Domnului Alexandru Nicolae BOCIU, Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA)

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Domnule Bociu, al doilea scandal în două săptămâni sub conducerea dumneavoastră: Cum a fost posibil ca 75 de oi „ucise” în Tulcea să pască vii în Cluj?

Domnule ministru-interimar,

Domnule Președinte,

Vă scriu din nou, la doar două săptămâni după ce v-am adresat o întrebare privind modul în care instituția pe care o conduceți a lăsat mai multe animale infectat cu Pesta Micilor Rumegătoare să circule liber prin țară, sub protecția unor acte semnate chiar de ANSVSA, ceea ce a dus la suspendarea exporturilor de ovine ale României de către Uniunea Europeană. Atunci v-am întrebat direct cine a semnat acele acte și dacă vă asumați răspunderea. Nu am primit răspunsurile pe care fermierii acestei țări le meritau. Iar acum, la mai puțin de două săptămâni, sub aceeași conducere a dumneavoastră, izbucnește un nou scandal, care nu mai poate fi pus pe seama întâmplării, ci arată un sistem întreg putred, pe care dumneavoastră aveați obligația să îl controlați.

Propria dumneavoastră instituție a descoperit că 75 de oi înregistrate în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor ca fiind ucise oficial într-un focar de Pestă a Micilor Rumegătoare din județul Tulcea au fost găsite, de fapt, vii, într-o fermă din județul Cluj, iar proprietarul lor încasase deja despăgubiri de la stat pentru uciderea unor animale care erau, în realitate, în viață. Ați declarat public, cu revoltă, că este vorba despre o tentativă clară de fraudă care sabotează siguranța alimentară și eforturile statului român, și ați anunțat sesizarea penală. Vă dau dreptate că este grav. Dar întrebarea pe care v-o pun este alta: cum a fost posibil ca acest lucru să se întâmple sub nasul instituției pe care o conduceți, printr-un sistem electronic de trasabilitate pentru care ANSVSA este direct responsabilă, fără ca nimic să fie sesizat până când, aproape din întâmplare, inspectorii au dat peste aceste animale?

Domnule Președinte, nu este suficient să vă arătați indignat de o fraudă pe care propriul dumneavoastră sistem a permis-o. Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor este administrat sub autoritatea ANSVSA, iar dacă acest sistem poate fi falsificat atât de ușor încât 75 de animale declarate ucise să circule vii prin țară, atunci responsabilitatea este, în primul rând, a conducerii instituției care trebuia să îl păzească. Există posibilitatea ca aceste fraude să fie mult mai numeroase decât cele două cazuri ieșite la iveală, iar dacă acest lucru se confirmă, întreaga credibilitate a certificatelor sanitar-veterinare românești, și odată cu ea exportul de miliarde de euro al țării, se prăbușește. Iar în fața acestui dezastru, dumneavoastră trebuie să răspundeți, nu sistemul în mod abstract.

În acest context, domnule ministru-interimar, domnule președinte, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde personal și punctual la următoarele întrebări:

1. Cum explicați, ca președinte al ANSVSA, faptul că Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor, aflat sub autoritatea instituției pe care o conduceți, a putut fi falsificat astfel încât 75 de oi declarate ucise într-un focar din Tulcea să figureze ca eliminate, deși erau vii în Cluj?

2. Ce medici veterinari împuterniciți și ce operatori economici au introdus în sistem datele false privind uciderea acestor animale, și cum au reușit aceștia să opereze o asemenea fraudă fără ca mecanismele de control interne ale ANSVSA să sesizeze ceva?

3. Câte alte cazuri similare a descoperit ANSVSA în urma verificărilor extinse la nivel național pe care le-ați anunțat? Vă rog să prezentați numărul exact de nereguli identificate până la data răspunsului la această întrebare.

4. Având în vedere că acesta este al doilea scandal major sub conducerea dumneavoastră în doar două săptămâni, considerați că mai puteți garanta buna funcționare a sistemului de trasabilitate și credibilitatea certificatelor sanitar-veterinare emise de ANSVSA? Vă asumați personal răspunderea sau luați în calcul demisia?

5. Ce garanții concrete puteți oferi fermierilor corecți și partenerilor europeni că sistemul de trasabilitate a animalelor din România nu mai poate fi falsificat, astfel încât exportul de ovine, care aduce țării sute de milioane de euro anual, să nu fie compromis ireversibil?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – Domnule Bociu, al doilea scandal în două săptămâni sub conducerea dumneavoastră: Cum a fost posibil ca 75 de oi „ucise” în Tulcea să pască vii în Cluj? appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: 75 de oi moarte pe hârtie, vii în realitate, și despăgubiri încasate din banii statului: Cât mai suportă fermierii onești din vina altora?

Stimate Domnule Ministru,

În urmă cu două săptămâni v-am adresat o interpelare privind modul în care a fost gestionat focarul de Pestă a Micilor Rumegătoare care a dus la suspendarea, de către Uniunea Europeană, a exporturilor de ovine din România până la 31 decembrie 2026. Vă atrăgeam atenția atunci că fermierii corecți plătesc prețul unor decizii administrative la care nu au avut nicio contribuție. Astăzi, revin în fața dumneavoastră cu un caz și mai grav, care arată că problema nu era una izolată, ci un adevărat flagel care macină din interior sistemul de trasabilitate a animalelor și, odată cu el, întregul viitor al exportului românesc de ovine.

Inspectorii ANSVSA au descoperit că 75 de oi care figurau în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor ca fiind ucise oficial într-un focar de Pestă a Micilor Rumegătoare din județul Tulcea au fost găsite, de fapt, vii, într-o fermă din județul Cluj. Cel mai grav este că proprietarul acestor animale încasase deja despăgubiri de la stat pentru uciderea lor, adică bani publici, bani din buzunarul contribuabilului român, plătiți pentru animale care nu au fost niciodată sacrificate și care pășteau liniștite la sute de kilometri distanță de focarul în care fuseseră declarate eliminate. Practic, cineva a luat bani de la stat pentru o minciună, iar prin această minciună a pus în pericol întregul efort de eradicare a unei boli care ține astăzi blocat exportul unei țări întregi.

Domnule Ministru, ministerul pe care îl conduceți este cel care gestionează despăgubirile acordate fermierilor pentru animalele ucise în focarele de boală, și tot ministerul dumneavoastră este cel care răspunde de sănătatea și de viitorul zootehniei românești. Există posibilitatea ca astfel de fraude cu despăgubiri să fie mult mai numeroase decât cazul ieșit acum la iveală, iar dacă acest lucru se confirmă, vorbim nu doar despre bani publici furați, ci despre o lovitură mortală dată credibilității certificatelor sanitar-veterinare românești. Fără această credibilitate, exportul de ovine, care doar în primele zece luni ale anului 2025 a adus un record de 210 milioane de euro către piețe non-UE, riscă să fie compromis ireversibil, cu pierderi de miliarde de euro și cu sute de fermieri corecți împinși spre faliment, pentru păcatele altora.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Ce sumă a fost plătită, ca despăgubire din bani publici, proprietarului celor 75 de oi declarate ucise în focarul din județul Tulcea și găsite vii în județul Cluj, și ce demersuri a făcut ministerul pentru recuperarea integrală a acestor sume?

2. Câte despăgubiri pentru animale declarate ucise în focare de Pestă a Micilor Rumegătoare a plătit ministerul, prin structurile sale, în cursul anului 2026, și ce mecanisme de verificare există pentru a confirma că animalele pentru care se plătesc despăgubiri au fost cu adevărat sacrificate?

3. Intenționați să dispuneți o verificare completă, la nivel național, a tuturor despăgubirilor acordate pentru animale declarate ucise în focare de boală în ultimii ani, pentru a stabili amploarea reală a acestui tip de fraudă și a recupera banii publici plătiți nelegal?
4. Ce evaluare are ministerul privind impactul acestor fraude asupra exportului românesc de ovine și asupra relației cu Comisia Europeană? Care este pierderea estimată pentru fermierii corecți dacă Uniunea Europeană își pierde complet încrederea în certificatele sanitar-veterinare emise de România?

5. Ce măsuri concrete va lua ministerul pentru a proteja și a despăgubi fermierii onești care nu își pot onora contractele de export din cauza suspendării exporturilor și a compromiterii credibilității sistemului, astfel încât aceștia să nu ajungă la faliment din vina unor infractori și a unor instituții care nu și-au făcut datoria?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – 75 de oi moarte pe hârtie, vii în realitate, și despăgubiri încasate din banii statului: Cât mai suportă fermierii onești din vina altora? appeared first on AUR.

De către: Petru-Gabriel NEGREA, deputat în circumscripția electorală nr.35 Suceava

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul interpelării: Situația critică a crescătorilor de animale și a producătorilor de lapte din Bucovina, județul Suceava

Stimate Domnule Ministru,

Fermierii și crescătorii de animale din Bucovina, județul Suceava, traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani. Principalul colector de lapte din zonă se retrage de pe piață, iar producătorii riscă să rămână fără posibilitatea de a-și valorifica producția. În același timp, procesatorii locali de lapte, producătorii de brânzeturi și alte produse tradiționale întâmpină dificultăți tot mai mari în accesul la marile lanțuri comerciale, multe dintre produsele locale fiind înlocuite cu mărfuri provenite din alte zone sau din import.

Situația este cu atât mai gravă cu cât prețul oferit fermierilor pentru laptele crud a ajuns în unele cazuri la aproximativ 0,65 lei pe litru, un preț care nu acoperă nici măcar costurile de producție. Creșterea animalelor înseamnă muncă permanentă, fără zile libere, cheltuieli cu furajele, medicamentele, energia și întreținerea fermelor. Cu toate acestea, laptele, obținut prin muncă grea și sacrificii considerabile, este plătit la un nivel care îi împinge pe mulți fermieri spre faliment.

Este inadmisibil ca un județ cu tradiție în zootehnie și cu un potențial agricol atât de mare să fie adus într-o asemenea situație. Dacă nu se intervine rapid, multe exploatații familiale riscă să dispară, cu efecte economice și sociale grave pentru întreaga regiune.

În acest context, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

Ce măsuri urgente va lua ministerul pentru a asigura colectarea și valorificarea laptelui produs de fermierii din județul Suceava după retragerea principalului colector din regiune?

Ce sprijin acordă ministerul procesatorilor locali de lapte și produselor tradiționale din Bucovina pentru a avea acces echitabil la rețelele comerciale și pentru a-și păstra locul pe piață?

Cum explică ministerul faptul că prețul plătit fermierilor pentru laptele crud a ajuns la aproximativ 0,65 lei/litru și ce măsuri concrete intenționează să adopte pentru asigurarea unui preț corect care să permită continuarea activității crescătorilor de animale?

The post Petru-Gabriel NEGREA – Interpelare – Situația critică a crescătorilor de animale și a producătorilor de lapte din Bucovina, județul Suceava appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr. nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul interpelării: Abandonul fermierilor din nordul Dobrogei în fața intermediarilor: lipsa infrastructurii de depozitare și a utilajelor agricole în județul Tulcea

Stimate Domnule Ministru,

Județul Tulcea are un potențial agricol real și documentat. Comuna Baia, considerată unul dintre motoarele economice ale nordului Dobrogei, concentrează o activitate agricolă semnificativă, cu suprafețe cultivate extinse și fermieri care lucrează pământul de generații. Cu toate acestea, în lipsa unor infrastructuri elementare de depozitare și a accesului la utilaje agricole moderne, acest potențial rămâne captiv unui mecanism pe care fermierii îl cunosc prea bine: recolta se vinde direct din câmp, la prețuri impuse de intermediari, fără nicio putere de negociere din partea producătorului.

Nu este vorba despre o problemă nouă și nu este vorba despre o excepție locală. Este vorba despre un sistem care funcționează în defavoarea fermierului român de zeci de ani și pe care politicile agricole naționale nu l-au rezolvat. Fermierul din Tulcea muncește, recoltează și vinde ieftin pentru că nu are unde să depoziteze, nu are cu ce să prelucreze și nu are când să aștepte un preț mai bun. Intermediarul cumpără la prețul lui, depozitează, așteaptă și vinde scump. Diferența o pierde fermerul, o pierde comunitatea, o pierde județul. Statul? Doar asistă!

Granturile pentru depozite și utilaje agricole există pe hârtie, în diverse scheme de finanțare europeană și națională. În practică, accesul fermierilor mici și mijlocii din zone precum nordul Dobrogei este blocat de condiții de eligibilitate pe care exploatațiile familiale nu le pot îndeplini, de birocrație care descurajează orice inițiativă și de termene care nu țin cont de ritmul agricol real. Rezultatul este că banii europeni destinați modernizării agriculturii românești ajung, în proporție covârșitoare, la structuri agricole deja consolidate, lăsând în urmă exact comunitățile care ar avea cea mai mare nevoie de ei.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Care este numărul fermierilor din județul Tulcea care au accesat în perioada 2021–2026 granturi pentru construirea sau modernizarea spațiilor de depozitare agricolă și pentru achiziția de utilaje, prin programele naționale și europene aflate în administrarea ministerului? Care este cuantumul total al fondurilor atrase și care este valoarea medie per beneficiar?

2. Ce măsuri concrete a luat sau intenționează să ia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a simplifica accesul fermierilor mici și mijlocii din județele cu grad ridicat de ruralizare — precum Tulcea — la schemele de sprijin pentru infrastructură de depozitare și mecanizare? Există planuri de adaptare a condițiilor de eligibilitate la realitatea exploatațiilor agricole familiale din aceste zone?

3. Există în prezent sau se are în vedere înființarea unor depozite colective sau cooperative agricole în județul Tulcea, care să permită fermierilor să își valorifice recoltele în afara presiunii intermediarilor? Dacă da, care este stadiul acestor inițiative și ce sprijin acordă ministerul în acest sens?

4. Care este poziția ministerului față de fenomenul vânzării recoltelor direct din câmp la prețuri dictate de intermediari, cu precădere în județele cu infrastructură agricolă deficitară? Ce instrumente de reglementare sau de sprijin are în vedere ministerul pentru a reduce dependența fermierilor de acești intermediari și pentru a le asigura o putere reală de negociere pe piață?

5. Sunt prevăzute în planurile ministerului pentru perioada 2026–2027 măsuri specifice de sprijin pentru fermierii din zona ITI Delta Dunării, ținând cont de restricțiile de dezvoltare impuse de statutul de arie naturală protejată și de izolarea geografică a multor comunități agricole din județul Tulcea?

The post Elena DOBOŞ – Interpelare – Abandonul fermierilor din nordul Dobrogei în fața intermediarilor: lipsa infrastructurii de depozitare și a utilajelor agricole în județul Tulcea appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Întârzierea reformei PNRR privind zonele de accelerare pentru energie regenerabilă pe terenurile statului (Componenta 16, Reforma 1), cu o penalizare de 925 de milioane de euro în joc — cea mai mare expunere financiară dintr-un singur jalon

     Domnule ministru,

Reforma 1 din Componenta 16 a PNRR vizează crearea cadrului juridic pentru utilizarea terenurilor aflate în proprietatea statului ca zone de accelerare pentru investițiile în surse regenerabile de energie – concret, jaloanele 509, 510 și 511 prevăd adoptarea legislației pentru înființarea de parcuri solare și eoliene pe domeniile statului, debirocratizarea proceselor de autorizare prin proceduri scurte și simple, semnarea contractelor de concesiune după o primă rundă de licitații și crearea unui registru național unic al terenurilor aflate în proprietatea statului. Termenul asumat este trimestrul II 2026 — adică termenul curent, iar starea reală, conform monitorizării PNRR, în întârziere.

Cauza, desigur, este una administrativă și familiară: pachetele legislative au fost elaborate cu întârziere, avizele de la celelalte ministere și instituții s-au obținut greu, iar, în consecință, procedurile de licitație pentru terenurile care urmează a fi concesionate sunt și ele întârziate. Cu alte cuvinte, lanțul s-a blocat chiar la primul pas — la elaborarea și avizarea legislației — iar întârzierea s-a propagat în tot restul reformei.

Ceea ce face acest caz fără egal este miza financiară: penalizarea pentru neîndeplinire este de 925 de milioane de euro, aproape un miliard de euro, una dintre cele mai mari expuneri financiare asociate unui singur jalon din întregul PNRR românesc. Vorbim, așadar, despre o reformă care constă, în esență, în adoptarea unor acte normative și organizarea unor licitații — adică exact tipul de obligație care depinde integral de voința și de capacitatea administrativă a statului, ci nu de șantiere, materiale sau constructori — și care riscă totuși să ne coste aproape un miliard de euro din pură incapacitate de a legifera la timp.

Având în vedere că responsabilitatea este atribuită Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Domeniilor Statului, domnule ministru, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Care este, la data răspunsului, stadiul fiecăruia dintre cele trei jaloane — 509, 510 și 511? A fost adoptată legislația privind zonele de accelerare? A fost creat registrul național unic al terenurilor statului? Au fost lansate procedurile de licitație și s-au semnat contracte de concesiune?
2. De ce au fost elaborate cu întârziere pachetele legislative și de ce s-au obținut greu avizele de la celelalte ministere și instituții, în condițiile în care termenul T2 2026 era cunoscut de la aprobarea PNRR? Care instituții au întârziat avizarea și unde, concret, s-a blocat procesul?
3. A fost solicitată Comisiei Europene o reeșalonare a acestui jalon? Dacă da, până la ce dată și în ce condiții? Dacă nu, pe ce bază se estimează încadrarea în termenul curent?
4. Confirmați că neîndeplinirea acestei reforme atrage o penalizare de 925 de milioane de euro? Este aceasta cea mai mare penalizare asociată unui jalon din PNRR? Cum se justifică riscul de a pierde aproape un miliard de euro pentru o reformă care depinde exclusiv de capacitatea statului de a adopta legislație și de a organiza licitații?
5. Câte terenuri ale statului, ce suprafață totală și ce potențial de capacitate instalată în energie regenerabilă au fost identificate și pregătite pentru concesionare? Există deja o listă fermă, sau nici inventarul nu este finalizat?
6. Care este planul de urgență al Ministerului Agriculturii și al ADS pentru a recupera întârzierea și a evita penalizarea? Care este noul calendar realist pentru adoptarea legislației, finalizarea registrului și organizarea primei runde de licitații?
7. Dincolo de penalizare, ce oportunitate economică pierde România prin întârzierea acestei reforme — câte investiții private în parcuri solare și eoliene pe terenurile statului sunt blocate sau amânate din cauza absenței cadrului juridic și a întârzierii licitațiilor?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Întârzierea reformei PNRR privind zonele de accelerare pentru energie regenerabilă pe terenurile statului (Componenta 16, Reforma 1), cu o penalizare de 925 de milioane de euro în joc — cea mai mare expunere financiară dintr-un singur jalon appeared first on AUR.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Registrul național unic al terenurilor statului și cele 84.000 de hectare destinate energiei regenerabile — termen depășit, cadru legal neclar

     Domnilor miniștri,

Planul Național de Redresare și Reziliență a intrat în etapa de închidere, cu termen-limită 31 august 2026 pentru îndeplinirea tuturor jaloanelor și țintelor rămase și, în acest context, devine relevantă situația țintelor al căror termen a fost deja depășit, dar care figurează în continuare cu starea „în implementare” – o astfel de țintă, cuprinsă în Componenta C16 – REPowerEU și implementată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția Domeniilor Statului, prevede crearea și punerea în funcțiune a unui registru național unic pentru terenurile aflate în proprietatea statului. În cadrul acestuia, terenurile se clasifică pe baza unor criterii de identificare a categoriilor de folosință, iar 84.000 de hectare identificate în prealabil ca degradate sau neproductive urmează să fie desemnate drept zone de accelerare pentru producerea de energie din surse regenerabile, cu excepția cazurilor în care studii pedologice independente confirmă inadecvarea lor.

Ținta are termen de îndeplinire trimestrul I 2026 și figurează, la data prezentei, cu starea „în implementare”, deci restantă față de scadență.

Această țintă este primul pas dintr-un lanț de jaloane interdependente, în sensul că, de înființarea registrului depinde semnarea contractelor de concesiune pentru terenurile incluse în zonele de accelerare, cu termen trimestrul II 2026. În plus, încadrarea juridică a terenurilor ca zone de accelerare presupune modificarea cadrului legislativ, respectiv completarea Legii nr. 268/2001, demers prevăzut tot pentru trimestrul II 2026. Rezultă, astfel, domnilor miniștri, o tensiune de secvențiere – registrul ar trebui să fie deja finalizat, deși temeiul legal pentru desemnarea zonelor de accelerare și pentru concesionare urmează abia să fie adoptat.

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, următoarele:

1. Care este stadiul al registrului național unic: a fost acesta înființat și pus în funcțiune, iar dacă nu, care era stadiul de realizare la termenul de trimestrul I 2026 și care este motivul pentru care ținta figurează în continuare cu starea „în implementare”.
2. Câte hectare au fost clasificate și înscrise în registru ca zone de accelerare pentru energie regenerabilă, raportat la cele 84.000 prevăzute, cu defalcare pe categorii de folosință și pe județe.
3. Care este stadiul completării Legii nr. 268/2001 și cum se corelează adoptarea acestui cadru legal cu termenul deja depășit al registrului și cu desemnarea zonelor de accelerare.
4. Pentru câte dintre cele 84.000 de hectare au fost finalizate studiile pedologice independente prevăzute de țintă și în câte cazuri acestea au confirmat inadecvarea terenurilor pentru producerea de energie din surse regenerabile.
5. Care sunt criteriile de clasificare și de selecție a terenurilor incluse în registru și ce garanții există că nu vor fi scoase din circuitul agricol terenuri productive, respectiv cum va fi asigurată transparența procedurii de concesionare a celor 84.000 de hectare.
6. Care este analiza de risc actuală privind îndeplinirea integrală a acestei ținte și a jaloanelor subsecvente până la 31 august 2026, ce sumă din finanțarea REPowerEU este expusă riscului de pierdere și ce plan de contingență a fost stabilit.

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Registrul național unic al terenurilor statului și cele 84.000 de hectare destinate energiei regenerabile — termen depășit, cadru legal neclar appeared first on AUR.

Domnului Tánczos Barnam viceprim-ministru, ministru interimar 

De către: Deputat Elena DOBOŞ, circumscripția electorală nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Cota de scrumbie care lasă fără autorizație 410 pescari ai Deltei — un criteriu corect sau o condamnare administrativă?

Stimate Domnule Ministru,

Am fost contactat de pescarii comerciali din Delta Dunării, oameni care trăiesc dintr-o meserie veche de sute de ani și care se văd astăzi amenințați că își pierd dreptul de a o mai practica. Pentru al doilea an consecutiv, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării impune acestor pescari o cotă minimă de captură la scrumbie drept condiție pentru avizarea actelor de reglementare a pescuitului comercial în anul 2027, iar nerealizarea acestei cote poate duce la pierderea autorizației. Întrucât pescuitul comercial este reglementat și prin Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, aflată în coordonarea ministerului pe care îl conduceți, vă adresez această întrebare convins că aveți un cuvânt important de spus în privința unui criteriu care, în forma actuală, riscă să distrugă economic sute de familii.

Scrumbia este o specie migratoare, anadromă, a cărei prezență în apele Dunării depinde exclusiv de factori naturali — condițiile hidrologice și climatice, debitele și nivelurile fluviului, fluctuațiile naturale ale resursei. Niciun pescar, oricât de priceput și de muncitor ar fi, nu poate face scrumbia să urce pe Dunăre dacă natura nu o aduce. În ultimii ani, capturile au scăzut semnificativ, fapt confirmat de rapoartele oficiale și de experiența directă a oamenilor. A condiționa reautorizarea exclusiv de realizarea unei cote la o astfel de specie înseamnă, în fapt, a sancționa lipsa peștelui în loc de conduita pescarului, ceea ce încalcă principiul proporționalității și transformă un risc biologic natural într-o pedeapsă administrativă suportată de om.

Cifrele oficiale arată gravitatea situației. În anul 2025, cei 1.050 de pescari comerciali din Deltă au avut dreptul să captureze 3.038.844 de kilograme de pește, dar au prins doar 2.759.403,55 de kilograme, iar 410 dintre ei nu au atins nici măcar 75% din cota alocată. Vorbim despre aproape 40% din totalul pescarilor autorizați, adică 410 familii care riscă să rămână fără sursă de venit, nu pentru că ar fi pescuit ilegal sau ar fi încălcat vreo obligație legală, ci pentru că scrumbia nu a mai venit în cantitatea de altădată. Există posibilitatea ca acest criteriu, aplicat rigid, să ducă la dispariția ultimei generații de pescari comerciali ai Deltei, o pierdere ireparabilă pentru identitatea și economia acestei regiuni.

În acest context, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde punctual la următoarele întrebări:

1. Care este poziția Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură față de impunerea unei cote minime de captură la scrumbie drept criteriu de reautorizare a pescarilor comerciali din Delta Dunării, în condițiile în care scrumbia este o specie migratoare a cărei abundență nu depinde de efortul pescarilor?

2. Considerați corect, din punct de vedere al reglementării pescuitului comercial, ca dreptul de muncă al unui pescar să fie condiționat de realizarea unei cote la o specie a cărei prezență ține exclusiv de factori naturali, și nu de criterii care reflectă efortul real de pescuit?

3. Intenționați să interveniți, prin ANPA, pentru înlocuirea criteriului cantitativ cu unul bazat pe participarea efectivă la pescuitul sezonier, dovedită prin declarații de captură, costuri cu combustibilul sau alte documente prevăzute de legislația în vigoare?

4. Ce date deține ministerul privind evoluția stocurilor de scrumbie din Dunăre în ultimii ani, și cum se corelează aceste date cu impunerea unor cote pe care aproape 40% dintre pescari nu le pot realiza?

5. Ce măsuri concrete intenționează ministerul să adopte, în coordonare cu celelalte autorități competente, pentru protejarea activității legale de pescuit comercial din Delta Dunării și pentru sprijinirea comunităților tradiționale care depind de această resursă?

The post Elena DOBOŞ – Întrebare – Cota de scrumbie care lasă fără autorizație 410 pescari ai Deltei — un criteriu corect sau o condamnare administrativă? appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Prioritizarea obiectivului de export în detrimentul misiunii sanitar-veterinare a ANSVSA în gestionarea focarului de variolă ovină din județul Mureș și legarea „stabilității conducerii” autorității de interesele exportatorilor

                             Stimate domnule ministru,

Potrivit declarațiilor publice ale președintelui ANSVSA, Alexandru Nicolae Bociu, făcute la o întâlnire cu exportatorii de la Constanța, prioritatea declarată a autorității este „protejarea poziției de lider european în exportul de ovine” și întoarcerea unei decizii de restricționare, argumentând că blocarea potențialului de export „prin restricții” ar fi „incorectă față de miile de ciobani, fermieri, crescători și exportatori corecți” – afirmațiile ridică, totuși, o problemă de fond privind înțelegerea misiunii instituției: ANSVSA este, prin lege, autoritatea responsabilă de siguranța sanitar-veterinară, ci nu o agenție de promovare a exporturilor. Restricțiile europene la care se face referire nu sunt o ostilitate comercială arbitrară, ci răspunsul la un risc epidemiologic real: un focar de variolă ovină și caprină, recent confirmat în județul Mureș, iar subordonarea discursului public al autorității obiectivului comercial — în loc de prioritizarea controlului bolii — este îngrijorătoare.

În plus, comunicatul menționează un „Acord Tehnic” semnat de asociațiile de exportatori, prin care aceștia condiționează susținerea strategiei de „menținerea stabilității administrative la nivelul conducerii autorității” – cu alte cuvinte, mediul de afaceri leagă explicit interesul său comercial de păstrarea în funcție a actualei conduceri a ANSVSA, ceea ce devine sinonim cu faptul că o autoritate de control sanitar a cărei stabilitate de conducere este negociată cu operatorii pe care trebuie să-i controleze își compromite independența și credibilitatea.

În același timp, chiar comunicatul ANSVSA recunoaște că există un comerț clandestin cu animale care nu respectă regulile de biosecuritate și care subminează argumentele tehnice ale României la Bruxelles — o recunoaștere implicită a unor deficiențe de control pe care autoritatea ar trebui să le adreseze prioritar, ci nu să le menționeze tangențial.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă solicit să clarificați următoarele:

1. Confirmă ANSVSA că prioritatea sa instituțională, în contextul focarului de variolă ovină din Mureș, este protejarea exporturilor și nu controlul epidemiologic al bolii? Cum se conciliază poziționarea publică a președintelui autorității cu misiunea legală de siguranță sanitar-veterinară?
2. Care este situația reală și actualizată a focarului de variolă ovină și caprină din județul Mureș: câte exploatații sunt afectate, câte animale au fost ucise sau sunt sub supraveghere, și pe ce bază științifică se afirmă că focarul este „izolat eficient”?
3. Ce este, concret, „Acordul Tehnic” semnat cu asociațiile de exportatori și pe ce temei legal o autoritate de control sanitar își leagă strategia instituțională de un document prin care operatorii economici condiționează susținerea de „stabilitatea administrativă” a conducerii? Nu reprezintă aceasta un conflict de interese și o subminare a independenței autorității?
4. Având în vedere recunoașterea, în chiar comunicatul ANSVSA, a existenței unui comerț clandestin cu animale care încalcă biosecuritatea, ce măsuri concrete de control și sancționare au fost luate și câte cazuri au fost identificate și sancționate în ultimul an?
5. Dosarul de regionalizare prezentat Comisiei Europene se bazează pe garanția că riscul este localizat. Ce garanții de trasabilitate și control sanitar poate oferi România, în condițiile în care chiar autoritatea admite existența unor fluxuri ilegale de animale? Cum se asigură că argumentul regionalizării nu este compromis de aceste deficiențe?
6. Care este stadiul evaluărilor de teren și al transmiterii documentației către Guvern în vederea alocării despăgubirilor pentru crescătorii afectați de focar, și ce sumă este estimată?
7. A fost adoptată o decizie privind introducerea vaccinării strategice împotriva variolei ovine și caprine? Care este poziția tehnică a specialiștilor ANSVSA și care sunt implicațiile acesteia asupra statutului sanitar și a accesului pe piețele de export?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Prioritizarea obiectivului de export în detrimentul misiunii sanitar-veterinare a ANSVSA în gestionarea focarului de variolă ovină din județul Mureș și legarea „stabilității conducerii” autorității de interesele exportatorilor appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru 

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Poziția României privind plantele obținute prin noile tehnici genomice (NGT) și alimentele și furajele derivate din acestea

Stimate Domnule Ministru,

La nivelul Uniunii Europene continuă dezbaterile privind reglementarea plantelor obținute prin anumite noi tehnici genomice (New Genomic Techniques – NGT), precum și a alimentelor și furajelor derivate din acestea. Susținătorii acestor tehnologii apreciază că ele pot contribui la dezvoltarea unor culturi agricole mai rezistente la secetă, boli și dăunători, reducând totodată necesarul de pesticide și contribuind la adaptarea agriculturii la schimbările climatice.

Numeroase organizații de fermieri, consumatori și specialiști solicită menținerea unor standarde ridicate de trasabilitate, etichetare și evaluare a riscurilor, pentru a garanta protecția sănătății publice, a mediului și dreptul consumatorilor de a face alegeri informate.

Având în vedere importanța acestui subiect pentru agricultura românească, securitatea alimentară și competitivitatea fermierilor noștri, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este poziția oficială a României în negocierile europene privind regimul juridic aplicabil plantelor obținute prin noile tehnici genomice și produselor derivate din acestea?

2. A realizat Ministerul Agriculturii o evaluare a impactului pe care introducerea pe scară largă a acestor plante l-ar putea avea asupra agriculturii românești, în special asupra fermelor mici și mijlocii?

3. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru asigurarea trasabilității și identificării produselor provenite din plante obținute prin noile tehnici genomice?

4. Susține România menținerea obligativității etichetării alimentelor și furajelor derivate din astfel de plante, astfel încât consumatorii și fermierii să fie informați în mod transparent?

5. Ce capacitate de testare și monitorizare dețin în prezent autoritățile române pentru identificarea și controlul materialului vegetal obținut prin noile tehnici genomice?

6. Există programe de cercetare sau proiecte finanțate la nivel național care să permită institutelor și universităților din România să participe la dezvoltarea și evaluarea acestor tehnologii?

7. Ce măsuri intenționează să adopte ministerul pentru a proteja producătorii agricoli care aleg să cultive în continuare soiuri convenționale sau ecologice, în contextul unei eventuale extinderi a utilizării plantelor obținute prin noile tehnici genomice?Solicit răspuns în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Poziția României privind plantele obținute prin noile tehnici genomice (NGT) și alimentele și furajele derivate din acestea appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași
Obiectul întrebării: privind siguranța alimentară și nivelul reziduurilor de pesticide din fructele comercializate în România

Stimate Domnule Ministru,

Potrivit celor mai recente rapoarte ale Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), milioane de probe alimentare sunt analizate anual în statele membre ale Uniunii Europene pentru identificarea reziduurilor de
pesticide. Deși majoritatea produselor respectă limitele legale, datele europene arată că anumite categorii de fructe înregistrează frecvent un număr ridicat de reziduuri și chiar combinații de mai multe substanțe active în aceeași probă.
Analizele europene și studiile publicate în ultimii ani indică faptul că strugurii de masă, căpșunile, piersicile, cireșele, perele și merele se află printre fructele la care sunt detectate cel mai des reziduuri multiple de pesticide. În unele cazuri, au fost identificate până la 26 de substanțe diferite într-o singură probă de struguri și până la 19 în cazul căpșunilor.

Raportul EFSA privind monitorizarea reziduurilor de pesticide arată peste 125.000 de probe alimentare au fost analizate la nivel european, iar aproximativ 41% dintre fructele și legumele testate conțineau reziduuri detectabile de pesticide.
Având în vedere preocupările legitime ale consumatorilor români privind siguranța alimentelor pe care le cumpără zilnic, Vă rog să îmi comunicați:

1. Care sunt fructele comercializate în România la care laboratoarele ANSVSA au identificat, în ultimii trei ani, cele mai multe reziduuri de pesticide?
2. Ce procent din probele de căpșuni, struguri, mere, pere, cireșe și piersici analizate în România au conținut reziduuri multiple de pesticide?
3. Câte probe de fructe provenite din import au depășit limitele maxime admise de reziduuri în perioada 2023–2025 și din ce state proveneau acestea?
4. Există un program național de monitorizare suplimentară pentru fructele care, potrivit datelor europene, prezintă cel mai ridicat risc de contaminare cu reziduuri multiple?
5. Ce măsuri intenționează să adopte Ministerul Agriculturii și ANSVSA pentru creșterea transparenței, astfel încât consumatorii să poată cunoaște periodic rezultatele controalelor privind pesticidele din fructele aflate pe piața românească?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Siguranța alimentară și nivelul reziduurilor de pesticide din fructele comercializate în România appeared first on AUR.