BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Bogdan Velcescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect completarea dispozițiilor art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin instituirea unui regim fiscal neimpozabil pentru contravaloarea chiriei suportate de angajator în beneficiul salariaților studenți cu vârsta de până la 26 de ani, în limita unui plafon de 1000 lei lunar și în condițiile expres prevăzute de lege.

Necesitatea intervenției legislative derivă din dificultățile reale cu care se confruntă tinerii aflați simultan în proces de formare universitară și integrare profesională, în special în contextul creșterii accentuate a costurilor locative din marile centre universitare și economice. Pentru numeroși studenți care desfășoară activități salariale, costul chiriei reprezintă principalul obstacol în menținerea unui echilibru între continuarea studiilor și accesul la un loc de muncă. În lipsa unui sprijin adecvat, presiunea financiară determinată de cheltuielile de locuire afectează capacitatea acestora de a-și continua pregătirea academică și reduce accesul efectiv la oportunități profesionale.

Reglementarea propusă urmărește susținerea tinerilor aflați în această etapă de tranziție către viața profesională și stimularea menținerii lor în sistemul educațional, fără descurajarea participării pe piața muncii.

Limitarea măsurii la categoria salariaților studenți cu vârsta de până la 26 de ani reflectă caracterul său orientat către sprijinirea tinerilor aflați în perioada obișnuită a studiilor universitare și de formare profesională. Soluția legislativă are un caracter determinat și proporțional, fiind condiționată atât de inexistența unei locuințe în proprietate sau folosință în localitatea în care studentul își desfășoară activitatea, cât și de existența unui contract de închiriere legal încheiat. Totodată, verificarea îndeplinirii condițiilor se realizează pe baza documentelor justificative, responsabilitatea revenind angajatorului, ceea ce asigură un mecanism clar și ușor de aplicat.

Măsura propusă contribuie la stimularea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, la reducerea riscului de abandon universitar determinat de dificultăți financiare și la facilitarea accesului la experiență profesională încă din perioada studiilor.

În același timp, regimul fiscal neimpozabil reflectă natura socială și educațională a beneficiului acordat, fără a transforma această facilitate într-un mecanism general de optimizare fiscală, aspect asigurat inclusiv prin plafonarea valorii și prin delimitarea expresă a beneficiarilor.

Stabilirea unei date ulterioare de intrare în vigoare urmărește asigurarea unui interval rezonabil pentru adaptarea procedurilor necesare aplicării uniforme a noii reglementări. Prin conținutul său, inițiativa contribuie la crearea unui cadru fiscal orientat către sprijinirea tinerilor aflați în proces de formare profesională și integrare economică, în condiții de claritate, previzibilitate și echilibru normativ.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Bogdan Velcescu ___________________

LEGE pentru completarea art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. – La articolul 76, alineatul (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, după litera y) se introduce o nouă literă, lit. z), cu următorul cuprins:

„z) contravaloarea chiriei în limita unui plafon de 1000 lei/lună primită de salariatul student cu vârsta de până la 26 de ani, în următoarele condiții:

(i) salariatul student nu deține o locuință în proprietate personală sau în folosință în localitatea în care își desfășoară activitatea;

(ii) contractul de închiriere dintre salariatul student și terța persoană este încheiat în condițiile legii;

Verificarea îndeplinirii condițiilor se efectuează pe baza documentelor justificative și constituie responsabilitatea angajatorului.”

Art. II – Prevederile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2027.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Bogdan Velcescu – Lege pentru completarea art. 76 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

        În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR – Ionelia-Florența Priescu

___________________

Deputat AUR – Silviu-Octavian Gurlui

___________________

Deputat AUR – Ilie-Alin Coleșa

___________________

Senator AUR – Eugen-Cristian Șipoș

___________________

Senator AUR – Niculina Stelea

___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

ANRE este autoritatea administrativă autonomă cu rol central în funcționarea piețelor de energie electrică, energie termică și gaze naturale din România. Potrivit prevederilor OUG nr. 33/2007, ANRE elaborează și aplică reglementările obligatorii la nivel național, stabilește tarifele de transport și distribuție, autorizează operatorii economici din sector și implementează deciziile Agenției de Cooperarea a Reglementatorilor în Domeniul Energiei (ACER) și ale Comisiei Europene. Toate aceste atribuții au un pronunțat caracter tehnic, presupunând cunoaștere aprofundată a sectorului energetic.

Cu toate acestea, cadrul legal actual al OUG nr. 33/2007 nu impune cerințe suficient de riguroase privind formarea profesională de natură tehnică pentru membrii Comitetului de Reglementare sau ai Consiliului Consultativ al ANRE. Această lacună legislativă a permis, în practică, numirea sistematică în conducerea autorității a unor persoane cu formare exclusiv juridică, fiscală sau administrativă, fără experiență relevantă în domenii tehnice specifice energiei și fără o înțelegere profundă a implicațiilor tehnice ale acestor domenii.

Din păcate, în prezent putem vorbi despre o veritabilă problemă de politizare a conducerii ANRE, aspect ce a fost documentat în mod repetat de presă ori de organizații neguvernamentale.

Publicațiile recente din presă au evidențiat că România rămâne o excepție negativă față de statele europene, că numirea parlamentară directă a conducerii ANRE ridică probleme de compatibilitate cu spiritul legislației europene privind independența regulatorilor, și că, în alte state europene aceste entități funcționează ca agenții conduse de personal profesionist, nu de consilii politizate.

În ultimii ani, influența politică a contribuit la numirea în administrația ANRE a unor persoane fără experiență și legătură cu domeniul, recomandate exclusiv pe criterii politice. Efectul este evident în contextul în care numirea în funcții de administrație ale ANRE se face de către Parlament sau de către primul-ministru în cazul Consiliului consultativ al ANRE. Cu toate acestea, politizarea dusă la extrem în numirea aparatului administrativ al unei autorități cu rol în domeniul energetic, este de natură să creeze vulnerabilități periculoase pentru siguranța statului român.

Prezenta propunere legislativă urmărește remedierea lacunei normative descrise, prin introducerea unor cote minime de specialiști cu studii superioare tehnice din domeniile energiei electrice, energiei termice și gazelor naturale, atât la nivelul Comitetului de Reglementare (minimum 2 din cei 4 membri neexecutivi), cât și la nivelul Consiliului Consultativ.

Măsura nu urmărește excluderea juriștilor sau economiștilor, ci asigurarea unui nucleu profesional tehnic minim în organele decizionale, fără de care reglementările riscă să fie formal corecte din punct de vedere juridic, dar tehnic inadecvate, cu posibile consecințe grave asupra domeniului energetic. Cotele propuse sunt modeste față de componența totală a organelor, lăsând o marjă largă pentru numiri pe criterii juridice sau economice.

Propunerea va avea impact pozitiv prin: creșterea calității reglementărilor în sectorul energetic, în beneficiul consumatorilor, reducerea riscului de decizii tehnic eronate cu consecințe de securitate energetică, consolidarea credibilității și independenței funcționale a ANRE și alinierea mai fermă la standardele europene privind independența regulatorilor naționali.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

INIȚIATOR:

Deputat AUR – Ionelia-Florența Priescu

___________________

Deputat AUR – Silviu-Octavian Gurlui

___________________

Deputat AUR – Ilie-Alin Coleșa

___________________

Senator AUR – Eugen-Cristian Șipoș

___________________

Senator AUR – Niculina Stelea

___________________

LEGE pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. – Ordonanța de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2¹), care va avea următorul cuprins:

„(2¹) Cel puțin 2 dintre membrii neexecutivi numiți trebuie să fi absolvit studii superioare în oricare dintre următoarele domenii de licență:

1. Inginerie energetică, indiferent de specializare;
2. Inginerie electrică în oricare dintre următoarele specializări: sisteme electrice, electronică de putere și acționări electrice, electrotehnică;
3. Mine, petrol și gaze în oricare dintre următoarele specializări: inginerie minieră, inginerie de petrol și gaze, transportul, depozitarea și distribuția hidrocarburilor.”

• La articolul 6, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), care va avea următorul cuprins:

„(1¹) Cel puțin unul dintre cei doi membri numiți, prevăzuți la alin. (1) literele a), b), c), e) și f), trebuie să fi absolvit studii superioare în oricare dintre următoarele domenii de licență:

1. Inginerie energetică, indiferent de specializare;
2. Inginerie electrică în oricare dintre următoarele specializări: sisteme electrice, electronică de putere și acționări electrice, electrotehnică;
3. Mine, petrol și gaze în oricare dintre următoarele specializări: inginerie minieră, inginerie de petrol și gaze, transportul, depozitarea și distribuția hidrocarburilor.”

Art. II. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Ionelia Priescu – Lege pentru completarea Ordonanței de Urgență nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect clarificarea și completarea cadrului juridic aplicabil societăților agricole constituite în temeiul Legii nr. 36/1991, în vederea reglementării explicite a posibilității transformării acestora în cooperative agricole, precum și a stabilirii efectelor juridice ale unei asemenea operațiuni.

Necesitatea intervenției legislative derivă din absența unor dispoziții exprese și coerente care să permită adaptarea formelor asociative existente la exigențele actuale ale economiei agricole și la evoluția cadrului normativ. În forma actuală, reglementarea transformării este insuficientă, având impact direct asupra eficienței activității entităților agricole și asupra accesului la mecanisme moderne de organizare și finanțare.

Soluția normativă propusă instituie un mecanism clar și complet de transformare a societăților agricole în cooperative agricole, consacrând caracterul continuu al activității și evitând recurgerea la proceduri de lichidare care ar afecta stabilitatea raporturilor juridice și economice existente. Reglementarea transmiterii universale a patrimoniului și a succesiunii de drept în privința tuturor drepturilor și obligațiilor asigură continuitatea juridică a entității rezultate și protejează atât interesele membrilor, cât și pe cele ale terților. În același timp, menținerea autorizațiilor, avizelor și subvențiilor contribuie la prevenirea blocajelor administrative și la garantarea unei tranziții funcționale între cele două forme de organizare.

Inițiativa legislativă consacră, de asemenea, garanții adecvate pentru protecția drepturilor membrilor, prin stabilirea unei proceduri decizionale clare și prin recunoașterea dreptului de retragere pentru cei care nu sunt de acord cu transformarea, în condiții echitabile. Totodată, sunt prevăzute elementele esențiale care trebuie să se regăsească în hotărârea de transformare, asigurându-se astfel transparența și previzibilitatea procesului.

Corelarea intervenției legislative cu dispozițiile Legii cooperației agricole nr. 566/2004 are ca finalitate integrarea coerentă a noii instituții juridice în ansamblul normativ existent, evitând paralelismele și asigurând unitatea reglementării. În acest sens, este consacrată expres posibilitatea constituirii cooperativei agricole prin transformare, precum și efectul succesiunii de drept, inclusiv din perspectivă fiscală, prin stabilirea caracterului neimpozabil al operațiunii. Această soluție este de natură să elimine barierele fiscale care ar putea descuraja reorganizarea și să creeze un cadru favorabil dezvoltării formelor asociative eficiente în agricultură.

Prin conținutul său, reglementarea propusă răspunde necesității de modernizare a structurilor agricole, facilitând tranziția către modele de organizare adaptate cerințelor actuale ale pieței și politicilor publice în domeniu. Totodată, aceasta contribuie la consolidarea securității juridice, la stimularea cooperării între producători și la creșterea competitivității sectorului agricol, în condiții de claritate, coerență și previzibilitate normativă.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I. – Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 4¹, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Societățile agricole se pot transforma, în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau cu respectarea Legii cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

• Titlul Capitolului VI se modifică și va avea următorul cuprins:

„Dizolvarea, fuziunea, lichidarea și transformarea societăților agricole”

• După articolul 77 se introduc șase noi articole, art. 77¹–77⁶, cu următorul cuprins:

”Art. 77¹

(1) Societățile agricole constituite în baza prezentei legi se pot transforma în cooperative agricole astfel cum sunt definite de Legea cooperației agricole nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Transformarea se realizează fără lichidare și produce efectul transmiterii universale a patrimoniului.

Art. 77²

Transformarea se aprobă prin hotărâre, de către adunarea generală a societății agricole, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor.

Art. 77³ 

Hotărârea de transformare trebuie să privească cel puțin următoarele:

a) situația patrimoniului;

b) structura organizatorică a cooperativei;

c) denumirea și sediul cooperativei;

d) data transformării;

e) modalitatea de conversie a aporturilor;

f) drepturile membrilor.

Art. 77⁴ 

Membrii care nu sunt de acord cu transformarea se pot retrage. Aceștia au dreptul la contravaloarea părților sociale, stabilită conform legii.

Art. 77⁵

(1) Cooperativa agricolă rezultată dobândește toate drepturile și obligațiile societății agricole.

(2) Autorizațiile, avizele și subvențiile se mențin, în condițiile legii.

Art. 77⁶

Înregistrarea transformării se face la Oficiul Registrului Comerțului competent. Procedura de înregistrare, documentația necesară și etapele operațiunii se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.”

Art. II. – Legea cooperației agricole nr. 566/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1236 din 22 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Titlul Capitolului II se modifică și va avea următorul cuprins:

”Înființarea, constituirea, organizarea şi funcționarea cooperativelor agricole”

• După articolul 10¹ se introduce un nou articol, art. 10² cu următorul cuprins:

„Art. 10²

(1) Cooperativa agricolă se poate constitui și prin transformarea societăților agricole, în condițiile legii.

(2) Cooperativa agricolă astfel constituită este succesoarea de drept a entității transformate, preluând în integralitate drepturile și obligațiile acesteia, iar operațiunea de transformare nu constituie transfer impozabil în sensul legislației fiscale.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Daniela Ștefănescu – Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și a Legii cooperației agricole nr. 566/2004 appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect reorganizarea Consiliului Economic și Social, în scopul creșterii eficienței funcționale, al asigurării unei reprezentativități reale și al utilizării raționale a resurselor publice.

Necesitatea intervenției normative rezultă din disfuncționalitățile structurale și operaționale identificate în funcționarea actuală a instituției, caracterizată printr-o structură supradimensionată, costuri operaționale disproporționate și o reprezentare dezechilibrată a actorilor sociali, care afectează legitimitatea și eficiența procesului consultativ. Configurația actuală, bazată pe un număr extins de membri și pe o concentrare a reprezentării în cadrul acelorași confederații, nu reflectă pluralismul real al societății și limitează capacitatea instituției de a furniza opinii echilibrate și fundamentate.

În același timp, cadrul normativ în vigoare prezintă necorelări care permit extinderea nejustificată a domeniilor de reprezentare dincolo de sfera constituțională de competență a Consiliului, diluând expertiza specifică necesară în domeniile economic și social și afectând coerența activității consultative. Lipsa unor mecanisme eficiente de prevenire a concentrării reprezentării și de asigurare a diversității instituționale conduce la dezechilibre structurale, cu impact direct asupra credibilității instituției și asupra calității dialogului social.

Soluția legislativă propusă urmărește restructurarea Consiliului într-o formulă compactă și funcțională, menținând echilibrul tripartit între partenerii sociali, dar eliminând redundanțele și suprapunerile existente. Reducerea numărului de membri și instituirea unor reguli clare privind reprezentarea contribuie la consolidarea legitimității democratice a procesului consultativ și la creșterea capacității instituției de a răspunde prompt și eficient solicitărilor autorităților publice. În același timp, reforma permite optimizarea cheltuielilor publice, prin diminuarea costurilor asociate funcționării, fără a afecta rolul constituțional al instituției.

Din perspectivă economică și bugetară, măsura este justificată de necesitatea consolidării disciplinei financiare și a eficientizării aparatului administrativ, în contextul constrângerilor bugetare și al angajamentelor asumate la nivel european. Reducerea costurilor operaționale și simplificarea procedurilor interne contribuie la o utilizare mai eficientă a resurselor publice și la creșterea performanței instituționale, fără a genera cheltuieli suplimentare semnificative . În plan social, reforma consolidează dialogul social prin asigurarea unei reprezentări echilibrate și prin creșterea calității contribuțiilor formulate în procesul de elaborare a politicilor publice.

Intervenția legislativă se integrează coerent în cadrul juridic existent, respectă exigențele constituționale privind rolul Consiliului Economic și Social și este compatibilă cu standardele europene în materia dialogului social.

Prin claritatea soluțiilor propuse și delimitarea precisă a obiectului reglementării, se asigură previzibilitatea normei și evitarea paralelismelor legislative, contribuind la consolidarea unui cadru normativ stabil și coerent.

În ansamblu, reforma răspunde unei necesități reale de modernizare instituțională, fiind orientată spre eficiență, echilibru și responsabilitate în utilizarea resurselor publice, precum și spre întărirea rolului consultativ al Consiliului în procesul decizional public.

INIȚIATOR:

Senator AUR Daniela Ștefănescu ___________________

LEGE pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – Legea nr. 228/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), literele d)–i) se abrogă.
2. Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 11

(1) Plenul Consiliului Economic și Social este constituit dintr-un număr de l5 membri, incluzând președintele și vicepreședintele.

(2) Desemnarea membrilor plenului Consiliului Economic și Social se face după cum urmează:

a) 5 membri numiți de confederațiile patronale reprezentative la nivel național, constituind partea patronală;

b) 5 membri numiți de confederațiile sindicale reprezentative la nivel național, constituind partea sindicală;

c) 5 membri reprezentând societatea civilă, constituind partea societății civile, numiți prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, în conformitate cu prevederile art. 12, câte un membru din cadrul organizațiilor pentru protecția  consumatorilor,  comunității  științifice  și  academice,  organizațiilor  de  agricultori, organizațiilor de pensionari, asociațiilor care reprezintă familia și persoanele cu dizabilități.

(3) Repartizarea locurilor aferente fiecărei confederații sindicale și patronale în Consiliul Economic și Social se face de către fiecare parte prin consens, iar în caz de dezacord, prin votul a jumătate plus unu din numărul total al confederațiilor. O confederație nu poate avea decât maxim doi membri în cadrul Consiliului Economic și Social.”

• La articolul 15, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(5) Dacă noul plen nu s-a constituit până la data expirării mandatului plenului în funcțiune, secretarul general al Consiliului Economic și Social are obligația ca, după verificarea și validarea a cel puțin 9 de membri, câte 3 membri de fiecare parte, să convoace prima ședință a noului plen, într-un termen care nu poate depăși 15 zile calendaristice.”

• La articolul 19, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Dezbaterile în plen se desfășoară în prezența a minimum 10 membri. În cazul în care nu este îndeplinită condiția de cvorum, iar convocarea a fost realizată regulamentar, membrii prezenți ai plenului formulează puncte de vedere care vor fi consemnate ca puncte de vedere ale părților. Punctele de vedere ale părților se adoptă prin vot majoritar simplu de fiecare parte cu consemnarea observațiilor formulate de membrii părților și se transmit inițiatorului actului normativ conform prevederilor art. 6 alin. (7) și (8).”

5. La articolul 20, litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:

„c) validează vicepreședintele și membrii biroului executiv;”

6. La articolul 22, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Biroul executiv al Consiliului Economic și Social este alcătuit din președinte, vicepreședinte și 3 membri, câte unul din fiecare parte, desemnați conform prevederilor art. 20 lit. c). Președintele și vicepreședintele trebuie ca fiecare să reprezinte o parte diferită.”

7. La articolul 27 alineatul (2), literele b) și d)-i) se abrogă.

Art. II – (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Economic și Social, prevăzut la art. 4, se actualizează de către Plenul Consiliului Economic și Social conform modificărilor aduse prin prezenta lege.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 17 alin. (1), mandatul membrilor Plenului Consiliului Economic și Social în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial, Partea I și se procedează la validarea noilor membri, în condițiile prevăzute la art. 15, cu modificările aduse prin prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Daniela Ștefănescu – Lege pentru modificarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

1.1 Contextul socio-demografic și necesitatea intervenției normative

România se confruntă, începând cu anii ’90 ai secolului trecut și cu precădere după aderarea la Uniunea Europeană în 2007, cu un fenomen masiv de emigrație a cetățenilor săi. Conform datelor disponibile la nivelul Institutului Național de Statistică și ale Organizației Internaționale pentru Migrație, se estimează că aprox. 6,5 milioane de cetățeni români trăiesc și muncesc în prezent în afara granițelor țării, reprezentând una dintre cele mai mari comunități de diaspora din Europa și una dintre cele mai semnificative din lume, raportat la dimensiunea populației de origine.

Această realitate demografică are consecințe profunde și persistente asupra capacității economice, a coeziunii sociale și a sustenabilității sistemelor publice din România. Îmbătrânirea populației rezidente, deficitul accentuat de forță de muncă în sectoare strategice, declinul natalității și presiunea crescută asupra sistemului de pensii sunt efecte directe ale unui fenomen migratoriu care depășește ca amploare media europeană și care a depășit capacitatea de răspuns a statului român, atât la nivel de politici publice, cât și la nivel de instrumente administrative.

Pe fondul acestor provocări, se înregistrează totodată un interes crescut al cetățenilor români din diaspora de a se reîntoarce în țara de origine, motivat de factori precum evoluțiile salariale din România, îmbunătățirea relativă a standardelor de viață, dorința de reconectare cu familia și cu valorile culturale proprii, precum și deteriorarea condițiilor de trai în unele state-gazdă. Studiile de specialitate și sondajele realizate de organizații neguvernamentale, de mediul academic și de structuri publice arată că un procent semnificativ dintre românii din diaspora își exprimă intenția de revenire în țară, însă renunță la aceasta în lipsa unor instrumente clare, accesibile și eficiente de sprijin și orientare.

Barierele cel mai frecvent invocate de potențialii repatrianți vizează: dificultatea parcurgerii sistemului birocratic românesc după ani de absență, imposibilitatea de a obține informații coerente și complete dintr-o sursă unică, fragmentarea responsabilităților instituționale între zeci de autorități publice cu competențe orizontale, lipsa unor servicii de consiliere specializate disponibile în afara granițelor, dificultăți de recunoaștere a diplomelor și calificărilor obținute în străinătate, incertitudini privind integrarea copiilor în sistemul educațional românesc, precum și lipsa unor programe coerente de sprijin pentru reintegrarea pe piața muncii sau pentru accesarea unor forme de locuire.

1.2 Insuficiențele legislative și instituționale în vigoare

Cadrul legislativ și instituțional actual nu oferă un instrument unitar, coerent și accesibil de sprijin pentru cetățenii români din diaspora care doresc să revină în România. Deși există preocupări punctuale în legislația diferitelor domenii — ocuparea forței de muncă, evidența populației, recunoașterea diplomelor, sistemul fiscal — acestea nu sunt integrate într-un cadru normativ comun și nu beneficiază de o platformă unică de acces.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni are în prezent un mandat relativ restrâns și nu dispune de instrumentele operaționale necesare pentru a asigura coordonarea transinstituțională impusă de complexitatea procesului de repatriere și reintegrare. Legislația în vigoare nu prevede obligații clare pentru autoritățile publice centrale de a furniza, în format integrat și actualizat, informații relevante pentru diaspora, nu reglementează standarde de calitate pentru serviciile de consiliere și nu instituie mecanisme de monitorizare și evaluare a impactului politicilor de repatriere.

Platforma digitală existentă, e-guvernare, funcționează în prezent ca un simplu agregator de informații generale, fără a oferi servicii interactive de consiliere.

În absența unui cadru normativ clar, colaborarea interinstituțională rămâne la nivel informal sau voluntar, fără mecanisme de responsabilizare pentru neîndeplinirea obligațiilor. Aceasta conduce la o calitate inegală a serviciilor, la suprapuneri de competențe și la lacune semnificative în acoperirea nevoilor beneficiarilor. Existența unor sancțiuni contravenționale pentru neîndeplinirea obligațiilor de actualizare a informațiilor, inexistente în prezent, ar constitui un factor esențial de disciplinare instituțională.

1.3 Principiile de bază și finalitatea reglementărilor propuse

Propunerea legislativă este fundamentată pe principiul accesibilității universale a serviciilor publice pentru cetățenii români indiferent de locul de reședință, pe principiul ghișeului unic ca modalitate de simplificare administrativă, pe principiul gratuității serviciilor de informare și consiliere pentru diaspora, pe principiul transparenței și actualizării permanente a informațiilor publice și pe principiul responsabilizării instituționale prin mecanisme sancționatorii clare.

Finalitatea reglementărilor propuse este de a crea un instrument național integrat, operațional și sustenabil de sprijin pentru repatrierea și reintegrarea cetățenilor români din diaspora, contribuind astfel la atenuarea efectelor negative ale migrației și la valorificarea capitalului uman acumulat de românii din străinătate în beneficiul societății și economiei românești.

Elementele de noutate aduse de prezenta propunere legislativă sunt: instituirea unui cadru normativ primar dedicat exclusiv Ghișeului Unic pentru Diaspora; stabilirea unor obligații legale clare pentru autoritățile publice centrale de a înregistra și actualiza informații în platformă; reglementarea unui serviciu de consiliere integrată cu personal de specialitate; instituirea unui regim contravențional pentru nerespectarea obligațiilor de actualizare; reglementarea unor puncte fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare și al structurilor prefecturilor; și stabilirea unui cadru procesual pentru elaborarea arhitecturii tehnice și a metodologiei de funcționare a GUD.

1.4 Referiri la documente de politici publice relevante

Prezenta propunere legislativă are în vedere orientările cuprinse în Strategia națională privind imigrația pentru perioada 2021-2024, care recunoaște importanța facilității repatrierii cetățenilor români ca vector al politicii demografice și de dezvoltare a resurselor umane. De asemenea, propunerea se înscrie în logica Strategiei de Digitalizare a României și a obiectivelor privind simplificarea administrativă, prin utilizarea instrumentelor digitale ca modalitate prioritară de furnizare a serviciilor publice.

La nivel european, propunerea se corelează cu obiectivele Deceniului Digital al Uniunii Europene 2030, care prevăd digitalizarea serviciilor publice ca prioritate strategică, și cu recomandările Comisiei Europene privind mobilitatea forței de muncă și facilitarea reintegrării cetățenilor europeni reveniți din state terțe sau din alte state membre.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

2.1 Efecte asupra mediului macroeconomic

La nivel macroeconomic, crearea Ghișeului Unic pentru Diaspora poate genera efecte pozitive semnificative prin facilitarea reîntoarcerii unui număr mai mare de cetățeni români cu înaltă calificare profesională și cu acumulare de capital uman considerabilă. Reintegrarea eficientă a repatrianților pe piața muncii românești contribuie la atenuarea deficitului structural de forță de muncă calificată care afectează sectoare strategice precum construcțiile, sănătatea, industria prelucrătoare și tehnologia informației.

Conform estimărilor Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene, un repatriant care se reintegrează cu succes pe piața muncii generează un impact fiscal net pozitiv, contribuind la sistemul de taxe și impozite, la sistemul de pensii și la consumul intern. Studiile de specialitate indică faptul că diaspora română transferă anual sume importante în România sub formă de remitențe, estimat la echivalentul a câteva miliarde de euro, iar repatrierea unui segment din aceasta ar converti fluxurile de remitențe în consum direct și investiții pe teritoriul național.

Componenta de sprijin antreprenorial prevăzută în cadrul GUD poate stimula înființarea de noi întreprinderi de către repatrianți, care aduc cu ei nu doar capital financiar, ci și cunoștințe de management, rețele de afaceri internaționale și experiențe de bune practici acumulate în state cu economii mai dezvoltate. Aceasta poate genera efecte multiplicatoare în economie, prin crearea de locuri de muncă și transfer de know-how.

2.2 Efecte asupra mediului de afaceri

Prezenta reglementare nu impune sarcini administrative suplimentare pentru mediul privat de afaceri. Dimpotrivă, facilitând reintegrarea repatrianților pe piața muncii și orientând aceștia prin servicii de sprijin antreprenorial, reglementarea contribuie la creșterea ofertei de forță de muncă calificată, ceea ce poate atenua presiunile salariale asociate deficitului de personal din sectoarele productive.

Serviciile de informare privind sistemul fiscal românesc și convențiile de evitare a dublei impuneri, disponibile prin intermediul GUD, vor reduce incertitudinea și costurile de tranzacție ale cetățenilor care intenționează să revină și să desfășoare activitate economică în România, contribuind astfel la creșterea predictibilității mediului de afaceri pentru această categorie de investitori.

2.3 Efecte sociale

Din perspectivă socială, reglementarea propusă vizează rezolvarea unor probleme reale și urgente cu care se confruntă cetățenii români reveniți sau care intenționează să revină în România. Facilitarea înscrierii copiilor în sistemul educațional și a recunoașterii studiilor efectuate în străinătate reduce riscul de marginalizare socială a familiilor repatriate și contribuie la o reintegrare mai rapidă și mai durabilă.

Consilierea privind accesul la locuință, la sistemul de sănătate și la sistemele de asigurări sociale elimină un factor important de descurajare a repatrierii și contribuie la reducerea vulnerabilității sociale a repatrianților, în special a celor aparținând categoriilor defavorizate. Existența unor puncte fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare asigură accesul egal la servicii de informare inclusiv pentru persoanele cu competențe digitale limitate.

La nivel demografic, facilitarea repatrierii poate contribui, pe termen mediu și lung, la contracararea tendinței de depopulare înregistrată în special în mediul rural și în orașele mici și mijlocii din România, zone care sunt și cele mai afectate de emigrația masivă.

2.4 Efecte asupra mediului înconjurător

Prezenta propunere legislativă nu are efecte directe sau semnificative asupra mediului înconjurător. Digitalizarea serviciilor publice prin platforma electronică diaspora.gov.ro și reducerea necesității deplasărilor fizice ale beneficiarilor la ghișeele autorităților publice contribuie, în mod indirect, la reducerea amprentei de carbon asociate activității administrative, în linie cu obiectivele Pactului Verde European și cu angajamentele României în domeniul tranziției digitale și ecologice.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

3.1 Impactul pe termen scurt

Cheltuielile aferente operaționalizării Ghișeului Unic pentru Diaspora și ale platformei digitale diaspora.gov.ro, prevăzute de art. 11 al propunerii legislative, se suportă din bugetul Autorității pentru Digitalizarea României. Acestea includ costurile de dezvoltare și integrare a aplicației informatice, costurile de infrastructură hardware și software, costurile de interoperabilitate cu sistemele informatice guvernamentale existente, precum și cheltuielile de personal aferente echipelor de specialitate care vor asigura funcționarea și mentenanța platformei.

Costurile operaționale legate de furnizarea serviciilor de consiliere integrată de la nivel central, de asigurarea punctelor fizice de contact în cadrul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, precum și cele legate de organizarea punctelor locale de informare GUD prin intermediul prefecturilor se suportă din bugetele autorităților responsabile, respectiv ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, fără a necesita alocări bugetare suplimentare față de cele existente, în limita resurselor disponibile.

Serviciile furnizate prin GUD sunt gratuite pentru beneficiari, conform art. 1 alin. (6) al propunerii legislative, ceea ce înseamnă că nu se generează venituri bugetare directe din taxe sau tarife aferente acestor servicii. Cu toate acestea, sumele provenite din amenzile contravenționale aplicate conducătorilor autorităților publice care nu își îndeplinesc obligațiile de actualizare a informațiilor în platformă se fac venit la bugetul de stat, potrivit art. 10 alin. (4).

3.2 Impactul pe termen lung (5 ani)

Pe termen mediu și lung, facilitatea repatrierii unui număr semnificativ de cetățeni români cu experiență profesională și cu calificări înalte poate genera venituri bugetare suplimentare prin impozitul pe venit, contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate, taxele și impozitele locale, precum și prin TVA aferent consumului intern suplimentar generat de aceștia. De asemenea, reducerea presiunii asupra sistemului de asistență socială prin reintegrarea repatrianților pe piața muncii poate genera economii bugetare indirecte.

Costurile de mentenanță și actualizare ale platformei digitale diaspora.gov.ro pe orizontul de 5 ani vor necesita alocări bugetare anuale pentru Autoritatea pentru Digitalizarea României, a căror dimensiune exactă va fi stabilită prin hotărârea de Guvern prevăzută la art. 12 din propunerea legislativă, care va aproba arhitectura aplicației informatice și va estima costurile de implementare și operare. Cheltuielile de personal aferente serviciului de consiliere integrată și punctelor de contact se vor încadra în limitele stabilite prin legile anuale ale bugetului de stat.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

4.1 Implicațiile noii reglementări asupra legislației în vigoare

Prezenta propunere legislativă instituie un cadru normativ primar nou, de sine stătător, care nu modifică sau abrogă direct alte acte normative în vigoare, ci completează ansamblul legislativ existent cu instrumente și mecanisme noi, specifice obiectivului de facilitare a repatrierii și reintegrării diasporei.

Regimul contravențional instituit prin art. 10 este în deplină concordanță cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care face trimitere expresă propunerea legislativă. Prevederile privind protecția datelor cu caracter personal vor fi implementate cu respectarea strictă a Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR) și a legislației naționale de transpunere, respectiv Legea nr. 190/2018.

Operaționalizarea GUD necesită corelarea cu cadrul legal specific fiecărui domeniu de servicii acoperit.

4.2 Compatibilitatea cu reglementările europene și internaționale

Propunerea legislativă este în deplină concordanță cu principiile și reglementările europene aplicabile. Crearea unui ghișeu unic pentru accesul la servicii publice se înscrie în logica Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui portal digital unic pentru accesul la informații, proceduri și servicii de asistență și de soluționare a problemelor, aplicabil la nivelul statelor membre și care urmărește reducerea birocrației și facilitarea accesului cetățenilor la servicii publice transfrontaliere.

Nu sunt identificate incompatibilități cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Propunerea legislativă nu restricționează drepturi sau libertăți fundamentale, ci, dimpotrivă, creează instrumente suplimentare pentru exercitarea efectivă a dreptului la liberă circulație și a dreptului la revenire în statul de cetățenie, consacrate de art. 25 din Constituția României, republicată, și de art. 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.

Interoperabilitatea tehnică a platformei diaspora.gov.ro cu alte sisteme informatice europene se va realiza cu respectarea cadrului european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene, stabilit prin Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului și al Programului ISA² privind soluțiile de interoperabilitate.

V. CONSULTĂRILE DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROPUNERII LEGISLATIVE

Elaborarea prezentei propuneri legislative a beneficiat de consultări cu reprezentanți ai comunităților de români din diaspora, organizați în asociații și organizații neguvernamentale active în state cu o prezență semnificativă a cetățenilor români, precum Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța și Statele Unite ale Americii. Asociațiile consultate au transmis propuneri concrete privind categoriile de servicii care ar trebui integrate în GUD, modalitățile de accesare preferate de diaspora și tipurile de bariere administrative cu care se confruntă persoanele care încearcă să revină în România.

Au fost consultați specialiști în drept administrativ, în politici publice, în migrație internațională și în tehnologia informației, care au formulat recomandări referitoare la arhitectura funcțională a GUD, la mecanismele de responsabilizare instituțională și la modalitățile de asigurare a sustenabilității operaționale a platformei. Recomandările privind instituirea unui regim contravențional pentru neîndeplinirea obligațiilor de actualizare a informațiilor și instituirea unui serviciu de consiliere integrată cu personal de specialitate au fost preluate integral în textul propunerii legislative.

În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, s-a solicitat Guvernului comunicarea punctului de vedere asupra prezentei propuneri legislative. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 73/1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ, republicată, s-a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Avizul Consiliului Economic și Social a fost solicitat în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, republicată.

VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ

Activitățile de informare publică privind elaborarea prezentei propuneri legislative au inclus prezentarea conținutului și a obiectivelor reglementării propuse în cadrul unor evenimente publice organizate în colaborare cu asociații ale diasporei române, atât pe teritoriul României, cât și în comunitățile de români din principalele state de destinație a emigrației românești.

Ulterior adoptării legii, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și cu Autoritatea pentru Digitalizarea României, va derula campanii de informare publică destinate diasporei române privind existența, funcționalitățile și modalitățile de utilizare ale GUD și ale platformei diaspora.gov.ro, prin intermediul rețelelor sociale, al site-urilor autorităților publice, al misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și prin parteneriate cu asociațiile și comunitățile românești din străinătate.

VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE

7.1 Modificările instituționale la nivel central

Implementarea Ghișeului Unic pentru Diaspora implică o serie de modificări instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni dobândește, în temeiul prezentei legi, un rol extins de autoritate responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea și suportul operațional al GUD, ceea ce va necesita reconfigurarea organigramei sale și întărirea capacității administrative prin personal de specialitate în tehnologia informației, în managementul de proiecte digitale și în furnizarea de servicii de consiliere.

Fiecare autoritate publică centrală cu atribuții în domeniile vizate de prezenta lege — Ministerul Muncii, Ministerul Educației, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Națională pentru Calificări și altele — va desemna, prin act administrativ intern, o persoană responsabilă cu gestionarea procesului de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD. Aceasta presupune identificarea și formalizarea unor fluxuri de lucru interne, proceduri clare de actualizare și mecanisme de verificare a calității și actualității informațiilor furnizate.

Autoritatea pentru Digitalizarea României va asigura dezvoltarea și integrarea platformei digitale diaspora.gov.ro în infrastructura digitală guvernamentală, cu respectarea standardelor tehnice de interoperabilitate stabilite prin legislația privind sistemul e-guvernare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

7.2 Modificările funcționale la nivel local

La nivelul administrației publice locale, propunerea legislativă prevede organizarea de puncte locale de informare GUD, în special în unitățile administrativ-teritoriale cu un număr semnificativ de cetățeni reîntorși, în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și în coordonare cu instituția prefectului. Aceasta implică identificarea de spații corespunzătoare, formarea personalului desemnat, asigurarea accesului la platforma digitală diaspora.gov.ro și stabilirea unui protocol de colaborare cu structurile centrale ale GUD.

Instituția prefectului va organiza, în cadrul structurilor sale, puncte de contact GUD care vor funcționa cu un număr minim de 3 posturi, conform art. 3 alin. (4) din propunerea legislativă. Această prevedere nu presupune crearea unor posturi noi, ci redirecționarea sau redefinirea funcțională a unor posturi existente în cadrul instituției prefectului, în scopul acoperirii funcției de informare și consiliere de prim nivel pentru beneficiarii GUD.

7.3 Planul de implementare

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, perioadă în care autoritățile implicate vor demara activitățile pregătitoare. În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Guvernul va adopta hotărârea prin care se aprobă arhitectura aplicației informatice GUD și a platformei diaspora.gov.ro, la propunerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a Autorității pentru Digitalizarea României. În termen de 180 de zile de la adoptarea hotărârii de Guvern, Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni vor adopta, prin ordin comun, metodologia de funcționare a GUD, inclusiv normele privind furnizarea serviciilor de consiliere, standardele de calitate și indicatorii de performanță.

Monitorizarea implementării și evaluarea periodică a impactului GUD asupra fluxurilor de repatriere, asupra gradului de satisfacție al beneficiarilor și asupra indicatorilor de reintegrare socioeconomică a repatrianților vor fi realizate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, singur sau în colaborare cu institutele de cercetare, și vor face obiectul unor rapoarte anuale prezentate Parlamentului României, contribuind astfel la fundamentarea unor eventuale ajustări normative sau operaționale necesare.

INIȚIATOR:

Deputat AUR Ramona Lovin  ___________________

LEGE privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Parlamentul României adoptă prezenta lege

CAPITOLUL I – Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementează organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora, denumit în continuare GUD.

(2) GUD este sistemul național unic de informare, consiliere și orientare a cetățenilor români cu domiciliul sau reședința în străinătate care intenționează să se restabilească.

(3) GUD reprezintă instrumentul esențial de coordonare și integrare a serviciilor publice destinate reîntoarcerii și reintegrării cetățenilor români din străinătate, precum şi de monitorizare a impactului acestor servicii asupra pieței muncii, sistemului educațional şi dezvoltării economice.

(4) Scopul GUD este reprezentat de creșterea accesibilității, coerenței şi eficienței serviciilor publice destinate cetățenilor români din străinătate care doresc să revină în țară, prin simplificarea interacțiunii acestora cu administrația publică centrală şi locală.

(5) GUD asigură accesul beneficiarilor la informații clare, actualizate şi integrate privind serviciile publice relevante pentru reîntoarcere şi reintegrare, precum şi la mecanismele necesare pentru accesarea acestor servicii.

(6) Serviciile furnizate prin GUD sunt gratuite pentru beneficiari.

Art. 2

(1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) beneficiar – cetățean român cu domiciliul sau reședința în străinătate care solicită, accesează sau utilizează serviciile oferite prin GUD;

b) ghișeu unic – ansamblul de servicii integrate de informare, consiliere şi orientare, furnizate printr-o platformă electronică națională și prin puncte fizice de contact, care permit beneficiarilor să obțină, printr-un singur punct de acces, informații și sprijin privind formalitățile administrative, integrarea pe piața muncii, integrarea copiilor în sistemul educațional, recunoașterea diplomelor și calificărilor, programele guvernamentale și facilitățile existente, sprijinul antreprenorial și accesul la locuință;

c) servicii de consiliere administrativă – servicii prin care beneficiarii sunt informați și sprijiniți cu privire la documentele şi procedurile necesare stabilirii în România, inclusiv în materia evidenței persoanelor, actelor de stare civilă, cetățeniei, asigurărilor sociale și de sănătate;

d) servicii de integrare pe piața muncii – servicii de informare, consiliere şi mediere privind locurile de muncă disponibile, condiţiile de angajare, drepturile și obligațiile lucrătorilor, precum și accesul la măsuri active de ocupare;

e) servicii de integrare educațională – servicii de informare şi consiliere privind înscrierea şi transferul copiilor în sistemul de învățământ preuniversitar și universitar din România, inclusiv recunoașterea studiilor efectuate în străinătate şi măsurile de sprijin educațional;

f) servicii de recunoaștere a diplomelor și calificărilor – servicii de informare şi orientare privind procedurile de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale obținute în străinătate;

g) servicii de sprijin antreprenorial – servicii de informare şi consiliere privind programele de sprijin pentru antreprenorial, inclusiv cele destinate persoanelor repatriate, accesul la finanțare, facilități fiscale și proceduri de înființare a întreprinderilor;

h) servicii de sprijin pentru locuire – servicii de informare şi consiliere privind programele guvernamentale şi locale de sprijin pentru achiziționarea sau închirierea unei locuințe, precum și alte instrumente de sprijin în domeniul locuirii.

(2) Pentru serviciile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f), la cererea beneficiarului, personalul prevăzut la art. 4 oferă sprijin în redactarea și pregătirea documentației relevante și în transmiterea documentației către autoritățile relevante. Cererea beneficiarului se va soluționa în termen de 60 de zile.

CAPITOLUL II – Organizarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Art. 3

(1) GUD este o platformă electronică publică, operată la nivel național şi integrată în infrastructura digitală guvernamentală.

(2) GUD are caracter public şi este accesibil în mod gratuit prin intermediul platformei digitale diaspora.gov.ro.

(3) Prin intermediul platformei digitale diaspora.gov.ro, beneficiarii pot transmite cereri, documente și solicitări de informații de la distanță, în vederea inițierii și derulării procedurilor aferente serviciilor publice accesibile prin GUD

(4) În GUD și în platforma digitală diaspora.gov.ro se regăsesc informații referitoare la:

a) procedurile şi documentele necesare stabilirii în România;

b) serviciile de integrare pe piața muncii;

c) serviciile de integrare educațională pentru copii;

d) procedurile de recunoaștere a diplomelor şi calificărilor;

e) programele guvernamentale şi facilitățile existente pentru cetățenii români din străinătate;

f) programele de sprijin antreprenorial;

g) programele şi măsurile de sprijin pentru achiziționarea sau închirierea unei locuințe;

h) sistemul de pensii;

i) sistemul fiscal și referitoare la evitarea sau eliminarea dublei impuneri;

j) alte servicii relevante pentru reîntoarcere şi reintegrare.

(4) Serviciile furnizate prin GUD pot fi accesate atât online, cât și prin puncte fizice de contact organizate în cadrul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României, precum și în cadrul structurilor desemnate din cadrul instituției prefectului, acestea din urmă funcționând cu un număr minim de 3 posturi.

Art. 4

(1) Coordonarea la nivel național a GUD este asigurată de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administrației, Agenția Națională de Administrare Fiscală și alte autorități publice centrale cu atribuții în domeniile vizate.

(2) Departamentul pentru Românii de Pretutindeni îndeplinește atribuțiile de autoritate responsabilă pentru dezvoltarea, administrarea şi suportul operațional al GUD și al platformei diaspora.gov.ro.

(3) În vederea funcționării GUD, autoritățile publice centrale prevăzute la alin. (1) desemnează structurile și persoanele responsabile cu furnizarea și actualizarea informațiilor în platformă și cu asigurarea consilierii de specialitate.

Art. 5

(1) În cadrul GUD se organizează, la nivel central, un serviciu de consiliere integrată, care asigură, prin personal de specialitate, răspunsuri la solicitările beneficiarilor, orientarea acestora către instituțiile competente și monitorizarea parcursului administrativ al cazurilor complexe.

(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României asigură, în limita resurselor disponibile, puncte de contact GUD, care oferă informații de prim nivel şi sprijin pentru utilizarea platformei diaspora.gov.ro.

(3) Autoritățile administrației publice locale organizează, în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și în coordonare cu instituția prefectului, puncte locale de informare GUD, în special în unitățile administrativ-teritoriale cu un număr semnificativ de cetățeni reîntorși.

CAPITOLUL III – Funcționarea Ghișeului Unic pentru Diaspora

Art. 6

(1) Autoritățile publice centrale cu atribuții în domeniile vizate de prezenta lege au obligaţia de a înregistra în GUD informații despre toate serviciile publice relevante pentru reîntoarcerea și reintegrarea cetățenilor români din străinătate.

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura corectitudinea și actualitatea informațiilor înregistrate în GUD şi de a le actualiza ori de câte ori intervin modificări.

(3) Fiecare autoritate publică centrală desemnează, prin act administrativ intern, o persoană responsabilă cu gestionarea procesului de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD, care va colabora direct cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Art. 7

Informațiile înregistrate în GUD includ, în mod obligatoriu, pentru fiecare categorie de servicii:

a) descrierea serviciului şi scopul acestuia;

b) cadrul legal de reglementare;

c) instituțiile competente și datele de contact;

d) pașii necesari pentru accesarea serviciului, inclusiv documentele solicitate;

e) termenele de soluționare;

f) eventualele condiţii de eligibilitate;

g) programele și facilitățile specifice destinate cetățenilor români din străinătate sau persoanelor repatriate;

h) alte informații relevante pentru beneficiari.

Art. 8

(1) Prin intermediul GUD se asigură, în mod integrat, următoarele tipuri de servicii:

a) consiliere administrativă privind documentele şi procedurile necesare stabilirii în România;

b) informare şi orientare privind integrarea pe piața muncii, inclusiv accesul la măsuri active de ocupare şi la servicii de mediere;

c) informare şi consiliere privind integrarea copiilor în sistemul educațional, inclusiv recunoașterea studiilor efectuate în străinătate şi măsurile de sprijin educațional;

d) informare și orientare privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale obținute în străinătate;

e) informare privind programele guvernamentale și facilitățile existente pentru cetățenii români din străinătate şi pentru persoanele repatriate;

f) orientare privind accesarea programelor de sprijin antreprenorial, inclusiv cele destinate diasporei;

g) consiliere şi asistenţă pentru accesarea programelor de sprijin destinate achiziționării sau închirierii unei locuințe, inclusiv a programelor guvernamentale sau locale existente;

h) informare cu privire la sistemul de pensii din România, inclusiv cu privire la procedurile de transfer a pensiilor;

i) informare cu privire la sistemul fiscal din România, inclusiv cu privire la aspecte ce țin de evitarea sau eliminarea dublei impuneri.

(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) se furnizează în limba română şi, după caz, în alte limbi de circulație internațională, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 9

(1) Departamentul pentru Românii de Pretutindeni poate realiza, singur sau în colaborare cu alte instituții publice ori cu mediul academic, studii și analize privind eficiența, costurile și modalitățile de îmbunătățire a serviciilor furnizate prin GUD.

(2) Pe baza studiilor şi analizelor prevăzute la alin. (1), Departamentul pentru Românii de Pretutindeni elaborează propuneri de eficientizare şi extindere a serviciilor destinate cetățenilor români din străinătate care doresc să revină în țară.

CAPITOLUL IV – Sancțiuni

Art. 10

(1) Neîndeplinirea obligațiilor de înregistrare și actualizare a informațiilor în GUD de către conducătorii autorităţilor publice centrale prevăzute la art. 7 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

(3) Contravențiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate pentru contravențiile prevăzute de prezenta lege se fac venit integral la bugetul de stat.

CAPITOLUL V – Dispoziții finale

Art. 11

Cheltuielile aferente operaționalizării GUD și ale platformei digitale diaspora.gov.ro, precum și cele necesare punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi se suportă din bugetul Autorității pentru Digitalizarea României.

Art. 12

(1) În termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și a Autorității pentru Digitalizarea României, cu consultarea prealabilă a autorităţilor publice centrale implicate, se aprobă arhitectura aplicației informatice GUD și a platformei diaspora.gov.ro.

(2) Arhitectura prevăzută la alin. (1) reprezintă cadrul unitar de dezvoltare şi operare al acestora şi cuprinde, în mod obligatoriu:

a) arhitectura funcțională, care stabilește structura componentelor aplicației și modul de interacțiune între acestea, inclusiv mecanismele de înregistrare, consultare şi raportare a serviciilor;

b) arhitectura tehnică, care definește infrastructura hardware și software necesară, standardele de interoperabilitate, precum și cerințele de securitate cibernetică și protecție a datelor;

c) arhitectura de integrare, care reglementează modul de interconectare cu alte sisteme informatice guvernamentale şi europene, cu respectarea principiilor de interoperabilitate.

Art. 13

În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii prevăzute la art. 13 alin. (1), Autoritatea pentru Digitalizarea României și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni aprobă, prin ordin comun al conducătorilor săi, metodologia de funcționare a GUD, inclusiv normele privind modalitatea de furnizare a serviciilor de consiliere şi orientare, standardele de calitate și indicatorii de performanță.

Art. 14

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Ramona Lovin – Lege privind organizarea, funcționarea și administrarea Ghișeului Unic pentru Diaspora appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR Cătălin Silegeanu ___________________

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect instituirea unei derogări punctuale care să permită angajatorilor stingerea, prin compensare, a sumelor aprobate la restituire reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate cu obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central.

Necesitatea reglementării rezultă dintr-un blocaj normativ existent: deși compensarea este deja consacrată în Codul de procedură fiscală, aplicarea acesteia este condiționată de administrarea creanțelor reciproce de aceeași autoritate publică. Or, în materia concediilor medicale, creanța angajatorului este verificată și aprobată de casele de asigurări de sănătate, în timp ce obligațiile fiscale curente sunt administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Această separare administrativă împiedică valorificarea unui mecanism firesc de stingere a unor creanțe reciproce între stat și angajator, deși, din punct de vedere economic, obligațiile se neutralizează până la concurența celei mai mici sume.

Intervenția propusă nu creează o facilitate fiscală, nu reduce obligațiile datorate bugetului de stat și nu transformă creanțele rezultate din legislația asigurărilor sociale de sănătate în creanțe fiscale de drept comun. Ea permite doar utilizarea, la cererea angajatorului, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, deja aprobată la restituire potrivit procedurii speciale, pentru stingerea unor obligații fiscale existente.

Prin această soluție se păstrează arhitectura actuală a compensării fiscale, fiind reglementată exclusiv ipoteza particulară în care creanțele sunt administrate de autorități publice diferite.

Necesitatea măsurii este confirmată de dimensiunea fenomenului. Datele oficiale indică un stoc semnificativ și în creștere al obligațiilor de plată reprezentând concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate: de la 3,375 miliarde lei la sfârșitul anului 2023 la 4,084 miliarde lei la sfârșitul anului 2024, aproape integral aferente persoanelor juridice. Acest volum arată că nu este vorba despre situații izolate, ci despre o problemă sistemică, cu efect direct asupra lichidității angajatorilor și asupra eficienței circuitelor financiare dintre stat și mediul economic.

Soluția legislativă este una limitată și prudentă, întrucât compensarea va putea opera numai pentru sumele aprobate la restituire, nu pentru simple cereri depuse sau creanțe aflate încă în verificare. Astfel, sunt evitate riscurile legate de utilizarea unor creanțe nevalidate, iar mecanismul rămâne compatibil cu exigențele de claritate, previzibilitate și securitate juridică. Caracterul voluntar al compensării, realizată exclusiv la cererea angajatorului, protejează patrimoniul acestuia și asigură o aplicare transparentă a noii proceduri.

Din perspectivă economică, măsura reduce presiunea asupra disponibilităților bănești ale angajatorilor, evită blocarea inutilă a resurselor financiare și poate îmbunătăți conformarea fiscală, întrucât permite stingerea rapidă a obligațiilor bugetare prin utilizarea unor sume pe care statul le datorează deja.

În plan administrativ, reglementarea simplifică raporturile dintre contribuabili și autoritățile publice, reducând circulația paralelă a unor plăți și restituiri care, în esență, se compensează economic.

Pentru aplicarea coerentă a mecanismului, proiectul prevede corelarea normei primare cu o procedură administrativă stabilită prin ordin comun al autorităților competente, precum și un termen adecvat de intrare în vigoare, necesar pregătirii circuitului instituțional.

Prin urmare, inițiativa propusă răspunde unei nevoi reale a mediului economic, corectează o disfuncție procedurală și instituie un mecanism eficient de stingere a creanțelor reciproce, fără afectarea nivelului obligațiilor fiscale datorate și fără crearea unor privilegii fiscale.

INIȚIATOR:

Senator AUR Cătălin Silegeanu ___________________

LEGE pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – După articolul 167, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iunie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, art. 167¹, cu următorul cuprins:

„Articolul 167¹

(1) Prin derogare de la dispozițiile art. 167 alin. (1), sumele de recuperat de către angajatori, reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate la restituire potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, pot fi stinse prin compensare cu obligațiile fiscale datorate de aceștia și administrate de organul fiscal central.

(2) Compensarea prevăzută la alin. (1) se efectuează numai la cererea angajatorului, în limita celei mai mici sume, dacă creanțele sunt certe, lichide și exigibile, potrivit legii.

(3) În sensul prezentului articol, sunt exigibile numai sumele aprobate la restituire potrivit legii speciale.

(4) Compensarea se constată de organul fiscal central competent, pe baza confirmării transmise de casa de asigurări de sănătate competentă cu privire la suma aprobată la restituire.”

Art. II – La articolul 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) La cererea angajatorului, sumele prevăzute la alin. (1), aprobate la restituire potrivit legii, pot fi stinse prin compensare cu obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central, în condițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. III – În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministrul Finanțelor și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate aprobă, prin ordin comun, procedura de efectuare a compensării prevăzute la art. 167¹ din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Art. IV – Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Cătălin Silegeanu – Lege pentru completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATOR:

Senator AUR

Stelea Niculina

Nicolae Vlahu

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL ADOPTĂRII ACTULUI NORMATIV

Prezenta propunere legislativă, intitulată „Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor“, înscrie necesitatea imperioasă de a institui un cadru juridic coerent și eficient pentru apărarea patrimoniului public și a activelor strategice ale statului român. Actul normativ propus răspunde unor deziderate sociale prezente și de perspectivă, pornind de la insuficiențele grave ale legislației în vigoare și de la imperativele impuse de dinamica economică contemporană.

Experiența acumulată atât la nivel intern cât și pe plan internațional demonstrează că întreprinderile publice, în particular cele care funcționează în domenii esențiale ale economiei, sunt susceptibile unor preluări ostile care amenință nu doar continuitatea lor economică, ci și interesele vitale ale comunității. Absența unui regim specific de protecție a condus în mod repetat la situații în care control asupra acestor entități a trecut în mâini care nu țineau seama de interesul public, de obligațiile contractuale față de salariat ori de responsabilitatea socială. Legislația internă în vigoare nu dispune de mecanisme preventive și coercitive suficient de robuste pentru a se opune unor asemenea proceduri, în vreme ce legislația internațională și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului impun statelor respectarea unor standarde minime în ceea ce privește apărarea proprietății publice și asigurarea continuității serviciilor de interes public.

Propunerea legislativă se fundamentează pe trei piloni strategici esențiali. În primul rând, instituirea unui drept de preempțiune în favoarea Statului român și, după caz, a unităților administrativ-teritoriale, care permite statului să dobândească controlul asupra unei întreprinderi publice sau a unor active strategice aflate în proces de transferare către terți, în condiții transparente și cu costuri previzibile. În al doilea rând, mecanismul de protecție se completează cu obligația de notificare, care asigură că statul este informat anterior despre orice intenție de transfer a controlului. În al treilea rând, propunerea instituie un sistem de reglementare a transferurilor către terți cu cetățenie sau naționalitate străină atunci când aceștia doresc să preia control asupra unor întreprinderi care funcționează în domenii esențiale ale economiei, impunând ca asemenea transferuri să beneficieze de acordul Guvernului.

Soluțiile propuse sunt temeinic fundamentate și iau în considerare în mod deliberat interesul social, politica legislativă a statului român, necesitatea armonizării cu ansamblul reglementărilor interne și externe, precum și cu jurisprudența pertinentă a organismelor internaționale. Instrumentul legislativ propus nu reprezintă o chestiune fără precedent ci, din contra, se inspiră din practici consolidate la nivel european și mondial, unde statele au considerat întotdeauna dreptul de preemțiune și reglementarea transferurilor în domenii strategice ca instrumente normale și acceptate de drept internațional.

II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC

Evaluarea preliminară a impactului socioeconomic al propunerii legislative demonstrează că măsurile propuse vor produce efecte pozitive semnificative asupra mediului macroeconomic, asupra mediului de afaceri, asupra dimensiunilor sociale și asupra mediului înconjurător.

Pe plan macroeconomic, instituirea unui regim de protecție pentru întreprinderile publice în domenii esențiale va contribui la stabilizarea acestor entități și va reduce volatilitatea care ar putea surveni din preluări ostile. Efectele asupra stabilității macroeconomice sunt directe și semnificative, îndeosebi considerând că numeroase dintre aceste entități sunt actori majori în sectoare-cheie ale economiei românești. Protecția împotriva preluărilor ostile va permite acestor entități să se concentreze pe obiectivele lor economice pe termen lung, fără a trebui să se apere constant împotriva scenariilor de preluare ostilă.

În privința mediului de afaceri și a efectelor asupra competitivității, propunerea legislativă nu instituie bariere protecționiste care să împiedice dezvoltarea acestuia, ci doar instituie reguli clare și transparente pentru accesul la sectoare strategice ale economiei. Pentru companiile și investitorii legitimi care operează conform dreptului, legislația propusă nu introduce impedimente semnificative. Pe de altă parte, pentru acei actori care ar dori să opereze în mod coercitiv și fără respectarea regulilor stabilite, prezenta legislație instituie constrângeri justificate și proporționale. În context internațional, astfel de mecanisme sunt considerare ca normale și nu sunt caracterizate ca neconvenționale sau protecționiste, ci ca expresie a dreptului suveran al unui stat de a-și apăra patrimoniul strategic.

Din perspectiva impactului social, propunerea legislativă are efecte pozitive directe asupra milioane de cetățeni care sunt salariați ai acestor întreprinderi sau care depind de serviciile pe care acestea le prestează. Instituirea de bariere împotriva preluărilor ostile contribuie la protecția locurilor de muncă în aceste entități, îndeosebi în contextul în care preluări ostile sunt adesea urmate de restructurări masive, concedieri și deteriorarea condițiilor de muncă. De asemenea, asigurarea continuității economice a acestor entități constituie o garanție pentru continuitatea serviciilor de interes public de care depinde populația, așa cum sunt serviciile de transport public, furnizarea energiei, prestarea serviciilor de sănătate în instituții publice și altele asemenea.

Pe plan ambiental, instituirea unei stabilități mai mari a întreprinderilor publice în domenii esențiale are efecte benefice indirecte, îndeosebi pentru acele entități care sunt active în sectoarele energiei, transportului și alte domenii cu impact ambiental semnificativ. Preluările ostile adesea aduc cu ele presiune pentru obținerea de profit pe termen scurt și tendințe de reducere a cheltuielilor. Stabilitatea și controlul public asupra acestor entități permit o mai bună echilibrare între obiectivele economice și responsabilitatea față de cetățeni.

III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Evaluarea impactului financiar al propunerii legislative asupra bugetului general consolidat trebuie să ia în considerare atât costurile pe termen scurt cât și beneficiile și costurile pe termen lung, considerate pe o perioadă de cinci ani.

Pe termen scurt, pentru anul curent și următorii doi ani, nu se anticipează costuri bugetare directe semnificative din implementarea propunerii legislative. Mecanismul de exercitare a dreptului de preemțiune nu generează costuri administrative de nesuportat, îndeosebi considerând că exercitarea acestui drept este condiționată de o situație concretă de transfer a controlului. Cheltuielile administrative pentru monitorizare și gestionarea procedurilor de preemțiune vor fi absorbite de cadrul organizațional existent, în particular de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. În cazuri în care statul dorește să-și exercite efectiv dreptul de preemțiune și să dobândească controlul asupra unei entități, costurile respective vor fi finanțate din resursele specifice alocate acestei autorități sau din instrumente dedicate de finanțare, cum sunt obligațiunile convertibile sau cele tradiționale.

Articolul 9 al propunerii legislative instituie mecanisme de finanțare dedicate pentru susținerea întreprinderilor publice în cazuri de dificultate. Statul și unitățile administrativ-teritoriale vor putea acorda împrumuturi convertibile în acțiuni sau în părți sociale, cu dobânzi care nu vor putea depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale dobânda de referință a Băncii Naționale a României. Finanțarea acestor împrumuturi va putea proveni din emisiunea de obligațiuni dedicate, care vor fi listate la bursă și oferite, în principal, populației pentru subscriere. Această formă de finanțare are calitatea de a nu genera o sarcină directă asupra bugetului de stat, ci de a mobiliza resurse din piața de capital și din rândul investitorilor privați, ceea ce din punct de vedere al impactului fiscal este foarte favorabil.

Pe termen lung, pe o perioadă de cinci ani, beneficiile financiare ale propunerii legislative sunt semnificative. Stabilizarea și protecția întreprinderilor publice va duce la o creștere a eficienței acestora, la o mai bună gestionare a resurselor și la o producție mai ridicată de valoare adăugată. Pentru statul român, ca acționar, beneficiile se vor concretiza în dividende mai mari și în valoare mai înaltă a participației sale în aceste entități. De asemenea, stabilitatea acestor entități va reduce riscurile de criză sistemică care ar putea necesita intervenții de salvare din partea statului, cum s-a întâmplat în alte contexte istorice.

Prin mecanismul de obligațiuni convertibile, se vor mobiliza resurse private de la populație și investitori, ceea ce va diminua presiunea asupra bugetului public. În cazuri în care este necesară finanțarea de urgență pentru prevenirea insolvenței sau pentru restructurare, costurile vor fi suportate din resurse dedicate și gestionate în mod eficient, cu perspective realiste de recuperare pe termen mediu și lung.

IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC

Evaluarea impactului propunerii legislative asupra sistemului juridic în vigoare demonstrează că noua reglementare este în întregime compatibilă cu legislația unională și cu normele internaționale relevante, și nu generează conflicte semnificative cu legislația internă existentă.

În privința compatibilității cu legislația Uniunii Europene, propunerea legislativă nu contravine principiilor fundamentale ale pieței interne. Articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stabilește că orice discriminare în baza naționalității este interzisă. Cu toate acestea, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a consacrat constant dreptul statelor membre de a aplica restricții proporționale și justificate pe motive de ordin public, de securitate publică și de interes economic important. Instituirea dreptului de preemțiune beneficiază de o jurisprudență consolidată în Europa și este considerat ca o manifestare legitimă a suveranității statului. Multe state europene aplică restricții similare pe transferurile de control în domenii strategice, și jurisprudența Curții de Justiție a recunoscut consistent validitatea unor asemenea măsuri, sub rezerva proporționalității și a transparenței.

În ceea ce privește implicațiile asupra legislației interne, propunerea legislativă se articulează ușor cu principalele acte normative în materie de guvernanță corporativă și proprietate publică. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice furnizează cadrul general de definiție și de reglementare a acestora, iar propunerea legislativă nu modifică definiția întreprinderilor publice, ci doar instituie mecanisme speciale de protecție în cazul transferului controlului. Codul civil, în particular instituția dreptului de preemțiune reglementată în articolele 1733-1740, furnizează un cadru juridic general în care se înscriu dispozițiile propunerii legislative. Integrarea noilor norme cu legislația existentă este organică și nu necesită modificări masive ale actelor normative în vigoare.

Propunerea legislativă corespunde, de asemenea, standardelor internaționale în materie de protecție a proprietății și de drept de ingerință economică a statului. Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stabilește dreptul la proprietate, admite explicit că dreptul de proprietate poate fi reglementat prin legi care garantează interes public. Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a recunoscut că restricții asupra transferurilor de proprietate în domenii de interes public sunt justificate și proporționale. În aceeași manieră, dispozițiile Constituției României, articolul 136, permit statului să desfășoare activități economice și să instituie o economie mixtă, ceea ce înseamnă că rolul statului în protejarea și gestionarea patrimoniului public este constituțional.

V. CONSULTĂRI DERULATE ÎN VEDEREA ELABORĂRII PROPUNERII LEGISLATIVE

În vederea elaborării și fundamentării acestei propuneri legislative, au fost derulate consultări cu un spectru larg de actori interesați și de specialiști în domeniile relevante.

Recomandările principale primite în urma acestor consultări s-au focusat pe necesitatea unei definiții clare și precise a termenilor utilizați în legislație, în particular a noțiunilor de preluare ostilă și de control. De asemenea, specialiștii au menționat importanța de a finanța mecanismele de protecție prin surse diverse și de a evita o sarcină exagerată asupra bugetului statului. S-a recomandat, de asemenea, ca mecanismele de preemțiune să fie exercitate de o autoritate cu capacitate instituțională și cu independență suficientă, ceea ce a determinat atribuirea acestei responsabilități Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, instituție deja investită cu responsabilități de guvernanță corporativă.

Recomandări importante s-au referit de asemenea la necesitatea de a menține transparența și publicitatea procedurilor de exercitare a dreptului de preemțiune, pentru a evita ca mecanismul să fie utilizat în scopuri neloiale sau pentru favorizări nepermise. Din acest motiv, propunerea legislativă instituie obligații clare de notificare și instituie termene ferme pentru exercitarea dreptului de preemțiune.

VI. ACTIVITĂȚI DE INFORMARE PUBLICĂ

Elaborarea și implementarea propunerii legislative va fi însoțite de activități de informare publică ample, destinate să asigure o înțelegere corectă a scopurilor și mecanismelor instituției de noile reguli. Autoritățile responsabile vor publica materiale informative care să explice în limbaj accesibil rolul și funcțiile dreptului de preemțiune, procedurile de notificare și exercitare a acestui drept, precum și impactul așteptat al legislației asupra economiei și asupra întreprinderilor publice.

Activitățile de comunicare se vor concentra și pe transparență: vor fi publicate periodic rapoarte privind utilizarea mecanismelor instituite prin prezenta lege, statistici privind cazurile în care dreptul de preemțiune a fost exercitat, și informații privind dezvoltarea întreprinderilor publice în urma implementării legislației. Aceste rapoarte vor fi disponibile publicului și vor servi ca instrument de monitorizare a eficacității măsurilor propuse.

VII. MĂSURI DE IMPLEMENTARE – MODIFICĂRI INSTITUȚIONALE ȘI FUNCȚIONALE

Implementarea propunerii legislative va necesita o serie de măsuri instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale și locale, destinate să asigure aplicarea corectă și eficientă a noilor norme.

La nivel de administrație centrală, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului va trebui să-și consolideze capacitatea de monitorizare a transferurilor de control asupra întreprinderilor publice și să instituie proceduri clare pentru exercitarea dreptului de preemțiune. Aceasta va putea necesita crearea unor structuri dedicate în cadrul acestei autorități, cu personal cu competență în evaluare economică, analiză juridică și gestionare de procese. Vor fi necesare de asemenea revizuiri ale regulamentelor interne și procedurilor de lucru pentru a se acomoda noile responsabilități.

Propunerea legislativă instituie de asemenea o obligație pentru Ministerul Finanțelor să gestioneze emisiunea de obligațiuni destinate finanțării împrumuturilor convertibile acordate întreprinderilor publice. Aceasta va necesita o colaborare strânsă între Ministerul Finanțelor, Banca Națională a României și bursele de valori, pentru a asigura ca aceste obligațiuni sunt listate și sunt accesibile publicului. Vor fi necesare, de asemenea, revizuiri ale cadrului normativ în materie de efecte bugetare și de gestionare a datoriei publice.

Pe termen mediu, va fi necesară o evaluare periodică a impactului legislației, realizată în baza datelor concrete referitoare la utilizarea mecanismelor instituite. Această evaluare va permite ajustarea regulilor dacă se dovedește că sunt necesare și va contribui la optimizarea permanentă a cadrului juridic.

INIȚIATOR:

Stelea Niculina

Nicolae Vlahu

LEGE privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplică întreprinderilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, respectiv, regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, societăților la care statul sau autoritățile publice locale sunt acționari unici, majoritari sau semnificativi, precum și societăților la care entitățile mai sus enunțate sunt acționari unici, majoritari sau semnificativi.

(2) Prezenta lege se aplică și băncilor, precum și societăților de asigurare la care statul deține controlul acționarial sau o participație semnificativă. 

Art. 2. – (1) Scopul prezentei legi este protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile. De asemenea, prezenta lege este menită a asigura continuitatea economică a acestor întreprinderi publice.

(2) Există preluare ostilă, în sensul prezentei legi, când transferul controlului întreprinderilor publice românești se efectuează către un terț fără acordul acționarului unic sau majoritar, al administratorilor și al reprezentanților salariaților. Sunt forme de preluare ostilă și acordurile sau convențiile care simulează o cedare amiabilă a controlului către un terț.

(3) Controlul societății înseamnă, în sensul prezentei legi:

(a) deținerea majorității drepturilor de vot în adunările generale ale acționarilor sau ale asociaților;

(b) dreptul de veto asupra modificării actelor constitutive ale societății;

(c) dreptul de a numi și revoca majoritatea membrilor în conducerea executivă a întreprinderii publice.    

Art. 3. – (1) Se instituie în favoarea Statului român un drept de preempțiune privind cedarea controlului asupra întreprinderilor publice, precum și asupra fostelor întreprinderi publice, între timp privatizate. 

(2) Dreptul de preempțiune al Statului român privește și transferul dreptului de proprietate asupra activelor individual determinate care fac parte din infrastructura critică națională, cesiunea fondului de comerț și transferul ansamblurilor sau subansamblurilor de active aflate în stare de funcționare care aparțin întreprinderilor publice sau fostelor întreprinderi publice, între timp privatizate.

(3) Dreptul de preempțiune se aplică atât în cazul vânzării, cât și în cazul schimbului, al dării în plată sau al împrumutului convertibil în acțiuni sau în părți sociale.

(4) Tranzacția cu terțul, în oricare dintre formele prevăzute la art. 3 alin. (1)-(3), este considerată încheiată sub condiția rezolutorie a refuzului titularului dreptului de preempțiune de a-și exercita dreptul în termen. În cazul în care titularul dreptului de preempțiune optează pentru perfectarea tranzacției, iar nu pentru desființarea acesteia ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii, se aplică dispozițiile art. 1733 din Codul civil, conform cărora titularul dreptului de preempțiune se subrogă în drepturile terțului, preluând poziția contractuală a acestuia. 

(5) În condițiile prezentei legi, majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură ale unui terț, precum și fuziunea sau divizarea care determină diluarea participației acționarilor sau a asociaților inițiali la capitalul social al societăților rezultante sunt permise numai dacă sunt utilizate ca metode de restructurare, prevenție a insolvenței sau reorganizare judiciară, menite a asigura continuitatea întreprinderii publice. 

(6) Dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3 alin. (1)-(2) nu se aplică societăților aflate în procedura de restructurare sau de prevenție a insolvenței ori în procedura de insolvență.

(7) Dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3 alin. (1)-(2) nu se aplică valorilor mobiliare tranzacționate pe piața de capital.

Art. 4. – Daca întreprinderile publice sunt de interes local, se instituie în mod corespunzător un drept de preempțiune în favoarea unităților administrative-teritoriale, în condițiile art. 3.

Art. 5. – (1) Statul român își exercită dreptul de preempțiune prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS.

(2) Autoritățile unităților administrativ-teritoriale își exercită dreptul de preempțiune prin reprezentanții lor legali.  

Art. 6. – (1) Titularul controlului asupra societăților prevăzute la art. 1, care intenționează să îl cedeze unui terț sau, după caz, societatea care intenționează să transfere unui terț fondul de comerț sau activele prevăzute la art. 3 alin. (2), sunt obligați să notifice de îndată preemptorului cuprinsul ofertei terțului, a promisiunii de contractare sau a contractului încheiat cu un terț. Notificarea poate fi făcută și de acesta din urmă.

(2) Notificarea va cuprinde numele și prenumele înstrăinătorului, descrierea drepturilor de control asupra societății sau activelor ori a fondului de comerț ce urmează a fi înstrăinat, sarcinile care le grevează, termenii și condițiile transferului, precum și orice alte elemente de identificare a obiectului transferului către terț.

(3) Dreptul de a dobândi controlul asupra societății sau activele ori fondul de comerț se exercită printr-un acord scris al titularului dreptului de preempțiune, însoțit de consemnarea prețului la dispoziția înstrăinătorului.

(4) Dreptul de preempțiune se exercită în termen de cel mult 45 de zile calendaristice, termen care curge de la comunicarea către titularul dreptului de preempțiune a notificării prevăzute la alin. (1)-(2).

Art. 7. – (1) Prin exercitarea preempțiunii, contractul se consideră încheiat între titularul dreptului de preempțiune și înstrăinător în condițiile cuprinse în contractul încheiat cu terțul. După caz, oferta terțului, promisiunea de contractare sau contractul cu terțul se desființează retroactiv.

(2) Clauzele contractului încheiat cu terțul având drept scop să împiedice exercitarea dreptului de preempțiune nu produc efecte față de titularul dreptului de preempțiune.

Art. 8. – (1) În cazul întreprinderilor care funcționează în domenii esențiale ale economiei, transferul către terți cu cetățenie sau naționalitate străină poate fi efectuat doar cu acordul Guvernului, chiar și în situația în care Statul român nu și-a exercitat dreptul de preempțiune prevăzut la art. 3.

(2) Domeniile esențiale ale economiei sunt: transportul aerian și feroviar, transportul rutier de marfă, producția, transportul și distribuția de energie electrică, gaze și energie termică, agricultura, industria alimentară, resursele naturale, metalurgia, industria materialelor de construcție, producția și distribuția de medicamente și echipamente medicale, activitatea bancară și de asigurări, precum și activitățile desfășurate de întreprinderile publice care gestionează infrastructuri critice naționale astfel cum acestea sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea și protecția infrastructurilor critice.

(3) În caz de refuz al acordului de transfer, titularul întreprinderii poate obține împrumuturi guvernamentale sau facilități de garantare a unor împrumuturi, în scopul asigurării continuității întreprinderii. Împrumuturile și facilitățile de garantare pot fi acordate atât pentru capital de lucru, cât și pentru investiții de dezvoltare, precum și pentru mentenanța și înnoirea activelor circulante, în special, utilajele și tehnologia.

Art. 9. – (1) Statul român, în cazul întreprinderilor de interes național, precum și unitățile administrative-teritoriale, în cazul întreprinderilor de interes local, pot acorda societăților prevăzute la art. 1 împrumuturi convertibile în acțiuni sau în părți sociale, conversia putând antrena și preluarea controlului asupra întreprinderii.

(2) Dobânzile și celelalte costuri ale împrumuturilor acordate conform art. 9 alin.(1) nu vor putea depăși cu mai mult de 1,5 puncte procentuale dobânda de referință a BNR. În vederea finanțării acestor împrumuturi se vor putea emite obligațiuni dedicate acestei finanțări, care vor fi listate la bursa și oferite, în principal, populației, în vederea subscrierii. Asemenea obligațiuni vor putea fi achiziționate și de fondurile de pensii publice administrate privat, precum și de bănci sau alți investitori sofisticați, dar numai în limita unui procent de 20% din fiecare emisiune de obligațiuni dedicate finanțării întreprinderilor publice.  

(3) Pentru finanțarea prevăzută de art. 8 alin. (3), se vor putea emite obligațiuni convertibile în acțiuni destinate populației. Conversia va putea fi efectuată exclusiv de către cetățenii români deținători ai obligațiunilor, pe baza acordului sau a cererii lor exprese.

Art. 10. – Simularea prin diverse instrumente juridice sau contabile a unor situații sau evenimente în derulare de natură a înlătura aplicabilitatea prezentei legi în vederea ocolirii condițiilor de aplicare a criteriilor prevăzute la art. 1 este inopozabilă titularilor dreptului de preempțiune. 

Art. 11. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post Stelea Niculina/ Nicolae Vlahu – Lege privind protecția întreprinderilor publice românești împotriva preluărilor ostile și pentru asigurarea continuității lor appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

         În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru abrogarea art. XXII  din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezenta inițiativă legislativă vizează abrogarea dispozițiilor referitoare la instituirea taxei logistice pentru gestionarea fluxurilor de bunuri extracomunitare, reglementată prin Legea nr. 239/2025, în considerarea disfuncționalităților majore pe care această intervenție normativă le generează atât la nivelul sistemului fiscal, cât și asupra circuitelor economice și logistice.

Configurată ca o taxă fixă, independentă de valoarea bunurilor și de capacitatea contributivă, obligația instituită se îndepărtează de principiile proporționalității și echității fiscale, producând efecte distorsionante în special în cazul coletelor de valoare redusă. În practică, aceasta determină o creștere artificială a costurilor aferente comerțului online transfrontalier și afectează direct consumatorul final, fără a exista o justificare suficientă în raport cu scopul urmărit.

Pe plan operațional, mecanismul transferă în mod nejustificat sarcini administrative complexe asupra furnizorilor de servicii poștale, transformați în colectori ai unei obligații fiscale atipice, însoțite de un regim sancționator sever și de riscuri juridice semnificative. Această construcție normativă creează un nivel ridicat de incertitudine și costuri de conformare, afectând funcționarea eficientă a lanțurilor logistice.

În mod particular, efectele economice ale taxei depășesc sfera imediată a colectării bugetare. Analizele de specialitate indică faptul că aplicarea unei taxe fixe asupra coletelor extracomunitare conduce la diminuarea volumului de mărfuri care tranzitează hub-uri logistice naționale, inclusiv aeroporturi cu rol strategic, precum Otopeni, prin redirecționarea fluxurilor către alte state. O asemenea evoluție afectează poziționarea României în rețelele logistice regionale și reduce atractivitatea infrastructurii existente.

În consecință, impactul fiscal al măsurii nu este unul pozitiv, așa cum s-a prefigurat. Reducerea volumului de importuri determină, în mod inevitabil, diminuarea veniturilor bugetare din taxe vamale și TVA, ceea ce contravine scopului declarat al reglementării și afectează sustenabilitatea acesteia pe termen mediu.

În aceste condiții, abrogarea dispozițiilor analizate se impune ca o măsură necesară pentru restabilirea coerenței și funcționalității cadrului fiscal, pentru eliminarea unor distorsiuni economice semnificative și pentru protejarea intereselor bugetare pe termen lung. Prin această intervenție legislativă se asigură un echilibru între obiectivul legitim al colectării veniturilor și necesitatea menținerii unui mediu economic predictibil, competitiv și integrat în fluxurile comerciale europene și internaționale.

LEGE pentru abrogarea art. XXII  din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unic – Articolul XXII din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 15 decembrie 2025, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Cezar Petre – Lege pentru abrogarea art. XXII din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative appeared first on AUR.

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru completarea alin. (9) al art. 342 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative, precum și informații privind implicațiile bugetare generate de aceasta – fișă financiară.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

EXPUNERE DE MOTIVE

Propunerea legislativă instituie un tratament fiscal diferențiat pentru motorina utilizată pentru transportul feroviar de marfă, prin mecanisme similare celor aplicabile transportului rutier, în vederea eliminării dezechilibrelor concurențiale și asigurării unui cadru fiscal echitabil.
Reglementarea urmărește valorificarea unui temei juridic deja existent la nivel european, prin integrarea sa în dreptul intern într-o formă clară, coerentă și predictibilă.
Prin dispozițiile art. 342 alin. (9) și (10) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, se introduce mecanismul nivelului diferențiat al accizei pentru motorina utilizată pentru transportul rutier, stabilind astfel o formă de sprijin fiscal pentru acest sector. Însă nu există o reglementare echivalentă pentru motorina utilizată pentru transportul feroviar de marfă, această omisiune legislativă conducând la un tratament fiscal asimetric între două moduri de transport aflate în concurență directă pentru aceleași fluxuri de marfă, cu efecte negative asupra echilibrului pieței și asupra competitivității transportului feroviar.
Transportul feroviar de marfă are un rol esențial în susținerea fluxurilor economice, iar utilizarea tracțiunii diesel rămâne indispensabilă pe o parte semnificativă a rețelei. Menținerea integrală a sarcinii fiscale asupra motorinei utilizate în acest sector generează un dezavantaj competitiv direct, favorizând transferul de trafic către transportul rutier și accentuând dependența de acest mod de transport.
În contextul actual, caracterizat prin volatilitatea pieței produselor petroliere și prin necesitatea asigurării continuității lanțurilor de aprovizionare, intervenția legislativă dobândește un caracter de urgență. Reducerea presiunii asupra transportului rutier și valorificarea capacităților existente ale transportului feroviar reprezintă măsuri de prudență economică și de eficientizare a utilizării resurselor.
Comparativ, transportul unor volume mari de marfă pe cale feroviară implică un consum agregat de carburant semnificativ redus față de alternativa rutieră, contribuind la optimizarea costurilor logistice și la diminuarea presiunilor asupra infrastructurii rutiere. România dispune de o infrastructură feroviară extinsă și conectată la rețeaua transeuropeană, ceea ce presupune posibilitatea efectelor pozitive imediate ale unei astfel de măsuri fără investiții suplimentare semnificative.
Adoptarea măsurii va contribui la creșterea competitivității transportului feroviar de marfă, la reechilibrarea modurilor de transport și la optimizarea fluxurilor logistice. Aceasta permite reducerea dependenței de transportul rutier, diminuarea consumului total de carburant și limitarea costurilor care se transmit în economie.
În același timp, măsura valorifică infrastructura existentă și stimulează utilizarea acesteia într-un mod eficient, contribuind la consolidarea unui sistem de transport sustenabil și rezilient.
Intervenția legislativă are un impact bugetar limitat și controlabil, fiind justificată prin efectele economice pozitive generate de optimizarea transportului de marfă și de reducerea costurilor indirecte asociate utilizării intensive a infrastructurii rutiere.

LEGE pentru completarea alin. (9) al art. 342 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Parlamentul României adoptă prezenta lege
Articol unic – La articolul 342 alineatul (9) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, după litera b) se introduce litera c), cu următorul cuprins:

„c) transport feroviar de mărfuri efectuat cu trenuri destinate exclusiv transportului feroviar de mărfuri”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

The post Petrișor Peiu – Lege pentru completarea alin. (9) al art. 342 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal appeared first on AUR.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul protecției consumatorilor” spre dezbatere și adoptare.

În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL ADOPTĂRII ACTULUI NORMATIV
Prezenta propunere legislativă identifică și abordează insuficiențele reglementării actuale din domeniul protecției consumatorilor în relația lor cu instituțiile de credit și entitățile financiare. Analizând cadrul legislativ actual și evoluția pieței creditare interne, se constată că legislația în vigoare nu oferă un nivel adecvat de protecție a consumatorilor împotriva practicilor abuzive referitoare la dobânzi excesive și costuri de creditare disproporționate.
Starea de fapt demonstrează că, în contextul actual al pieței financiar-bancare din România, consumatorii se confruntă cu rate de dobândă semnificativ ridicate care depășesc cu mult rata de referință practicată de Banca Națională a României. Aceste practici au generat situații în care accesul consumatorilor la credit devine dificil sau imposibil, iar cei care au acces se confruntă cu oneri financiare greu de suportat. Consumatorii care recurg la credite de consum se găsesc adesea în situații în care costul total al creditării depășește valoarea creditului inițial de mai mult de o dată, creând riscuri semnificative de datorii nesuportabile și comportamente economice iraționale datorate lipsei informației complete și a avertismentelor adecvate.
Principiile de bază care fundamentează această reglementare sunt: protecția consumatorului ca scop esențial al legii, menținerea echilibrului contractual în raporturile dintre consumatori și instituțiile de credit, asigurarea integrității pieței financiar-bancare prin eliminarea practicilor neloiale, promovarea transparenței și informării complete a consumatorilor și conformitatea cu standardele de protecție a drepturilor fundamentale, inclusiv cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Finalitatea reglementării propuse constă în instituirea unor mecanisme legale care să limiteze dobânzile și costurile totale ale creditării la niveluri rezonabile, să impună furnizarea de avertismente clare privind riscurile asociate, și să elimine caracterul executoriu al anumitor instrumente de creanță pentru consumatori. Elementele noi introduse includ: plafonarea dobânzii anuale efective la 3 puncte procentuale peste rata BNR pentru credite imobiliare; limitarea la 10 puncte procentuale pentru credite de consum cu excepții specifice; obligația avertismentelor vizibile cu caractere de minimum 14 puncte; și eliminarea caracterului executoriu al cambiei, biletului la ordin și cecului precum și a numeroase alte instrumente pentru consumatori.
II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC
Efectele asupra mediului macroeconomic
Adoptarea reglementării va genera efecte pozitive asupra stabilității macroeconomice. Limitarea dobânzilor excesive va reduce riscurile de insolvență și va diminua ponderea datoriilor neperformante din portofoliile instituțiilor de credit. Consumatorii cu costuri reduse vor dispune de venituri disponibile mai mari, susținând consumul și contribuind la creșterea economică pe termen mediu și lung.

Efectele asupra mediului de afaceri
Impactul asupra instituțiilor de credit va fi diferențiat. Pe termen scurt, instituțiile cu modele de business bazate pe dobânzi excesive vor trebui să restructureze strategiile de pricing. Pe termen mediu și lung, piața va deveni mai competitivă, iar instituțiile vor fi încurajate să-și eficientizeze operațiunile. Se preconizează că instituțiile mai mari și mai eficiente vor obține avantaje competitive, accelerând consolidarea pieței.
Efectele asupra mediului social
Protecția consumatorilor va îmbunătăți semnificativ situația segmentelor vulnerabile ale populației. Milioane de români care au contractat credite în condiții abuzive vor beneficia de protecție legală. Obligația furnizării de avertismente va crește conștientizarea privind riscurile creditării, promovând comportamente mai raționale. Eliminarea caracterului executoriu pentru consumatori va reduce riscurile de executare silită.
Evaluarea costurilor și beneficiilor
Beneficiile socioeconomice sunt semnificative: protecția milioane de consumatori, reducerea riscurilor de supraîndatorare, creșterea stabilității financiare, conformitatea cu principiile europene. Costurile se materializează în comprimarea marjelor de profitabilitate ale instituțiilor de credit în segmentul creditelor la consumatori. Raportul cost-beneficiu este favorabil consumatorului și societății.
III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT
Reglementarea propusă nu generează impacturi directe semnificative asupra bugetului general consolidat. Prin caracterul său regulatoriu, nu implică cheltuieli bugetare directe. Instituțiile de credit vor suporta costurile restructurării portofoliilor și ajustării sistemelor informatice. Pe termen scurt, nu se preconizează cheltuieli bugetare suplimentare. Impactele bugetare vor fi indirecte: reducerea riscului de insolvență va reduce presiunea asupra fondurilor de asistență socială; stabilitatea macroeconomică va genera venituri fiscale suplimentare din creșterea economică. Pe termen lung (5 ani), efectele sunt pozitive: consolidarea stabilității financiare va reduce transferurile sociale; creșterea consumului va genera venituri din TVA și accize; reducerea procedurilor de insolvență va reduce costurile administrative și judiciare.
IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC
Reglementarea este compatibilă cu directivele europene de protecție a consumatorilor și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care a consolidat principiile de protecție. Măsurile sunt proporționate și nu introduc discriminări.
Reglementarea se conformează jurisprudenței CEDO în privința protecției proprietății, dreptului la viață privată și familială și principiilor de echitate. CEDO a reconținut că statul are dreptul de a interveni în relații contractuale pentru protecția intereselor publice legitime, cu condiția proporționalității. Măsurile sunt proporționate și se încadrează în această excepție.
Propunerea contribuie la armonizarea legislației naționale cu standardele europene de protecție a consumatorilor. Se aliniază cu tendințe observate în alte state membre de a introduce protecții suplimentare pentru consumatori la nivel național, dincolo de directivele europene, în contextul unei piețe creditare cu particularități locale.
V. CONSULTĂRI DERULATE ȘI RECOMANDĂRI
În procesul de elaborare, au fost derulate consultări cu organizații de protecție a consumatorilor și specialiști în drept. Recomandările au fost integrate în textul propunerii, acordând greutate semnificativă susținerii protecției consumatorilor și armonizării cu reglementările internaționale.
VI. ACTIVITĂȚI DE INFORMARE PUBLICĂ
Implementarea legii va fi însoțită de activități sistematice de informare: campanie de conștientizare publică prin mass-media și parteneriate cu organizații de protecție a consumatorilor; publicarea ghidurilor și materialelor informative pe site-urile instituțiilor de credit și în punctele lor de lucru; formarea specialiștilor din instituții de credit; și colaborare cu autoritățile locale și instituțiile de asistență socială pentru a asigura informarea consumatorilor vulnerabili.
VII. MĂSURI DE IMPLEMENTARE
Banca Națională a României va adapta funcțiile de supraveghere și control pentru a monitoriza conformitatea instituțiilor de credit cu noile limite. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor va extinde competențele și resursele.
Administrațiile locale vor fi implicate în campania de conștientizare publică. Serviciile sociale locale vor oferi consiliere consumatorilor.
VIII. EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE
Propunerea a fost analizată din perspectiva impactului asupra drepturilor fundamentale. Evaluarea constată că: dreptul la protecție împotriva exploatării economice este consolidat prin limitarea dobânzilor abuzive; dreptul la proprietate al consumatorilor este protejat prin limitarea caracterului executoriu; dreptul la informație este consolidat prin obligația avertismentelor clare; și dreptul la viață privată și familială este protejat prin limitarea executării silite abuzive. Reglementarea nu elimină drepturi, ci le protejează și le echilibrează în conformitate cu jurisprudența CEDO.
Măsurile propuse vor contribui semnificativ la protecția consumatorilor și la stabilitatea pieței creditare din România, în conformitate cu interesul public și cu principiile statului de drept.
INIȚIATOR:

LEGE pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul protecției consumatorilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I – Legea nr. 243/2024 privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 807 din 13 august 2024, cu modificările și completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins:
   „Art. 1
   Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori, instituţiile de credit care acordă credite potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile financiare nebancare care acordă credite potrivit Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, şi entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe, stabilind reguli de protecţie a consumatorilor contra dobânzilor excesive în scopul menţinerii echilibrului contractual şi al asigurării integrităţii pieţei financiar-bancare interne.”
2. La articolul 2, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
   „b) cesionarul de creanţe – orice entitate care efectuează un transfer al unei creanţe individuale sau al unui portofoliu de creanţe de la un creditor financiar la un terţ, inclusiv o entitate care desfăşoară activitatea de recuperare de creanţe sau o entitate ce are drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, și ale Ordonanţei de urgenţă nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările şi completările ulterioare;”
3. La articolul 2, litera e) se modifică și va avea următorul cuprins:
   „e) credit oferit consumatorilor pentru bunuri imobile – este creditul acordat în scopul efectuării de investiţii imobiliare cu destinaţie locativă sau cu altă destinaţie decât cea locativă ori în scopul rambursării unui credit ipotecar pentru investiţii imobiliare contractat anterior, precum și creditul garantat cu ipotecă asupra unor bunuri imobile ori care implică un drept legat de un bun imobil;”
4. La articolul 2, litera f) se modifică și va avea următorul cuprins:
   „f) credit de consum – creditul sau împrumutul acordat unei persoane fizice care nu este garantat cu ipotecă imobiliară;”
5. La articolul 2, litera g) se modifică și va avea următorul cuprins:
   „g) dobânda anuală efectivă, denumită în continuare DAE – costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului, după caz, inclusiv costurile deschiderii şi menţinerii unui anumit cont, costurile utilizării unui mijloc de plată atât pentru tranzacţii, cât şi pentru trageri din acel cont, precum şi alte costuri legate de operaţiunile de plată care sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, ori de câte ori deschiderea unui cont sau menţinerea acestuia este obligatorie pentru obţinerea creditului sau pentru obţinerea acestuia în conformitate cu termenii şi condiţiile oferite, egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actuală a tuturor angajamentelor – trageri, rambursări şi costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor şi de consumator, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările şi completările ulterioare, și ale Ordonanţei de urgenţă nr. 52/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2023, cu modificările şi completările ulterioare;”
6. La articolul 2, litera j) se modifică și va avea următorul cuprins:
   „j) costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobânda, dobânda penalizatoare, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte împrumutatul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate; costul evaluării bunului, excluzând costurile pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi orice costuri plătibile de către consumator pentru nerespectarea angajamentelor prevăzute în contractul de credit;”
7. Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins:
   „Art. 4.
   DAE la creditele oferite consumatorilor pentru bunuri imobile nu poate depăşi cu mai mult de 3 puncte procentuale dobânda la facilitatea de creditare practicată de Banca Naţională a României pe piaţa financiar-bancară internă.”
8. Articolul 5 se modifică și va avea următorul cuprins:
   „Art. 5.
   În cazul creditelor de consum, DAE nu poate depăşi cu mai mult de 10 puncte procentuale dobânda la facilitatea de creditare practicată de Banca Naţională a României.”
9. Articolul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
   „Art. 6.
   (1) Prin excepţie de la prevederile art. 5, în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 15.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 1% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.
   (2) Prin excepţie de la prevederile art. 5, în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 15.001 lei şi 20.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 0,8% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.
   (3) Prin excepţie de la prevederile art. 5, în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 20.001 lei şi 25.000 lei, costul total al creditării nu poate depăşi 0,6% pe zi şi, concomitent, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.”

Art. II – Orice creditor financiar are obligația de a include în publicitatea privind contractele de credit și în informațiile precontractuale următoarele avertismente, într-un format vizibil, cu caractere cu mărimea de minimum 14 p, bold, utilizând fontul Times New Roman, în funcție de tipul de credit:
a) „ATENȚIE! BANII ÎMPRUMUTAȚI COSTĂ BANI!”, în cazul oricărui tip de credit;
b) „ATENȚIE! CREDIT ÎN VALUTĂ! DEPRECIEREA MONEDEI NAȚIONALE POATE CREȘTE CONSIDERABIL SUMA DE RAMBURSAT!”, în cazul creditelor acordate în valută;
c) „ATENȚIE! DOBÂNDĂ VARIABILĂ! MAJORAREA INDICELUI DE REFERINȚĂ CREȘTE AUTOMAT SUMA DE RAMBURSAT!”;
d) „ATENȚIE! CREDIT RAMBURSAT ÎN RATE EGALE (ANUITĂȚI)! VEȚI PLĂTI MAI MULTĂ DOBÂNDĂ!”;
e) „ATENȚIE! CREDIT RAMBURSAT ÎN RATE DESCRESCĂTOARE! RATE MAI MARI LA ÎNCEPUT!”.

Art. III – La art. 120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1027 din 27 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care debitorul sau garantul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.”

Art. IV – La articolul 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 259 din 21 aprilie 2009, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
„(3) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care debitorul sau garantul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.”

Art. V – La articolul 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 100 din 01 mai 1934, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (2) și (3), cu următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care trasul, avalistul sau girantul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.
(3) În mod corespunzător, dispozițiile prezentului articol nu se aplică nici în cazul în care emitentul biletului la ordin sau avalistul ori girantul acestuia este consumator, in sensul legislației protecției consumatorilor.”
Art. VI – La articolul 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 100 din 01 mai 1934, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care trăgatorul, girantul sau avalistul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.”
Art. VII – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 247 din 10 aprilie 2015, se completează după cum urmează:

1. La articolul 639, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
   „(3) Dispoziţiile alineatului (1) din prezentului articol nu se aplică în situaţia în care debitorul sau garantul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.”
2. La articolul 641, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:
   „(2) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în situaţia în care debitorul sau garantul este consumator, în sensul legislației privind protecția consumatorilor.”
   Art. VIII – La articolul 42 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (6¹) se abrogă.
   Art. IX – La articolul 31 din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (17) se abrogă.
   Art. X – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

The post Niculina Stelea – Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul protecției consumatorilor appeared first on AUR.