Niciun părinte nu ar trebui să audă că nu mai există loc pentru propriul copil din cauza lipsei de personal. Nu putem cere medicilor și asistenților să susțină singuri un sistem care, de prea multe ori, îi obligă să aleagă între vocație și epuizare. Ei nu sunt adversarii statului. Sunt cei care țin în viață copiii României atunci când instituțiile întârzie să își îndeplinească obligațiile.

Fac un apel către Guvern și către toate instituțiile implicate să trateze această situație cu maximă urgență. Deblocarea posturilor necesare în secțiile critice de pediatrie și terapie intensivă neonatală nu poate fi amânată și nu poate deveni obiectul unor calcule exclusiv bugetare. Costul unei decizii întârziate nu se măsoară în economii, ci în șanse de viață pierdute.

În fiecare zi, la Marie Curie ajung cele mai grave cazuri din România. Pentru mii de familii, acest spital nu este doar o unitate sanitară, ci ultima speranță. Tocmai de aceea, orice reducere a capacității sale de funcționare depășește limitele unei probleme interne și devine o problemă de interes național.

În ultimele zile s-a vorbit despre posturi blocate, despre memorandumuri și despre proceduri administrative. Pentru părinții care își privesc copilul conectat la aparate, aceste explicații nu înseamnă nimic. Ei nu întreabă câte avize lipsesc și nici câte documente mai trebuie semnate. Ei vor să știe un singur lucru, dacă sistemul medical va putea interveni atunci când fiecare minut poate face diferența dintre viață și moarte.

Acesta este adevăratul eșec al statului român. Nu lipsa unei semnături, ci faptul că funcționarea unui spital strategic a ajuns să depindă de rezolvarea unei crize administrative produse cu mult înainte ca opinia publică să afle despre ea. Într-un sistem sanitar matur, plecarea personalului esențial este anticipată, iar continuitatea serviciilor medicale este garantată. În România, intervenția are loc după ce blocajul devine public.

Marie Curie nu este singurul spital care se confruntă cu dificultăți de personal. Diferența este că aici consecințele sunt imposibil de ignorat. Terapia intensivă neonatală nu poate funcționa cu improvizații și nici nu poate aștepta ritmul lent al administrației. Fiecare post neocupat înseamnă presiune suplimentară asupra personalului rămas și reducerea capacității unui sistem care tratează cele mai vulnerabile vieți”, a declarat deputatul AUR Cristina Dascălu.

The post Cristina Dascălu (deputat AUR): „La spitalul Marie Curie nu lipsesc doar asistenții. Lipsește responsabilitatea statului față de copiii României” appeared first on AUR.