a mecanismelor INTOSAI, nu opusul lor.

În consecință, invocarea GUID 1900 pentru a bloca o întrebare parlamentară reprezintă o interpretare forțată, care nu are suport în textul însuși al ghidului.

II.4. Refuzul de a confirma existența sesizării penale – poziție insustenabilă

CCR invocă „confidențialitatea” și „competența exclusivă a organelor de urmărire penală” pentru a refuza să comunice chiar și faptul dacă a formulat sau nu o sesizare penală în legătură cu ultrajul din 21.03.2023. Această poziție este insustenabilă juridic: existența unei sesizări penale formulate de CCR este un ACT PROPRIU al Curții de Conturi, nu un act al organului de urmărire penală. Confidențialitatea urmăririi penale reglementată de art. 285 Cod Procedură Penală privește activitatea procurorului și a organelor de cercetare, nu actele proprii ale plângătorului. Nu se cere conținutul dosarului, stadiul cercetărilor, mijloacele de probă sau măsurile dispuse de procuror, ci doar DACĂ CCR a formulat sesizare penală, numărul și data adresei proprii. Refuzul de a confirma aceste elemente ridică suspiciunea rezonabilă că sesizarea nu a fost formulată sau a fost formulată tardiv.

II.5. Absența oricărei referiri la faptele de natură penală semnalate

Răspunsul CCR este total silențios cu privire la faptele de natură penală semnalate în întrebarea inițială, respectiv: (i) falsul în documente oficiale reprezentat de eliberarea de către Primarul Comunei Bethausen a unor adeverințe cu date false („construcție ridicată înainte de anul 2000”) pentru imobile edificate, conform printscreen-urilor Google Earth, după anul 2016, în beneficiul fratelui și nepoților săi, depuse la OCPI Timișoara pentru intabulare fără autorizație de construire; (ii) consumul nejustificat a peste 13.000 litri de motorină (echivalent cu aproximativ 10,6 tone, cu posibilă extindere peste 50 tone dacă sunt luate în considerare și celelalte utilaje documentate) pe tractorul ZETOR TM 280, rezultat din diferența dintre orele de funcționare decontate (4.370 ore) și cele reale înregistrate pe odometru (3.266 ore la 30.03.2023); (iii) exploatarea ilegală de agregate minerale din albia râului Bega, cu prejudiciu estimat de 14.686.650 lei, confirmată prin răspunsul Gărzii de Mediu și sesizarea Poliției Oraș Făget. CCR nu contestă realitatea acestor fapte, nu contestă documentele transmise pe stick de memorie de Camera de Conturi Timiș către Camera de Conturi Arad (Adresa nr. 70948/24.10.2023), și nu contestă calculul prejudiciului. Pur și simplu refuză să spună ce a făcut cu ele.

II.6. Observație din perspectiva experienței profesionale a subsemnatului

Țin să precizez, din perspectiva celor peste 20 de ani de experiență profesională a subsemnatului în cadrul Curții de Conturi a României – inițial ca inspector fiscal la DGFP Timiș, ulterior ca auditor public extern, director adjunct și director al Camerei de Conturi Timiș în perioada 2003–2024, vechime dobândită exclusiv prin concurs și care, cu respect fie spus, excede vechimea efectivă în auditul public extern a oricărui membru al actualului Plen al Curții de Conturi –, că sunt pe deplin familiarizat cu modalitățile concrete în care o instituție de audit poate, atunci când dorește, să răspundă pe fond unei solicitări parlamentare și, respectiv, cu modalitățile în care poate alege să nu o facă.

Din această experiență profesională, constat că trimiterile generice la norme legale – invocarea formală a art. 140 din Constituție, a art. 198 din Regulamentul Camerei Deputaților, a Legii nr. 94/1992, a standardelor INTOSAI și a GUID 1900 –, fără o aplicare punctuală la întrebările efectiv formulate și fără comunicarea vreunui element de fond propriu instituției, reprezintă, în practica auditului public extern și în practica administrativă în general, tertipuri caracteristice celor care au de ascuns fapte de natură penală sau abateri instituționale grave. Astfel de răspunsuri urmăresc, prin însăși tehnica lor, să distragă atenția solicitantului de la fondul problemei și să îl direcționeze către o dezbatere abstractă despre cadrul normativ, în speranța ca – prin efectul factorului timp, al uzurii psihologice și al eventualei superficialități a analizei de către destinatar – acesta să renunțe la urmărirea răspunsului. Ceea ce, țin să precizez în mod expres, nu este și nu va fi cazul în situația subsemnatului.

Fac această mențiune pentru a fi clar, din capul locului, că prezenta întrebare complementară nu reprezintă o insistență formală, ci o cerere fermă, argumentată profesional și susținută de o cunoaștere directă a modului în care trebuie, în mod corect, să funcționeze mecanismele Curții de Conturi a României. Orice nou răspuns care va relua aceleași trimiteri generice, fără a aborda punctual aspectele de fapt solicitate la Secțiunea III, va fi interpretat de subsemnatul ca o confirmare suplimentară a existenței unor chestiuni pe care conducerea CCR dorește să le mențină neclarificate și va determina, pe cale de consecință, activarea instrumentelor parlamentare și judiciare suplimentare menționate la Secțiunea IV.

III. Întrebări complementare de fapt

Având în vedere cadrul constituțional și legal al controlului parlamentar, precum și limitele real aplicabile ale independenței CCR, vă cer un răspuns la întrebările de mai jos, formulate astfel încât să se încadreze întocmai în perimetrul pe care însăși CCR, prin răspunsul anterior, îl recunoaște ca admisibil – respectiv confirmarea sau infirmarea unor împrejurări de fapt și comunicarea unor informații exacte privind acte proprii ale CCR:

A. Privind sesizarea penală pentru ultrajul din 21.03.2023 (proba cu înscrisuri)

1. Confirmați, cu răspuns DA sau NU, dacă Curtea de Conturi a României sau Camera de Conturi Timiș a formulat sesizare penală cu privire la incidentul din 21.03.2023 de la UATC Bethausen (tentativă de sechestrare și agresare fizică și verbală a echipei de audit).

2. În cazul unui răspuns afirmativ, solicit comunicarea următoarelor elemente care constituie acte proprii ale CCR și nu acte ale organului de urmărire penală: (a) numărul și data adresei prin care sesizarea a fost transmisă organelor judiciare; (b) denumirea parchetului destinatar (Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, DIICOT sau DNA); (c) numărul de înregistrare confirmat de parchetul destinatar.

3. Solicit anexarea, în copie, a actului propriu al CCR prin care a fost formulată sesizarea penală (extras, cu eventuale anonimizări necesare din perspectiva protecției datelor cu caracter personal).

4. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1, solicit justificarea motivelor pentru care CCR nu a formulat sesizare penală într-un caz în care auditorii publici externi au fost victime ale unor posibile infracțiuni de ultraj, amenințare, lipsire de libertate în mod ilegal și obstrucționare a justiției.

B. Privind GUID 1900 – identificarea concretă a prevederilor invocate

5. Solicit indicarea și citarea TEXTUALĂ a prevederii specifice din INTOSAI GUID 1900 – Peer Review Guidelines (cu precizarea paginii, secțiunii și numerotării) pe care CCR își fundamentează afirmația că „evaluarea modului de desfășurare a activității Curții nu se realizează prin întrebări parlamentare, ci exclusiv prin mecanismele consacrate, respectiv peer review-ul”.

6. Solicit precizarea modului în care CCR consideră că ISSAI 12 (The Value and Benefits of Supreme Audit Institutions) și INTOSAI-P 20 (Principles of Transparency and Accountability) sunt compatibile cu refuzul de a răspunde la o întrebare parlamentară privind o misiune de audit concretă și un prejudiciu documentat de peste 14,6 milioane lei.

7. Solicit precizarea modului în care, în opinia CCR, dialogul cu membrii Parlamentului României consemnat în „INTOSAI Peer Review Report on the Romanian Court of Accounts” (2020) – care include interviuri cu membri ai Parlamentului României – este compatibil cu poziția actuală, conform căreia întrebările parlamentare scrise ar fi incompatibile cu GUID 1900.

C. Privind falsul intelectual și uzul de fals la intabularea construcțiilor ilegale

Documentația transmisă Camerei de Conturi Arad include dovezi cu privire la faptul că Primarul Comunei Bethausen, în calitate de ordonator principal de credite, a emis adeverințe cu date false (cu mențiunea „construit înainte de anul 2000”) pentru patru imobile edificate ilegal în extravilanul localității Leucușești, în beneficiul fratelui și nepoților săi. Aceste adeverințe au fost ulterior depuse la OCPI Timișoara pentru intabulare fără autorizație de construire, iar printscreen-urile Google Earth demonstrează că edificarea construcțiilor a început în anul 2016.

8. Confirmați dacă auditorii Camerei de Conturi Arad, în cadrul misiunii finalizate prin Raportul nr. 4871/17.01.2024, au analizat adeverințele în cauză și au verificat conformitatea datelor înscrise cu realitatea faptică.

9. Confirmați dacă în Raportul nr. 4871/17.01.2024 sau în acte subsecvente există o constatare cu privire la această situație (fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu, conflict de interese). În caz afirmativ, solicit indicarea paginii și paragrafului exact.

10. În cazul unui răspuns negativ la întrebările 8 și 9, solicit precizarea motivelor pentru care această documentație, aflată la dispoziția Camerei de Conturi Arad, nu a făcut obiectul vreunei verificări, în condițiile în care presupune indicii de săvârșire a unor infracțiuni prevăzute de art. 321 Cod Penal (fals intelectual), art. 323 Cod Penal (uz de fals) și art. 297 Cod Penal (abuz în serviciu).

11. Confirmați dacă CCR, prin oricare dintre structurile sale, a formulat vreo sesizare penală sau a transmis vreo adresă către Parchetul competent, OCPI Timișoara sau Primăria Comunei Bethausen cu privire la intabulările dispuse pe baza unor acte cu date false.

D. Privind consumul nejustificat de motorină (tractorul ZETOR TM 280)

Documentația disponibilă atestă o diferență de 1.104 ore funcționare între consumul decontat de UATC Bethausen (4.370 ore funcționare corespunzătoare celor 52.440 litri motorină decontați în perioada 2018 – martie 2023) și orele efectiv înregistrate pe odometrul tractorului la data de 30.03.2023 (3.266 ore). Această diferență corespunde unui consum de aproximativ 13.248 litri motorină (la 12 litri/oră), echivalent cu aproximativ 10,6 tone. Dacă se iau în calcul și consumurile conexe pentru alte utilaje și mijloace de transport documentate pe stick-ul transmis de Camera de Conturi Timiș, volumul cumulat al motorinei decontate fără bază reală poate depăși 50 tone.

12. Confirmați dacă acest aspect a fost analizat de Camera de Conturi Arad în cadrul misiunii de audit finalizate prin Raportul nr. 4871/17.01.2024.

13. În cazul unui răspuns afirmativ, solicit indicarea paginii și paragrafului din raport unde se regăsește constatarea, precum și suma prejudiciului reținut și recomandările formulate.

14. În cazul unui răspuns negativ, solicit precizarea motivelor pentru care documentația privind consumul fictiv de carburant nu a făcut obiectul verificării, deși se află fizic pe stick-ul de memorie transmis de Camera de Conturi Timiș prin Adresa nr. 70948/24.10.2023.

15. Confirmați dacă CCR a sesizat ANAF pentru recuperarea diferențelor de TVA și impozit pe profit aferente operațiunilor fictive, precum și organele de urmărire penală pentru infracțiuni de delapidare (art. 295 Cod Penal), abuz în serviciu (art. 297 Cod Penal) sau înșelăciune în convenții (art. 244 Cod Penal).

E. Privind documentația transmisă pe stick de memorie

16. Confirmați dacă documentația electronică transmisă prin Adresa Camerei de Conturi Timiș nr. 70948/24.10.2023 a fost integral consultată de echipa de audit a Camerei de Conturi Arad. Solicit, în acest sens, comunicarea eventualelor note de lucru, registre de documente sau evidențe interne care atestă consultarea.

17. Confirmați dacă, ulterior consultării, Camera de Conturi Arad a solicitat clarificări suplimentare Camerei de Conturi Timiș. În caz afirmativ, solicit comunicarea numerelor de înregistrare ale adreselor de solicitare și răspunsurilor primite.

IV. Motivarea interpelării complementare

Prezenta întrebare complementară este motivată de necesitatea asigurării controlului parlamentar asupra modului în care Curtea de Conturi a României își exercită misiunea constituțională de protejare a patrimoniului public și a resurselor financiare ale statului. Răspunsul CCR nr. 89005/23.03.2026 nu respectă cadrul procedural aplicabil interpelărilor parlamentare, invocă în mod eronat natura juridică a GUID 1900 INTOSAI, refuză să confirme chiar și împrejurări minimale care țin exclusiv de actele proprii ale CCR și tace complet cu privire la fapte de natură penală dovedite cu înscrisuri – fals intelectual, uz de fals, consum fictiv de carburant, exploatare ilegală de agregate minerale – cu un prejudiciu estimat de peste 14,6 milioane lei.

Subliniez că întrebările formulate în prezenta întrebare complementară sunt concepute limitat la perimetrul pe care însăși CCR, prin răspunsul anterior, îl recunoaște ca admisibil. Nu se cere refacerea sau evaluarea unei misiuni de audit, nu se cere dispunerea unor măsuri administrative, ci doar confirmarea sau infirmarea unor împrejurări și comunicarea unor informații exacte privind acte proprii ale CCR și constatări din Raportul nr. 4871/17.01.2024.

Într-o țară cu un deficit bugetar ce depășește 6% din PIB și cu o criză fiscală structurală, protejarea patrimoniului public prin auditul financiar realizat de Curtea de Conturi nu este opțională, ci o condiție esențială a statului de drept. Inacțiunea în fața unui prejudiciu documentat de 14.686.650 lei, combinată cu tăcerea instituțională în fața unui act de ultraj asupra propriilor auditori, compromite credibilitatea Curții de Conturi ca instituție supremă de audit și încurajează obstrucționarea viitoare a misiunilor sale. 

Mai mult decât atât, subliniez că tocmai aceste modalități de răspuns – invocarea formală a independenței pentru a refuza comunicarea unor elemente de fond – reprezintă, în fapt, o știrbire a independenței însăși a instituției. Este vorba, în realitate, de o autoștirbire, iar conducerea Curții de Conturi ne-a obișnuit cu acest tipar în ultimii nouă ani, inclusiv prin autoamputarea deliberată a propriilor competențe de audit și control, prin restrângerea progresivă a ariei de verificare, prin abandonarea unor misiuni de audit în fața presiunilor externe și prin refuzul de a valorifica integral constatările auditorilor publici externi. 

O instituție cu adevărat independentă răspunde pe fond, își apără auditorii agresați în teren, își urmărește constatările până la recuperarea prejudiciilor și nu se ascunde în spatele unor formule procedurale atunci când este întrebată despre modul în care și-a îndeplinit misiunea constituțională. Subliniez, în acest context, că neîndeplinirea de către Curtea de Conturi a obligației legale de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la faptele Primarului Comunei Bethausen – fals intelectual și uz de fals în legătură cu adeverințele emise pentru intabularea construcțiilor ilegale ale fratelui și nepoților săi, consum fictiv de carburant, însușirea valorii agregatelor minerale exploatate ilegal – deși aceste fapte erau cunoscute auditorilor și documentate prin probe aflate pe stick-ul de memorie transmis Camerei de Conturi Arad, este susceptibilă să reprezinte, la rândul ei, o faptă prevăzută și pedepsită de legea penală, respectiv abuz în serviciu (art. 297 Cod Penal) săvârșit de funcționarii responsabili ai CCR care, cu știință, nu au sesizat organele judiciare competente, în condițiile în care o astfel de sesizare le era impusă ca obligație de serviciu prin art. 291 din Codul de Procedură Penală. Pe cale de consecință, tăcerea instituțională prelungită a Curții de Conturi în fața faptelor Primarului Comunei Bethausen reprezintă, în esență, o formă de complicitate de fapt, realizată prin omisiune, la consolidarea efectelor acestor fapte și la ocrotirea autorilor lor de răspunderea penală.

În ipoteza în care CCR va considera că nici aceste întrebări punctuale nu pot fi satisfăcute, solicit motivarea refuzului pentru FIECARE întrebare în parte, cu indicarea temeiului juridic exact (articol, alineat, literă), și nu prin trimitere generică la „independența instituțională” sau la GUID 1900. Totodată, subsemnatul își rezervă dreptul de a solicita audierea conducerii Curții de Conturi în Comisia pentru Buget, Finanțe și Bănci a Camerei Deputaților, instrument parlamentar distinct care nu intră sub incidența art. 198 invocat de CCR, precum și de a sesiza în mod direct organele de urmărire penală competente cu privire la faptele menționate, în temeiul art. 291 din Codul de Procedură Penală, care instituie obligația legală a oricărei persoane cu funcție de conducere dintr-o autoritate publică, precum și a persoanelor însărcinate cu controlul respectării legii, de a sesiza de îndată organul de urmărire penală atunci când, în exercitarea atribuțiilor, ia cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare- Întrebare complementară și analiză juridică a refuzului Curții de Conturi a României de a răspunde pe fond la Întrebarea nr. 3634A/22.12.2025 privind modul de finalizare a auditului financiar la UATC Bethausen, județul Timiș appeared first on AUR.

Cu informarea: Domnului Consilier de Conturi Sorin Lazăr, coordonator Departamentul VI, Buget Local, și coordonator al Camerelor de Conturi Județene

Spre luarea la cunoștință: Membrii Plenului Curții de Conturi a României

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Reluarea pe fond a aspectelor rămase neclarificate prin răspunsul Curții de Conturi a României nr. 77702/01.05.2026, transmis cu depășirea termenului regulamentar și cu eludarea obligației de cooperare loială cu Parlamentul, vizând: (i) activitatea Camerei de Conturi Călărași în perioada 2024–2025; (ii) modul de gestionare a obligației legale de abținere a directorului CCC Culea Marius Silviu, în condițiile coproprietății imobiliare cu directorul executiv ECOAQUA, atestată prin declarația de avere publică nr. 479991/20.04.2022; (iii) modul de soluționare a celor 3 cereri de recuzare formulate în septembrie 2025 (nr. 16680, 17323, 17475); (iv) motivele excluderii SC ECOAQUA SA Călărași din planul anual de audit pentru perioada 2022–2024, în pofida auditării recurente anterioare; (v) relațiile familiale între personalul Camerei de Conturi Călărași și conducerea/personalul SC ECOAQUA SA Călărași, confirmate documentar prin adresa Consiliului Județean Călărași nr. 20831/18.11.2025; (vi) răspunsul instituțional al CCR în raport cu Raportul DGRFP Ploiești AIF nr. 2799/17.11.2025, care a constatat o expunere financiară de 6.760.096,07 lei la ECOAQUA SA pentru perioada în care această societate a fost sustrasă auditului public extern.

Stimată doamnă Președinte,

În temeiul art. 1 alin. (4), prin analogie cu exigențele art. 111 și în coroborare cu art. 140 alin. (2)–(3) din Constituția României, republicată, al art. 34 lit. d) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și al art. 201–202 din Regulamentul Camerei Deputaților, vă adresez prezenta întrebare scrisă, ca urmare a răspunsului evaziv și incomplet pe fond comunicat de Curtea de Conturi a României (CCR) prin adresa nr. 77702/01.05.2026 la întrebarea parlamentară inițială nr. 3006A/07.11.2025.

Atrag atenția că, deși instrumentul de față rămâne în regimul juridic al întrebării scrise, ca formă de control parlamentar adaptată specificului raporturilor cu Curtea de Conturi a României, autoritate constituțională sub control al Parlamentului în temeiul art. 140 alin. (2) din Constituție, prezenta întrebare scrisă reflectă o strategie procedurală de care trebuie să țineți seama: întrebarea inițială a fost formulată în termeni generali, în considerarea prezumției de cooperare loială a instituției și a posibilității ca CCR să răspundă pe fond, complet și loial. Răspunsul comunicat ulterior, formulat în termeni evazivi și fără adresare pe fond a solicitărilor punctuale, a confirmat ipoteza de lucru a subsemnatului, anume că din modul de formulare a răspunsului rezultă o lipsă de cooperare efectivă a CCR cu Parlamentul în chestiuni care vizează respectarea legii și a normelor deontologice de către structurile sale teritoriale. Prezenta întrebare scrisă reia, prin urmare, aceleași aspecte, de această dată cu indicarea expresă a elementelor probatorii oficiale aflate în posesia subsemnatului anterior depunerii întrebării inițiale, elemente care erau accesibile și CCR la momentul formulării răspunsului, fie prin propriile registre interne, fie prin verificări elementare la instituțiile aflate sub control parlamentar, respectiv declarații de avere publice, evidențe ale cererilor de recuzare, planuri anuale de audit. În cazul unui nou răspuns insuficient, înțeleg să sesizez Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, în vederea audierii publice a conducerii CCR și a inițierii procedurilor de control parlamentar suplimentare prevăzute de Regulament, inclusiv dezbaterea publică a chestiunii în plenul Camerei.

I. ISTORICUL PROCEDURAL ȘI MIZA ÎNTREBĂRII SCRISE

I.1. Întrebarea parlamentară inițială nr. 3006A/07.11.2025

Prin întrebarea parlamentară înregistrată sub nr. A/AUR/1524 din 06.11.2025 (nr. Cameră 3006A/07.11.2025), depusă în temeiul art. 1 alin. (4), prin analogie cu art. 111 și în coroborare cu art. 140 alin. (2)–(3) din Constituție, al art. 34 lit. d) din Legea nr. 96/2006 și al art. 201–202 din Regulamentul Camerei Deputaților, am solicitat CCR informații complete privind activitatea Camerei de Conturi Călărași (CCC) în perioada 2024–2025, structurate pe patru puncte: (1) lista scrisorilor de informare emise de CCC, cu indicarea entităților auditate și a persoanelor care au coordonat misiunile, au valorificat constatările și au asigurat controlul calității; (2) lista rapoartelor de control și a deciziilor emise; (3) cererile de recuzare a auditorilor publici externi înregistrate, motivele invocate și modul de soluționare; (4) situațiile în care rude ale auditorilor publici externi din cadrul CCC sunt angajate la Consiliul Județean Călărași (CJ Călărași) sau la instituțiile aflate în subordinea acestuia.

Întrebarea inițială viza informații cu caracter preponderent factual și administrativ, asupra cărora CCR avea obligația de a furniza un răspuns complet și pe fond, în temeiul obligației constituționale de cooperare loială cu Parlamentul (art. 1 alin. 4 din Constituție) și al regimului juridic al Curții de Conturi ca autoritate sub control parlamentar (art. 140 alin. 2–3 din Constituție).

I.2. Răspunsul nr. 77702/01.05.2026, răspuns parțial, formal și neconcludent pe fond

Prin adresa nr. 77702/01.05.2026, semnată de dumneavoastră în calitate de „p. Președinte” al CCR, comunicată la aproximativ 170 de zile de la înregistrarea întrebării (cu depășirea termenului regulamentar prevăzut pentru întrebările scrise), Curtea de Conturi a furnizat un răspuns lacunar, formulat în termeni generici și fără tratarea pe fond a solicitărilor punctuale. Caracterul deficitar al răspunsului rezultă din următoarele elemente:

(a) Principiul independenței constituționale a CCR (art. 140 din Constituție), invocat extensiv, asupra unor aspecte care țin de controlul de legalitate;

(b) Calificarea solicitărilor ca aspecte de management intern și coordonare instituțională, exclusiv în atribuția conducerii CCR;

(c) Trimiterea la mecanisme interne de control al calității (peer review GUID 1900 INTOSAI), care nu pot suplini controlul parlamentar legitim;

(d) Invocarea generică a Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD) ca temei al refuzului comunicării unor informații care, în formă agregată, nu constituie, în această formă, date cu caracter personal;

(e) Redirecționarea către pagina de internet a instituției pentru aspecte care, în realitate, nu sunt publicate (scrisorile de informare, datele privind coordonatorii și controlorii de calitate, rapoartele aferente anului 2025 aflate „în procedura de valorificare și aprobare”).

I.3. Caracterul evaziv și problematic al răspunsului

Răspunsul transmis ridică probleme juridice și instituționale grave:

(a) Independența CCR consacrată de art. 140 alin. (1) din Constituție nu este absolută; ea coexistă cu obligația de cooperare loială între autoritățile publice (art. 1 alin. 4 din Constituție), prin analogie cu exigențele art. 111 și în coroborare cu obligația specifică a Curții de Conturi de a prezenta Parlamentului raportul anual asupra modului de utilizare a resurselor financiare publice și de a controla, la cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, modul de gestionare a resurselor publice (art. 140 alin. 2–3 din Constituție). Independența nu echivalează cu sustragerea de la control parlamentar; interpretarea contrară ar transforma CCR într-o autoritate aflată în afara oricărei verificări democratice;

(b) Aspectele solicitate (modul în care a fost gestionată obligația de abținere a directorului CCC, modul de soluționare a celor 3 cereri de recuzare, motivele excluderii ECOAQUA SA din planul de audit 2022–2024) NU sunt aspecte de management intern; sunt aspecte de respectare a legii și a Codului etic al auditorului public extern, deci aspecte de legalitate, care intră în mod evident sub controlul parlamentar;

(c) Tardivitatea răspunsului: comunicarea s-a făcut la aproximativ 170 de zile de la înregistrare, depășind cu mult termenul regulamentar prevăzut pentru întrebările scrise, fără ca în corpul adresei să se invoce vreun motiv obiectiv pentru această întârziere și fără ca Biroul permanent să fi acordat o eventuală prelungire procedurală;

(d) Răspunsul oferă exclusiv date agregate (27 misiuni de audit în 2024, 31 în 2025) și redirecționează către pagina www.curteadeconturi.ro, deși scrisorile de informare/misiune nu sunt publicate pe site, rapoartele aferente anului 2025 sunt în procedura de valorificare, iar rapoartele publicate nu nominalizează coordonatorii misiunii și controlorii de calitate, informații solicitate expres în întrebare.

I.4. Practica instituțională repetitivă — continuitatea sub conducerile succesive ale CCR

Răspunsul nr. 77702/01.05.2026 nu reprezintă o conduită izolată sau o eroare procedurală a unui semnatar interimar, ci se înscrie într-o practică instituțională repetitivă, devenită constantă a Curții de Conturi a României sub conducerea anterioară (mandatul domnului Mihai Busuioc) și continuată fără întrerupere sub conducerea actuală.

Această practică instituțională repetitivă se manifestă pe trei paliere distincte, recurent combinate:

(a) Refuzul de a răspunde pe fond la solicitările formulate de membrii Parlamentului României, sub invocarea generică a independenței constituționale (art. 140 din Constituție) sau a unor pretinse atribuții exclusive de management intern;

(b) Furnizarea de răspunsuri incomplete, formale sau evazive, în care date agregate se substituie informațiilor punctuale solicitate, redirecționările către site-ul instituției se substituie comunicării efective, iar expunerea cadrului normativ general se substituie răspunsului pe fapte concrete;

(c) Și, sub aspectul cel mai grav, formularea de răspunsuri care, prin omisiuni semnificative, prezentare selectivă a informațiilor sau invocarea unor temeiuri juridice neaplicabile (precum invocarea extensivă a RGPD pentru date care, în formă agregată, nu constituie date cu caracter personal), pot crea Parlamentului o reprezentare incompletă sau inexactă cu privire la situația reală a aspectelor verificate.

Continuitatea acestei practici de la o conducere la alta, în condițiile în care doamna Mirela Călugăreanu a făcut parte din echipa de conducere a CCR și pe perioada mandatului anterior, exclude apărările bazate pe necunoaștere, schimbare de orientare instituțională sau caracter izolat al răspunsului actual. Răspunsul nr. 77702/01.05.2026 reprezintă, în opinia subsemnatului, expresia unei abordări instituționale stabile, prin care CCR atenuează sau eludează cooperarea efectivă cu Parlamentul în chestiuni care țin de respectarea legii și a normelor deontologice de către structurile sale teritoriale, în pofida obligației constituționale de cooperare loială (art. 1 alin. 4 din Constituție) și a regimului specific al Curții de Conturi ca autoritate aflată sub control parlamentar (art. 140 alin. 2–3 din Constituție).

Această practică repetitivă agravează caracterul juridic al deficiențelor răspunsului actual, întrucât transformă o eventuală neîndeplinire izolată a obligației de cooperare instituțională într-o conduită cu caracter de continuitate, fapt care va fi reținut ca atare în sesizările instituționale aflate în pregătire, ale căror elemente probatorii se află în dosarul subsemnatului și vor fi prezentate organelor competente în cadrul procedural adecvat.

II. CADRUL NORMATIV INCIDENT

La aprecierea conformității răspunsului CCR nr. 77702/01.05.2026 cu obligațiile instituționale ale Curții de Conturi a României, precum și la calificarea juridică a aspectelor expuse prin prezenta întrebare scrisă, sunt incidente, în principal, următoarele acte normative și standarde profesionale:

• Legea nr. 94/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, în special competența de audit (art. 22–23), atribuțiile Plenului (art. 17), independența și obligația de abținere a auditorilor publici externi;
• Codul etic al auditorului public extern, aprobat de Plenul CCR, în special obligația de abținere/recuzare în situații de conflict de interese sau de relații patrimoniale ori familiale cu entitățile auditabile;
• Standardele ISSAI (INTOSAI) privind independența și obiectivitatea auditorilor publici externi, în special INTOSAI-P 10 (Declarația de la Mexic privind independența) și ISSAI 130 (Codul de etică);
• Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice CCR, aprobat prin hotărâre a Plenului, în special procedurile de planificare bazate pe risc, recuzare și soluționare a contestațiilor;
• Hotărârea Guvernului nr. 1269/2021 privind aprobarea Strategiei Naționale Anticorupție 2021–2025, la care CCR a aderat ca instituție de model;
• Legea nr. 161/2003, art. 70–79, privind incompatibilitățile și conflictul de interese în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice.

Toate aceste acte normative și standarde instituie, în sarcina conducerii Curții de Conturi a României și a Camerei de Conturi Călărași, obligații pozitive de prevenire, identificare și soluționare a situațiilor de conflict de interese sau de relații patrimoniale ori familiale între auditorii publici externi și entitățile auditabile, precum și obligația de cooperare cu autoritățile de control extern, inclusiv Parlamentul, în clarificarea acestor aspecte.

III. ELEMENTE PROBATORII OFICIALE AFLATE ÎN DOSARUL SUBSEMNATULUI ÎN PARALEL CU FORMULAREA ÎNTREBĂRII INIȚIALE

Subliniez în mod expres că aspectele expuse la prezentul punct III nu constituie „elemente noi” intervenite ulterior depunerii întrebării inițiale, ci probe oficiale, înscrisuri și documente publice aflate în posesia subsemnatului anterior sau în paralel cu formularea întrebării din 06.11.2025. O parte dintre aceste documente au fost obținute prin interpelări parlamentare distincte, transmise concomitent altor autorități publice, în primul rând Consiliului Județean Călărași, tocmai pentru a verifica modul în care Curtea de Conturi a României își îndeplinește obligația de cooperare loială cu Parlamentul atunci când i se solicită informații pe aspecte sensibile, dar verificabile pe cale paralelă.

Prezentarea acestor probe nu constituie, așadar, o suplinire ulterioară a unei întrebări inițiale insuficient documentate, ci dezvăluirea unei verificări încrucișate prin care se demonstrează că răspunsul CCR nr. 77702/01.05.2026 a fost formulat nu din necunoaștere a faptelor, ci în condițiile în care realitatea documentată oficial era deja confirmată prin alte canale instituționale. Răspunsul CCR a fost, în consecință, evaziv și incomplet nu pentru lipsa informației, ci pentru opțiunea instituțională de a nu o comunica Parlamentului, fapt care întărește calificarea de neîndeplinire a obligației de cooperare loială.

III.1. Confirmarea oficială a rețelei de relații familiale CCC, SC ECOAQUA SA Călărași (ECOAQUA)

Răspunsul oficial al Consiliului Județean Călărași nr. 20831/18.11.2025, semnat de Președintele CJ ec. Vasile Iliuță și Secretarul General Anca-Mirela Ștefănescu, confirmă pe cale oficială și administrativă existența unei rețele de relații familiale între personalul Camerei de Conturi Călărași și conducerea/personalul ECOAQUA SA, entitate aflată sub jurisdicția exclusivă de audit a CCC:

• Director CCC Culea Marius Silviu, afin cu Grama Eduard, director executiv ECOAQUA SA (28.03.2022 – 06.11.2024), societate „niciodată verificată de Curtea de Conturi în această perioadă, în ciuda semnalărilor publice privind cheltuieli nejustificate de aproximativ 2,7 milioane lei” (citat din adresa CJ Călărași);
• Director adjunct CCC Vasilescu Elena, soră cu Dumitrescu Mariana, membru CA ECOAQUA SA;
• Auditor CCC Tudureanu Marioara, mamă a lui Tudureanu Alexandru, fost șef Oficiu Juridic ECOAQUA SA până la data de 27.01.2024.

III.2. Constatările Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) Ploiești, Activitatea de Inspecție Fiscală (AIF) nr. 2799/17.11.2025

DGRFP Ploiești, instituție distinctă, cu atribuții specifice de control fiscal, a efectuat o inspecție fiscală la SC ECOAQUA SA Călărași pentru perioada 2022–2024 și a constatat o expunere financiară totală de 6.760.096,07 lei (aproximativ 1,35 milioane EUR), defalcată pe următoarele scheme distincte:

Această sumă, descoperită de o instituție distinctă de control fiscal, ar fi trebuit constatată de Camera de Conturi Călărași în cadrul unei misiuni de audit obligatorii, care însă nu a fost efectuată. Existența acestor constatări demonstrează factual că lacuna de control de la CCC nu a fost o simplă scăpare administrativă, ci a permis ca o expunere financiară majoră să se acumuleze nedetectată în întreaga perioadă a mandatului directorului executiv care era afin și coproprietar imobiliar cu directorul CCC.

III.3. Coproprietatea imobiliară documentată

Declarația de avere a domnului Grama O. Eduard nr. 479991/20.04.2022, secțiunea I.2 (Clădiri), pagina 2, conține înscrierea oficială a unei coproprietăți imobiliare între doamna Grama Mihaiela (soția directorului executiv ECOAQUA) și CULEA MARIUS SILVIU (directorul CCC), casă de locuit Călărași, 175 m², cota 1/2, dobândită în anul 2019 prin contract de vânzare-cumpărare.

Această coproprietate, declarată într-un act public sub răspunderea art. 292 Cod penal (declarație nesinceră), dublează relația de afinitate prin căsătorie (declarată oficial de CJ Călărași) cu o relație patrimonială directă, atestată documentar, situație care exclude orice apărare bazată pe necunoaștere sau pe caracterul colateral al raportului familial.

IV. DEMONTAREA JURIDICĂ A TEMEIURILOR REFUZULUI

IV.1. Asupra obligației constituționale de cooperare loială a CCR cu Parlamentul

Curtea de Conturi a României nu este o autoritate aflată în afara mecanismului de control parlamentar. Dimpotrivă, art. 140 alin. (2) din Constituția României prevede expres că instituția „prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național”, ceea ce instituie o obligație constitutivă de raportare și de comunicare cu forul legislativ. Această obligație nu se reduce la transmiterea unui raport anual standardizat, ci este de natură să fundamenteze un raport instituțional de cooperare continuă, în special atunci când membrii Parlamentului solicită lămuriri pe aspecte concrete ale activității CCR.

La aceasta se adaugă obligația generală de cooperare loială între autoritățile publice, derivată din principiul statului de drept (art. 1 alin. 4 din Constituție) și, prin analogie cu exigențele art. 111 din Constituție privind obligația autorităților publice de a pune la dispoziția Parlamentului informațiile și documentele solicitate, extinsă și la Curtea de Conturi în temeiul regimului său specific de autoritate sub control parlamentar (art. 140 alin. 2–3 din Constituție). Aceste obligații nu sunt anulate de independența funcțională a CCR; independența garantează imunitatea actelor sale jurisdicționale și de audit față de ingerințe externe în deliberare, dar nu și sustragerea conducerii instituției de la datoria de a răspunde Parlamentului asupra modului concret de organizare și funcționare a structurilor sale teritoriale.

Aspectele solicitate prin întrebarea inițială, respectiv modul de gestionare a obligației legale de abținere, soluționarea cererilor de recuzare, criteriile de planificare a misiunilor de audit, nu privesc fondul actelor de audit (asupra cărora CCR are independență deliberativă), ci respectarea legii și a normelor deontologice de către conducerea CCC. Acestea sunt aspecte de legalitate, care intră în sfera controlului parlamentar conform art. 140 alin. 2–3 din Constituție și nu pot fi sustrase răspunsului prin invocarea independenței.

IV.2. Asupra invocării extensive a independenței constituționale (art. 140)

Curtea de Conturi a invocat art. 140 alin. (1) din Constituție pentru a se sustrage de la răspuns. Această invocare ignoră faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Constituționale, independența unei autorități nu echivalează cu lipsa controlului asupra activității sale.

Independența CCR garantează imunitatea actelor sale jurisdicționale și de audit față de ingerințe externe, dar nu și sustragerea conducerii instituției de la obligația constituțională de cooperare cu Parlamentul, în temeiul art. 1 alin. (4), prin analogie cu art. 111 și în coroborare cu art. 140 alin. (2)–(3) din Constituție. Aspectele solicitate, respectiv modul de gestionare a obligației legale de abținere, soluționarea cererilor de recuzare, criteriile de planificare a misiunilor de audit, nu privesc fondul actelor de audit (asupra cărora CCR are independență), ci respectarea legii și a normelor deontologice de către conducerea CCC, ceea ce intră în sfera controlului parlamentar.

IV.3. Asupra invocării RGPD ca temei al refuzului

Răspunsul invocă, de asemenea, dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD), apreciind că „informațiile solicitate cu privire la datele personale ale unor auditori implicați în misiunile de audit […] nu pot fi comunicate”. Această invocare este neîntemeiată din următoarele considerente:

IV.3.1. Întrebarea nu privește date personale ale auditorilor

Întrebarea formulată nu solicita identitatea nominală a rudelor și nici alte date cu caracter personal. Solicitarea privea (a) confirmarea existenței situațiilor de potențial conflict de interese și (b) măsurile instituționale de prevenire a acestora. Răspunsul putea fi furnizat în formă agregată/anonimizată; nicio prevedere a RGPD nu împiedică o asemenea comunicare statistică.

IV.3.2. RGPD permite expres prelucrarea datelor pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public

Potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) 2016/679, prelucrarea este legală atunci când „este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul”. Controlul parlamentar exercitat de către un deputat membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci asupra activității instituției supreme de audit constituie, fără îndoială, o asemenea sarcină de interes public. De asemenea, art. 6 alin. (1) lit. c) RGPD permite prelucrarea „necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului”, obligație care, în speță, decurge din art. 1 alin. (4) și art. 140 alin. (2)–(3) din Constituție și din art. 34 lit. d) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor.

IV.3.3. Datele privind rudele auditorilor sunt deja publice prin regimul declarațiilor de avere și interese

Auditorii publici externi sunt asimilați funcționarilor publici cu statut special și au obligația, potrivit Legii nr. 176/2010, de a depune anual declarații de avere și de interese. Aceste declarații sunt publice și conțin, conform anexei la lege, mențiuni privind rudele de gradul I, soțul/soția și relațiile de afinitate. Refuzul comunicării unor informații care sunt deja publicate de Agenția Națională de Integritate este lipsit de temei substanțial.

IV.3.4. Datele agregate nu sunt, prin definiție, date cu caracter personal

Considerentul (26) al RGPD precizează expres că principiile protecției datelor „nu ar trebui să se aplice informațiilor anonime, adică informațiilor care nu sunt legate de o persoană fizică identificată sau identificabilă”. Comunicarea numărului de auditori care au declarat rude la CJ Călărași sau la ECOAQUA SA, fără identificare nominală, constituie informație agregată/anonimă, exclusă din domeniul de aplicare al RGPD.

IV.3.5. Jurisprudența CJUE privind proporționalitatea

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat în mod constant (cauzele conexate C-37/20 și C-601/20, Luxembourg Business Registers, și jurisprudența ulterioară) că restrângerea accesului la informații de interes public, sub motivul protecției datelor cu caracter personal, trebuie să respecte principiul proporționalității și să fie justificată concret. Refuzul total al comunicării, fără analiză individuală de proporționalitate pentru fiecare punct al prezentei întrebări scrise, contravine acestei jurisprudențe.

V. ÎNTREBĂRI REFORMULATE, CARE NU MAI POT FI EVITATE

Având în vedere caracterul evaziv al răspunsului inițial, demontarea juridică a temeiurilor refuzului și caracterul oficial al elementelor probatorii expuse la pct. III, vă adresez următoarele 18 întrebări reformulate, la care vă rog să-mi răspundeți pe fond, individual, în temeiul obligației constituționale de cooperare loială cu Parlamentul (art. 1 alin. 4 din Constituție) și al regimului juridic al Curții de Conturi ca autoritate sub control parlamentar (art. 140 alin. 2–3 din Constituție).

Capitolul A. Obligația de abținere a directorului CCC

A.1. Are CCR cunoștință despre coproprietatea imobiliară Culea–Grama (175 m², cota 1/2, an 2019) atestată prin declarația publică a domnului Grama O. Eduard nr. 479991/20.04.2022? Începând cu ce dată CCR a luat cunoștință de această împrejurare?

A.2. Figurează această coproprietate în declarațiile de avere ale numitului Culea Marius Silviu pentru anii fiscali 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024? Vă solicit să comunicați conținutul rubricii I.2 (Clădiri) din aceste declarații.

A.3. A formulat numitul Culea Marius Silviu, în perioada 2019–2025, vreo cerere de abținere de la coordonarea misiunilor la entitățile la care familia Grama avea funcții (Primăria Călărași, Spitalul Pneumoftiziologie, ECOAQUA SA, ROMATSA)? Solicit comunicarea acestor cereri sau confirmarea inexistenței lor.

A.4. A informat numitul Culea Marius Silviu conducerea CCR despre relația de afinitate prin căsătorie cu Grama O. Eduard? Dacă da, în ce dată și prin ce act?

Capitolul B. Excluderea ECOAQUA SA din planul de audit 2022–2024

B.1. Din ce motive concrete ECOAQUA SA NU a figurat în planul anual de audit al CCC pentru anii 2022, 2023 și 2024?

B.2. Cine, la nivel de CCC sau de CCR central, a decis excluderea ECOAQUA SA din plan? Solicit comunicarea actelor administrative interne (procese-verbale ale ședințelor de planificare, decizii ale Plenului, propuneri ale directorului CCC).

B.3. Întrucât ECOAQUA SA fusese auditată recurent (rapoarte 521/30.01.2020 și 33406/01.04.2022), care a fost analiza de risc care a justificat excluderea ei din plan timp de 33 luni consecutive (perioada 28.03.2022 – 06.11.2024)?

B.4. Ați luat cunoștință despre Raportul DGRFP Ploiești AIF nr. 2799/17.11.2025 la ECOAQUA SA? Ce măsuri a dispus CCR, începând din 17.11.2025, pentru valorificarea constatărilor și recuperarea expunerii financiare de 6,76 milioane lei?

Capitolul C. Soluționarea cererilor de recuzare

C.1. Solicit comunicarea actelor de soluționare a celor 3 cereri de recuzare formulate în septembrie 2025 (nr. 16680/09.09.2025, nr. 17323/18.09.2025, nr. 17475/22.09.2025), inclusiv motivările soluțiilor.

C.2. De ce, în soluționarea cererii extinse nr. 17475/22.09.2025, care viza simultan auditorul Tudureanu, directorul adjunct Vasilescu Elena și directorul Culea Marius Silviu, doar Tudureanu a fost efectiv înlocuită? Pe ce fundament juridic au rămas Culea și Vasilescu pe poziții, deși erau vizați de aceeași cerere?

C.3. Cine a soluționat aceste cereri, directorul CCC vizat de cerere, sau o autoritate ierarhic superioară din cadrul CCR?

Capitolul D. Configurația relațiilor familiale între CCC și ECOAQUA

D.1. Are CCR cunoștință despre relațiile familiale confirmate de CJ Călărași prin adresa nr. 20831/18.11.2025 (Vasilescu Elena, soră Dumitrescu Mariana, membru CA ECOAQUA; Tudureanu Marioara, mamă a lui Tudureanu Alexandru, fost șef Oficiu Juridic ECOAQUA)?

D.2. Au figurat aceste relații în declarațiile de interese ale numitelor Vasilescu Elena și Tudureanu Marioara? În caz afirmativ, ce măsuri preventive a luat CCC pentru a evita includerea acestora în misiuni la ECOAQUA SA?

D.3. CCR are o politică instituțională privind verificarea relațiilor familiale între personalul camerelor teritoriale și conducerea/personalul entităților auditabile? Dacă da, vă solicit comunicarea acestei politici. Dacă nu, motivele lipsei.

Capitolul E. Răspunsul instituțional

E.1. Având în vedere Raportul DGRFP Ploiești AIF 2799 (constatări de 6,76 mil. lei) și configurația familială confirmată, CCR INTENȚIONEAZĂ să dispună un audit extraordinar la ECOAQUA SA pentru perioada 2022–2024, efectuat de o ALTĂ cameră teritorială (NU CCC)? Dacă DA, în ce termen? Dacă NU, pe ce fundament juridic motivat?

E.2. CCR INTENȚIONEAZĂ să declanșeze un audit intern al activității CCC pentru perioada 2017–2025 (mandatul Culea Marius Silviu)? Dacă DA, în ce termen?

E.3. Are CCR în vedere măsuri preventive (suspendare/retragere) cu privire la directorul CCC Culea Marius Silviu și directorul adjunct Vasilescu Elena pe perioada cercetărilor instituționale? Dacă NU, pe ce fundament motivat?

E.4. Care este poziția CCR în raport cu angajamentele asumate prin Strategia Națională Anticorupție 2021–2025 (HG 1269/2021), în condițiile în care fenomenul de capturare instituțională expus se manifestă prin protejare la nivel central?

VI. AVERTIZARE PRIVIND CONSECINȚELE INSTITUȚIONALE ALE UNUI NOU REFUZ

Vă atrag în mod expres atenția asupra următoarelor consecințe în cazul unui nou răspuns parțial sau formal la prezenta întrebare scrisă:

(a) Un nou răspuns insuficient va fi considerat element suplimentar al practicii instituționale repetitive expuse la pct. I.4, întărind motivarea sesizărilor instituționale și disciplinare aflate în pregătire;

(b) Voi sesiza Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților cu solicitarea de audiere publică a dumneavoastră, pentru a explica direct comisiei parlamentare de specialitate motivele neîndeplinirii obligației de cooperare instituțională;

(c) Voi formula sesizare la organele de cercetare penală competente pentru cercetarea unei posibile infracțiuni de abuz în serviciu (art. 297 Cod penal), constând în posibila neîndeplinire a obligației de cooperare cu Parlamentul, materializată în două acte succesive (răspunsul nr. 77702/01.05.2026 și răspunsul la prezenta întrebare scrisă, dacă va fi tot insuficient), aspect cu caracter de continuitate documentat la pct. I.4;

(d) Voi sesiza Comisia Europeană (Direcția Generală Justiție și Consumatori, DG JUST) și, în măsura în care vor fi identificate fonduri europene afectate, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și/sau Parchetul European (EPPO), precum și Curtea Europeană de Conturi, privind modul de funcționare a instituției supreme de control financiar al statului român, în contextul angajamentelor asumate de România prin tratatele de aderare la Uniunea Europeană;

(e) Voi promova public, prin canalele instituționale și în spațiul public, dezbaterea privind compatibilitatea conducerii actuale a CCR cu standardele de transparență și cooperare instituțională asumate de România.

Mențiune privind elementele probatorii:

Calificările juridice avansate prin prezenta întrebare scrisă (caracterul repetitiv al neîndeplinirii obligației de cooperare, posibila incidență a art. 297 Cod penal) sunt fundamentate pe elemente probatorii oficiale aflate în dosarul subsemnatului, dintre care cele mai relevante sunt: adresa Consiliului Județean Călărași nr. 20831/18.11.2025 (confirmarea rețelei de relații familiale CCC, ECOAQUA), Raportul DGRFP Ploiești AIF nr. 2799/17.11.2025 (constatări de 6.760.096,07 lei la ECOAQUA SA), declarația de avere Grama O. Eduard nr. 479991/20.04.2022 (atestarea coproprietății Culea, Grama), cele 3 cereri de recuzare nr. 16680/09.09.2025, 17323/18.09.2025 și 17475/22.09.2025, precum și răspunsul nr. 77702/01.05.2026 al CCR. Aceste elemente vor fi prezentate organelor de cercetare în cadrul sesizărilor anunțate, în formă procedurală adecvată.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Reluarea pe fond a aspectelor rămase neclarificate prin răspunsul Curții de Conturi a României nr. 77702/01.05.2026 appeared first on AUR.

Spre luarea la cunoștință: Membrilor Plenului Curții de Conturi a României; Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților

De către: Florin-Cornel POPOVICI, circumscripția electorală nr. 37 Timiș, Grupul Parlamentar AUR

Obiectul solicitării: Follow-up privind caracterul evaziv și inadecvat al răspunsului nr. 78992/13.01.2026 la întrebarea parlamentară nr. 3140A/19.11.2025; gravitatea escaladării deficitului bugetar în 2025 și îndepărtarea dramatică de la angajamentele asumate față de Comisia Europeană și FMI (țintă de deficit 3% din PIB asumată până în 2030); solicitare de control aprofundat prioritar, raport special și analizarea oportunității sesizării organelor competente privind Fondul de rezervă bugetară 2023-2025; aspecte privind independența instituțională a Curții de Conturi a României.

Stimată doamnă Președinte,

Prezenta întrebare de follow-up este formulată în temeiul art. 64, 111 și 140 alin. (2) și (3) din Constituția României, al art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, al art. 202, 203, 212 și 213 din Regulamentul Camerei Deputaților și al art. 4 alin. (2) și art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată.

Ea reprezintă răspunsul meu instituțional la comunicarea Curții de Conturi nr. 78992/13.01.2026, prin care instituția pe care o conduceți a ales să răspundă unei interpelări parlamentare documentate, privind cel mai grav derapaj bugetar postaderare al României, printr-o trimitere la un link de pe propriul site. Această comunicare nu constituie un răspuns — este o eludare a controlului parlamentar, incompatibilă cu mandatul constituțional al Curții de Conturi și cu gravitatea situației documentate.

Gravitatea contextului s-a adâncit semnificativ față de momentul interpelării inițiale. Datele disponibile pentru exercițiul bugetar 2025 indică un deficit realizat de aproximativ 8,15% din PIB — o reducere de doar 0,4-0,5 puncte procentuale față de deficitul de 8,65% din PIB înregistrat la 31 decembrie 2024. Aceasta face extrem de puțin probabilă respectarea angajamentelor asumate de România față de Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional în cadrul Procedurii de Deficit Excesiv, care presupun o reducere anuală de circa 1,5 puncte procentuale pentru atingerea unei ținte de 3% din PIB, respectiv 2,75% din PIB, până în 2030. Cu o reducere reală de sub o treime din ritmul necesar în primul an de ajustare, România se îndreaptă spre o confruntare de amploare cu instituțiile europene și internaționale, cu consecințe directe și grave asupra finanțelor publice, accesului la fonduri europene și costurilor de finanțare suportate de stat.

Prezenta interpelare va demonstra că insuficiența răspunsului Curții de Conturi nu este un incident izolat, ci expresia unui declin instituțional sistemic, produs deliberat prin numiri politice succesive, prin demontarea standardelor de audit independent și prin prezența în funcții de conducere a unor personaje ale căror conexiuni politice și juridice sunt ireconciliabile cu exercitarea controlului extern independent. Absența unui control extern credibil și eficace a constituit un factor permisiv esențial în producerea crizei fiscale actuale.

I. SOLICITAREA INIȚIALĂ ȘI RĂSPUNSUL PRIMIT — ANATOMIA ELUDĂRII

La 19 noiembrie 2025, am adresat Curții de Conturi întrebarea parlamentară nr. 3140A, însoțită de o analiză documentată, demonstrând că Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului a fost utilizat în perioada 2023-2024 într-un cuantum de aproximativ 65 de miliarde de lei (8-9% din totalul cheltuielilor bugetare), în vădită contradicție cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, care limitează strict utilizarea FRB la cheltuieli urgente sau neprevăzute. Am solicitat, prin patru puncte concrete:

• Declanșarea unui control complet, aprofundat și prioritar asupra legalității constituirii, repartizării și utilizării FRB în 2023-2024;
• Verificarea dacă alocările FRB au reprezentat rectificări bugetare mascate, ocolind controlul parlamentar;
• Analiza impactului asupra deficitului bugetar (9,3% ESA — cel mai ridicat din UE) și a datoriei publice (54,8-55% din PIB);
• Transmiterea unui raport complet către Parlament, conform art. 140 alin. (2) din Constituție.

Răspunsul primit la 13 ianuarie 2026 (nr. 78992, semnat p. Președinte Mirela Călugăreanu) se rezumă la trei aserțiuni: că aspectele vizate au „făcut anual obiectul analizei Curții”; că raportul pe 2023 este disponibil online; că pentru 2024 se va elabora ceva similar. Niciuna dintre cele patru solicitări concrete nu primește vreun răspuns. Niciun termen. Nicio decizie. Nicio poziție față de obligația de sesizare penală. Niciun angajament de raport special. O trimitere la un URL nu constituie exercitarea funcției de informare a Parlamentului — este eludarea sa prin formalism administrativ.

II. CE CONFIRMĂ PROPRIUL RAPORT AL CURȚII — ARGUMENTE ÎMPOTRIVA PROPRIEI PASIVITĂȚI

Am analizat integral capitolul dedicat FRB (pag. 74-89) din Raportul de audit financiar nr. 21949/19.03.2025, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 324/27.03.2025 — documentul indicat chiar de instituție ca răspuns. Constatările acestui raport sunt, din perspectiva controlului parlamentar, autoincriminante: Curtea știa, a documentat și a ales să nu acționeze conform obligațiilor legale.

A. Constatările oficiale ale Curții — ce a văzut și a ignorat

Concluzia nr. 1 (pag. 83): Suma de 31,92 miliarde lei alocată din FRB în 2023 reprezintă „cea mai mare sumă distribuită din FRB în comparație cu toate exercițiile financiare precedente” — aproximativ 5,2% din cheltuielile bugetului general consolidat, față de o medie istorică de 0,2-1,9%.

Concluzia nr. 2 (pag. 83-84): 89,4% din suma totală alocată (28,5 miliarde lei, prin 90 din 119 Hotărâri de Guvern) s-a realizat cu derogare expresă de la art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002. Curtea constată că „ponderea alocărilor cu derogare a fost realizată în condițiile în care a fost ignorată practic esența modului de funcționare a FRB” — adică: deturnare sistematică de la destinația legală.

Concluzia nr. 3 (pag. 84-85): Curtea constată că „nu există criterii clare de clasificare a cheltuielilor care pot fi finanțate din FRB” și exemplifică alocări fără caracter urgent sau neprevăzut: cheltuieli de personal recurente, programe planificate, cofinanțări europene, proiecte de asistență externă.

Concluzia nr. 4 (pag. 85-87): Raportul confirmă explicit că „rectificarea bugetară a fost înlocuită cu utilizarea FRB”, că „în 2023 nu s-a efectuat nicio rectificare a bugetului de stat” și că OUG nr. 73/2023 și OUG nr. 90/2023 au constituit instrumentele juridice prin care s-a construit un „buget paralel” în afara controlului parlamentar — exact teza centrală din analiza mea.

B. Ce nu face raportul — prăpastia dintre constatare și acțiune

În ciuda gravității constatărilor, raportul se încheie cu două recomandări administrative adresate Ministerului Finanțelor — entitatea care a orchestrat mecanismul denunțat. Nicio sesizare penală. Niciun raport special transmis Parlamentului. Nicio urgentare pentru 2024. Nicio verificare a destinației finale la beneficiari.

Din perspectiva controlului extern independent, formularea de recomandări adresate autorului unei abateri sistemice, în absența oricărei consecințe juridice, nu reprezintă exercitarea funcției de control — reprezintă simulacrul său. O instituție de control care constată, recomandă și revine la cursul obișnuit al activității nu exercită mandatul constituțional — îl ilustrează formal.

C. Exercițiul 2024 — dimensiunea neacoperită

Dacă 2023 reprezenta, în aprecierea Curții înseși, un record absolut și o abatere majoră, 2024 este structural mai grav și a rămas complet neauditat la data transmiterii răspunsului:

• 64-65 miliarde lei alocate din FRB — de aproximativ 47 de ori mai mult decât suma prevăzută inițial în bugetul aprobat, conform Consiliului Fiscal;
• 8-9% din totalul cheltuielilor bugetare — pondere incompatibilă structural cu statutul de fond de rezervă excepțional;
• Deficit bugetar ESA de 9,3% din PIB — cel mai ridicat din Uniunea Europeană, aproape de trei ori media UE;
• Datorie publică de 54,8-55% din PIB, cu proiecție de depășire a pragului Maastricht în 2026;
• Procedura de Deficit Excesiv activată, cu cerință de ajustare de 5,6-6,3 puncte procentuale din PIB până în 2030.

Că instituția supremă de audit extern al României nu dispune, la 13 ianuarie 2026, de nicio investigație prioritară privind un exercițiu bugetar care a generat cel mai mare deficit din istoria post-aderare a țării este, în sine, o constatare de gravitate instituțională extremă.

III. CRIZA FISCALĂ DIN 2025 — DOVADA IREVERSIBILITĂȚII DERAPAJULUI ÎN ABSENȚA CONTROLULUI EXTERN EFICACE

Datele preliminare privind execuția bugetară a anului 2025 adaugă o dimensiune critică acestui dosar și demonstrează că pasivitatea instituțională a Curții de Conturi nu a fost lipsită de consecințe reale.

A. Deficitul din 2025 — reducere insuficientă față de angajamentele externe asumate

România a realizat în 2025 un deficit bugetar de aproximativ 8,15% din PIB — față de 8,65% din PIB înregistrat la 31 decembrie 2024. Aceasta reprezintă o reducere de doar 0,4-0,5 puncte procentuale față de exercițiul anterior. Această cifră trebuie pusă în relație directă cu angajamentele asumate de România față de Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional în cadrul Procedurii de Deficit Excesiv:

• Ținta asumată: reducerea deficitului la 3% din PIB, respectiv 2,75% din PIB, până în 2030;
• Ritmul de reducere necesar: aproximativ 1,5 puncte procentuale pe an, pentru parcurgerea unui decalaj de 5,4-5,9 puncte procentuale în 6 ani;
• Ritmul realizat efectiv în 2025: 0,4-0,5 puncte procentuale — adică sub o treime din ritmul minim necesar.

Această discrepanță nu este o abatere tehnică sau o dificultate conjuncturală. Este proba că traiectoria de ajustare asumată față de instituțiile internaționale nu este urmată. La ritmul actual de reducere a deficitului, România ar atinge ținta de 3% din PIB abia în jurul anului 2040 — adică cu 10 ani mai târziu față de termenul asumat.

B. Consecințele probabile ale nerespectării traiectoriei de ajustare

Nerespectarea traiectoriei de ajustare asumate față de Comisia Europeană și FMI antrenează un set de consecințe cu impact direct și sever asupra României:

• Suspendarea sau reducerea accesului la fonduri europene — art. 23 din Regulamentul (UE) 2021/1060 permite Comisiei să suspende angajamentele sau plățile în cazul în care un stat membru nu ia măsuri eficace pentru corectarea deficitului excesiv. România riscă pierderea sau blocarea unor miliarde de euro din fonduri structurale și de coeziune, tocmai în condițiile în care absorbția fondurilor europene rămâne principalul motor al investițiilor publice;
• Escaladarea costurilor de finanțare a datoriei publice — agențiile de rating (Moody’s, S&P, Fitch) monitorizează conformitatea cu angajamentele din Procedura de Deficit Excesiv. O abatere vizibilă față de traiectoria asumată sporește probabilitatea unei retrogradări a ratingului suveran, cu efect imediat de creștere a randamentelor la titlurile de stat. La un stoc de datorie publică de 54,8-55% din PIB și cu randamente deja de 5,5-6% anual, fiecare punct procentual suplimentar al costului de finanțare echivalează cu sute de milioane de lei în cheltuieli anuale suplimentare cu dobânzile — bani publici care nu vor mai ajunge în investiții, sănătate sau educație;
• Deteriorarea relației cu FMI și limitarea capacității de acces la finanțare de urgență — în contextul unei crize globale sau al unor șocuri externe, nerespectarea angajamentelor față de FMI reduce semnificativ capacitatea României de a negocia programe de sprijin sau linii de finanțare preventivă;
• Pierderea credibilității instituționale la nivel european și consolidarea percepției unui stat cu finanțe publice cronicizat dezechilibrate — cu consecințe pe termen lung privind cofinanțarea proiectelor de infrastructură, eligibilitatea pentru instrumente financiare europene și negocierea Cadrului Financiar Multianual post-2027;
• Obligativitatea unor măsuri de austeritate bruște și disproporționate — cu cât ajustarea este amânată, cu atât corecția viitoare va trebui să fie mai severă și mai concentrată în timp: creșteri de taxe, reduceri de salarii și pensii în sectorul public, înghețarea investițiilor. Costul social al acestei ajustări va fi suportat de cetățeni, nu de cei care au generat dezechilibrul.

C. Legătura directă cu mecanismul FRB — cauză și efect

Deficitul din 2025 nu este independent de utilizarea masivă a FRB în 2023-2024. Există o relație cauzală directă, documentată și de propriul raport al Curții de Conturi:

Prin substituirea rectificărilor bugetare transparente cu alocări discreționare prin FRB, Guvernul a finanțat, în 2023-2024, cheltuieli recurente structurale — salarii, asistență socială, transferuri curente — fără a le include transparent în construcția bugetară inițială. Aceste cheltuieli nu au dispărut în 2025 — ele au creat angajamente structurale greu reversibile: o forță de muncă bugetară cu salarii majorate, sisteme de protecție socială cu niveluri ridicate de beneficii, transferuri către UAT-uri și ordonatori de credite care au ajuns să depindă structural de alocările FRB. Reducerea deficitului cu ritmul necesar ar presupune tăierea cheltuielilor care au fost finanțate tocmai prin FRB — o operațiune politic și social extrem de dificilă, cu impact direct asupra populației.

Cu alte cuvinte: mecanismul FRB denunțat în interpelarea mea inițială nu a fost doar o problemă de legalitate bugetară — a fost instrumentul prin care s-a construit imposibilitatea ajustării fiscale. Iar Curtea de Conturi, constatând faptele în 2023 și neacționând, a permis ca același mecanism să fie aplicat la scară dublă în 2024 și să genereze cheltuieli structurale cu care România va fi confruntată ani de zile.

IV. RELAȚIA CAUZALĂ DINTRE INACȚIUNEA DIN 2023 ȘI ESCALADAREA DIN 2024-2025

Există o întrebare pe care Curtea de Conturi trebuie să și-o asume public: de ce Guvernul Ciolacu nu doar că a ignorat constatările din 2023, ci a dublat suma alocată prin FRB în 2024 și nu și-a însuit niciuna dintre recomandările Curții?

Răspunsul, din perspectiva teoriei instituționale a controlului public, este direct: pentru că a putut. Un actor politic rațional, confruntat cu constatările Curții pe 2023 — ilegalități documentate, 89,4% derogări, buget paralel confirmat — a evaluat consecințele reale: zero sesizări penale, zero raport special, zero presiune parlamentară generată de Curte, două recomandări administrative adresate chiar entității responsabile. Concluzia logică a acestui calcul este că riscul utilizării FRB la scară dublă în 2024 este complet acceptabil.

Aceasta nu este speculație. Este un mecanism cunoscut în teoria controlului public sub denumirea de capturare reglementară pasivă: o instituție de control care constată fără să sancționeze nu descurajează abaterea — o legitimează implicit. Prin publicarea unui raport care confirmă ilegalitățile și prin absența oricărei consecințe juridice, Curtea de Conturi a emis, involuntar sau nu, un semnal verde pentru escaladare

Mai mult, raportul pe 2023 a fost publicat la 19 martie 2025 — la 15 luni după încheierea exercițiului bugetar și după alegerile din noiembrie-decembrie 2024. Constatările privind cel mai mare FRB din istoria României nu au fost disponibile cetățenilor și aleșilor în timp util față de procesul electoral. Temporizarea instituțională, indiferent de cauza sa, a avut efecte politice concrete și verificabile.

V. DECLINUL INSTITUȚIONAL SISTEMIC AL CURȚII DE CONTURI — CAUZE STRUCTURALE

Comportamentul descris nu poate fi înțeles fără referire la contextul structural și politic al instituției. Ceea ce se observă în dosarul FRB nu este o eroare punctuală — este expresia unui declin consolidat pe mai mult de trei decenii, produs prin mecanisme identificabile și documentabile.

A. Viciul structural originar: numirea politică a Plenului

Membrii Plenului Curții de Conturi sunt numiți de Parlament prin vot politic, pentru mandate de 9 ani, în absența unei proceduri credibile de evaluare a competenței sau independenței. Aceasta înseamnă că instituția care trebuie să controleze executivul este populată prin negocieri între partidele care formează majorități parlamentare. Controlorul este, structural, dependent de controlat sau de aliații săi politici — un paradox de arhitectură instituțională ce contravine standardelor europene ale instituțiilor supreme de audit (ISSAI 10 și Declarația de la Mexic privind independența instituțiilor supreme de audit).

Pe parcursul a 32 de ani, cu precădere sub guvernările și influența Partidului Social Democrat, acest mecanism a transformat Curtea de Conturi dintr-un organ de control independent într-un instrument de gestiune politică a riscurilor de audit — o instituție care poate fi mobilizată selectiv împotriva adversarilor politici și protejată față de executivele aliniate politic. Rezultatul este o instituție cu rapoarte tot mai întârziate, sesizări penale tot mai rare și recomandări tot mai ineficace, cu reputație internațională erodată progresiv.

B. Moștenirea Busuioc — demontarea deliberată a standardelor de audit

Un moment de inflexiune negativă determinant a fost numirea lui Mihai Busuioc ca Președinte al Curții de Conturi în 2017, în contextul proiectului politic al lui Liviu Dragnea de neutralizare și subordonare a instituțiilor de verificare și echilibru. Numirea s-a produs pe fondul unei strategii deliberate de plasare a unor figuri politice loiale în fruntea instituțiilor cu rol de control extern, în paralel cu ofensiva legislativă împotriva Codurilor Penale și a independenței judiciare caracteristică acelei perioade.

Sub conducerea sa, Curtea de Conturi a consolidat un model operațional în care constatarea înlocuiește sancționarea, recomandarea înlocuiește sesizarea, și formalismul înlocuiește eficacitatea. Standardele de proactivitate, de sesizare penală și de raportare urgentă față de Parlament au coborât sistematic. Actualul comportament față de dosarul FRB este, în mare măsură, moștenirea acestei perioade de demontare deliberată a capacității de control independent.

C. Aspecte privind percepția independenței instituționale

Un element care ridică semne de întrebare din perspectiva percepției publice asupra independenței instituționale este prezența dlui Ion Mocioalcă în funcția de Vicepreședinte al Curții de Conturi, în contextul unor situații public mediatizate ce impun necesitatea clarificării situației din perspectiva normelor de integritate și a standardelor privind evitarea conflictelor de interese.

Referirile la aceste relații publice sunt formulate exclusiv în scopul evaluării existenței unui posibil conflict de interese aparent, care, chiar în absența unor constatări judiciare definitive, poate afecta percepția de imparțialitate și independență a instituției.

Se impune clarificarea modului în care Curtea de Conturi asigură, în astfel de situații, respectarea deplină a principiilor de imparțialitate, independență și evitare a conflictelor de interese, astfel încât orice suspiciune rezonabilă privind existența unui posibil conflict de interese aparent să fie înlăturată prin măsuri instituționale concrete și transparente.

VI. CALIFICAREA JURIDICĂ A OMISIUNILOR CURȚII DE CONTURI

A. Eludarea obligației de răspuns substanțial la controlul parlamentar

Art. 111 alin. (1) și art. 140 alin. (2)-(3) din Constituție obligă Curtea de Conturi să furnizeze Parlamentului informațiile solicitate și să raporteze cele constatate. Trimiterea la un document preexistent, disponibil public, nu satisface această obligație atunci când solicitarea parlamentară vizează o analiză specifică, cu patru cerințe concrete la care nu s-a răspuns. Aceasta reprezintă o eludare a controlului parlamentar prin formalism administrativ.

B. Neexercitarea obligației de analiză privind sesizarea organelor competente

Art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede obligația Curții de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată indicii de infracțiuni.

Raportul pe 2023 confirmă că 89,4% din alocările FRB s-au efectuat cu derogare expresă de la destinația legală și că mecanismul a ocolit sistematic aprobarea parlamentară. Aceste fapte pot constitui potențiale indicii ce impun analiza oportunității sesizării organelor competente, în condițiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale unor eventuale infracțiuni prevăzute de legea penală, inclusiv sub aspectul abuzului în serviciu sau al altor fapte care ar putea aduce atingere legalității utilizării fondurilor publice.

În măsura în care aceste constatări ar întruni elementele prevăzute de lege pentru sesizarea organelor de urmărire penală, neanalizarea oportunității unei astfel de sesizări ridică o problemă de conformitate cu obligațiile instituționale prevăzute de art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992.

C. Absența raportului special față de Parlament

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prevede că, la cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează cele constatate. Această obligație de raportare specifică nu poate fi satisfăcută prin raportul public anual de activitate — un document general care nu conține analiza specifică solicitată și nu produce efectul de informare parlamentară dedicată pe care îl presupune controlul parlamentar efectiv.

VII. SOLICITĂRI CONCRETE, TERMENE ȘI CONSECINȚE

Față de toate cele expuse mai sus, solicit în termen de maximum 30 de zile confirmarea primirii prezentei interpelări și comunicarea poziției instituționale față de fiecare dintre următoarele cerințe:

1. DECLANȘAREA IMEDIATĂ a unui control aprofundat și prioritar dedicat Fondului de rezervă bugetară pentru exercițiul bugetar 2024, separat de procedura standard de audit anual, investigând explicit: (a) volumul total al alocărilor față de prevederile inițiale aprobate; (b) respectarea sau nerespectarea art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002; (c) existența rectificărilor bugetare mascate; (d) criteriile de selectare a beneficiarilor și dimensiunea discreționară a alocărilor; (e) impactul cuantificabil asupra deficitului bugetar ESA de 9,3% din PIB și asupra traiectoriei datoriei publice.
2. EXTINDEREA CONTROLULUI la exercițiul 2023 prin verificarea destinației finale la nivelul beneficiarilor direcți (UAT-uri, ordonatori de credite), pentru a stabili dacă sumele alocate prin HG-uri au fost utilizate conform scopurilor declarate sau au servit altor destinații, cu sau fără justificare legală.
3. INIȚIEREA UNUI AUDIT SPECIFIC privind angajamentele asumate față de Comisia Europeană și FMI în cadrul PDE, cu evaluarea gradului de conformitate a execuției bugetare 2025 față de traiectoria de ajustare asumată, a riscurilor de nerespectare a termenelor și a implicațiilor privind accesul la fonduri europene și costul datoriei publice. Această analiză trebuie să includă cuantificarea impactului utilizării FRB ca instrument structural de cheltuieli recurente asupra ireversibilității angajamentelor bugetare și a dificultății ajustării fiscale.
4. ANALIZAREA OPORTUNITĂȚII FORMULĂRII UNEI SESIZĂRI PENALE. Analizarea oportunității formulării unei sesizări penale, în temeiul art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, către organele competente, în cazul în care, în urma verificărilor efectuate, se constată existența unor potențiale indicii de încălcare a legii penale privind:

(a) utilizarea FRB cu derogare sistematică de la destinația legală;

(b) construirea unui mecanism de alocare care ar putea avea impact asupra transparenței și corectitudinii execuției bugetare.

5. TRANSMITEREA CĂTRE CAMERA DEPUTAȚILOR a unui RAPORT SPECIAL DEDICAT privind FRB 2023-2024 și conexiunile sale cu criza fiscală din 2025, conform art. 140 alin. (2) din Constituție coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, cuprinzând toate constatările, abaterile, responsabilitățile și măsurile dispuse. Termen: maximum 90 de zile de la primirea prezentei interpelări.
6. COMUNICAREA PUBLICĂ a poziției Curții de Conturi față de eventualul conflict de interese aparent generat de prezența dlui Ion Mocioalcă în funcția de Vicepreședinte, în condițiile relațiilor personale documentate public cu persoane cercetate penal pentru infracțiuni economice grave, implicate în contracte publice care fac sau pot face obiectul controlului Curții. Solicit comunicarea măsurilor concrete adoptate pentru asigurarea independenței și imparțialității procedurilor de audit în cazurile cu relevanță față de aceste relații.
7. PUBLICAREA INTEGRALĂ pe site-ul Curții de Conturi a tuturor Hotărârilor de Guvern privind alocările din FRB în 2023 și 2024, cu justificările de urgență sau caracter neprevăzut invocate, pentru a permite verificarea conformității cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 de către Parlament, societatea civilă și instituțiile europene.

VIII. AVERTISMENT INSTITUȚIONAL

România traversează, în acest moment, criza fiscală cea mai gravă din era post-aderare. Deficitul de 8,15% realizat în 2025, la mai puțin de o treime din ritmul de ajustare asumat față de Comisia Europeană și FMI, anunță consecințe sistemice severe: risc de suspendare a fondurilor europene, escaladarea costului datoriei publice, deteriorarea ratingului suveran și necesitatea unor ajustări fiscale bruște, cu impact direct asupra nivelului de trai al populației.

Mecanismele care au generat această criză — în special utilizarea FRB ca buget paralel extins la scară fără precedent în 2023-2024 — au fost documentate oficial de chiar Curtea de Conturi. Și nu au generat nicio consecință juridică. Această absență a consecințelor este, în sine, o politică instituțională — și Curtea de Conturi poartă o parte a responsabilității pentru starea în care se află finanțele publice ale României.

Avertizez că absența unui răspuns substanțial la prezenta interpelare va fi sesizată Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, Biroului Permanent, Comisiei de la Veneția și, prin canalele instituționale disponibile, Comisiei Europene — Direcția Generală ECFIN și Curții Europene de Conturi, ca element al unui tablou mai larg al eroziunii mecanismelor de control democratic și de stat de drept în administrarea finanțelor publice din România. Voi solicita, de asemenea, în Parlament inițierea unei dezbateri privind procedura de numire politică a Plenului Curții de Conturi, incompatibilă cu standardele ISSAI și cu Declarația de la Mexic privind independența instituțiilor supreme de audit.Curtea de Conturi a României are, în acest moment, oportunitatea de a demonstra că mai poate funcționa ca instituție de control independent. Răspunsul la prezenta întrebare parlamentară va fi, în sine, un indicator concludent al acestei capacități.

The post Florin-Cornel Popovici – Întrebare – Follow-up privind caracterul evaziv și inadecvat al răspunsului nr. 78992/13.01.2026 la întrebarea parlamentară nr. 3140A/19.11.2025; gravitatea escaladării deficitului bugetar în 2025 și îndepărtarea dramatică de la angajamentele asumate față de Comisia Europeană și FMI (țintă de deficit 3% din PIB asumată până în 2030); solicitare de control aprofundat prioritar, raport special și analizarea oportunității sesizării organelor competente privind Fondul de rezervă bugetară 2023-2025; aspecte privind independența instituțională a Curții de Conturi a României. appeared first on AUR.

Domnului Mihai BUSUIOC, Președinte Curtea de Conturi a României

Spre luarea la cunoștință: Membrii Plenului Curții de Conturi a României

De către: Deputat Florin-Cornel POPOVICI

Circumscripția electorală: nr. 37 Timiș

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 03.04.2025

Obiectul întrebării: Solicitare informați înființare instanțe specializate

Stimate Domnule Președinte,

În aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202 și 203 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, vă solicit respectuos următoarele:

Având în vedere că, prin Legea nr. 217 din 24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, au fost eliminate competențele jurisdicționale ale Curții de Conturi a României, în condițiile în care, potrivit art. 140 alin. (1) din Constituția României – „litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate” –, prevedere preluată ad litteram și de art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, iar conform art. 155 alin. (6): „Până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti ordinare”, care au fost demersurile concrete întreprinse pentru remedierea acestei sincope – care persistă de aproape două decenii – în activitatea instituției, cu atât mai mult cu cât ați fost mandatat, în urmă cu patru ani, de către Plenul Curții de Conturi, prin Hotărârea nr. 39/11 februarie 2021, să realizați demersurile necesare, pe lângă Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea inițierii procedurilor pentru înființarea instanțelor specializate în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi?

Solicit răspuns în scris în termenul legal.

The post Florin Popovici – Întrebare parlamentară – Solicitare informați înființare instanțe specializate appeared first on AUR.

Domnului Mihai BUSUIOC, Președinte Curtea de Conturi a României

De către: Deputat Florin-Cornel POPOVICI

Circumscripția electorală: nr. 37 Timiș

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 05.03.2025

Obiectul întrebării: Solicitare Rapoarte de audit ANAF și CNP

Stimate Domnule Președinte,

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare și în aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202 lit. d) și i) din Regulamentul Camerei Deputaților (publicat în M.O. nr. 1181/27.11.2024), vă rog să ne comunicați:

1. dacă se desfășoară sau s-a desfășurat vreo misiune de audit al performanței având ca obiect resursele umane din cadrul ANAF, indicând data programată pentru începerea misiunii, data programată pentru finalizarea acesteia. În situația finalizării acestei misiuni, vă rog să ne comunicați o copie a Raportului de audit al performanței;

2. dacă se desfășoară s-au s-a desfășurat vreo misiune de audit (indiferent de forma acestuia) la nivelul Casei Naționale de Pensii, indicând data programată pentru începerea misiunii, data programată pentru finalizarea acesteia. În situația finalizării misiunii vă rog să ne comunicați o copie a Raportului de audit.

Solicit răspuns în scris.

The post Florin Popovici – Întrebare parlamentară – Solicitare Rapoarte de audit ANAF și CNP appeared first on AUR.

Domnului Mihai BUSUIOC, Președinte Curtea de Conturi a României

De către: Deputat Florin-Cornel POPOVICI

Circumscripția electorală: nr. 37 Timiș

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 05.03.2025

Obiectul întrebării: Solicitare înregistrări interviuri angajare

Stimate Domnule Președinte,

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare și în aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202 lit. d) și i) din Regulamentul Camerei Deputaților (publicat în M.O. nr. 1181/27.11.2024), vă rog să îmi transmiteți înregistrările privind concursurile de ocuparea a posturilor vacante din cadrul Curții de Conturi a României, etapa interviului (ultimă), pentru perioada 2020 – 2024.

Solicit răspuns în scris.

The post Florin Popovici – Întrebare parlamentară – Solicitare înregistrări interviuri angajare appeared first on AUR.

Domnului Mihai BUSUIOC, Președinte Curtea de Conturi a României

De către: Deputat Florin-Cornel POPOVICI

Circumscripția electorală: nr. 37 Timiș

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 05.03.2025

Obiectul întrebării: Solicitare informații aplicare art. 33 și 64 din Legea 94/07.09.1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României

Stimate Domnule Președinte,

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/8 septembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare și în aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202 lit. d) și i) din Regulamentul Camerei Deputaților (publicat în M.O. nr. 1181/27.11.2024), vă rog să ne comunicați următoarele date, pentru perioada 2018 – prezent:

– toate procedurile de sesizare penală demarate de către auditorii publici externi și netransmise către organele de cercetare penală ca urmare a infirmării acestora de către plenul/departament/direcție juridică/șefi departamente/directori;

– care dintre acestea au fost formulate pe art. 64 din Legea 94/1992 și care în baza altor temeiuri de drept;

– procedurile de sesizare penală demarcate și nefinalizate la data prezentei;

– data demarării de către auditorii publici externi a fiecărei proceduri.

Aceste informații sunt necesare pentru o analiză aprofundată a procesului decizional din cadrul Curții de Conturi și pentru evaluarea modului în care transparența și obiectivitatea sunt menținute în activitatea de audit public extern.

Solicit răspuns în scris.

The post Florin Popovici – Întrebare parlamentară – Solicitare informații aplicare art. 33 și 64 din Legea 94/07.09.1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României appeared first on AUR.

De la: Antonio ANDRUȘCEAC,

Deputat AUR, circumscripția electorală nr. 4, Bacău

Subiectul întrebării: informații privind activitatea de audit al privatizării și solicitare privind Raportul intitulat „Managementul general al procesului de privatizare desfășurat în România”

Stimate domnule Președinte,

Datorită interesului public foarte ridicat privind activitatea de privatizare generală din România, activitate demarată imediat după 1990, vă rugăm să ne comunicați câte audituri a realizat Curtea de Conturi până în prezent, conform prerogativelor sale legale, în ceea ce privește privatizarea societăților comerciale.

Totodată, vă rugăm să ne puneți la dispoziție raportul de audit cu titlul „Managementul general al procesului de privatizare desfășurat în România”, pe care l-ați demarat încă din anul 2016, așa cum rezultă din rapoartele de activitate ale Curții de Conturi pentru anii 2016 și 2017.

Solicităm acest raport, deoarece, deși înțelegem că a fost inițiat, nu l-am identificat nici ca fiind transmis Parlamentului, nici publicat pe pagina de internet a Curții de Conturi, nici menționat ca fiind încă în curs de derulare în rapoartele de activitate ale Curții de Conturi pentru anii 2018 ‒ 2022.

În măsura în care este încă nefinalizat, vă rugăm să ne transmiteți care sunt motivele și care este costul total aproximativ pe care Curtea de Conturi l-a suportat, aferent acestei misiuni de audit.

The post Antonio Andrușceac – întrebare către Curtea de Conturi a României – Informații privind activitatea de audit al privatizării și solicitare privind Raportul intitulat „Managementul general al procesului de privatizare desfășurat în România” appeared first on AUR.

De către: Deputat Ciprian-Titi Stoica

Circumscripția electorală: nr. 37 Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Rapoarte ale Curții de Conturi privind finanțele publice locale, pentru județul Timiș

Stimate domnule președinte,

În calitate de deputat ales în județul Timiș, caut mereu ca cetățenii județului nostru să beneficieze de condiții cât mai bune de trai în localitățile în care domiciliază, iar pentru a putea să îmi fac o imagine cât mai clară asupra acestui aspect, trebuie să imi îndrept atenția asupra finanțelor publice din fiecare UAT al județului.

Am adresat și voi continua să adresez diverse întrebări primăriilor din județul Timiș pentru a ne crea o imagine cât mai exactă a situației din județ, însă aș vrea să iau în calcul și opinia Curții de Conturi a României cu privire la cheltuielile locale.

Așadar, domnule președinte, doresc să îmi transmiteți următoarele:

1. Rapoartele Curții de Conturi a României cu privire la finanțele publice locale pe anul 2020 a tuturor celor 99 de UAT-uri ale județului Timiș, având în vedere faptul că pe site nu sunt publicate toate.

2. Rapoartele Curții de Conturi a României cu privire la finanțele publice locale pe anii 2021 și 2022 pentru județul Timiș, odată cu sintezele de audit pentru cele 99 de UAT-uri ale județului Timiș.

The post Titi Stoica – întrebare către Curtea de Conturi a României – Rapoarte ale Curții de Conturi privind finanțele publice locale, pentru județul Timiș appeared first on AUR.