„Acum un an acuzau Alianța pentru Unirea Românilor că este prea pro-americană, prea lipită de administrația Trump, făceam deplasări în SUA, și vom face în continuare, publicam cărți despre Donald Trump și schimbările revoluționare pe care le-a adus în lume. Am propus chiar asumarea anului 2026 ca Anul Americii în România.

Acum, Puterea care până mai ieri își selecta personalul inclusiv în funcție de atitudinea negativă față de președintele SUA, a schimbat piciorul. Se declară pro-americani și tânjesc după orice semn de recunoaștere. Ei, nu AUR, ar fi astăzi, chipurile, pro-americanii! Puterea nu se mai declară astăzi pro-europeană, ci pro-occidentală!

Duplicitatea clasei politice de la guvernare și lipsa de criterii devin o vulnerabilitate de securitate. Administrația americană știe foarte bine ce a făcut actuala putere de la București cu democrația și alegerile și câte parale morale face. Prin urmare, nu va paria pe ea niciodată până la capăt (va extrage „dividente” și va profita de slăbiciunea de negociere a guvernului/Președinției). Deci, e un drum înfundat pentru guvernanți.

Pe de altă parte, europenii pre-măriți de actuala putere până mai ieri, și cei îndărătul cărora guvernarea de la București s-a apărat în urma criticilor americane ca urmare a anulării alegerilor, rămân perplecși. Se văd acum, după disputele police legate de căderea guvernului, puși într-o postură cel puțin bizară. Și asta nu face decât să retrezească în memoria unora – germanii, de pildă – resentimentele față de România, care nu pare că au dispărut vreodată, după schimbarea taberei în cel de-al doilea război mondial…

Altminteri spus, riscăm să cădem între scaune. Unii nu vor avea încrederea până la capăt în guvernarea de la București (americanii), alții o vor disprețui pentru duplicitate (europenii). E cea mai proastă postură posibilă cu un război la frontieră – care escaladează în continuare! – și care nu știm cum se va termina și ce aranjamente de securitate post-conflict va presupune”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „România riscă iarăși să cadă între scaune” appeared first on AUR.

Vasile Stoica a bătut, în anii războiului, la uși de cancelarii și redacții, cerând lumii noi să ia act de dreptul lumii vechi la libertate – cu răbdarea unui om care știa că nu are timp de pierdut. Așa s-a întâlnit cu președinții Theodore Roosevelt și Woodrow Wilson.

Regina Maria a traversat Atlanticul în 1926 cu farmecul și luciditatea unui diplomat desăvârșit, cucerind o opinie publică pe care niciun memorandum nu ar fi putut-o mișca.

Nicolae Iorga vedea în America altceva decât triumful pragmatismului: vedea dovada că o civilizație poate fi construită și fără straturi de ruine medievale dedesubt.

Pentru un om al Europei vechi, asta era o meditație, nu un compliment.

Toți știau, fiecare în felul lui, același lucru: că relațiile dintre națiuni se țes, înainte de orice, între oameni. Că prezența contează. Că absența se plătește.

Deputatul Mihai Neamțu se află această săptămână la Washington, participând la conferința „Alliance of Sovereign Nations” — un forum care reunește lideri conservatori din Europa și Statele Unite în jurul unor întrebări pe care agenda oficială preferă, de regulă, să le lase pentru mai târziu: suveranitate, securitate energetică, libertate de exprimare, viitorul unei relații transatlantice care nu mai poate fi luată de-a gata.

Conferința este organizată de congresmena republicană Anna Paulina Luna, cu sprijinul Turning Point USA.

Printre participanți se numără Mike Johnson, avocatul conservator ajuns, din toamna lui 2023, în a treia funcție constituțională a Statelor Unite. Nu e un detaliu de protocol. Johnson a reconstruit o coaliție conservatoare după ani de turbulență internă și rămâne, într-o epocă tentată de spectacular, un politician al instituțiilor.

Prezența lui dă conferinței o greutate pe care entuziasmul singur n-ar fi putut-o produce.

Din delegația română fac parte George Simion, președintele AUR, dar și doamna Ramona Bruynseels, deputatul Fabian Radu sau profesorul Dan Dungaciu – unul dintre puținii analiști români capabili să vorbească despre identitate națională fără să alunece nici în patetism, nici în sociologie rece.

Semnificația acestor zile depășește agenda afișată.

Europa conservatoare redescoperă, nu fără oarecare stângăcie, o lecție pe care americanii au internalizat-o mai devreme: că ideile au nevoie de rețele vii, că încrederea se construiește față în față, că un forum bun valorează uneori cât un tratat prost negociat.

Burke ar fi aprobat – cu rezerva, desigur, a unui om care știa că entuziasmul fără memorie istorică arde repede și lasă puțin în urmă.

Conservatorii români au o tradiție îndelungată de a iubi America de la distanță, cu o admirație sinceră și ușor melancolică, de parcă distanța geografică ar fi și o distanță a destinelor.

E poate vremea să renunțe la melancolie și să treacă la argumente. La prezență. Pomuț a făcut-o în uniformă. Stoica, cu o valiză de memorandumuri. Regina Maria, cu un zâmbet calibrat la milimetru. Metoda s-a schimbat. Nevoia, nu”, a declarat deputatul AUR, Mihail Neamțu.

The post Mihail Neamțu (deputat AUR): „Conservatorii români la Washington: despre arta de a fi prezent acolo unde se decide totul!” appeared first on AUR.

„Cea mai mare greșeală pe care putem să o facem atunci când încercăm să înțelegem ce se întâmplă acum în Iran este să privim dinspre trecut. Trecutul nu mai este astăzi o carte de învățătură, în niciun caz pe această speță. Dacă vrem să înțelegem ceva, trebuie să privim dinspre viitor. Viitorul însă nu îl știm, dar avem o indicație extrem de importantă numită strategia de securitate a SUA. De la aceste indicații ar fi cel mai judicios să încercăm să înțelegem. Trump nu mai vrea, se pare, să fie reamintit pentru războaiele pe care le-a oprit, ci pentru modul în care a implementat acest document.

În Strategia de securitate a Statelor Unite sunt numite explicit emisfera vestică și tot ce s-a întâmplat acolo. Groenlanda, Venezuela, poate Cuba fac parte din același portofoliu. Se vorbește despre Uniunea Europeană, Europa mai precis, și cum se poate salva Europa de ea însăși. Se vorbește acolo despre războiul din Ucraina, care trebuie oprit, inclusiv că NATO nu se va mai extinde. Deci o soluționare în termenii sferelor de influență. Se vorbește despre China, dar se vorbește și despre Orientul Mijlociu. Problema Orientului Mijlociu, din perspectiva strategiei de securitate americană, este că acolo trebuie să fie pacificare, să fie pace și Israelul să fie securizat.

Cum se obține asta? Singurul actor neclarificat din punct de vedere al securității astăzi este Iranul. De ce este singurul actor? Inclusiv pentru că invazia americană din 2003 în Irak a demantelat Irakul ca actor de securitate capabil să echilibreze prezența Iranului în regiune.

Prin urmare, Iranul a rămas singur, capabil să controleze multe mize securitate, inclusiv să amenințe Israelul. Și, din punctul acesta de vedere, erau două opțiuni. Primul, o pace cu Iranul, cu prețul demantelării oricărui program nuclear al Iranului și renunțarea la rachetele balistice, sau un război. Astăzi devine foarte limpede că Iranul nu putea să facă acea pace, pentru că americanii i-au cerut lucruri, din punctul de vedere al Teheranului, ultimative și inacceptabile. Actualul regim, fostul regim, mai degrabă, de la Teheran, era evident într-o criză majoră, cu o populație care era pregătită, probabil, să-l debarce. Dacă Teheranul accepta pacea americană, renunțarea la programul nuclear, renunțarea la rachetele balistice, probabil că ar fi fost victimă propriului popor.

A doua opțiune, războiul. Dacă Iranul nu accepta pacea propusă de americani, devenea victimă a americanilor. Probabil că fostul regim a preferat să dispară într-o bătălie cu dușmanul istoric al Iranului, adică America, decât să fie devastat de propriul popor.

Suntem în acest moment acolo unde suntem. Actualul regim va fi destabilizat, scos din joc, cel puțin pe termen scurt și mediu. Întrebarea fundamentală este ce urmează după asta. Toată lumea se întreabă dacă ce se întâmplă în Iran va fi la fel cu ce s-a întâmplat în Irak și așa mai departe. Se confruntă două viziuni.

Viziunea 1979 a Iranului, viziunea ayatolahilor, anul revoluției care a schimbat politica Iranului, cu Viziunea 2013 a Arabiei Saudite. O viziune bazată pe faze de secularizare, resuscitarea elementului național, minimalizarea identității religioase și un nou model de dezvoltare pentru Arabia Saudită. Sună un pic idealistic să pui în comparație viziunea 1979 a Iranului cu viziunea 2030 a Arabiei Saudite, dar despre asta se vorbește.

Ce se va întâmpla cu Iranul? Probabil însă că lucrurile sunt un pic mai nuanțate. Probabil că miza asta, a ce se va întâmpla cu Iranul, nu e atât de importantă. Dezechilibrul Orientului Mijlociu a fost generat de faptul că Iranul a rămas singurul actor major după invazia din 2003. Și dacă americanii vor face o compensare a Irakului din 2003 prin transformarea Iranului în Irak, atunci problema de securitate a Orientului Mijlociu se va pune în alți termeni.

Un Iran transformat în Irak, fie și disfuncțional, este un răspuns la problema de securitate și un răspuns pentru Israelul care se simte în continuare amenințat. Nu un răspuns definitiv, dar un răspuns.

În paranteză fie spus, dacă Benjamin Netanyahu, contestatul premier al Israelului, va obține o victorie, fie pe termen scurt împotriva Iranului, plus eforturi pentru completarea hărții Israelului după perceptele biblice, prin acaparare de teritorii, va deveni „premierul mesianic” care se dorește să fie și probabil unul dintre cei mai mari premieri sau politicieni din istoria Israelului.

Există un „dacă” aici, dar există premisele pentru asta, mai ales în perspectiva alegerilor de la sfârșit de an.

Din punctul acesta de vedere, viitorul sună… altfel. Un Iran demantelat pe termen scurt nu înseamnă că, pe termen lung, nu va avea decât o singură prioritate în minte: obținerea armei nucleare. Astăzi, la Teheran, probabil că nu se mai discută în alți termeni, apropo de viitor.

Teheranul a înțeles că fără armă nucleară nu se poate apăra. Jocul s-a terminat pentru el. Și, când va ieși din această criză, eforturile pe termen lung vor fi să obțină arma nucleară. Ceea ce se întâmplă astăzi în Iran va fi continuat în alte forme, evident, și pe viitor. Iranul nu trebuie să obțină arma nucleară și asta va fi viitoarea problemă de securitate, dar de alt tip. Dar asta e o temă pentru… viitor.

Cum se văd lucrurile acestea de la București? Se văd foarte limpede. Ce se întâmplă în Iran arată foarte clar orbirea Bucureștiului în termeni de securitate. Pariul pe UE a fost o greșeală strategică.

Unde este Uniunea Europeană în acest conflict? Este unde este în toate conflictele majore de pe mapamond, astăzi: nicăieri. UE nu are o poziție, are diverse poziții. UE bâjbâie, este reactivă de fiecare dată, nu poate face nimic să schimbe lucrurile, poate doar să facă comentarii de subsol. Bruxellesul s-a transformat, Bruxellesul securității, așa-zicând, s-a transformat într-un institut, într-un think-tank care face comentarii politice. Nu face istoria, comentează istoria.

Ideea care apare acum în sistem, că de fapt putem să lucrăm și cu America, și cu Uniunea Europeană, este o idee reșapată provenită din educația diplomatică a României vreme de 30 de ani. Vreme de 30 de ani am crezut că nu trebuie să răspundem la întrebarea pe cine iubim mai mult, pe mama sau pe tata.

Astăzi, în termeni de securitate, trebuie să răspundem la această întrebare într-un mod foarte coerent. Să echivalezi UE cu SUA sau NATO înseamnă să nu înțelegi nimic. Nu e vorba de opțiuni personale, este vorba de opțiuni naționale. Problema de securitate a României nu se poate rezolva fără reluarea parteneriatului strategic cu America. Un efort pe care actuala putere nu îl poate face.

Tot ce se întâmplă în lume, tot ce se întâmplă pe planetă, nu ne transmite decât un singur semnal politic: actuala putere trebuie să plece cât mai repede, pentru că nu are soluție la niciuna dintre problemele pe care le-am sugerat mai sus, fie că e vorba de problematica internă, fie că e vorba de problematica externă”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Ce se întâmplă în Iran arată foarte clar orbirea Bucureștiului în termeni de securitate” appeared first on AUR.