Faptul că o astfel de țintă a ajuns la câteva sute de metri de zona în care se desfășoară activități legate de exploatarea gazelor din Marea Neagră reprezintă un semnal de alarmă extrem de grav. Neptun Deep nu este un obiectiv oarecare. Este o infrastructură de importanță strategică națională, esențială pentru securitatea energetică a României și pentru poziția țării noastre în regiune.

Incidentul ridică întrebări fundamentale: cât de protejată este, în realitate, infrastructura critică românească din Marea Neagră? Câte alte drone sau amenințări similare ar putea trece nedetectate? Și de ce România continuă să reacționeze punctual, în loc să construiască un sistem permanent și integrat de apărare împotriva unor amenințări care nu mai sunt de mult timp teoretice?

Potrivit informațiilor comunicate public, drona a fost urmărită de avioane F-16, fiind lovită cu tunul de la bord. Ulterior însă, ținta nu a fost neutralizată complet prin această intervenție, fiind necesară intervenția specialiștilor EOD pentru distrugerea încărcăturii.

Nu militarii aflați în misiune sunt cei care trebuie transformați în țapi ispășitori pentru lipsurile sistemului. Responsabilitatea politică aparține celor care, de ani de zile, au avut obligația să pregătească Armata Română pentru războiul modern și pentru amenințarea reprezentată de dronele aeriene, maritime și submersibile.

Ceea ce s-a întâmplat demonstrează, încă o dată, că România nu își poate baza securitatea infrastructurii strategice exclusiv pe soluții improvizate și pe folosirea unor platforme de luptă extrem de costisitoare pentru neutralizarea unor drone care pot fi produse și lansate la costuri incomparabil mai mici.

Declarații contradictorii într-un moment în care România avea nevoie de claritate

La fel de îngrijorător este modul în care informațiile au fost comunicate public de conducerea Ministerului Apărării.

Românii au asistat la informații contradictorii cu privire la existența încărcăturii explozive și chiar cu privire la numărul dronelor implicate. Într-un moment în care un obiectiv strategic al României este amenințat, autoritățile nu își pot permite confuzie, mesaje retractate și explicații succesive.

Un ministru al Apărării nu poate conduce prin postări corectate din mers atunci când este în joc securitatea unei infrastructuri strategice și siguranța a sute de oameni aflați în zona de operațiuni.

România are nevoie de informații corecte, verificate și comunicate coerent. Mai ales într-o situație de securitate, fiecare declarație oficială trebuie să inspire încredere, nu să ridice noi semne de întrebare.

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) îi solicită ministrului Apărării să prezinte public, complet și fără ambiguități:

1. Care a fost traseul dronei și de când era aceasta cunoscută autorităților române.
2. La ce distanță exactă de infrastructura Neptun Deep a fost identificată și neutralizată.
3. Ce sisteme de supraveghere și avertizare au detectat ținta și în ce moment.
4. De ce neutralizarea unei drone maritime cu încărcătură explozivă aflate în apropierea unui obiectiv strategic a necesitat o succesiune de intervenții și verificări.
5. Care sunt măsurile permanente, nu doar cele de criză, pentru protejarea infrastructurii energetice din Marea Neagră.

România nu mai are timp să aștepte „soluții din import”

Războiul din apropierea frontierelor României a demonstrat fără echivoc că dronele au schimbat radical modul în care se poartă conflictele moderne.

Drone ieftine pot amenința nave de război, infrastructuri energetice, obiective industriale, aeroporturi și poziții militare. Dronele maritime și aeriene sunt astăzi instrumente de luptă utilizate pe scară largă, iar contracararea lor necesită sisteme specializate, integrate și disponibile în număr suficient.

Cu toate acestea, România continuă să se comporte ca și cum timpul și securitatea națională ar putea fi puse pe pauză până când vom primi, cândva, echipamente din import sau până când un aliat va putea acoperi toate vulnerabilitățile noastre.

Alianțele sunt fundamentale pentru securitatea României. Dar apartenența la NATO nu înlocuiește obligația statului român de a-și construi propriile capacități de apărare.

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) consideră că România trebuie să accelereze urgent:

• dezvoltarea și achiziția de sisteme moderne de detectare și neutralizare a dronelor;
• crearea unei apărări integrate pentru infrastructura critică din Marea Neagră;
• dezvoltarea capabilităților de supraveghere maritimă și de reacție rapidă;
• producerea și integrarea unor drone maritime, aeriene și terestre în dotarea forțelor armate;
• dezvoltarea unor soluții românești de război electronic și combatere a sistemelor fără pilot;
• cooperarea cu aliații NATO și partenerii regionali, fără ca această cooperare să devină un substitut pentru propriile capacități naționale.

Companiile românești trebuie să devină parte a soluției, nu spectatoare

Este inacceptabil ca România să vorbească permanent despre „înzestrare”, dar să trateze companiile, institutele de cercetare și specialiștii români capabili să dezvolte tehnologii fără pilot ca pe niște spectatori ai propriei noastre apărări.

Statul român trebuie să înceteze politica potrivit căreia așteptăm mai întâi produsul din afară și abia apoi ne întrebăm dacă România ar fi putut să dezvolte și să producă o parte din aceste capabilități în țară.

Nu susținem izolarea României și nici renunțarea la tehnologia aliată. Dimpotrivă. România trebuie să cumpere ceea ce are nevoie urgent și nu poate produce într-un termen util. Dar, în același timp, trebuie să investească inteligent în cercetare, dezvoltare, prototipare, testare și producție autohtonă.

O țară aflată pe flancul estic al NATO și la granița unui război nu își poate permite să fie doar piață de desfacere pentru tehnologia altora. România trebuie să devină și producător de securitate.

Avem specialiști, universități, institute de cercetare, companii private și capacități industriale care pot contribui la dezvoltarea unor sisteme românești. Ceea ce a lipsit până acum a fost o politică națională coerentă, proceduri rapide de testare și achiziție, finanțare predictibilă și voința politică de a transforma această capacitate într-un avantaj strategic.

Cerem un plan național urgent pentru apărarea împotriva dronelor

Incidentul din apropierea Neptun Deep trebuie să reprezinte un moment de trezire pentru autoritățile române.

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) solicită convocarea urgentă a instituțiilor competente și prezentarea unui Plan Național pentru Apărarea împotriva Amenințărilor fără Pilot, care să cuprindă termene concrete, responsabilități clare și finanțare identificată pentru:

1. Protejarea permanentă a infrastructurii critice din Marea Neagră.
2. Dezvoltarea unui sistem integrat de detectare, identificare și neutralizare a dronelor aeriene și maritime.
3. Înzestrarea rapidă a Forțelor Navale și a celorlalte categorii de forțe cu mijloace moderne de luptă împotriva dronelor.
4. Lansarea unor programe accelerate de cercetare și producție în România, în parteneriat cu industria națională și cu mediul universitar.
5. Simplificarea procedurilor prin care soluțiile tehnologice românești pot fi testate și integrate rapid în sistemul de apărare.
6. Consolidarea cooperării cu aliații NATO și cu statele riverane Mării Negre pentru supravegherea și protejarea infrastructurii critice.

Securitatea României nu poate fi administrată prin reacții după incident

Acum, o dronă cu încărcătură explozivă a ajuns în apropierea unui obiectiv strategic pentru securitatea energetică a României. Intervenția a împiedicat producerea unei tragedii. Dar întrebarea pe care ministrul Apărării și Guvernul trebuie să o audă este simplă: Ce se va întâmpla data viitoare?

Vom continua să constatăm, după fiecare incident, că avem nevoie de mai multe sisteme, de mai multă supraveghere, de mai multă coordonare și de mai multă tehnologie? Sau vom lua, în sfârșit, deciziile care trebuiau luate înainte ca o dronă cu explozibil să ajungă în apropierea infrastructurii strategice a României?

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) avertizează că securitatea Mării Negre și protejarea obiectivelor strategice ale României nu pot fi tratate prin improvizație, declarații contradictorii și așteptarea permanentă a unor soluții venite din exterior.

România are nevoie de o apărare modernă. Are nevoie de sisteme anti-dronă. Are nevoie de o strategie clară pentru Neptun Deep și pentru Marea Neagră. Și are nevoie de o industrie națională de apărare capabilă să contribuie direct la securitatea țării.

The post Neptun Deep nu poate fi apărat prin improvizație, declarații contradictorii și promisiuni. România are nevoie urgentă de o apărare reală împotriva dronelor appeared first on AUR.

„România găzduiește zilele acestea, la București, un congres internațional al rezerviștilor NATO. Ceremonii, discursuri, fotografii oficiale și peste 500 de participanți din 29 de state.

Deși este o ocazie extraordinară să arătăm că suntem serioși și că vrem să devenim un exemplu din acest punct de vedere, din nefericire, a ajuns profund nepotrivit ca România să încerce să se prezinte drept un centru al rezerviștilor NATO, în timp ce propriile organizații critice sunt ignorate, iar problemele concrete ale rezerviștilor români statutul juridic, drepturile, pensiile, pregătirea și capacitatea de mobilizare sunt împinse în afara dezbaterii.

Care este, în realitate, situația rezervei militare a României?

După 1990, Armata Română a fost redusă sistematic. Mii de militari profesioniști au fost disponibilizați. Serviciul militar obligatoriu a fost suspendat, iar statul nu a reușit să construiască în locul acestuia o rezervă voluntară suficient de numeroasă, bine pregătită și motivată.

La congresul organizat acum la București vedem rezerviști străini tineri, activi și bine integrați în structurile de apărare ale statelor lor. România se prezintă însă cu o rezervă îmbătrânită, redusă și tratată de prea multe ori ca o povară.

Atacul sistematic asupra drepturilor militarilor s-a accentuat în perioada 2009–2010, când au fost restricționate drepturi, iar pensiile militare au fost recalculate. De atunci, militarii români au fost numiți „speciali”, transformați în ținte publice, umiliți și obligați să își apere în instanță drepturi recunoscute de lege.

Pensiile militare au fost folosite electoral, drepturile lor au fost modificate succesiv, iar oamenii care și-au pus viața în slujba statului au fost prezentați societății drept privilegiați.

Aceasta este recunoștința clasei politice care a condus România în ultimele decenii. Iar actuala putere pune astăzi și cireașa pe colivă: creșterea vârstei standard de pensionare până la 65 de ani riscă să reducă și mai mult rezerva profesionistă.

Un militar menținut în activitate până aproape de limita la care ar trebui să treacă în retragere nu mai formează acea rezervă de profesioniști încă tineri, instruiți și disponibili pentru mobilizare, de care România are nevoie.

Nu stăm bine nici în privința tehnicii militare, rămasă mult în urmă, în timp ce amenințările de la graniță se modifică de la o lună la alta, iar liderii europeni și români nu oferă semnale credibile că urmăresc încheierea războiului, ci continuă să îl finanțeze inclusiv din banii românilor.

Iar programul SAFE este prezentat drept salvarea Armatei, deși presupune împrumuturi pe care le vor plăti românii și achiziții asupra cărora persistă întrebări serioase privind transparența și beneficiile reale pentru industria națională de apărare”, a declarat deputatul AUR, Ramona Ioana Bruynseels.

The post Ramona Ioana Bruynseels (deputat AUR): „Nu accept ca securitatea națională să devină un pretext pentru îndatorarea României pe generații prin finanțarea industriei altor state în locul celei românești și în timp ce capacitățile noastre sunt lăsate pe margine” appeared first on AUR.

Domnului  Emil HUREZEANU, ministrul Afacerilor Externe

De către: Deputat Ștefăniță-Alin AVRĂMESCU

Circumscripția electorală nr.31 Prahova

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 18.02.2025

Obiectul întrebării: Reprezentarea României la Conferința de securitate de la München

Stimate domnule ministru,

Conferința internațională de securitate de la München este cel mai important forum mondial pentru dezbaterea politicii internaționale de securitate. Este un loc în care sunt dezbătute inițiative diplomatice pentru a aborda cele mai importante preocupări de securitate ale lumii.

Discursurile susținute de importanți lideri ai lumii au suscitat interes și au oferit o viziune asupra direcției în care politica internațională se îndreaptă.

În mod regretabil, România nu a fost reprezentată nici pe scena principală, nici în paneluri. Acest episod nu face decât să arate fragilitatea diplomației românești.

Posibila explicație că dumneavoastră nu sunteți nici premier și nici președinte nu poate să fie una de luat în calcul, având în vedere că, potrivit agendei disponibilă aici: https://shorturl.at/jRy6s, pe scena principală și în panelurile de la München au fost numeroși miniștri de externe din întreaga lume, dar și parlamentari care au luat cuvântul și au participat la dezbateri.

Domnule ministru, asigurându-vă de întreaga mea considerație, aș dori să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

1) Care a fost motivul pentru care România nu a fost reprezentată prin Ministerul Afacerilor Externe pe scena principală sau în panelurile Conferinței de securitate de la München?

2) Considerați că absența României de pe scena conferinței de securitate reprezintă un eșec pentru diplomația românească?

3) În comunicarea publică a Ministerului Afacerilor Externe ați spus că, în cadrul întâlnirilor cu senatorii americani, ați discutat despre ingerinţele străine în alegerile prezidenţiale din România. Care a fost punctul de vedere prezentat de către dumneavoastră și care au fost punctele de vedere exprimate de către senatorii americani?

Solicit răspunsul în scris.

The post Ștefăniță Avrămescu – Întrebare parlamentară – Reprezentarea României la Conferința de securitate de la München appeared first on AUR.

 Practic, ultimele mari întreprinderi cu capital de stat (CEC, Tarom, Hidoelectrica, Nuclearelectrica, CFR Marfă, Poșta, Salrom, Portul Constanța, Aeroporturi București, etc) vor fi privatizate, existând numeroși investitori recomandați de FMI și Banca Mondială.
Acestea din urmă insistă de peste 10 ani să fie privatizate companii de interes strategic, cu scop și de a-și recupera mai repede tranșe din datoria de stat. “Fondul nu este răspunzător de modul în care România își administrează averea națională, el slujește intereselor unor companii internaționale puternice”, spune secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România.

Clientelismul politic și marea corupție au compromis regiile și societățile cu capital de stat iar astăzi acest fapt este folosit fix de către politicieni ca argument pentru privatizare.

 REFUZUL nostru de a accepta un astfel de demers se datorează dorinței de păstrare a suveranității naționale și nu e nicidecum o poziție împotriva pieței libere.
Nu dorim o economie de tip etatist, dar simpla retrospectivă a ultimilor 30 de ani ne arată cum au fost făcute la noi marile privatizări: numeroși funcționari de stat, chiar înalți guvernanți, au privatizat nu la liber, ci dirijat și interesat, în schimbul unor câștiguri ilegale.

 Înainte de a spulbera și ultimii 20-30% din fosta proprietate de stat, poate guvernul Orban ar trebui să verifice cum au fost făcute privatizările de până acum, ar trebui să ia la puricat detaliile contractuale și respectarea condițiilor lor.
Din neglijență, incompetență sau pe bani grei, funcționarii statului au închis ochii la toate neregulile. Exemplul preluării Petrom de către OMV, unde condițiile din caietul de sarcini nu au fost respectate, dar statul român nu numai că nu a reziliat contractul, dar nici măcar nu a sancționat compania austriacă, arată că statul român nu a folosit metodele de protecție avute la îndemână.
Din cele 11.000 de contracte de privatizare pentru aproape 8.000 de companii, asupra multora planează suspiciuni de corupție și întrebări privind modul cum au fost evaluate activele statului. În schimb se pot număra pe degete dosarele cu condamnări definitive.

 Și atunci cum să lași pradă jafului ultimele companii de interes național vital și strategic? Există domenii cheie (resurse naturale, sectorul energetic, infrastructură, comunicații) unde statul își compromite SUVERANITATEA dacă renunță la pachetele sale de acțiuni, fie și parțial și treptat.

 Ca să nu mai vorbim că marile corporații internaționale sunt practic invitate să preia și apoi să ne vândă propriile resurse. Vor fi cam greu de controlat odată intrate în joc, nu credeți? În astfel de domenii MONOPOLUL este destul de ușor pentru ei de realizat, iar asta înseamnă dezastru pentru buzunarele și securitatea românilor, mai ales în condițiile unor posibile schimbări geopolitice.
Și de ce nu se încurajează privatizarea cu capital românesc? Intrând pe bursă, nici un proprietar român nu va putea negocia cu marile trusturi internaționale.
Consiliul Concurenței avertizează și el de posibilele costuri – scăderea numărului locurilor de muncă sau chiar falimentul unor astfel de societăţi, creşterea preţurilor sau posibile efecte adverse pentru anumite regiuni şi grupuri de interese privind sectoarele cheie.

Noi am spune EFECT ADVERS pentru ÎNTREAGA ȚARĂ și ÎNTREGUL POPOR ROMÂN, care și-ar pierde aproape total RESURSELE și SUVERANITATEA.

The post LOVITURĂ GRAVĂ LA SECURITATEA STATULUI ROMÂN appeared first on AUR.