De către: Doamna Ramona Lovin, deputat ales în circumscripția electorală nr.43 

Obiectul întrebării: Stadiul implementării programului de înființare a centrelor comunitare românești din Roma, Londra și Castellón de la Plana

Stimată doamnă director, 

Prin Legea bugetului de stat pe anul 2026 a fost aprobat un amendament privind alocarea sumei de 6.000.000 lei pentru finanțarea Programului de înființare și cofinanțare a centrelor comunitare românești, cu locații nominalizate în Roma (Italia), Londra (Regatul Unit) și Castellón de la Plana (Spania).

Având în vedere faptul că: bugetul de stat a fost adoptat cu întârziere, ne aflăm deja în apropierea jumătății anului bugetar, iar perioada rămasă pentru implementarea efectivă a acestui program este limitată, precum și lipsa unor comunicări publice privind demararea acestui program, vă solicit să îmi transmiteți următoarele:

1. Care este stadiul concret al implementării programului privind înființarea celor trei centre comunitare?
2. Ce măsuri administrative au fost întreprinse până în prezent, în mod detaliat (emitere acte interne, proceduri, identificare spații, parteneri locali etc.)?
3. Există contracte, parteneriate sau acorduri semnate pentru aceste centre? Dacă da, vă rog să le indicați.
4. Care este calendarul estimat pentru deschiderea efectivă a fiecărui centru?
5. Ce sumă din bugetul alocat de 6.000.000 lei a fost angajată și/sau cheltuită până la acest moment?
6. În situația în care implementarea nu a fost încă demarată, care sunt motivele concrete ale întârzierii?
7. Ce măsuri veți lua pentru a evita pierderea fondurilor alocate și pentru a asigura implementarea integrală până la finalul anului bugetar?

Subliniez faptul că acest program reprezintă un angajament concret al statului român față de comunitățile de români din diaspora, iar întârzierea implementării ridică semne serioase de întrebare privind capacitatea instituțională de a pune în aplicare măsuri deja aprobate prin lege.

The post Ramona Lovin – Întrebare – Stadiul implementării programului de înființare a centrelor comunitare românești din Roma, Londra și Castellón de la Plana appeared first on AUR.

                  Domnului Radu MARINESCU, ministru al Justiției

                  Doamnei Lavinia ARNĂUTU, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

De către: Senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Situația actuală, pe plan cultural, identitar, educațional, mediatic și religios, a minorității române înrudite din Uzbekistan.

Doamnă ministru,

Domnule ministru,

Doamnă secretar de stat,

În urma documentărilor realizate de Comisia pentru românii de pretutindeni din Senatul României, au fost identificate informații relevante privind prezența istorică și actuală a unei comunități de români și de urmași ai românilor basarabeni deportați în Asia Centrală – în special în Uzbekistan – în contextul represiunilor sovietice din anii 1949 și 1951.

După cum se știe, la 6-7 iulie 1949 și la 1 aprilie 1951, regimul sovietic a organizat două mari operațiuni de deportare – IUG/SUD și SEVER/NORD – prin care zeci de mii de cetățeni români din Basarabia au fost trimiși „pe vecie” în Siberia, Kazahstan și alte regiuni ale Asiei Centrale. Printre aceștia s-au aflat numeroși membri ai comunității religioase „Martorii lui Iehova”, acuzați de „activitate antisovietică” și de apartenență la „secte ilegale”, mulți dintre ei fiind de origine românească.

Potrivit informațiilor de arhivă și mărturiilor adunate ulterior, o parte dintre acești deportați și urmașii lor trăiesc astăzi compact în localitățile din apropierea capitalei Tașkent, în special în raionul Bostanlîk, unde, conform autorului kazah Artur Artiomiev, „moldovenii” – în fapt, românii basarabeni – reprezintă circa 90% dintre membrii comunității religioase „Martorii lui Iehova”. Acești oameni și-au păstrat limba română (în grai moldovenesc), tradițiile și obiceiurile, deși, de-a lungul deceniilor, li s-a interzis revenirea la baștina lor și li s-au impus numeroase restricții.

Conform datelor istorice disponibile, recensămintele din perioada sovietică și cea post-sovietică indică o evoluție constantă a numărului de etnici români în Uzbekistan: 1926 – 180 persoane; 1939 – 600; 1959 – 1.488; 1970 – 2.890; 1979 – 3.283; 1989 – 6.113; 2000 – 4.404 persoane.

Astăzi, românii din Uzbekistan reprezintă, după cei din Kazahstan, a doua comunitate românească din spațiul central-asiatic. În pofida distanței geografice și a condițiilor istorice dure, aceștia continuă să manifeste un puternic atașament față de originea lor românească, menținând elemente de limbă, port și tradiții populare.

Totodată, potrivit surselor din teren, membrii acestor comunități, mai ales cei din rândul „Martorilor lui Iehova”, se confruntă cu dificultăți de natură administrativă și juridică, legate de exercitarea efectivă a libertății religioase, precum și cu lipsa accesului la sprijin educațional și cultural din partea statului român.

În conformitate cu legislația română, acești etnici români și urmașii lor au dreptul să solicite redobândirea cetățeniei române și să beneficieze de sprijinul autorităților române pentru conservarea și afirmarea identității lor etnice, culturale și spirituale, indiferent de apelativul folosit în raport cu ei.

Observăm totodată că Ambasada României la Tașkent prezintă pe pagina sa oficială de internet, următoarele informații, la compartimentul dedicat comunității românești din țara de acreditare: „În Uzbekistan nu există o comunitate românească propriu-zisă. Ambasada invită cetățenii români prezenți în Uzbekistan să îşi anunţe prezenţa în zonă, comunicând astfel propriile coordonate pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă ori să se adreseze misiunii pentru  solicitări de asistență în orice domenii de competența Ministerului Afacerilor Externe al României”.

Având în vedere aceste elemente, vă rog respectuos să îmi comunicați punctual:

1.Ce date actualizate dețin Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) privind numărul, localizarea și statutul socio-cultural al românilor din Uzbekistan, în special al celor din regiunea Tașkent (raionul Bostanlîk).

2. Ce acțiuni concrete au fost întreprinse, prin Ambasada României la Tașkent sau prin alte canale diplomatice, pentru identificarea, sprijinirea și includerea acestor comunități în programele culturale, educaționale și religioase dedicate românilor de pretutindeni.

3. Există sau nu o cooperare instituțională între MAE și DRP în vederea sprijinirii acestor comunități din Asia Centrală.

4. Ce forme de asistență (burse, cursuri de limbă română, donații de carte, sprijin logistic sau religios) le-au fost oferite în ultimii 35 de ani acestor români și urmașilor lor pentru păstrarea identității naționale și a limbii române.

5. Dacă în ultimii 35 de ani membri ai comunității românești din Uzbekistan au solicitat sau nu redobândirea cetățeniei române. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să specificați numărul de solicitări, respectiv, de aprobări de redobândire a cetățeniei române, defalcat pe fiecare ani ai perioadei.

6. Dacă Ministerul Afacerilor Externe intenționează sau nu să efectueze, în colaborare cu alte instituții, o misiune de documentare sau o vizită oficială în Uzbekistan, pentru a evalua direct situația acestor comunități românești și a propune măsuri de sprijin concret.

7. Dacă Ambasada României în Uzbekistan va aduce în conformitate cu realitatea informațiile postate pe pagina sa oficială de internet la compartimentul „comunitatea românească din Uzbekistan”, cu referire expresă la etnicii români, nu doar la cetățenii români din această țară.

The post Dumitrescu Cristina Gabriella – Întrebare – Situația actuală, pe plan cultural, identitar, educațional, mediatic și religios, a minorității române înrudite din Uzbekistan appeared first on AUR.

                  Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, ministru al Afacerilor Externe

                  Doamnei Crstina-Lavinia ARNĂUTU, secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

De către: Senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Stadiul implementării articolului 61 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 privind școlile românești din afara granițelor țării și cursurile de limbă, cultură și civilizație românească pentru diaspora.

Domnule ministru,

Doamnă ministru,

Doamnă secretar de stat,

Articolul 61 din Legea 198/2023 prevede, la alineatul 2, că Ministerul Educației, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, „poate organiza unități de învățământ de tip «școală românească din afara granițelor țării», cu predare în limba română, pe lângă oficiile diplomatice și instituțiile culturale ale României în străinătate, precum și cursuri de limbă, cultură și civilizație românească”, potrivit legislației statului respectiv și condițiilor locale.

Dispoziția de la art. 61 al Legii 198/2023 are un caracter opțional („poate organiza”), adică nu impune obligația automată, fapt ce ridică întrebări legate de voință politică, inițiativă politico-administrativă, resurse și termene concrete de punere în aplicare.

Unitățile Unităţile de învăţământ prevăzute la alin. 2 al art. 61 al Legii 198/2023 „se vor înfiinţa, cu prioritate, în state în care există comunităţi româneşti istorice sau însemnate numeric”.

Comunități românești istorice există în Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Grecia, Bosnia și Herțegovina, Croația și Republica Moldova (în regiunea ei transnistreană), iar comunități românești diasporale însemnate numeric există în Marea Britanie, Italia, Spania, Germania, Franța, Portugalia, Austria, Irlanda, SUA, Canada, precum și în alte state membre ale UE sau extracomunitare.

Potrivit informațiilor de care dispunem, în prezent există comunități de români statele vecine și Balcani sau în diaspora care solicită deschiderea unor astfel de școli românești sau programe de sprijin educațional bilingv, dar nu este clar în ce măsură autoritățile centrale au pus la punct un mecanism operațional sau au inițiat demersuri concrete.

Consider relevant și faptul că, în conformitate cu Ordinul ministrului Educației nr. 5 726/2024 privind Regulamentul-cadrul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, dispozițiile art. 61 alin. (9) și (17) sunt invocate în procesul normativ de aprobare a Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, valabil începând cu anul școlar 2024-2025.

Având în vedere cele expuse mai sus, precum și ținând cont de intenția de a organiza audieri parlamentare tematice în Comisia pentru românii de pretutindeni, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1.Care este stadiul concret al demersurilor inițiate până în prezent (planificare, studiu de fezabilitate, negocieri bilaterale) pentru deschiderea unor unități de tip „școală românească” la sediile diplomatice / culturale ale României în comunitățile istorice românești sau în cele cu populație românească semnificativă din diaspora?

2. În ce țări sunt avute în vedere astfel de școli, pe ce criterii au fost selectate localitățile / comunitățile prioritare și care este calendarul estimativ de implementare (etapele planificate, termene, responsabilități)?

3. Care este bugetul prevăzut la nivel central (MAE, ME, DRP) și/sau local (ambasade, instituții culturale) pentru finanțarea acestor școli sau programe de cursuri de limbă, cultură și civilizație românească?

4. Ce ordonanțe, protocoale, memorandumuri sau convenții bilaterale sunt (sau urmează să fie) încheiate cu statele-gazdă pentru recunoașterea și funcționarea acestor școli sub egida României, în conformitate cu legislația locală, și (dacă este cazul) ce obstacole întâmpină aceste demersuri?

5. Cum se asigură recrutarea și remunerația cadrelor didactice care urmau să predea în aceste unități, având în vedere că unii dintre ei ar putea fi detașați din țară, iar alții proveni din comunitățile locale?

6. Ce mecanisme de coordonare interministerială (MAE, ME, DRP) sunt prevăzute sau au fost deja instituite pentru monitorizarea, evaluarea și susținerea acestui program educațional în comunitățile istorice românești și diaspora?

7. Cum se va asigura transparentizarea informațiilor privind punerea în aplicare a articolului 61 –  inclusiv în ce formă autoritățile vor publica rapoarte, indicatori și situația proiectelor –  pentru ca românii din afara granițelor să cunoască demersurile și drepturile lor?

8. În ce măsură prevederea articolului 61 se va corela cu alte instrumente legislative și strategice (de exemplu, politica pentru românii de pretutindeni, strategiile culturale etc.), astfel încât să se evite suprapuneri sau disfuncționalități între ministere și instituții?

Vă rog ca în răspunsurile dumneavoastră coordonate interinstituțional și prezentate în scris, să comunicați și copiile documentelor strategice, planurilor interministeriale și acordurilor de principiu deja semnate sau preconizate, pe care le considerați relevante pentru înțelegerea integrală a modului de aplicare a art. 61 din Legea 198/2023.

Orice alte informații sau documente relevante privind acest subiect – inclusiv corespondența diplomatică, avizele, studiile de fezabilitate sau demersurile efectuate – sunt binevenite și vor contribui la clarificarea acestei situații de interes major pentru românii din comunitățile istorice și diaspora.

The post Dumitrescu Cristina Gabriella – Întrebare – Stadiul implementării articolului 61 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 privind școlile românești din afara granițelor țării și cursurile de limbă, cultură și civilizație românească pentru diaspora. appeared first on AUR.