„Capacitatea de plată a României este evaluată de trei companii private, nealese de nimeni, care ne țin pe ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor, la un pas de „junk”, cu perspectivă negativă la toate trei simultan.

Ca suveranist, refuz atât reacția comodă, cât și pe cea lașă. Să pretindem că agențiile nu contează, ori să tăiem din pensii și investiții ca să le facem pe plac. Puterea lor vine exclusiv din dependența construită de clasa politică: un stat care se împrumută cu peste 10% din PIB anual atârnă de judecata lor. Nu suntem victimele unei conspirații externe, ci prizonierii propriilor deficite.

Retrogradarea ar declanșa două mecanisme automate. Întâi, vânzarea forțată: fondurile obligate prin statut să dețină doar titluri din categoria recomandată ar vinde, scumpind întreaga datorie în valută, inclusiv cele 16,68 miliarde de euro angajate prin SAFE. Apoi, plafonul suveran: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz și Transgaz ar cădea automat sub ratingul statului, fiind penalizate nu pentru ce fac ele, ci pentru ce face statul care le deține.

De aici, drumul până în factura românului este scurt și automat. ANRE calculează tariful de rețea pornind de la costul capitalului, care încorporează prima de risc de țară: creșterea acestuia de la 7,5% la 9,5% urcă prețul energiei cu 13–15%, o taxă pe care nu o votează nimeni în Parlament.

De ce am ajuns aici? Din analiza realizată în Comisia pentru buget, finanțe și bănci asupra Bugetului pe 2026 rezultă circa 185,2 miliarde de lei ipotecați prin credite de angajament neacoperite cu credite bugetare, cu scadențe pe 2027–2029: nu suntem penalizați pentru ce cheltuim, ci pentru ce am promis fără să avem. Se adaugă împrumutul SAFE pe 45 de ani, cu un cost total de circa 30 de miliarde, contractat fără fișă de impact și fără avizul Consiliului Fiscal. Iar cazul Iernut, un grup de 430 MW blocat de peste zece ani, deși finanțarea era nerambursabilă și absorbția PNRR de circa 61% arată boala reală: un stat capturat nu construiește nimic nici măcar când capitalul este gratuit. Retrogradarea ar fi doar simptomul.

Aspectul cel mai grav acum urmează. Guvernul pregătește listarea companiilor de stat exact în anul în care o retrogradare le-ar prăbuși evaluarea. Aceasta nu este reformă, ci lichidare la preț de avarie: aceleași fonduri obligate să ne vândă obligațiunile ar cumpăra apoi, cu discount, acțiunile companiilor noastre strategice. Nu ne opunem listării ca principiu, ci listării fără instrumentele pe care Franța, Germania, Italia și Polonia le aplică deja, fără a fi acuzate de extremism: fond suveran românesc după model norvegian, Pilon III intern investit în companii autohtone, plafonarea capitalului extern în sectoarele critice și renegocierea jaloanelor PNRR care impun listări obligatorii. Aceasta este Europa națiunilor: nu ieșirea din Europa, ci intrarea în ea cu demnitatea unui stat care își apără poporul.

Solicit, în consecință, prezentarea de către Ministerul Finanțelor, în Comisia pentru buget, a fișei de impact asupra serviciului datoriei publice, defalcată pe ani și incluzând scenariul retrogradării cu impactul tarifar aferent; audierea Ministerului Finanțelor și a ANRE, pentru a se stabili public cât din factura fiecărui român este primă de risc de țară; plafonarea prin lege a raportului dintre creditele de angajament și creditele bugetare, la fiecare ordonator principal; și suspendarea listării activelor strategice până la ieșirea din perspectiva negativă și constituirea fondului suveran românesc.

Un stat retrogradat la „junk” revine, de regulă, abia în cinci-zece ani. Suveranitatea nu se măsoară în lozinci, ci în indicatori bugetari: fiecare punct de deficit nejustificat este suveranitate cedată, iar fiecare miliard împrumutat fără fișă de impact, o decizie mutată de la Parlament la un comitet de rating din străinătate.

Voi cere cifrele și documentele până când românii vor ști exact cât plătesc, cui și pentru greșelile cui”, a declarat deputatul AUR, Florin Popovici.

The post Florin Popovici (deputat AUR): „Suveranitatea nu se declară, se finanțează. România este la o treaptă de categoria „junk”, iar costul neîncrederii îl plătesc românii din facturi. Cer fișa de impact pe serviciul datoriei și oprirea listării activelor strategice” appeared first on AUR.

„Se spune adesea, din grabă sau cu intenție, că a fi suveranist ar însemna a te situa împotriva sistemului, împotriva Europei și împotriva Alianței Nord-Atlantice. Resping această asociere, nu dintr-un reflex pavlovian, ci pe temeiul rațional al argumentelor care urmează. Suveranismul pe care îl susțin nu caută ieșirea din Europa, ci propune o anumită viziune despre ea, aceea a unei comunități de națiuni libere care aleg să coopereze fără a se dizolva într-un centru unic de decizie.

Aceste etichete sunt, în fond, ceea ce Francis Bacon numea idola fori, idolii pieței, adică acele cuvinte care ajung să ne stăpânească gândirea în locul realității pe care ar trebui să o descrie. Merită, de aceea, privite cu răbdare, una câte una.
Ideea unei Europe a Națiunilor, a patriilor, este departe de a fi o excentricitate; ea reprezintă o tradiție europeană consacrată, formulată de unul dintre marii lideri ai Europei postbelice, generalul Charles de Gaulle, și regăsită astăzi în chiar tratatele Uniunii. Prin Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene, statele, reprezentate de guvernele lor alese, iau împreună marile decizii. A mă revendica de la această tradiție înseamnă a mă așeza în interiorul construcției europene, pe unul dintre cei doi piloni pe care ea se sprijină. De altfel, chiar întemeietorii Europei unite au fost, în bună parte, tot francezi, de la Jean Monnet la Robert Schuman, semn că disputa dintre o Europă a națiunilor și una supranațională se poartă în interiorul familiei europene, nu împotriva ei.

Eticheta de „antisistem” contrazice însăși realitatea activității mele. Împreună cu colegii mei din Alianța pentru Unirea Românilor, am ajuns în Parlament exclusiv prin vot și lucrez zilnic în această inimă a democrației, în Comisia pentru buget, finanțe și bănci, precum și în raport cu administrația și cu instituțiile europene. A contesta o majoritate de guvernare, o politică publică ori felul în care sunt cheltuiți banii publici reprezintă tocmai rolul firesc al unei opoziții într-o democrație sănătoasă. A cere socoteală în numele cetățeanului ține de însăși rațiunea mandatului meu și se înscrie deplin în regulile vieții parlamentare, pe care le respect și pe care înțeleg să le apăr.

A mă socoti antieuropean înseamnă a confunda dorința unei alte Europe cu respingerea Europei înseși. Partidul din care fac parte este afiliat unei familii politice europene recunoscute, iar eu cred într-o Uniune puternică, întemeiată însă pe suveranitatea națiunilor, pe subsidiaritate și pe respectul pentru identitatea fiecărui popor. Suveranitatea de care vorbesc nu este o invenție de conjunctură, căci Jean Bodin o definea încă din 1576 ca putere supremă și perpetuă a statului. Privesc cu rezervă federalizarea forțată și deciziile luate peste capul statelor, susținând în schimb, fără ezitare, o Europă a proiectelor comune reale, de la securitate și energie până la competitivitate și demnitatea muncii. Apropierea deciziilor de cetățean nu slăbește proiectul european, ci îi consolidează tocmai temeliile.

Cât privește acuzația de a fi „anti-NATO”, ea contrazice o convingere pe care o consider strategică și irevocabilă, aceea a apartenenței euroatlantice a României. Apartenența la Alianța Nord-Atlantică, alianță prin excelență defensivă, rămâne o soluție fermă pentru apărarea independenței, suveranității și integrității țării. Urmând exemplul lui de Gaulle, care a păstrat Franța ancorată în Alianță fără a renunța la controlul național asupra apărării, cred că un aliat serios este acela care își susține interesul, dezbate deschis instrumentele și costurile și cere transparență. De altfel, chiar Strategia Națională de Securitate a Statelor Unite din 2025 descrie partenerul ideal ca o națiune suverană și capabilă, care își apără interesul și își asumă propria apărare, adică exact modelul pe care îl susțin. Loialitatea față de Alianță și demnitatea națională se întăresc reciproc, departe de a se afla în vreo contradicție.

Poziția mea rămâne, așadar, una singură și limpede: o Românie suverană, demnă și respectată, așezată înăuntrul Europei Națiunilor și al comunității euroatlantice, purtându-și interesul național cu capul sus”, a declarat deputat AUR, Florin Popovici.

The post Florin Popovici (deputat AUR): „România, națiune liberă într-o Europă a Națiunilor” appeared first on AUR.

Este singura protecție a unui stat mic în raport cu marile puteri. Decizia care s-a sugerat la Zagreb este ca Europa să renunțe la acest drept, ca statele naționale să nu mai poată bloca deciziile Uniunii Europene.

Altfel spus, o discuție care a fost vânturată pe la Comisie și la Parlamentul European, acum vreo trei ani în urmă, revine în forță. Statele naționale trebuie să renunțe complet la suveranitate. Și premierul României, șeful Partidul Liberal, cu ceva vreme în urmă, și „Național”, a spus… prezent! Da, sunt de acord, voi cereți și noi vă dăm, doar să comandați, iar politica de chelner în politica externă și de securitate a României se va pune în mișcare.

Asta a fost, de fapt, esența interviului din LeFigaro, din 1 aprilie 2026, al premierului României. Nu e nicio păcăleală de 1 aprilie, a fost un interviu în care premierul a spus explicit, cu subiect și predicat, că „votul în unanimitate nu trebuie menținut”.

Nu este foarte clar dacă premierul României înțelege semnificația acestei declarații politice. În primul rând, Constituția României, la Articolul 1, spune foarte clar că statul român este „un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Măcar pentru asta, faptul că în Constituția României, la primul articol, se menționează ideea de suveranitate, ar fi trebuit să-l facă pe premierul României un pic mai atent. Dacă nu e respectuos cu românii, măcar să fie cu Constituția lor.

În al doilea rând, premierul ne spune exact CUM se face asta. Schimbarea, adică renunțarea la creptul de veto, se poate face doar prin modificarea tratatelor. Asta înseamnă schimbarea Tratatul de la Lisabona, o chestiune complicată de realizat, pentru că fiecare stat are, de fapt, drept de veto asupra acestei schimbări!

Lucrurile sunt complicate pentru că se pregătește, probabil, undeva, printr-un birou de la Bruxelles, o înțelegere, cum spun unii politicieni de acolo, „a better implementation of the Lisbon treaty”, adică „o mai bună implementare a tratatului de la Lisabona”. Evident că ni se pregătește ceva, evident că se vor pune presiuni enorme pe statele naționale care nu vor să renunțe la această parte de suveranitate pe care o mai au. Evident că lupta politică de aici înainte va fi dusă pe aceste coordonate.

Calitatea de președinte interimar și premier au arătat și arată clar că șeful PNL-ului nu înțelege, de fapt, nimic din politica internațională. Problema este alta. Interviul pe care l-a acordat este unul de disperare. A dat un semnal: „Nu mă lăsați, sunt omul vostru, fac tot ce este nevoie.”

Precum Mița Baston din Caragiale, premierul a spus și el Europei: „Ați uitat că sunt liberal, că sunt federalist? În vinele mele curge sângele administrației Iohannis…”, alt național-liberal care a făcut „gloria” partidului Brătienilor… Care Brătieni, sărmanii, probabil se răsucesc în mormânt de câteva decenii.

Nimic nu poate fi mai periculos decât un politician care își simte sfârșitul. Suntem astăzi în România în situația în care liderii celor două partide mari de la guvernare sunt amândoi la final de carieră. La sfârșitul acestei bătălii pe care o vedem azi pe malurile Dâmboviței, sunt foarte conștienți că unul dintre ei, dacă nu amândoi, vor ieși din viața politică.

Și, din punctul acesta de vedere, acești oameni sunt gata să facă orice. Premierul este gata să răspundă la orice comandamente, inclusiv sau, în special, cele de afara țării, doar-doar va fi menținut la putere de către giranții săi de la „Înalta Poartă” europeană. De aceea, nu-i pasă de principii, de interesul României sau de suveranitatea națională. Și asta este, de fapt, esența interviului pe care l-a dat lui Le Figaro.

Lucrurile sunt, din această perspectivă, extrem de grave pentru România.

Domnule Bolojan, sunteți premierul României, aveți totul la dispoziție. Puteți declanșa o dezbatere publică despre ce înseamnă renunțarea la drepturile suveranității României în domeniile în care aceasta mai poate fi exercitată. Ce înseamnă, de fapt, federalismul și federalizarea Europei? Întrebați-i pe români dacă sunt de acord cu asta. Întrebați-i pe români ce argumente au să se opună sau ce argumente au să susțină acest proiect.

Se numește democrație, domnule Bolojan. Se numește respect față de români și față de România. A discuta onest despre aceste subiecte este o datorie minimală pe care cei care conduc astăzi, vremelnic, România o au.

Încercați, domnule Bolojan, să fiți măcar o dată, măcar o zi, OmdeStat și nu doar un simplu om politic.

Vă mulțumesc!”, a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Premierul Bolojan vrea să renunțe și la ultima fărâmă de suveranitate românească” appeared first on AUR.

„Nu pot să nu remarc justețea observației avocatului Gheorghe Piperea: România funcționează astăzi ca o ,,colonie” în cadrul Uniunii Europene, condusă de ,,vătafi” politici care aplică ordine venite din exterior, fără analiză, fără dezbatere și fără a ține cont de interesele poporului român.

Vedem o tendință periculoasă de centralizare a puterii în mâinile Comisiei Europene, ceea ce reduce drastic capacitatea statelor membre de a decide pentru ele însele.
Acceptarea necondiționată a unor directive impuse de la Bruxelles, fără consultare publică și fără evaluarea impactului asupra României, este un act de subordonare politică și economică.

Este momentul să recunoaștem realitatea: România a fost împinsă într-o poziție periferică și lipsită de voce. Avem nevoie urgentă de un guvern curajos și dedicat interesului național, un guvern care să repună România pe propriile picioare.

Alături de colegii din AUR, rămân consecventă în apărarea independenței politice, economice și culturale a țării. Suveranitatea nu se negociază. România nu este și nu trebuie să fie colonia nimănui”, a declarat senatorul AUR Luminița Păucean Fernandes.

The post Luminița Păucean Fernandes (senator AUR): „România nu trebuie să fie o colonie. Este timpul să ne apărăm suveranitatea!” appeared first on AUR.

Adoptarea unei asemenea decizii ar avea efecte deosebit de grave.

Efectul direct ar fi încurajarea fragmentării statelor membre ale Uniunii Europene.

Intenționat sau nu, o asemenea decizie ar periclita pe viitor statutul limbii române ca limbă oficială a Uniunii Europene.
În statele membre UE sunt și alte limbi regionale, care ar avea dreptul să primească statutul de limbi oficiale ale UE, ca urmare precedentului cu limbile bască, galiciană și catalană. Potrivit Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, în Europa se vorbesc 255 de limbi.

Efectul previzibil al apariției unor noi și noi limbi oficiale la Uniunea Europeană ar fi invocarea ulterioară a imposibilității fizice și tehnice de asigurare a multilingvismului și a creșterii exorbitante a costurilor cu traducerea documentelor.

Ca atare, s-ar putea lua decizia ca în Uniunea Europeană să se folosească doar cele trei limbi interne de lucru ale Comisiei Europene și anume franceza, germana și engleza. O asemenea degradare a statutului limbii române în Uniunea Europeană ar fi inacceptabilă.

Se încalcă Regulamentul Uniunii Europene, potrivit căruia limbile oficiale ale Uniunii Europene sunt limbile oficiale ale statelor membre. În prezent sunt 24 limbi oficiale în Uniunea Europeană. Basca, galiciana și catalana sunt limbi oficiale doar în plan regional, nu sunt limbi oficiale ale Spaniei, așa că nu există argumentul pentru a avea statutul de limbi oficiale ale Uniunii Europene.

De asemenea, adoptarea măsurii ar duce la scăderea încrederii cetățenilor în Uniunea Europeană și la creșterea euroscepticismului, în cazul în care Consiliul European ar face trocuri politice cu principiile și regulamentele UE. Este de notorietate că propunerea de oficializare a limbilor bască, galiciană și catalană nu are legătură cu nimic altceva decât cu susținerea politică a premierului spaniol Pedro Sanchez, care pentru a se menține la putere este nevoit să promoveze aceste revendicări ale partidelor regionale care îi asigura majoritatea parlamentară.

AUR își exprimă respectul față de limbile bască, galiciană și catalană și vorbitorii lor, cu atât mai mult cu cât galiciana și catalana sunt surorile latine ale limbii române.

Potrivit principiilor sale de toleranță și de protejare a drepturilor cetățenilor aparținând minorităților, AUR susține pe deplin multilingvismul în cadrul UE.

Considerăm însă că în prezent drepturile vorbitorilor de catalană, bască și galiciană sunt pe deplin asigurate. Principalele instituții europene recunosc aceste limbi ca limbi de comunicare cu cetățenii, ceea ce înseamnă că aceștia pot trimite solicitări scrise și pot primi răspunsuri în limbile respective.

Anumite documente și publicații oficiale ale UE sunt traduse în catalană și limba catalană poate fi folosită în cadrul Consiliului European dacă solicitarea se face în prealabil, cum a fost cazul cu Jordi Hereu, ministrul spaniol al Industriilor, la Consiliul European din septembrie 2024.

Ca atare, cerem guvernului să dea dovadă de viziune, responsabilitate, patriotism și atașament față de valorile și prestigiul UE și să dea mandat pentru votul împotriva propunerii de oficializare a celor trei limbi.

The post AUR cere să fie respectată suveranitatea statelor, iar limbile oficiale să fie decise de fiecare țară appeared first on AUR.

Sub masca interesului public, au vândut resursele țării, au distrus industria națională și au transformat politica într-un joc al intereselor străine. Iar acum ne dau nouă lecții de democrație, în timp ce acționează prin toate modurile nedemocratice pentru a-și elimina adversarii politici.

Adevărata amenințare la adresa României nu vine din suveranism sau naționalism. Inamicul nu este dorința noastră legitimă de a ne proteja țara. Inamicii sunt cei care fac din război un instrument politic, cei care uită că rațiunea de a fi a unui președinte sau oricare alt reprezentant politic este să slujească interesele României, nu pe cele ale altor state.

Articolul 1 din Constituție ne spune clar: România este stat suveran, independent, unitar și indivizibil. Toate instituțiile statului au datoria să apere aceste principii fundamentale.

Suveranitatea nu este negociabilă, iar AUR va lupta pentru ca România să își păstreze identitatea și să rămână stăpână pe propriul destin.

Cei care ne înstrăinează pământul și resursele, cei care promovează interese supranaționale în detrimentul interesului național sunt adevărații inamici ai poporului român. Nu vom permite ca România să fie transformată într-un pion în jocuri geopolitice străine.

Acum este momentul să ne unim, să rămânem vigilenți și să apărăm ceea ce ne aparține. România are dreptul să-și decidă singură viitorul!

The post Democrația distrusă de „democrați” appeared first on AUR.