Mai grav este că această achiziție ilustrează perfect filosofia dezastruoasă care domină politica de apărare a României de ani de zile: cumpărăm aproape totul din exterior, trimitem miliarde peste graniță și ne prefacem că dezvoltăm capacități naționale.

România are șantiere navale care construiesc nave militare și platforme navale complexe pentru clienți internaționali. Inginerii, muncitorii și specialiștii români demonstrează că pot livra produse competitive pe piețele externe. Cu toate acestea, când vine vorba despre înzestrarea propriei flote, statul român preferă să transforme industria națională într-un simplu spectator.

Același model îl vedem și în alte programe strategice. Ni se vorbește despre fondurile SAFE, despre reînarmarea Europei și despre necesitatea creșterii cheltuielilor de apărare. Dar câți dintre acești bani se întorc în economia românească? Câte locuri de muncă creează în România? Câte capacități industriale dezvoltă aici?

În schimb, vedem miliarde de euro direcționate către mari grupuri industriale din afara țării. Vedem contracte uriașe care alimentează economiile altor state, în timp ce industria românească de apărare este tratată ca o anexă fără importanță. Rheinmetall primește contract după contract, fabrici din alte state primesc comenzi după comenzi, iar România rămâne cu promisiunea unor beneficii indirecte care aproape niciodată nu se materializează la nivelul prezentat inițial.

Dacă tot împrumutăm bani și angajăm miliarde de euro în numele securității naționale, de ce aceste investiții nu consolidează în primul rând capacitatea industrială a României? De ce șantierele navale românești, uzinele românești și industria românească de apărare sunt împinse pe plan secund, în timp ce alte state își dezvoltă propriile economii folosind inclusiv contribuția financiară a României?

Iar cei care vin astăzi să ne explice cât de importantă este securitatea națională sunt exact cei care au semnat și promovat aceste decizii. Achiziția corvetei a fost împinsă politic de administrația care conduce astăzi România, cu susținerea ministrului Apărării de atunci, Ionuț Moșteanu, care a prezentat contractul drept un succes strategic, deși chiar documentele publice arătau că armamentul și sistemele suplimentare urmau să fie integrate ulterior.

Astăzi, Nicușor Dan vorbește despre apărare, iar oamenii care au gestionat aceste programe ne cer să avem încredere. Dar încrederea nu se construiește pe conferințe de presă și fotografii oficiale. Se construiește atunci când fiecare euro cheltuit pentru apărare întărește și securitatea României, și economia României.

Până când vom continua să acceptăm ca miliarde de euro din banii românilor să plece în afara țării, în timp ce industria românească este ignorată? Până când vom continua să cumpărăm echipamente fără să dezvoltăm capacități de producție și mentenanță aici, în România?

AUR susține o armată puternică și modernă. Dar o armată puternică nu se construiește doar prin contracte externe. Se construiește și prin investiții în industria românească, în șantierele românești, în inginerii români și în capacitatea României de a produce pentru propria sa securitate. Altfel, riscăm să rămânem exact ceea ce am fost prea mult timp: o piață de desfacere pentru alții și un stat care plătește nota de plată fără să culeagă beneficiile economice ale propriilor investiții”, a declarat Fabian Radu, deputat AUR.

The post Fabian Radu (deputat AUR): „România cumpără nave fără armamentul complet integrat, în timp ce industria românească este lăsată să moară” appeared first on AUR.

Un lucru despre care guvernanții nu vorbesc însă se referă la costul efectiv pe care acest împrumut îl va presupune asupra finanțelor statului. Conform datelor oficiale, țara noastră va împrumuta 16,68 miliarde de euro și urmează să returneze Bruxelles-ului 32,05 miliarde de euro (adică dublu). Aceste sume sunt împărțite astfel:

1) Principalul brut în valoare de 16,68 miliarde de euro va fi rambursat în tranșe egale de aproximativ 556 de milioane de euro anual în intervalul 2035–2071;

2) Dobânda de 3% anual va însuma 15,37 de miliarde de euro și ea începe să fie plătită de anul acesta. Deci, România ar urma să plătească dobândă la împrumutul SAFE peste 500 de milioane de euro în 2026.

„Cu bună știință, guvernanții au încercat să ascundă românilor costurile reale ale împrumutului SAFE, sperând eventual că oamenii vor percepe că discutăm despre fonduri europene nerambursabile. În realitate, costurile creditului angajat de Guvern reprezintă dublul sumei împrumutate, adică peste 32 de miliarde de euro. Vorbim de aproape 1.700 de euro pentru fiecare cetățean care trăiește astăzi în România”, a declarat Niculina Stelea, senator, secretar executiv al Senatului

Din păcate, acestea nu sunt însă costurile totale ale împrumutului SAFE. Realitatea este că România, cu un deficit bugetar excesiv și cu o datorie publică de peste 60%, trebuie să se împrumute ca să plătească inclusiv dobânzile care au început să curgă la acest împrumut. Deci, până în 2071 (momentul în care ar trebui să achităm efectiv datoria astfel creată), România va trebui să împrumute sume foarte mari de bani pentru a acoperi acest cost de 32,05 miliarde de euro. La o dobândă medie de 7% (valoare mai mică decât cea din acest moment), costurile totale de rostogolire a acestei sume până în 2071 s-ar ridica la 50,19 miliarde de euro.

„Programul SAFE nu este gratis. Mai mult, el nu va costa România 16,68 miliarde de euro. Nici măcar 32,05 miliarde de euro. Vom ajunge, cu dobânzi pentru rostogolirea creditului angajat, la o valoare totală aproximativă de 82,24 de miliarde de euro până în anul 2071. Poate părea o sumă foarte mare care se va plăti peste mult timp. Realitatea este însă că, din cauza faptului că începem deja să plătim dobânzile și trebuie să le rostogolim cumva, aceste costuri se vor vedea imediat în buget. În 2026, plătim dobânzi de 500 de milioane de euro către Bruxelles, dar pe care trebuie să le rostogolim prin alte împrumuturi, ceea ce înseamnă costuri suplimentare de alte 35 de milioane de euro. Sunt cifre care sunt ascunse de cetățeni, dar care au un impact considerabil asupra bugetului de stat și, implicit, asupra măsurilor de austeritate pe care Executivul trebuie să le ia”, a mai spus senatorul AUR Niculina Stelea.

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Costul real al împrumutului SAFE va fi de cinci ori mai mare decât suma împrumutată” appeared first on AUR.

„Astăzi, în plenul Camerei Deputaților, au fost prezenți elevi de la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, cu rezultate extraordinare. Performanța trebuie susținută, iar acești elevi trebuie încurajați. Ar fi fost bine ca reprezentanții Guvernului Bolojan să acorde către acești copii care fac performanță măcar 5% din contractul pe care l-au încheiat cu Digi, în valoare de 196 de milioane de euro”, a declarat deputatul AUR Bogdan Velcescu.

Parlamentarul AUR a atras atenția că există soluții legislative concrete pentru sprijinirea elevilor de excepție, însă acestea au fost respinse de majoritatea parlamentară. Un exemplu este proiectul de lege Pl-x nr. 769/2022, inițiat de deputatul AUR Dumitrina Mitrea, care urmărea instituirea unui mecanism prin care elevii cu rezultate deosebite la concursuri, olimpiade și competiții internaționale să beneficieze de sprijin financiar pentru participarea la aceste evenimente.

Potrivit expunerii de motive, inițiativa legislativă avea ca obiectiv eliminarea situațiilor în care elevii și familiile acestora sunt obligați să suporte din propriile resurse costurile transportului, cazării și participării la competiții internaționale, deși acești tineri reprezintă România și contribuie la prestigiul țării prin performanțele lor. Cu toate acestea, proiectul a fost respins, iar problema lipsei de finanțare pentru elevii performeri a rămas nerezolvată.

Bogdan Velcescu consideră că situația prezentată de elevii aflați astăzi în Parlament demonstrează că respingerea acestui proiect a fost o greșeală. În opinia sa, statul trebuie să garanteze prin lege sprijinul acordat tinerilor performeri, nu să lase participarea acestora la competiții internaționale la discreția sponsorizărilor sau a colectelor publice.

„Sunt bani pentru orice alte lucruri, dar nu pentru educație, nu pentru cercetare și cu atât mai puțin pentru deplasarea acestor tineri în străinătate, pentru a reprezenta România, în condițiile în care s-au dus acolo în calitate de învingători.

Pentru asta nu găsim bani. În schimb, domnul Bolojan găsește de fiecare dată posibilitatea de a aloca sute și sute de milioane de euro către interese străine, către interesele altora”, a declarat deputatul AUR Bogdan Velcescu.

The post Bogdan Velcescu (deputat AUR): „Guvernul Bolojan găsește 196 de milioane de euro pentru contracte controversate, dar nu găsește bani pentru elevii care fac cinste României” appeared first on AUR.

Acesta avertizează că legislația adoptată în numele urgențelor europene permite atribuirea unor contracte de amploare fără licitație și creează situații care, în opinia sa, sunt incompatibile cu principiile unei democrații funcționale.

„It`s all about money and control!

Guvernul Bolojan i-a atribuit firmei DIGI România un contract în valoare de 196,00 milioane euro, în cadrul programului SAFE. Obiectul contractului îl constituie dezvoltarea unei platforme integrate de tip LLM pentru securitate cibernetică.

Este legal acest contract? Ei bine, prin programul SAFE s-au acordat contracte, fără licitație, în valoare de 16,8 miliarde de euro, bani pe care România îi împrumută de la UE și pentru care va plăti , timp de 35 de ani (cu o perioadă de grație de 10 ani) o dobândă pe care nu o cunoaște nimeni acum (azi este 3,4%). Deci, coaliția PSD-PNL-USR-UDMR a făcut legi speciale pentru ca guvernul Bolojan să poată atribui aceste contracte fără licitație.

Este moral acest contract? Ei bine, aici lucrurile care trebuie analizate sunt următoarele:
– principalul acționar al DIGI, Zoltan Teszari este un orădean, la fel ca premierul Bolojan și la fel ca persoana care a decis aceste contracte, Mihai Jurca, șeful cancelariei premierului
– DIGI România nu este un furnizor (re)cunoscut de soluții de tip LLM pentru securitate cibernetică și nici nu știm ce capacitate de integrare are
– există, în România, alți furnizori recunoscuți pentru experiența și profesionalism în acest tip de soluții, de la marile companii de profil precum SAP sau Oracle, Microsoft, SO Development, Google (Deep Mind), Amazon, Meta AI, Anthrop/c, Open AI, până la compania locală Bitdefender .

Pentru ce a primit DIGI acest contract? Pentru o soluție LLM pentru securitate cibernetică . Ce este acest LLM : un Model de Limbaj Larg (LLM) este un tip de algoritm de învățare profundă care poate înțelege, genera, traduce și raționa cu limbajul uman. Antrenați pe seturi de date masive constând din text din cărți, site-uri web, lucrări științifice și multe altele, LLM-urile învață modele în limbaj care le permit să îndeplinească o gamă largă de sarcini, cum ar fi:
generarea și completarea textului, rezumare, traducere, analiza probabilităților , generarea codului, AI conversațional. Vorbim, adică, de supravegherea spațiului virtual și chiar de intervenții guvernamentale în acest spațiu – pentru asta este acest contract.

Acum să privim de sus acest contract: guvernul îi atribuie, fără licitație, un contract de 1 miliard de lei unei firme deținute în principal de un concitadin al premierului, într-un domeniu în care firma respectivă are o experiență fie inexistentă, fie necunoscută, pentru a realiza un produs care privește controlul spațiului public de exprimare.

Iată cum, legile date sub pretextul urgenței venită de la UE au creat situații în mod normal inacceptabile într-o democrație”, a declarat Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Guvernul îi atribuie, fără licitație, un contract de 1 miliard de lei unei firme deținute în principal de un concitadin al premierului” appeared first on AUR.

În loc să își asume responsabilitatea, politicienii regimului au ales în mod aberant și diversionist să arunce vina asupra AUR. Însă ei au puterea de decizie, nu AUR. Este responsabilitatea lor să ia măsuri pentru asigurarea securității naționale, pentru protejarea vieții și proprietăților românilor. AUR nu are nicio putere.

Este specific regimurilor autoritare, cum este cel aflat la putere, de a arunca toate relele pe seama opoziției.

Necesitatea înzestrării armatei române cu drone și antidrone a devenit evidentă pentru orice observator de bun-simț, nu doar pentru un expert militar din anul 2019, de când rebelii Houthi au paralizat jumătate din capacitatea de rafinare a Arabiei Saudite. În anul 2020, dronele au fost principala armă cu care Azerbaidjan a învins Armenia.

Regimul a ales să ignore noul mod de ducere a războiului și nu a făcut achizițiile necesare apărării țării de drone. În schimb, de la evenimentele menționate și până în prezent, regimul nu a înzestrat armata cu drone, antidrone și alte dotări specifice apărării antiaeriene, deși a făcut în acest interval de timp achiziții militare de 10 miliarde de euro fără transparență și fără licitație!

Motivația achizițiilor de 10 miliarde de euro nu a fost apărarea națională, ci acordarea de favoruri unor state străine. De asemenea, din moment ce achizițiile au fost făcute discreționar, fără licitație, putem avea suspiciunea rezonabilă că avem de a face cu infracțiuni din spectrul fenomenului corupției.

Pentru că năravul din fire nu are lecuire, regimul intenționează să cheltuiască peste 12 miliarde euro împrumutați din programul SAFE tot fără licitație și tot fără transparență.

La fel ca și în ultimii 7 ani, de când a devenit evident și pentru profani că dronele au devenit noul mod de ducere a războiului, pentru achizițiile de drone s-a alocat o sumă derizorie față de totalul achizițiilor din SAFE.

La fel ca și în ultimii 7 ani, achizițiile din SAFE nu sunt dictate de interesul național, ci de interesul companiilor străine și de comisioane.

Regimul să explice cum pot apăra cerul României de atacul dronelor vehiculele blindate de luptă pentru infanterie de la firma germană Rheinmetall, în valoare de 3,3 miliarde euro, sau cum pot apăra cerul patriei navele de patrulare și de scafandri comandate de la aceeași firmă, Rheinmetall?

Și de când au devenit necesare aceste nave, din moment ce marina militară avea în vedere de mai mult timp nave de alt tip și anume corvete și fregate?

Pentru a scăpa de răspundere, dar și pentru a demoniza opoziția, în stilul regimurilor autoritare, politicienii coaliției au tupeul incredibil de a învinovăți AUR, care, pasămite, ar fi votat împotriva doborârii dronelor străine.

Minciunile sfruntate ale regimului care are ca doctrină de guvernare minciuna, sunt ușor de dezmințit.

Legea privind doborârea dronelor pe timp de pace a venit în parlament în februarie 2025. Însă legea respectivă a figurat în programul de guvernare a Guvernului Ciolacu și a făcut parte ca anexă din Hotărârea Parlamentului României de învestire a Guvernului Ciolacu.

PSD și PNL să răspundă de ce și-au încălcat propriul program de guvernare și de ce au încălcat Hotărârea Parlamentului României, refuzând să promoveze proiectul de lege respectiv timp de un an și opt luni, în timp ce dronele continuau să cadă pe teritoriul României.

Partidele care controlau 70% din parlament se expun ridicolului pretinzând că nu au putut adopta o lege din cauza AUR, care, în legislatura trecută, reprezenta 10% din Parlament.

AUR s-a pronunțat în februarie 2025 împotriva proiectului de lege pentru că era prost scris și din acest motiv la partea privind comanda străină erau confuzii care puteau afecta suveranitatea națională.

Chiar și după adoptarea legii respective, aceasta tot nu intrase în vigoare. La mai mult timp după ce fusese depășit termenul prevăzut în lege, ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu de la USR, justifica întârzierea, spunând că nu erau gata normele metodologice de aplicare a legii.

Îi invităm pe reprezentanții Guvernului demis Bolojan și pe reprezentanții USR să explice cum anume i-a împiedicat AUR să adopte normele respective.

În realitate nici nu au existat norme, iar incompetentul ministru Ionuț Moșteanu habar nu a avut ce guvernează. În lege nu se spune despre adoptarea de norme, ci despre semnarea de ordine comune de miniștri ale MApN cu MAI, SRI și alte instituții.

În loc să își asume consecințele și să ia măsuri pentru apărarea suveranității naționale, a vieții și proprietății românilor, reprezentanții regimului s-au găsit să acuze în mod inept și iresponsabil AUR că nu ar fi condamnat Rusia în comunicatul său, de parcă urgența și gravitatea situației ar depinde de un comunicat al opoziției și nu de deciziile puterii, care preferă să politizeze evenimentul, în loc să își asume răspunderea și să ia decizii în urma accidentului.

AUR este un partid responsabil și așteaptă mai întâi cercetarea la fața locului și raportul de expertiză mai înainte de a condamna agresorul, indiferent dacă este Rusia sau alt stat. Este aberant să atribui originea dronei din motive ideologice și nu în urma cercetării la fața locului care se efectuează în prezent de către reprezentanții autorităților.

Având în vedere că în cauză procurorii au deschis un dosar penal, acuzațiile politico-ideologice pot fi interpretate și ca un amestec necuvenit al politicienilor în cercetarea penală.

Amintim că recent un avion românesc care apăra cerul Estoniei a doborât o dronă care s-a dovedit a fi ucraineană.

Această criză de securitate se petrece în timp ce România nu are guvern și regimul nu se grăbește să numească altul din motive politicianiste și neconstituționale.

Acest regim trebuie să plece pentru că a devenit un pericol existențial pentru România. Unica ieșire este organizarea de alegeri anticipate, la care poporul român să își poată exercita voința suverană!

The post Securitatea națională a fost subminată grav de iresponsabilitatea și incompetența regimului aflat la putere appeared first on AUR.

Pentru a liniști populația, guvernul Ilie Bolojan a spus că acest împrumut are un cost foarte mic, cu dobânzi de 3% și va fi plătit în mulți ani de acum înainte. Teoretic, UE va încasa niște dobânzi egale cu dobânzile la care se împrumută ea însăși.
Numai că, surpriză! dobânda nu e chiar 3%. De fapt, ieri piața a închis cu o dobândă de 3,49%. Anuală. Și , de fapt, după octombrie 2022, dobânda la împrumuturile UE pe 10 ani (nu pe 45 de ani, așa ceva încă nici nu este emis!) au tot fost binișor peste 3%.

De fapt, astăzi nimeni nu știe la ce dobândă vom rambursa creditul luat de la UE pentru a cumpăra mașini germane. Astăzi, ceea ce știm din ultima comunicare publică este că UE are o datorie totală de 784, 06 miliarde de euro la 10 martie 2026, atunci când se împrumutase doar jumătate din cei 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Dar datoria totală a UE este în creștere rapidă, căci se vor mai adăuga încă 45 de miliarde pentru Ucraina, apoi 150 de miliarde de euro pentru SAFE, plus nevoile uriașe de împrumut ale UE pentru cadrul financiar multianual 2028-2034.

Dobânda la care UE se împrumută, ca și dobânda pe care noi o vom plăti către UE nu are cum să mai scadă , ci doar să crească de acum încolo! De ce ? din două motive cât se poate de evidente:

1. Datoria UE crește rapid.

2. Economia UE crește mult mai încet decât crește datoria UE.

Mai pe românește spus, guvernul Marcel Ciolacu va fi un econom în raport cu Comisia Europeană condusă Ursula von der Leyen. Sau, cu cifrele pe masă, Ciolacu ne-a lăsat cu o datorie de 200 de miliarde de euro la venituri anuale de vreo 140 de miliarde de euro, în vreme ce Comisia von der Leyen ne va lăsa cu datorii de peste 1000 de miliarde de euro la venituri anuale de sub 200 de miliarde de euro.

Iată, de exemplu, evoluția dobânzilor din ultimii 10 ani pentru obligațiunile UE cu maturitate de 10 ani, cele cu maturitate 45 de ani nefiind niciodată emise și probabil că nici nu se vor emite. De aici se observă că, odată cu creșterea datoriei acumulată de UE pentru plata imensului buget paralel numit Mecanism de Redresare și Reziliență dobânzile s-au cam triplat”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Pericolul din spatele programului SAFE este costul dobânzilor!” appeared first on AUR.

Senatorul AUR a vorbit despre necesitatea refacerii platformelor industriale militare din țară, despre rolul Statului Major al Apărării în definirea strategiei militare și despre implicațiile economice și politice ale programului SAFE.

Totodată, Mircia Chelaru a afirmat că România ar trebui să își consolideze capacitatea internă de producție și să adapteze armata la noile tipuri de conflict și tehnologii moderne.

„Cupola concluziei a fost exprimată de către domnul Dungaciu. Eu nu m-aș opri doar la cele 7 sau 8 programe care au fost atribuite direct către Rheinmetall, ci am să vă scot în evidență de ce AUR este foarte alarmat din perspectiva validității și a legitimității acțiunilor acestui guvern în domeniul SAFE.”

„În primul rând, SAFE a apărut ca o decizie suprastatală a Uniunii Europene în 27 mai 2025, pentru armarea Europei în vederea capabilităților sale de a duce un război în 2030.”

„Deci de la bun început, nu este un plan național. El trebuia cumva preluat de către statul român și compilat cu necesitățile și cu obligațiile statului român, față de națiunea română.”

Senatorul AUR a criticat și transferul atribuțiilor către Cancelaria primului ministru.

„S-a plecat de la bun început printr-o gravă opțiune de a transfera atribuțiile de autoritate a primului ministru către un organism administrativ al guvernului. Cancelaria primului ministru nu este autoritate politică și nici administrativă, din perspectiva Constituției.”

„Și a pus sub comanda unui cancelar, prieten de toartă, de la Bihor, 7 instituții de forță ale României, inclusiv colaterale, SRI, SIE, etc. Deci, cu totul nepermis.”

Mircia Chelaru a susținut că actualele programe de înzestrare nu răspund noilor realități ale războiului modern.

„La ora actuală ce avem aici? Punerea în aplicare a unui plan retro, de vreo 10 ani, în care investim bani în aceleași tipuri de platforme grele, victime ușoare ale noului tip de război: dronă-antidronă – sistem AI contra sistem AI.”

„Deci de aici lipsește tocmai viziunea și este o groapă de aruncat banii.”

Senatorul AUR a subliniat că formațiunea nu este împotriva modernizării armatei române.

„Nu suntem împotriva armării armatei. O armată bine instruită și bine dotată reprezintă prima treaptă de descurajare a oricărui inamic.”

„Cea mai mare forță a unei națiuni în domeniul Apărării este voința națiunii de a lupta.”

Mircia Chelaru a cerut refacerea industriei naționale de apărare și a platformelor militare din țară.

„Am întrebat, la un moment dat, de ce, dle ministru, nu alocați din acei 8,9 sau 9,3 miliarde de euro, cel puțin 2,5-3 miliarde de euro să refacem acele facilități care zac la ora actuală.”

„Adică să refacem platforme de pregătire și de fabricare a MLI-urilor la Mârșa, a armamentelor anti tanc la Plopeni, a artileriei la Oțelu Roșu, etc.”

„Pregătiți platformele, pregătiți oamenii, că vă vin oamenii de afară, aducem românii de acolo și îi pregătim un an, îi facem constructori de armamente naționale proprii și să dăm și la alții după aceea.”

În discursul său, senatorul AUR a criticat dependența de importuri și lipsa unei strategii naționale reale.

„Ce am spus eu că este acest plan? Așa se traduce: supune-te, cumpără și plătește!”

„Este inadmisibil ca o strategie a unui guvern care se consideră pro european, dar mai puțin pro român să supună România unei asemenea umilințe.”

„Ministerul Apărării prin Statul Major al Apărării trebuie să regândească structura forțelor și să le pregătească pentru noua fizionomie de ducere a războiului.”

Mircia Chelaru a afirmat că poziția AUR nu este împotriva Europei, ci împotriva modului în care este implementat programul SAFE.

„Iată de ce poziția noastră nu este împotriva unui program de tip SAFE. Este împotriva unui program de tip plătește, supune-te și taci!”

„Nu suntem împotriva Europei, așa ne plasează ei, dar nu! Nu poți să fii un bun pro european fără să fii mai întâi un bun român!”

În final, senatorul AUR a avertizat asupra implicațiilor economice și strategice ale programului SAFE.

„Suspectăm că SAFE-ul în plan european, pentru rechinii economici este un bussiness uriaș, însoțit de influențe majore de tip lobby. Cine va plăti? Copiii și copiii copiilor noștri, pentru ce? Pentru tehnică și tehnologie care peste 10 ani ies din uz”.

The post Mircia Chelaru (senator AUR): „Poziția noastră nu este împotriva unui program de tip SAFE. Este împotriva unui program de tip plătește, supune-te și taci!” appeared first on AUR.

România se împrumută în total cu aproape 17 miliarde de euro, o datorie care va apăsa generații întregi.

Nimeni, nici Ministerul Apărării, nici Ministerul Finanțelor nu ne-a pus în față calculul exact al costului total cu dobânzile, de exemplu. Am ridicat întrebările acestea public înainte de intrarea în comisie și apoi, bineînțeles, în comisie.

De ce primim documentele cu mai puțin de 24 de ore înainte de ședință? Le-am primit luni seara la 19:22, iar marți la 10 dimineața trebuia să votăm.

80 de pagini cu date tehnice, fără timp pentru analiză, fără timp pentru discuții cu specialiștii. De ce peste 50% din bani merg într-o singură țară? Germania. De ce peste 50% merg la o singură companie? Rheinmetall. Polonia se împrumută 43 de miliarde prin SAFE și folosește peste 70% pentru propria industrie de apărare, pentru fabricile poloneze, pentru tehnologie poloneză, pentru locuri de muncă poloneze.

Ei bine, la noi, în România, nu avem nicio garanție similară. Nu se spune câte contracte vor reveni firmelor cu capital românesc.

Nu se spune ce investiții reale rămân la noi în țară, ce capacitate națională construim pentru viitor. Nu se spune clar care este transferul tehnologic.

Au existat negocieri prealabile cu mai multe firme din mai multe țări care au fost termenii. Pe ce bază au fost selectate firmele pentru contractele atribuite prin negociere directă?

Ministrul Miruță nu a răspuns clar la aceste întrebări. În continuare vom cere accesul la documentele care au stat la baza acestei decizii.

Vom cere transparență, că așa e firesc. Nu putem să fim de acord cu un plan de achiziții de aproape 17 miliarde. Aprobat peste noapte, fără niciun fel de analiză bazată pe documente concrete și fără răspunsuri la întrebări.

Nu ne-am opus Armatei, a se înțelege foarte bine. Ne-am opus modului în care se cheltuiesc și se împrumută banii românilor, cu care nu mai putem să fim de acord.

De aceea, eu și colegii mei din AUR ne-am abținut”, a declarat Ramona Bruynseels, deputat AUR.

The post Ramona Bruynseels (deputat AUR): „România se împrumută în total cu aproape 17 miliarde de euro prin SAFE, o datorie care va apăsa generații întregi” appeared first on AUR.

Aici este întreaga problemă. Aveam capacitate. Aveam oameni. Aveam nevoie. Aveam și acces la finanțare. Și totuși, nu am făcut nimic.

Decizia Adunării Creditorilor din 6 aprilie nu este decât punctul final al unei lungi serii de ezitări și refuzuri. Falimentul înseamnă oprirea activității, lichidarea companiei și trimiterea acasă a sute de oameni. Pentru ei, nu este o procedură juridică. Este sfârșitul unei stabilități construite în ani.

Statul nu poate invoca lipsa de control. Este acționar majoritar. A avut toate instrumentele necesare pentru a interveni. Nu a făcut-o.

Și nu vorbim despre o unitate industrială oarecare. Vorbim despre o infrastructură strategică, într-un context în care securitatea la Marea Neagră este o realitate, nu un scenariu. România are nevoie de flotă modernă, de mentenanță, de capacitate de producție navală.

Toate acestea puteau fi legate într-un program coerent: comenzi multianuale pentru Marina Română, extinderea producției pentru alte state NATO, utilizarea fondurilor europene pentru dezvoltare industrială.

În loc de asta, alegem varianta cea mai simplă și cea mai costisitoare pe termen lung: cumpărăm. Cumpărăm nave, în timp ce închidem șantiere. Cumpărăm tehnologie, în timp ce pierdem specialiști. Cumpărăm din exterior, în timp ce distrugem capacități interne. Aceasta nu mai este doar o eroare economică. Este o decizie strategică greșită.

Guvernarea PSD-PNL-USR-UDMR nu poate spune că nu a știut. A știut. A avut toate datele. A ales, însă, să nu facă nimic. Iar rezultatul este acum vizibil: România pierde nu doar locuri de muncă, ci și capacitatea de a produce pentru ea însăși.

În contrast, programul AUR propune explicit reindustrializarea României, nu ca slogan, ci ca direcție concretă de guvernare. Asta înseamnă utilizarea capacităților existente, relansarea comenzilor de stat către industria românească și crearea unui lanț economic intern care să păstreze valoarea aici, nu să o exporte sub formă de dependență.

Înseamnă exact ceea ce nu s-a făcut la Mangalia: să legi nevoia statului de capacitatea proprie de producție.

Pentru că oamenii care pleacă astăzi din șantiere nu sunt o problemă socială, ci o resursă strategică pierdută. Iar un stat care își pierde specialiștii și infrastructura nu mai poate vorbi despre dezvoltare, ci doar despre supraviețuire.

Reindustrializarea nu este opțională. Este singura cale prin care România poate redeveni relevantă economic și strategic. România nu duce lipsă de resurse. România nu duce lipsă de oameni. România duce lipsă de decizie”, a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.

The post Eduard Koler (deputat AUR): „Falimentul de la Mangalia nu este o întâmplare. Este o alegere” appeared first on AUR.

În legătură cu lipsa legitimității și a transparenței privind contractarea împrumutului, amintim că la data de 30 aprilie 2025 când Ilie Bolojan nu avea nicio legitimitate, fiind doar președinte interimar, cu ocazia ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării a făcut anunțul privind formarea grupului de lucru care urma să pregătească aplicația României pentru accesarea creditului.

Potrivit prevederilor instrumentului SAFE, planurile de investiții în apărare vor fi transmise Consiliului European până la data de 30 noiembrie 2025 și în ianuarie 2026 va fi adoptarea de către Consiliul European a planurilor de implementare.

Așadar, se fac demersurile privind obținerea împrumutului în condițiile lipsei totale de transparență. În prezent nu știm concret ce anume vom cumpăra de 16,7 miliarde euro și nici nu știm ce dobândă se va plăti pentru acest credit, ceea ce este inacceptabil.
Amintim Guvernului că potrivit Legii 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate, informațiile privind cheltuirea banilor publici nu pot fi clasificate.

Respingem ideea conform căreia creditul va fi contractat de România în condiții așa-zis avantajoase. Acest credit se va adăuga la datoria externă a României, care deja a ajuns la limita maximă admisă de Tratatul European, de 60% din Produsul Intern Brut.

Dobânda la acest împrumut, despre care amintim că este necunoscută, este totuși o dobândă de pe piețele financiar-bancare sau mai mare, din moment ce președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen a motivat refuzul a 9 state membre UE din totalul de 27 state de a accesa împrumuturile din instrumentul SAFE, prin faptul că cele 9 state vor găsi credite cu dobânzi mai mici decât cele din SAFE.

De asemenea, având în vedere experiența prezentului, atunci când România va începe să plătească rata la împrumut și dobânda nu va avea bani, așa că se va împrumuta cu cea mai mare dobândă din Europa, cum face și în prezent, pentru a plăti rata respectivă. De aceea considerăm termenul de “condiții avantajoase” pentru finanțarea din SAFE ca fiind pur politic și neavând acoperire în fapte, în cazul României. Și pentru creditul SAFE vom plăti tot cele mai mari dobânzi din Europa.

Pentru a face acceptabil împrumutul din SAFE pentru opinia publică, din acești bani se vor finanța nu doar cumpărăturile de armament, ci și finalizarea autostrăzilor A 7 și A 8, cu scopul creșterii mobilității militare.

În cazul României respingem ideea că împrumutul de la SAFE ar fi atractiv pentru că s-ar finanța și infrastructura. Iresponsabilitatea și incompetența Guvernului au făcut ca România să piardă finanțările din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) destinate realizării autostrăzilor A 7 și A 8.

Așadar, Guvernul pierde finanțări europene gratis, nerambursabile, pentru A 7 și A 8 și spune că în schimb va obține alte finanțări europene cu împrumut și cu dobândă.

Ca atare, invităm Guvernul să găsească finanțări europene nerambursabile pentru realizarea A 7 și A 8, în locul finanțărilor din PNRR pe care le-a pierdut din incompetență.

Considerăm că nivelul sumei, de 16,7 miliarde euro este nefiresc de ridicat și plasează România pe locul 2 între țările care vor accesa instrumentul SAFE. Nu înțelegem de ce România, cu deficit bugetar excesiv, cel mai mare din Europa și cu o datorie externă care va depăși criteriile de la Maastricht odată cu contractarea creditului SAFE, va împrumuta mai mulți bani decât Franța și Italia sau de ce va împrumuta o sumă de 17 ori mai mare decât Spania, care va accesa doar 1 miliarde de euro din finanțarea SAFE. Amintim și că 9 dintre cele 27 state membre UE au ales să nu recurgă la împrumuturile din SAFE”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorului AUR): „Vor să bage România în faliment. AUR nu le permite!” appeared first on AUR.