„Fermierul român nu cere privilegii. Cere condiții normale pentru a putea produce. Are nevoie de stabilitate, acces la finanțare, apă pentru irigații, piețe funcționale și posibilitatea de a păstra valoarea adăugată în România. Doleanțele fermierilor sunt perfect justificate, iar statul trebuie să înțeleagă că agricultura nu poate fi administrată prin promisiuni și măsuri temporare”, afirmă Silviu Chiosea.

Una dintre cele mai grave situații este cea a crescătorilor de ovine și caprine, afectați de restricțiile privind circulația și exportul animalelor. Pierderile sunt deja produse, iar fermierii au nevoie de un calendar clar pentru revenirea la normalitate.

Partidul AUR susține un calendar public și asumat pentru deblocarea sectorului zootehnic, regionalizarea măsurilor sanitar-veterinare acolo unde situația epidemiologică permite și mecanisme reale de compensare pentru pierderile suportate de crescătorii care au respectat regulile impuse de autorități.

O altă problemă majoră este finanțarea agriculturii. Pentru numeroase exploatații, creditul bancar comercial este prea scump sau greu accesibil, iar costurile finanțării ajung să pună presiune directă pe viabilitatea fermelor.

„Fermierul își asumă deja riscul secetei, al bolilor și al fluctuațiilor de preț. Nu poate să își asume și costuri financiare care îi fac imposibilă continuarea activității. Agricultura are nevoie de finanțare accesibilă și predictibilă, nu de soluții care împing producătorul într-un cerc al datoriilor”, spune Silviu Chiosea.

În același timp, România are nevoie de o infrastructură de irigații funcțională și de un calendar clar al investițiilor. Fermierul nu își poate planifica producția în funcție de promisiuni, iar lipsa apei în perioadele de secetă se transformă direct în pierderi pentru fermă, prețuri mai mari și o dependență crescută de importuri.

Un alt obiectiv important pentru agricultura românească este păstrarea valorii adăugate în țară. După aproape două decenii de apartenență la Uniunea Europeană, performanța agriculturii nu trebuie măsurată doar prin fondurile europene absorbite sau prin producțiile obținute într-un an favorabil, ci și prin numărul fermelor viabile, gradul de procesare în România și venitul care rămâne efectiv producătorului.

Situația Azomureș este la fel de relevantă. Preluarea activității de producție de către Romgaz reprezintă un pas important și confirmă necesitatea unei soluții românești pentru producția de îngrășăminte. AUR a susținut constant această soluție, însă pentru fermieri miza nu este o preluare anunțată, ci repornirea efectivă a producției.

„Am susținut necesitatea unei soluții românești pentru Azomureș și considerăm preluarea activității de către Romgaz un pas important. Dar acest pas trebuie urmat de rezultate concrete. Fermierii au nevoie de îngrășăminte românești competitive, nu doar de comunicate despre ceea ce urmează să se întâmple. Producția trebuie repornită, iar agricultura românească trebuie să aibă acces la inputuri esențiale la prețuri care să permită fermierului să rămână competitiv”, declară Silviu Chiosea.

Astăzi, fermierul cumpără inputuri scumpe și își vinde adesea producția într-o piață în care puterea sa de negociere este redusă. Își asumă riscul secetei, al bolilor, al prețurilor și al creditării, în timp ce statul îi oferă prea des noi condiții, noi obligații și prea puțină predictibilitate.

„AUR susține fermierii români și doleanțele lor, pentru că acestea sunt perfect justificate. Agricultura trebuie tratată ca un sector strategic al României, iar fermierul trebuie privit ca producător de hrană și valoare, nu ca simplu beneficiar de subvenții.” Conchide Silviu Chiosea.

România are teren agricol, are resurse și are oameni care vor să muncească. Are nevoie însă de politici publice care să îi permită fermierului să producă, să își vândă marfa și să trăiască din munca sa.

Fermierul român nu poate fi lăsat singur în fața secetei, a pieței și a costurilor tot mai mari. Dacă vrem securitate alimentară, trebuie să avem grijă de cei care produc hrana în România.

The post Silviu Chiosea (Comisia de Agricultură AUR): „Doleanțele fermierilor sunt perfect justificate. Agricultura românească nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării” appeared first on AUR.

Acesta susține că soluțiile reale pentru ieftinirea alimentelor și salvarea fermierilor români sunt reducerea costurilor de producție, dezvoltarea procesării locale, funcționarea lanțurilor scurte alimentare, trasabilitatea produselor și construirea unei piețe corecte pentru producătorul român.

„Plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază poate părea, la prima vedere, o măsură de protecție pentru populație. Și, într-o perioadă de presiune mare pe veniturile românilor, orice măsură care ține prețurile sub control merită analizată cu seriozitate.

Dar trebuie spus foarte clar: plafonarea nu rezolvă cauza scumpirilor. Cel mult, amână sau mută presiunea în altă parte.

România are printre cele mai mari costuri la energie din regiune, iar acest lucru se vede în tot lanțul alimentar: în fermă, în procesare, în depozitare, în transport, în refrigerare și în magazine. Când energia, combustibilul, ambalajele, creditarea și forța de muncă se scumpesc, prețul final nu crește doar pentru că cineva vrea profit mai mare, ci și pentru că întregul mecanism economic produce mai scump.

Producătorii români sunt deja strânși la maximum. Mulți lucrează cu marje mici, cu risc mare și cu costuri greu de controlat. Dacă statul vine doar cu plafonări, fără să reducă presiunea reală din producție, nu ajută producătorul român să devină mai competitiv. Dimpotrivă, îl împinge și mai mult spre limită.

În plus, oamenii nu cumpără doar produsele de pe lista plafonată. Cumpără un coș întreg: alimente plafonate, alimente neplafonate, produse de igienă, detergenți, combustibil, medicamente, servicii. Dacă presiunea este mutată pe produsele care nu sunt plafonate, familia tot simte scumpirea la finalul bonului.

De aceea, plafonarea adaosului este un petic pus pe un mecanism economic tot mai bolnav. Poate fi o măsură temporară, de avarie, dar nu poate deveni politică publică pe termen lung.

Soluția reală este alta: energie mai ieftină pentru economie, costuri de producție reduse, sprijin pentru procesarea românească, lanțuri scurte alimentare, combaterea practicilor comerciale abuzive și întărirea producătorului local.

România nu va avea mâncare mai ieftină doar prin plafonări. România va avea mâncare mai ieftină și mai sigură atunci când va produce mai mult, va procesa mai mult și va lăsa mai multă valoare adăugată în țară.

Altfel, doar administrăm efectele. Cauza rămâne neatinsă.

Referitor la banii pe subvenție promisi de către Ministrul Agriculturii:

Orice sprijin pentru crescătorii de porci și bovine este binevenit. Nimeni nu poate spune că fermierii români nu au nevoie de ajutor. Au nevoie, poate mai mult ca oricând.

Dar trebuie să spunem foarte clar: câțiva euro pe cap de animal nu rezolvă problemele sistemice ale zootehniei românești.

Ajutorul anunțat ieri poate acoperi, cel mult, o mică parte din presiunea imediată. Nu repară însă mecanismul care îi împinge pe fermieri spre faliment. Nu rezolvă prețul mic primit de producător. Nu rezolvă costurile uriașe cu energia, furajele, motorina, medicamentele veterinare și forța de muncă. Nu rezolvă lipsa procesării românești. Nu rezolvă dependența de importuri. Nu rezolvă faptul că fermierul român produce tot mai scump și vinde tot mai prost.

În multe zone ale producției, tăvălugul economic Mercosur/Turcia & Co. apasă deja sub limita de subzistență. Fermierul nu mai discută despre profit, ci despre supraviețuire.

În același timp, consumatorul român nu știe întotdeauna clar de unde vine produsul de origine animală pe care îl cumpără. Nu există suficientă transparență privind originea cărnii, a laptelui, a produselor procesate și a materiei prime folosite. Avem rafturi pline, dar prea puține garanții că banii românilor se întorc către fermierul român.

Aici este marea problemă.

Statul vine cu promisiuni pompieristice, dar nu construiește piață pentru producătorul local. Anunță ajutoare pe cap de animal, dar ține blocată în Parlament legea lanțului scurt. Vorbește despre sprijinirea fermierului, dar nu îi deschide accesul real către magazine, cantine, școli, spitale, piețe publice și consumatorul final.

Dacă vrem cu adevărat să salvăm zootehnia românească, trebuie să ieșim din logica ajutoarelor ocazionale și să intrăm în logica unei politici naționale coerente.

Avem nevoie de trasabilitate clară pentru produsele de origine animală. Avem nevoie de etichetare corectă și vizibilă. Avem nevoie de lanțuri scurte alimentare funcționale. Avem nevoie de procesare locală. Avem nevoie ca micul producător să poată vinde legal, simplu și predictibil. Avem nevoie ca statul să nu mai fie doar un distribuitor de promisiuni, ci un constructor de piață pentru fermierul român.

Altfel, vom anunța anul acesta câțiva euro, vom promite că banii vin cândva, poate anul viitor, iar între timp fermele mici vor continua să dispară.

Zootehnia românească nu se salvează cu comunicate. Se salvează cu piață corectă, trasabilitate, lanț scurt și respect real pentru producătorul român”, a declarat Silviu Chiosea.

The post Silviu Chiosea (Comisia de Agricultură AUR): „Zootehnia românească nu se salvează prin comunicate. Se salvează cu piață corectă, trasabilitate, lanț scurt și respect real pentru producătorul român” appeared first on AUR.