Sub conducerea ministrului de externe, doamna Oana Țoiu, Ministerul Afacerilor Externe al României a demonstrat că este depășit de o situație care ar fi trebuit anticipată și gestionată instituțional, cu calm, profesionalism și eficiență administrativă.

România s-a mai confruntat în trecut cu situații în care cetățeni români au trebuit evacuați sau repatriați din zone de conflict sau din contexte de criză. În acele cazuri, operațiunile au fost gestionate discret și instituțional, fără spectacol mediatic și fără transformarea unei obligații a statului într-un exercițiu de imagine politică. Din păcate, în cazul de față, ceea ce ar fi trebuit să fie o intervenție administrativă eficientă a fost transformat într-un episod de comunicare politică și într-un spectacol public care nu a ajutat în niciun fel românii aflați în pericol.

În momentul în care tensiunile din regiune escaladau, statul român ar fi trebuit să fie deja pregătit cu mecanisme de reacție rapidă, cu liste clare de evacuare și cu o comunicare constantă cu românii aflați în zonă. Alte state europene au demonstrat că acest lucru este posibil. Croația, Italia, Franța și alte state au organizat rapid repatrieri utilizând aeronave ale companiilor aeriene naționale din Emiratele Arabe Unite. Aceste operațiuni au fost realizate eficient, fără scandal public și fără confuzii administrative.

În mod paradoxal, singurele repatrieri transformate într-un scandal au fost cele gestionate de România. Mai mult decât atât, o parte dintre aceste zboruri au fost realizate prin mecanisme europene de sprijin și decontare pentru evacuări în situații de criză. Cu toate acestea, modul defectuos de gestionare a situației a reușit performanța de a arunca România într-o zonă de ridicol diplomatic greu de reparat. Este rușinos ca, pe lângă incapacitatea de a gestiona eficient problema în sine, autoritățile române să transforme o operațiune de protecție a cetățenilor într-un episod de criză de imagine pentru statul român.

La fel de problematic a fost modul în care a fost gestionată comunicarea instituțională. Au existat numeroase semnale privind dificultăți în contactarea misiunilor diplomatice, informații incomplete sau contradictorii privind procedurile de repatriere și lipsa unor criterii publice clare pentru includerea pe listele de evacuare.

Criteriile după care au fost selectate persoanele repatriate nu au fost explicate în mod transparent. Cine decide? Pe baza căror priorități? Care sunt procedurile aplicate în situații de criză? Lipsa acestor răspunsuri a generat suspiciuni legitime și a afectat încrederea în capacitatea instituțională a statului român.

Un episod deosebit de grav este cel legat de excluderea unui minor de pe lista de repatriere, justificată public prin argumentul că situația ar reprezenta „o vulnerabilitate de imagine”. O asemenea explicație este profund inacceptabilă. În situații de criză, criteriile trebuie să fie exclusiv umanitare și administrative, nu de comunicare politică. A ține un minor în afara unei operațiuni de repatriere din motive legate de imagine demonstrează o gravă neînțelegere a rolului fundamental al Ministerului de Externe: protejarea cetățenilor români, indiferent de contextul politic sau mediatic.

Ceea ce vedem astăzi nu este însă doar o problemă punctuală. Este rezultatul unui declin instituțional acumulat în ultimii ani. Situația actuală este, în mare măsură, consecința unei perioade în care Ministerul de Externe a fost condus succesiv de miniștri care au lăsat în urmă o instituție slăbită administrativ și incapabilă să gestioneze eficient situațiile de criză. Vorbim despre perioada miniștrilor Bogdan Aurescu, Luminița Odobescu și Emil Hurezeanu, la care se adaugă acum mandatul doamnei Oana Țoiu.

Mai mult, modul în care a fost gestionată comunicarea publică a situației a reușit să agraveze și mai mult problema. Intervențiile purtătorului de cuvânt al ministerului au generat reacții negative și au contribuit la tensionarea opiniei publice, reușind performanța rară de a produce simultan un prejudiciu de imagine atât instituției pe care o reprezintă, cât și propriei credibilități.

Românii aflați în situații periculoase nu au nevoie de justificări defensive sau de explicații apărute după izbucnirea controverselor. Au nevoie de un stat pregătit, de proceduri clare și de instituții care să acționeze rapid și profesionist.

România are nevoie de un Minister de Externe care să funcționeze ca o instituție serioasă, orientată spre protejarea cetățenilor, nu ca o platformă de comunicare politică. Siguranța românilor din străinătate nu poate depinde de improvizații administrative sau de gestionări de imagine.

Statul român are o obligație fundamentală: să își protejeze cetățenii oriunde s-ar afla. Iar atunci când această obligație este pusă sub semnul întrebării, responsabilitatea politică nu mai poate fi evitată”, a declarat Ștefăniță Avrămescu, deputat, purtător de cuvânt al AUR.

The post Ștefăniță Avrămescu (deputat AUR): „Repatrierea românilor din zona Golfului – un eșec al Ministerului de Externe în mandatul doamnei Oana Țoiu” appeared first on AUR.

În contextul instabilității geopolitice din mai multe regiuni ale lumii și al numeroaselor situații de criză din ultimii ani, problema protecției cetățenilor români din străinătate devine una esențială pentru statul român. România are una dintre cele mai mari diaspore din Europa, milioane de cetățeni români trăind sau călătorind în diferite zone ale lumii, uneori în regiuni unde pot apărea rapid situații de conflict sau de insecuritate.

„În situații de criză sau conflict, protejarea și repatrierea cetățenilor români trebuie să fie o prioritate absolută pentru statul român. Este esențial să știm dacă există proceduri clare, dacă instituțiile sunt pregătite și dacă statul român are capacitatea reală de a interveni rapid atunci când viața și siguranța cetățenilor noștri sunt puse în pericol”, a declarat deputatul Ramona Lovin.

Prin întrebarea parlamentară adresată Ministerului Afacerilor Externe, deputatul solicită clarificări privind existența unor proceduri oficiale de evacuare și repatriere, instituțiile responsabile de coordonarea acestor operațiuni, timpul de reacție al autorităților române, precum și resursele logistice disponibile pentru astfel de intervenții.

De asemenea, deputatul a cerut informații despre numărul operațiunilor de evacuare sau repatriere organizate de statul român în ultimii ani și despre existența unui plan național pentru protejarea comunităților numeroase de români aflate în state sau regiuni cu risc ridicat de conflict.

„Având în vedere dimensiunea diasporei românești, este legitim ca românii să știe dacă statul lor este pregătit să îi protejeze în situații de criză. Siguranța cetățenilor români, oriunde s-ar afla, trebuie să fie o responsabilitate reală, nu doar o declarație de principiu”, a mai precizat deputatul Ramona Lovin.

The post Deputatul AUR Ramona Lovin solicită clarificări privind capacitatea statului român de a repatria cetățenii aflați în zone de conflict appeared first on AUR.