Sărbătorim românii din diaspora și comunitățile istorice românești.

Acei români care care, din diferite motive, nu mai trăiesc între granițele țării, dar care sunt mândri că sunt români și poartă tricolorul în suflet oriunde s-ar afla.
Cultura, limba, istoria, tradițiile românești, rugăciunea, spusă în biserică în limba română, ne definesc și ne unesc.

Știu că voi duceți zi de zi în suflet dorul de casă, de familii, de sărbătorile noastre frumoase, dar tot voi duceți o parte de românism oriunde trăiți, munciți și studiați. Și o faceți cu demnitate.

Sunteți mulți, sunteți milioane departe. O a doua Românie.

Vă rog să nu uitați niciodată cine sunteți și faptul că oriunde bate o inimă de român este România!”.

The post Cristina Dumitrescu, senator AUR, președinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni: “La mulți ani, români de pretutindeni! Oriunde bate o inimă de român este România!” appeared first on AUR.

Domnului Daniel-Ovidiu DAVID, ministru al Educației

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 12.03.2025

Obiectul întrebării: Reiterarea întrebării parlamentare nr. 60A/28-01-2025, având ca obiect numărul burselor de studii oferite de România tinerilor români de pretutindeni în anul de învățământ 2024-2025

Stimate domnule Ministru,

Având în vedere faptul că termenul legal pentru primirea răspunsului la întrebarea parlamentară nr. 60A/28-01-2025, având ca obiect numărul burselor de studii oferite de România tinerilor români de pretutindeni în anul de învățământ 2024-2025, a expirat la 19 februarie 2025, fără a ni se solicita un termen suplimentar pentru examinare și fără a ni se prezenta un răspuns, reiterez întrebarea parlamentară și vă cer respectuos să-mi răspundeți prompt și explicit, în scris, indicând totodată motivele încălcării termenului legal pentru prezentarea răspunsului.

The post Robert Alecu – Reiterarea întrebării parlamentare nr. 60A/28-01-2025, având ca obiect numărul burselor de studii oferite de România tinerilor români de pretutindeni în anul de învățământ 2024-2025 appeared first on AUR.

Domnului Emil HUREZEANU, ministru al Afacerilor Externe

Domnului Daniel-Ovidiu DAVID, ministru al Educației și Cercetării

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 10.03.2025

Obiectul întrebării: Implementarea sprijinului pentru învățământul în limba română peste hotare

Stimați domni Miniștri,

Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 prevede, la art. 61, că Guvernul are obligația de a sprijini învățământul în limba română în țările unde trăiesc români de pretutindeni.

De asemenea, Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni subliniază importanța educației pentru comunitățile românești de peste hotare și respectarea legislației statelor respective.

Exorim opinia că o abordare coordonată și eficientă între cele două ministere este esențială pentru a susține educația în limba română în diaspora și pentru a promova valorile culturale românești.

În acest context, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1. Care sunt măsurile specifice pe care Ministerul Educației și Cercetării le implementează pentru a organiza unități de învățământ de tip „școală românească din afara granițelor țării”, așa cum permite legislația? În ce stadii se află aceste inițiative?

2. Ce colaborări concrete au fost și sunt în derulare între Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Afacerilor Externe, precum și cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, pentru a facilita înființarea acestor unități de învățământ în statele cu comunități românești istorice sau diasporale numeric semnificative?

3. Există un plan de acțiune clar pentru organizarea cursurilor de limbă, cultură și civilizație românească în cadrul acestor instituții, și cum sunt acestea integrate în Registrul special gestionat de Ministerul Educației și Cercetării?

Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.

Vă rog să transmiteți răspunsul dumneavoastră în scris.

The post Robert Alecu – Întrebare parlamentară – Implementarea sprijinului pentru învățământul în limba română peste hotare appeared first on AUR.

Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României

Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, ministru al Afacerilor Externe

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 10.03.2025

Obiectul întrebării: Poziția României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse în corelare cu Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră și Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991

Stimate domnule Prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

La 22 ianuarie 2024, președintele Vladimir Zelenski a semnat Decretul Președintelui Ucrainei nr. 17/2024, intitulat „Despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse”. Acest decret abordează o problemă considerată importantă pentru Ucraina în contextul geopolitic actual marcat de războiul ruso-ucrainean în desfășurare.

Decretul invocă încălcări grave ale drepturilor omului și ale drepturilor minorităților ucrainene din teritoriile istorice populate de ucraineni, aflate în prezent în componența Federației Ruse. Printre aceste teritorii președintele Zelenski numără trei regiuni istorice (Kuban, Starodubșcina, Slobojanșcina de Nord și de Est), situate în actualele regiuni Krasnodar, Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov ale Rusiei, regiuni care niciodată nu au făcut parte din Ucraina.

Documentul subliniază necesitatea protejării identității naționale, a drepturilor culturale, lingvistice și religioase ale ucrainenilor din aceste regiuni istorice, precum și combaterea politicilor de rusificare forțată și de represiune politică.

Decretul nr. 17/2024 prevede: „Cabinetul de Miniștri al Ucrainei va elabora, cu participarea experților internaționali, a reprezentanților Congresului Mondial al Ucrainenilor, a cercetătorilor și a publicului, și va prezenta Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei un plan de acțiune pentru păstrarea identității naționale a ucrainenilor în Federația Rusă, inclusiv pe teritoriile locuite istoric de aceștia (în zonele Kuban, Starodubsk, Slobojanshchyna de Nord și de Est din cuprinsul actualului ținut Krasnodar și al regiunilor Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov din Federația Rusă), care să prevadă, în special:

examinarea chestiunii colectării și studierii faptelor și dovezilor privind crimele comise împotriva ucrainenilor care trăiesc (au trăit) pe teritoriile Rusiei locuite istoric de etnici ucraineni, politica de rusificare forțată, represiunea politică și deportarea ucrainenilor, restaurarea și conservarea memoriei istorice, inclusiv înființarea unui centru pentru aceste probleme;

intensificarea activității de contracarare a dezinformării și propagandei Federației Ruse cu privire la istoria și prezentul ucrainenilor din Rusia și al tuturor popoarelor înrobite de aceasta, implicând cercetători, experți, reprezentanți ai comunității ucrainene din străinătate și ai organizațiilor ucrainenilor din străinătate în pregătirea și punerea în aplicare a evenimentelor menite să demonteze miturile rusești cu privire la Ucraina; dezvoltarea interacțiunii dintre ucraineni și popoarele ținute în captivitate de către Rusia;

asigurarea, în cooperare cu Academia Națională de Științe a Ucrainei, a pregătirii și difuzării în Ucraina și în lume a materialelor privind istoria de peste o mie de ani a statalității ucrainene, legăturile istorice dintre teritoriile locuite de etnici ucraineni și entitățile statului național ucrainean în diferite perioade istorice;

includerea în programele și manualele pentru instituțiile de învățământ a adevăratei istorii a etnicilor ucraineni în teritoriile locuite istoric de aceștia în cadrul Federației Ruse”.

De asemenea, președintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, a dispus prin Decretul nr. 17/2024 că „Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei ar trebui să se asigure că dispozițiile prezentului decret sunt luate în considerare la elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru interacțiunea Ucrainei cu comunitatea ucraineană mondială”.

Așa cum se cunoaște și cum este fixat într-un șir de documente oficiale ale României, mai multe teritorii istorice ale României (12 județe populate de români: Bălți, Cahul, Cernăuți, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Storojineț, Tighina și parțial Dorohoi (plasa Herța)), au fost ocupate de către URSS (al cărei confondator a fost Ucraina) și încorporate Ucrainei, ca urmare a aplicării prevederilor Protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, pact niciodată condamnat de către Ucraina. Ulterior aceste teritorii încorporate Ucrainei au fost partajate între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească, formată în baza RASS Moldovenești, înființată în 1924 de către Ucraina în scopul manifest de anexare a Basarabiei.

Astăzi teritoriile istorice ale României, populate de români și aflate în Ucraina sunt cuprinse în regiunile Cernăuți (fosta plasă Herța a județului Dorohoi, fostele județe Hotin, Cernăuți și Storojineț) și Odesa (fostele județe Ismail și Cetatea Albă și părți din fostele județe Tighina și Cahul).

Amintim că Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră se referă, între altele, și la următoarele: „Atitudinea de cedare a unor țări în fața politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbentrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Ținutul Herței şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pământuri românești.

Prin jertfa de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii românești continua să fie înstrăinate. 

Niciun fel de politică, nici chiar cea stalinistă de înstrăinare a populațiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conștiința apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Hertei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania își stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotărând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internațional.

În consecință, în numele poporului român, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Hertei, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii românești, acțiune care a reprezentat o încălcare brutala a suveranității, independentei şi integrității teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din U.R.S.S. a condamnat „semnarea Protocolului adițional al Tratatului din 1939… şi a altor înțelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor”, venind „în contradicție cu suveranitatea şi independenta unor state terțe”.

Împărtășim aprecierea din Hotărârea Congresului Deputaților din U.R.S.S., potrivit căreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forță asupra altor state, încălcând obligațiile juridice asumate față de acestea”.

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fățișe, expresia cea mai grava a încălcării moralei internaționale şi a dreptului internațional, cea mai condamnabilă conduită în relațiile internaționale.

Noile relații şi evoluțiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creează premise favorabile pentru identificarea modalităților vizând înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinței pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internațional. 

Parlamentul României afirma hotărât poziția sa de a aborda cu deplina responsabilitate această problemă. În acest sens, solicită Președintelui țării, Guvernului României, tuturor forțelor politice din țara noastră să acționeze în spiritul acestei declarații, în vederea împlinirii năzuințelor legitime ale populației din teritoriile românești, anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României își exprimă convingerea ca deplina afirmare a aspirațiilor legitime ale românilor – astfel cum istoria, justiția şi morala le consacra de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobila şi înălțătoare pentru toate forțele responsabile ale tarii, indiferent de opțiunea lor politica”.

De asemenea, amintim că, la 28 noiembrie 1991, Parlamentul României a adoptat, cu unanimitate de voturi, Declarația privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991, în care se spune, între altele: „Parlamentul României a luat cunoștința de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina.

Profund atașat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărî soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităților ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenta Republicii Ucraina.

Având în vedere ca acest referendum ar urma să se desfășoare şi pe teritoriile românești – Bucovina de Nord, Ținutul Herta, Ținutul Hotin, precum şi județele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declara solemn ca aceste teritorii au fost rupte din trupul tarii, iar Pactul RibbentropMolotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei şi sunt de drept ale României.”; „Parlamentul României reiterează atașamentul față de prevederile Actului final al Conferinței C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.”; „Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herta, Ținutul Hotin, precum şi în județele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecințele acestuia.

Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că aceasta recunoștință nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate. 

Parlamentul României se pronunță pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună a problemelor stabilirii unor relații de bună vecinătate şi colaborare între România şi Ucraina şi invită, în acest scop, o delegație parlamentară ucraineană urmează să efectueze o vizită la București, cât mai curând posibil.

Parlamentul României solicită guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.”.

Observăm că după intrarea în vigoare a Decretului președintelui Ucrainei nr. 17/2024 situația minorității române din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS s-a degradat simțitor. Printre principalele probleme pe care autoritățile ucrainene le creează în mod artificial/nejustificat se numără:

a) refuzul de a înregistra (admite în legalitate) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina înființartă la 25 august 2024;

b) perseverența Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, în speță a Ministerului Educației și Științei, în promovarea conceptului sovietic al moldovenismului antiromânesc, fapt ilustrat prin procesul aflat pe rolul instanțelor de contencios administrativ din Odesa în care 10 școli de cultură generală din localități cu populație preponderent românească se judecă pentru dreptul elementar de a trece procesul de învățământ de la așa-zisa „limbă moldovenească” la limba română;

c) introducerea interdicției ca elevii români din Ucraina să poată utiliza limba maternă în pauzele dintre ore în școlile de cultură generală din localitățile tradiționale românești trecute prin decizie administrativă de sus la limba ucraineană de predare;

d) opacitatea la desovietizare prin mențierea artificală a toponimiei rusoucrainene pentru localitățile românești și neadmiterea revenirii la denumirile istorice tradiționale ale acestor românești.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1. Care este pozția oficială a României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 din perspectiva instrumentelor juridice, standardelor, normelor și valorilor organismelor europene sau internaționale din care România și Ucraina fac parte (Consiliul Europei, OSCE, ONU) sau din care România face parte, iar Ucraina aspiră să facă parte (UE) și dacă acest document a făcut obiectul discțiilor în cadrul respectivelor organisme.

2. Dacă misiunea diplomatică a României în Ucraina a comunicat în țară modul concret în care Ucraina implementează prevederile Decretului prezidențial nr. 17/2024, dacă există programe și inițiative concrete ale părții ucrainene privind cele 5 puncte ale decretului.

3. Dacă printre experții străini la care urma să apeleze Cabinetul de Miniștri al Ucrainei în vederea elaborăririi Plarnului de acțiuni prevăzut de Decretul nr. 17/2024 s-au regăsit și experți români, din România sau din alte state membre ale Uniunii Europene.

4. Dacă Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a asigurat ca dispozițiile Decretului nr. 17/2024 să fie luate în considerare la elaborarea unei Strategiei cuprinzătoare pentru interacțiunea Ucrainei cu comunitatea ucraineană mondială, inclusiv cu minoritatea ucraineană din România.

5. Dacă autoritățile ucrainene, în speță Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a pregătit și difuzat în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene „materiale privind istoria de peste o mie de ani a statalității ucrainene, legăturile istorice dintre teritoriile locuite de etnici ucraineni și entitățile statului național ucrainean în diferite perioade istorice”.

6. Dacă Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe și alte autorități/instituții ale statului român au în vedere elaborarea și adoptarea unui cadru juridic similar privind teritoriile istorice populate de români încorporate la Ucraina, care să prevadă, între altele:

a) elaborarea unui plan de acțiuni pentru protejarea identității naționale a românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS, al cărei cofondator Ucraina a fost;

b) colectarea și studierea dovezilor privind crimele împotriva românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS și politicile de represiune aplicate împotriva lor;

c) combaterea dezinformării și propagandei ucrainene privind istoria și situația românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS;

d) promovarea adevăratei istorii a românilor și a legăturilor lor istorice cu teritoriile românești încorporate la Ucraina de către fosta URSS;

e) asigurarea dreptului la educație în limba română și accesul la massmedia în limba română al românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS.

7. Dacă Guvernul României a purtat negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S., așa cum a cerut Parlamentul României la 28 noiembrie 1991. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare vă rog să-mi comunicați o informație detaliată despre negocierile în problema teritoriilor românești anexate cu forța de URSS și încorporate Ucrainei.

Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.

Vă rugăm să transmiteți în scris răspunsul dumneavoastră coordonat interinstituțional.

The post Robert Alecu – Întrebare parlamentară – Poziția României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse în corelare cu Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră și Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991 appeared first on AUR.

Îl citez pe Steinmeier: «Moldova este o ţară multietnică, cu o majoritate de moldoveni vorbitori de română şi minorităţi semnificative de români, ucraineni, găgăuzi, tătari, ruşi, bulgari şi rromi».

Această declaraţie năucitoare a preşedintelui Germaniei decriptează viziunea şi politica Germaniei la adresa Republicii Moldova, de încurajare şi consolidare a separatismului românesc din stânga Prutului”, a spus Valeriu Munteanu.

Deputatul AUR a explicat faptul că românii nu sunt o minoritate în Republica Moldova, aceştia fiind la ei acasă:

“Domnule preşedinte al Germaniei: Republica Moldova NU este un stat multietnic, or, minorităţile reprezintă doar 15% din numărul total al populaţiei, majoritatea de 85% este românească, chiar dacă mulţi băştinaşi dintr-o deprindere istorică îşi spun moldoveni. Statele multietnice sunt cele unde niciun grup etnic nu depăşeşte 50%. Românii nu sunt o minoritate în Republica Moldova, aceştia sunt la ei acasă.
Din păcate, Maia Sandu a luat tinicheaua zângănitoare oferită de Steinmeier şi nu a replicat absolut nimic, nici la Berlin, nici după ce s-a întors la Chişinău şi este limpede de ce…pentru că dumneaei se complace în rolul de conducător al unui regim de guvernare, care cultivă cu perfidie moldovenismul statalist, a se vedea, în acest sens, Recensământul Populaţiei, organizat de guvernul monocolor al Maiei Sandu, unde a fost introdusă mişeleşte «limba moldovenească», o invenţie a ocupanţilor de la Moscova.

Dar cel mai grav este tăcerea glaciară a autorităţilor oficiale de la Bucureşti pe acest subiect, reprezentanţi ai PSD şi PNL, or, conducătorii ţării noastre au obligaţia să ridice capul, să-şi dezdoaie şira spinării şi să apere identitatea românească şi adevărul istoric, chiar dacă pentru asta trebuie să-l înfrunte public pe preşedintele Germaniei. Dar de unde atâta curaj, or, mai marii de la Chişinău şi Bucureşti îşi iau lumină de la Berlin. Vin alegerile prezidenţiale la Bucureşti, lucrurile pot fi îndreptate”, a conchis Valeriu Munteanu.

The post Valeriu Munteanu – Comunicat de presă – Românii nu sunt o minoritate în Republica Moldova, aceştia sunt la ei acasă appeared first on AUR.

Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României

Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, ministru al Afacerilor

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 14.02.2025

Obiectul întrebării: Aducerea pe agenda politică bilaterală românoucraineană a subiectului privind necesitatea renunțării autorităților ucrainene la ideologia sovietică a moldovenismului antiromânesc și la promovarea în continuare a politicilor de fragmentare artificială a minorității naționale române din Ucraina în români și „moldoveni” („volohi” etc.)

Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

Românii, ridicându-se la peste 409 000 de persoane, reprezintă numeric a doua minoritate națională (după cea rusă) și prima minoritate neslavă din Ucraina. În perioada ocupației sovietice minoritatea națională română din Ucraina a fost fragmentată artificial pe criteriul apelativelor folosite în raport cu etnicii români (etnonimul propriu Români, infranimul românesc Moldoveni și exonimul Volohi).

Cum este și firesc, legislația română, în speță Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, echivalează semantic și juridic termenii folosiți ca apelative în raport cu românii de peste hotare, specificând, la art. 1, alin (1), că reglementează „drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română – persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istroromâni, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”.

Aceeași lege specifică, la art. 1, alin (2) și faptul că din categoria românilor de pretutindeni fac parte, între alții: „persoanele aparținând minorităților naționale, minorităților lingvistice sau grupurilor etnice autohtone române sau care aparțin filonului cultural și etnic românesc, existente în statele din vecinătatea României și alte state, care își asumă identitatea etnică, lingvistică și culturală română față de autoritățile române, indiferent de etnonimul folosit”.

La 16 noiembrie 2023, Ministerul Educației și Științei al Ucrainei a anunțat, printr-un comunicat oficial publicat pe pagina sa de internet, că

„Guvernul Ucrainei a adoptat o decizie privind utilizarea conceptului de “limba română” în loc de “limba moldovenească” în Ucraina.

În prezent, se lucrează la alinierea legislației ucrainene în vigoare cu această decizie, ceea ce include multe acte normative interne. De asemenea, subliniem că toate actele ulterioare ale Guvernului vor fi adoptate ținând cont de aceste acorduri. Și toți funcționarii publici care vor încălca decizia Guvernului vor suporta responsabilitate disciplinară.

Faptele menționate în mass-media despre manualele tipărite se referă la exemplarele aprobate pentru tipar în luna mai a acestui an. Majoritatea acestor manuale au fost tipărite vara, înainte de adoptarea deciziei de a nu utiliza conceptul de “limba moldovenească”. Astăzi, Ministerul Educației și Științei din Ucraina a oprit orice tipărire suplimentară a acestor manuale. De asemenea, se dezvoltă un mecanism pentru înlocuirea exemplarelor tipărite anterior cu manuale în limba română”.

Observăm în context că „decizia Guvernului Ucrainei privind utilizarea conceptului de “limba română” în loc de “limba moldovenească” în Ucraina” nu a fost publicată niciodată în Gazeta Cabinetului de Miniștri al Ucrainei „Curierul Guvernamental” (Газета Кабінета Міністрів України «Урядовий кур’єр») și că, astfel, nu a intrat în vigoare pentru a putea produce efecte juridice.

Abia la 26 decembrie 2024, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a depus în Rada Supremă de la Kiev, cu titlu de inițiativă legislativă, proiectul de lege nr. 12364 cu privire la modificarea unor legi ale Ucrainei în legătură cu actualizarea traducerii oficiale a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. La 11 februarie 2025 proiectul de lege a fost inclus pe ordinea de zi a sesiunii, primind numărul de ordine 4220-IX. Acest proiect prevede excluderea din lista inițială a limbilor regionale sau minoritare din Ucraina a limbii ruse, ca limbă a statului agresor Federația Rusă, precum și a așa-zisei „limbi moldovenești”. În Nota de fundamentare, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei menționează, între altele: „De asemenea, se propune excluderea limbii moldovenești din lista limbilor cărora Ucraina se angajează să le aplice dispozițiile Cartei în legătură cu recunoașterea limbii române ca limbă de stat a Republicii Moldova (la 22 martie 2023, în Republica Moldova a intrat în vigoare Legea privind recunoașterea limbii române ca limbă de stat, conform căreia termenii “limba moldovenească”, “limba de stat” și “limba oficială” au fost înlocuiți cu “limba română” în legislația moldovenească)”.

Așa cum se cunoaște, distincția dintre etnicii români și „moldoveni” este un construct ideologic creat de propaganda sovietică ruso-ucraineană pentru a diviza artificial, pe criteriu formal terminologic, ansamblul comunității românești. Faptul că avem de a face cu un construct ideologic sovietic este susținut de istorici, sociolingviști, politologi, antropologi etc. Observăm că Ucraina post-sovietică, rămânând tributară conceptului ideologic sovietic (ruso-ucrainean) lansat în 1924 la Harkov privind așa-zisul „popor moldovenesc” și așa-zisa „limbă moldovenească”, continuă să promoveze prin legislație și practici o așa-zisă „,minoritate moldovenească” distinctă de minoritatea națională română. Astfel, constatăm că Ucraina de astăzi tratează diferit chestiunea lingvistică română de chestiunea etnică/națională română din cuprinsul său.

Amintim că, în sensul Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la 2 februarie 1997, „Minoritatea română din Ucraina cuprinde cetățenii ucraineni, indiferent de regiunile în care trăiesc şi care, potrivit opțiunii lor libere, aparțin acestei minorități în virtutea originii lor etnice, limbii, culturii sau religiei lor”. 

Dat fiind că apartenența la minoritatea română din Ucraina se stabilește obiectiv inclusiv în virtutea limbii comune, iar autoritățile de la Kiev sunt pe punctul de a renunța la distincția artificială între limba română și așa-zisa „limbă moldovenească”, este de așteptat ca Ucraina să renunțe și la conceptul ideologic al moldovenismului, de sorginte sovietică, și să accepte oficial că are în cuprinsul său o singură minoritate românească, indiferent de apelativele folosite în societatea în privința membrilor acestei minorități (etnonimul Români, infranimele românești Moldoveni, Basarabeni, Bucovineni, Herțeni, Maramureșeni sau exonimul istoric Volohi).

În ceea ce privește apelativele folosite în societate în raport cu persoanele aparținând minorităților naționale ucraineană din România și, respectiv, română din Ucraina, constatăm că autoritățile române recunosc o singură minoritate ucraineană în țara noastră, minoritate care îi înglobează pe toți cetățenii români de origine ucraineană indiferent dacă aceștia sunt apelați cu etnonimul Ucraineni, cu infranimele ucrainene Huțuli, Huțani, Cazaci zaporojeni sau cu exonimul Haholi.

În acest sens se poate vedea inclusivi Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne aprobat de Departamentul Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României și folosit de Institutul Național de Statistică (Unitatea de Coordonare şi Implementare a Recensământului Populației şi Locuințelor 2021). Astfel, Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne din România cuprinde, la rubrica Etnie, etnia Ucrainean, căreia i s-a atribuit, la nivel 1, Codul 1400, specificându-se expres codurile de nivel 2 atribuite etnicilor Ucraineni după cum urmează: Ucrainean (cod 1401), Hahol (cod 1402), Huțul (cod 1403), Huțan (cod 1404), Cazac zaporojean (cod 1405). Totodată, în cuprinsul Nomenclatorului se fac mențiuni clare privind aplicarea acestui instrument oficial de lucru utilizat cu ocazia recensământului populației.

Nomenclatorul etniilor și al limbilor materne din România cuprinde, la rubrica Limbă maternă, o singură limbă în cazul etnicilor Ucraineni: Limba ucraineană (cod 1400 la nivel 1, adică pentru toți etnicii Ucraineni, și cod 1401 la nivel 2, adică pentru toți etnicii Ucraineni care se declară Ucraineni, Haholi, Huțuli, Huțani sau Cazaci zaporojeni).

Exprimăm opinia că în această situație este imperios ca România, ca stat înrudit preocupat de respectarea drepturilor omului și, în special, a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale (aici aparținând minorității române), să inițieze un dialog constructiv cu autoritățile de la Kiev în vederea determinării acestora să renunțe oficial la conceptul ideologic sovietic al existenței unui așa-zis „popor moldovenesc” distinct de poporul român și, respectiv, a unei așa-zise „minorități moldovenești” în Ucraina, distincte de minoritatea română înrudită.

Acest lucru este necesar cu atât mai mult cu cât România și Ucraina condamnă „actele injuste ale regimurilor totalitare şi de dictatură militară, care în trecut au afectat în mod negativ relațiile dintre poporul român şi poporul ucrainean” şi sunt „convinse că lichidarea moștenirii dureroase a trecutului se poate face doar prin dezvoltarea relațiilor prietenești şi de cooperare dintre cele două popoare, care năzuiesc spre edificarea unei Europe unite, considerând că evaluarea obiectivă a trecutului va contribui la întărirea înțelegerii şi încrederii reciproce dintre cele două state şi popoare”.

De asemenea, acest dialog politic este necesar în condițiile în care Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) aplică în continuare, din rațiuni ideologice de sorginte sovietică, interdicții de intrare în Ucraina tuturor cetățenilor români care exprimă public adevărul că, din punct de vedere etnic, moldovenii sunt români.

În ultimele luni a devenit de notorietate cazul avocatului român Eugen Pătraș, născut în regiunea Cernăuți, căruia, la 7 octombrie 2024, i s-a aplicat, vădit abuziv și în afara competențelor instituționale legale, măsură punitivă de interdicție a intrării în Ucraina, pentru o perioadă de 3 ani, de către Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU).

Acuzația oficială adusă de SBU avocatului Eugen Pătraș îl constituie o afirmație publică făcută de acesta din urmă la 28 mai 2024, cu ocazia întâlniri Avocaților Poporului din Ucraina și România, ținută la Universitatea de Stat din Cernăuți, și anume: „Suntem cca. 500 de mii de români în Ucraina, chiar dacă Stalin ne-a divizat în două părți, în români și moldoveni. După cum din anul trecut am scăpat de limba moldovenească, inventată tot de Iosif Vissarionovici, sperăm ca la un moment dat să scăpăm și de acea divizare, absolut artificială, pentru că în sală sunt și cei care se consideră sau au fost considerați moldoveni, dar, Slavă Domnului, vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții, avem același folclor, avem aceeași gândire, avem aceeași identitate, indiferent că unii sunt considerați români, alții sunt considerați moldoveni”. Astfel, SBU consideră că prin simplu fapt de a fi făcut această afirmație, avocatul Eugen Părtaș, ca reprezentat al minorității etnice române, ar fi discriminat „minoritatea etnică moldovenească” din Ucraina și că acest fapt ar constitui o amenințare gravă la adresa echilibrului etnic și a securității de stat a Ucrainei. Potrivit informațiilor de presă, un „proces de judecată închis” se află, în legătură cu acest caz scandalos, pe rolul instanțelor judiciare din Cernăuți.

De asemenea, constatăm că în prezent pe rolul instanțelor judecătorești din regiunea Odesa se află un dosar împotriva acțiunilor Ministerului Educației și Științei din Ucraina, inițiat de 10 școli publice din localități cu populație preponderent românească din regiunea Odesa (partea acesteia dintre Dunăre, Nistru și fațada basarabeană a Mării Negre) și având ca obiect refuzul Ministerului Educației și Științei de la Kiev a le recunoaște celor 10 școli dreptul de a desfășura procesul de învățământ în limba română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”. Simpla existență a acestui proces de judecată acum, în februarie 2025, confirmă fără posibilitate de tăgadă că Ministerul Educației și Științei al Ucrainei a renunțat doar formal și ipocrit, de ochii lumii, la sintagma ideologică sovietică „limba moldovenească” și că nu dorește ca cele 10 școli publice din localități cu populație etnic română să desfășoare educația și instrucțiunea în limba română.

Constatăm că, prin acest tip de abordări ideologice de factură sovietică, cum este și decizia ideologică și vădit abuzivă din 7 octombrie 2024 a Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) împotriva avocatului Eugen Pătraș, precum și poziția de ostilitate a Ministerului Educației și Științei de la Kiev împotriva celor 10 școli din regiunea Odesa, Ucraina se menține, din păcate, în aceeași linie cu Federația Rusă și regimul separatist marionetă din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, regim având în frunte, fără excepție, căpetenii deținătoare atât a cetățeniei ruse, cât și a cetățeniei ucrainene.

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm respectuos să ne comunicați punctual:

1. Dacă subiectul recunoașterii oficiale a unei singure minorități naționale române în Ucraina, nefragmentate pe criteriul formal al
apelativelor folosite în societate în raport cu membrii minorității, a făcut sau nu până în prezent obiectul dialogului politic românoucrainean.

2. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la punctul precedent, vă rugăm să specificați când, în ce cadru și în ce formă, precum și cu ce rezultat concret s-a ținut acest dialog politic, care au fost pozițiile exprimate de cele două părți.

3. În eventualitatea unui răspuns negativ la punctul 1 al întrebării parlamentare, vă rugăm să indicați motivele obiective și temeinice pentru care partea română nu a inițiat un asemenea dialog politic, precum și previziunile părții române pentru inițierea unui asemenea dialog politic atât de necesar.

4. Dacă partea română consideră necesar să propună părții ucrainene semnarea unui document comun sau lansarea unei Declarații politice comune privind identitatea etnică a minorității române din Ucraina, indiferent de apelativele folosite în societate în raport cu membrii acestei minorități, precum și identitatea etnică a minorității ucrainene din România, indiferent de apelativele folosite în societate în raport cu membrii acestei minorități. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să vă referiți la un orizont concret de timp în care realizarea unui asemenea deziderat politic este posibilă.

5. Dacă partea română, în speță MAE, a reacționat oficial în cazul interdicției aplicate de către SBU avocatului Eugen Pătraș sub pretexte de natură ideologică de sorginte sovietică, dacă domnului avocat i s-a acordat sau nu asistența necesară de către partea română.

6. Dacă partea română, în speță MAE și Guvernul, a avut sau nu o reacție politică în legătură cu refuzul Ministerului Educației și Științei de la Kiev de a accepta ca în cele 10 școli publice din regiunea Odesa procesul de învățământ să se desfășoare în limba maternă română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”. În eventualitatea unui răspuns afirmativ, vă rugăm să specificați când anume a avut loc o asemenea luare de poziție și care a fost reacția părții ucrainene, în speță a Cabinetului de Miniștri, a MAE al Ucrainei și a Ministerului Educației și Științei al Ucrainei.

7. Dacă partea română le-a acordat sau nu asistență juridică necesară celor 10 școli publice din regiunea Odesa în procesul inițiat contra refuzului Ministerului Educației și Științei al Ucrainei de a permite instruirea și educația elevilor în limba maternă română, nu în așa-zisa „limbă moldovenească”.

Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite. Vă rugăm să atașați răspunsurilor dumneavoastră copii după orice act oficial sau înscris aferent chestiunii care face obiectul acestei întrebări parlamentare.

Vă rugăm să transmiteți răspunsurile dumneavoastră în scris.

The post Robert Alecu – Întrebare parlamentară – Aducerea pe agenda politică bilaterală românoucraineană a subiectului privind necesitatea renunțării autorităților ucrainene la ideologia sovietică a moldovenismului antiromânesc și la promovarea în continuare a politicilor de fragmentare artificială a minorității naționale române din Ucraina în români și „moldoveni” („volohi” etc.) appeared first on AUR.

De către: Senator Claudiu-Richard TÂRZIU, Președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni

Data: 22/06/2021

Obiectul întrebării: Motivele lipsei unei Strategii naționale pentru românii de pretutindeni

Stimate domnule prim-ministru,

Având un stat înrudit cu o majoritate robustă românească (peste 82% de români în Repuiblica Moldova), precum și importante comunități istorice în jurul granițelor și Balcani, România este, la scara Uniunii Europene, statul cu cea mai numeroasă diasporă emergentă raportată la ansamblul corpului social și statul cu cea mai mare rată a expatrierii. Potrivit estimărilor misiunilor diplomatice române sau organizațiilor neguvernamentale ale românilor, în state perecum Italia, Spania sau Marea Britanie numărul românilor depășește 1 milion de persoane. Exodul românilor din Patria etnică și istorică este un fenomen continuu, fără ca guvernele de după decembrie 1989 să-l poată opri.

Guvernul României a adoptat, la 31 mai 2017, Hotărârea nr. 405/2017 privind aprobarea Strategiei naționale pentru românii de pretutindeni pentru perioada 2017-2020.

Strategia a cuprins și o singură Anexă, intitulată Prezentarea Comunităților și care a făcut parte integrantă din respectiva Strategie, dar nu a fost făcută publică, fiind clasificată, potrivit legii. Mai mulți observatori au constatat că nu a mai existat nici un alt stat membru al Uniunii Europene al cărui cadru normativ-juridic în materie de sprijin acordat conaționalilor de peste hotare să fie clasificat parțial sau în întregul său. În acest sens, România a constituit la scară europeană o excepție absolută. Clasificarea acelei Anexe, parte integrantă a unui instrument juridic în materie de asistență a conaționalilor de pretutindeni, a constituit o premieră absolută și în istoria dreptului românesc, politicile și legislația română în domeniu fiind până la 31 mai 2017 transparente și accesibile.

Odată expirată Strategia națională pentru românii de pretutindeni pentru perioada 2017-2020, guvernele României (Cabinetul Orban și Cabinetul Cîțu) nu au mai considerat necesar să elaboreze și să aprobe o nonă Strategie în domeniu pentru perioada de după 31 decembrie 2020.

Guvernul pe care îl conduceți nu a făcut publice până în prezent niciun fel de informații privind eventuala elaborare a unei noi Strategii care să vizeze politicile României în domeniul asistării identitare, culturale, lingvistice, religioase sau de alt ordin a conaționalilor săi din afara granițelor. Acest fapt transmite în sine un semnal politic negativ, inducând sentimentul că România nu le-ar mai acorda românilor de pretutindeni atenția și ajutorul la care sunt aceștia îndreptățiți conform prevederilor constituționale și legale, că autorităților de la București le lipsește abordarea strategică a domeniului românilor de pretutindeni.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Motivele pentru care Guvernul României nu a elaborat și aprobat o Strategie națională pentru românii de pretutindeni pentru perioada de după 31 decembrie 2020.

• Când preconizează Guvernul României să elaboreze, să supună dezbaterii publice și să aprobe o nouă Strategie națională pentru românii de pretutindeni. În cazul în care Guvernul a elaborat deja un proiect de Strategie națională pentru românii de pretutindeni, vă rugăm să ni-l transmiteți pentru luare de cunoștință și dezbatere.

• Dacă, în eventualitatea elaborării și aprobării de către Guvern, fie și întârziat, a unei noi Strategii naționale pentru românii de pretutindeni, considerați necesar ca aceasta să nu cuprindă niciun fel de anexe secrete/clasificate pentru a nu aduce atingere imaginii statului român și interesului său legitim de asistare transparentă, promptă și eficientă a comunităților de români de pretutindeni și pentru a nu atrage suspiciuni sau temeri nejustificate din partea guvernelor altor state privind politicile țării noastre în domeniu.

Vă rugăm să transmiteți răspunsul dumneavoastră în scris.

The post Claudiu Târziu – întrebare parlamentară către Guvernul României – Motivele lipsei unei Strategii naționale pentru românii de pretutindeni appeared first on AUR.

De către: Senator Claudiu-Richard TÂRZIU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Data: 26/05/2021

Obiectul interpelării: Muzeul Românilor de Pretutindeni

Stimate domnule Prim-ministru,

Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată, prevede înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni, cu sediul în Municipiul București, și că organizarea și funcționarea acestuia, inclusiv alocarea unui sediu corespunzător, vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni răspunde interesului public al românilor din țară și din străinătate, având utilitate națională și internațională, fiind un element central în vederea păstrării, dezvoltării și exprimării identității etnice, culturale, lingvistice și religioase românești.

Muzeul Românilor de Pretutindeni trebuie să fie o instituție permanentă de primă importanță, pusă în serviciul societății, deschisă publicului, specializată în păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea şi conservarea diverselor documente şi materiale muzeistice care să provină din zonele extrafrontaliere locuite de români.

Din anul 2007 până în prezent, niciunul dintre guvernele României nu au pus în aplicare prevederile legale privind înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni ca instituție publică de interes național.

Cu toate acestea, anterior, fostul Minister pentru Românii de Pretutindeni (MRP) își asumase pentru anul 2019 înființarea, amenajarea și dotarea corespunzătoare a Muzeului Românilor de Pretutindeni. În acest sens, Guvernul României transmisese o cerere către Consiliul General al Municipiului București în scopul adoptării de către acesta a unei hotărâri privind trecerea unui imobil din domeniul public al municipiului București în domeniul public al statului, în vederea dării în administrare fostului Minister pentru Românii de Pretutindeni pentru a servi drept sediu al Muzeului Românilor de Pretutindeni.

Imobilul identificat în anul 2019 pentru a fi amenajat și a corespunde exigențelor unui Muzeu al Românilor de Pretutindeni era situat în municipiul București, în incinta Grădinii de Vară „Regele Mihai” (Parcul Herăstrău), intitulat Teatrul de Vară „Constantin Tănase”. Acest imobil aparținea domeniului public al municipiului București și se afla în administrarea Consiliului General al Municipiului București. De precizat că Parcul „Regele Mihai” este cel mai întins ca suprafață din interiorul unui oraș european, fiind vizitat anual de circa 1 milion de persoane, indiferent de sezon (cu excepția perioadei de pandemie).

Înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni trebuie să constituie o premieră pentru România și să puncteze în mod clar și obiectiv interesul statului român de a încuraja toți românii din țară și de peste hotare să fie conectați la ceea ce înseamnă istoria comunităților românești și a diasporei, de la primele valuri de emigrație până în prezent.

Muzeul pentru Românii de Pretutindeni i-ar putea oferi României un inestimabil capital de imagine atât în rândul românilor din țară și a celor de peste hotare, cât și printre străini, în contextul în care astfel de muzee există și în alte state precum Israel (Muzeul Diasporei Evreiești (Beit Hatfutsot, din cadrul Universității Tel Aviv), Ucraina (Muzeul Diasporei de la Cernăuți, Muzeul Diasporei Ucrainene de la Kiev), Polonia (Muzeul Emigrației de la Gdyni, Muzeul Diplomației și Diasporei Poloneze, în cadrul Universității Cazimir cel Mare, de la Bydgoszcz), Cehia (Muzeul Culturii Cehe de peste hotare), Rusia (Muzeul Diasporei Ruse, de la Moscova), Statele Unite ale Americii (Muzeul American al Diasporei Cubaneze, California, Muzeul Diasporei Africane, San Francisco) etc. 

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rugăm respectuos să ne transmiteți:

1. Când preconizează Guvernul României înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni?

Vă rugăm să transmiteți răspunsul dumneavoastră oral și în scris.

The post Claudiu Târziu – interpelare parlamentară către Guvernul României – Muzeul Românilor de Pretutindeni appeared first on AUR.

Domnule președinte,

Domnilor secretari,

Stimați trei colegi,

Declarația mea politică este adresată tuturor politicienilor, indiferent de culoarea politică, și se intitulează ”O rană deschisă prin care se scurge sufletul românesc!”.

Am fost luna aceasta în Spania, la Almeria, să cunoaștem românii din zona respectivă.

Am ajuns în jurul prânzului și am descoperit deșertul, munți fără păduri și ape curgătoare, dar plin de solarii în care se cultivă legume ce hrănesc o treime din populația globului. În acele solarii, de un aspect grotesc, și în depozitele de legume aferente lucrează frații noștri români, alături de alte nații necăjite. Am văzut locuințe, ridicate între solarii, făcute din europaleți acoperiți cu folie, fără apă și fără electricitate.

Plecați de acasă să se căpătuiască, goniți de sărăcie, muncesc enorm, își pierd sănătatea și când îi întrebi ”Ce mai faci?”, ”Cum te simți?”, îți răspund cu glasul tremurând ”Bine!”, pentru că nimeni nu te mai întreabă de ce bine.

Mai sunt și confrați de-ai noștri care au reușit, care se descurcă bine material. Dar nu, nu sunt deloc bine: toți au o boală cronică, o rană ce nu se închide și care se transmite din generație în generație, căci am întâlnit copii născuți acolo cărora le este dor de România.

Nu știu dacă-i mai putem aduce acasă! Să încercăm să fim alături de ei, să se simtă ocrotiți și iubiți. Soluția politică, din punctul meu de vedere, este să elaborăm programe de guvernare care să se plieze pe nevoile lor și care să ne aducă copiii acasă.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Cei dezrădăcinați cu greu se pot întoarce acasă. Să ne ajute Dumnezeu să nu ne mai plece alții, să rămână aici să-și poată câștiga pâinea, să-și crească copiii cu părinții și bunicii alături!

Ioane, Gheorghe, Vasile, Dumitre, Mărie și Ioană, toți care mi-ați spus că vă este dor de ”Acasă”, să știți că și nouă ne este dor de voi! Căci nu este totuna să te duci în satul natal și să găsești numai bătrâni neajutorați, care au înțeles și ei că acolo, în Spania, Italia, Anglia, Germania și oriunde v-ați afla în lume, copiii lor nu sunt așa de bine.

Copii cu școală multă – nu prea mai sunteți niciunul în sală -, cu CV-uri impresionante, care ați plecat de acasă, care vreți să plecați de acasă, faceți un dosar și puneți acolo biletele de avion ale părinților voștri, plătite de cele mai multe ori din pensiile lor.

Plângi, Mamă! Plângi, Fată! Dar cât să mai plângi, Țară…

Vă mulțumesc.

The post Evdochia Aelenei – declarație politică – O rană deschisă prin care se scurge sufletul românesc! appeared first on AUR.

De către: Senator Claudiu-Richard Târziu, Președinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni

Data: 19/05/2021

Obiectul întrebării: Reiterarea Interpelării nr. 277/c din 14.04.2021 privind motivele desființării Programului multianual de burse identitare pentru elevii români din Ucraina

Stimate domnule viceprim-ministru,

Având în vedere faptul că termenul legal pentru primirea răspunsului la Interpelare nr. 277/c din 14 aprilie 2021, având ca obiect motivele desființării Programului multianual de burse identitare pentru elevii români din Ucraina, a expirat la 28 aprilie 2021, fără ca să se solicite Senatului un termen suplimentar pentru examinare și fără a ni se prezenta un răspuns, ținând de asemenea cont că anul de învățământ din Ucraina 2020-2021 se va încheia peste doar 13 zile, reiterez Interpelarea și vă cer respectuos să-mi răspundeți prompt și explicit, în scris, indicând totodată motivele încălcării termenului legal pentru prezentarea răspunsului.

Vă rugăm să transmiteți răspunsul dumneavoastră oral și în scris.

The post Claudiu Târziu – interpelare parlamentară către Guvernul României – Reiterarea Interpelării nr. 277/c din 14.04.2021 privind motivele desființării Programului multianual de burse identitare pentru elevii români din Ucraina appeared first on AUR.