De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare?

                             Stimate domnule ministru,

Înzestrarea Armatei României cu armament individual de tip NATO este unul dintre proiectele de modernizare militară cel mai frecvent invocate de guvernanți ca dovadă a seriozității cu care România își tratează securitatea națională. În acest scop, Comisiile de apărare din Parlament au aprobat o achiziție estimată la 378.589 de arme și peste 200 de milioane de cartușe, incluzând arme de asalt calibrul 5,56 mm, mitraliere, puști pentru lunetiști, aruncătoare de grenade și pistoale mitralieră ceea ce, pe hârtie, este o achiziție impresionantă. 

Cu toate acestea, problema apare cu ceea ce lipsește din această achiziție – pachetul contractat prin mecanismul european SAFE nu include sistemele optice și optoelectronice aferente armelor, aceste echipamente de ochire fiind finanțate separat, dintr-o linie bugetară națională distinctă, în cadrul unui program de înzestrare paralel. Cu alte cuvinte, România cumpără aproape 380.000 de arme de asalt moderne fără să cumpere în același pachet și mijloacele prin care soldații pot să ochească și să tragă eficient cu ele — în special pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă, exact condițiile în care se desfășoară cea mai mare parte a luptelor moderne, după cum ne arată conflictul din Ucraina. 

MApN explică această separare prin istoricul birocratic al celor două programe, ambele inițiate în 2021 și aprobate de CSAT și Parlament, dar al căror calendar a fost decalat din cauza constrângerilor bugetare din anii precedenți, o explicație care, în loc să liniștească, ridică și mai multe semne de întrebare – dacă ambele programe au fost aprobate în același an, dacă ambele sunt necesare pentru funcționalitatea tactică a aceluiași sistem de armament, de ce nu au fost achiziționate împreună, în același pachet, cu aceleași termene de livrare și aceeași sursă de finanțare? 

Răspunsul oficial al ministerului este că achiziția aparaturii optice a fost împărțită în două etape, prima fiind sincronizată strict cu termenele de livrare ale noului armament individual, pentru a asigura funcționalitatea tactică imediat după recepție. Această asigurare — că sincronizarea va funcționa — este însă doar o promisiune verbală, fără nicio garanție contractuală publică și fără nicio penalitate prevăzută în cazul în care calendarul programului bugetar național se modifică, așa cum s-a mai întâmplat cu zeci de programe de înzestrare ale armatei române în ultimii 30 de ani – România are o tradiție bogată în a cumpăra sisteme de armament incomplete, în a întârzia componentele esențiale din lipsă de buget și în a lăsa militarii să opereze echipamente parțial funcționale: blindatele fără dotări complete, avioane fără armamentul aferent, nave fără sistemele de luptă integrate — acestea nu sunt scenarii ipotetice, ci realități documentate ale înzestrării armatei române. Există orice motiv să credem că de data aceasta va fi altfel?

În timp ce soldații români vor primi arme de asalt moderne, fără garanții ferme că vor primi și mijloacele optice necesare pentru a le folosi eficient în condiții reale de luptă, armata ucraineană combate zi și noapte cu sisteme complet integrate, iar lecțiile războiului modern arată fără echivoc că aparatura de vedere nocturnă și echipamentele optoelectronice nu sunt accesorii opționale — sunt parte esențială a sistemului de luptă al infanteristului modern.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este justificarea pentru separarea achiziției armelor de asalt de achiziția aparaturii optice aferente, în condițiile în care ambele programe au fost aprobate simultan în 2021 și vizează același sistem de armament individual?

2. Care este valoarea totală estimată a programului de achiziție a aparaturii optice și optoelectronice, din ce sursă bugetară va fi finanțat integral, și există alocările bugetare deja aprobate pentru întreaga perioadă de livrare?

3. Ce garanții contractuale sau legislative există că cele două programe vor fi efectiv sincronizate și că soldații români nu vor ajunge să opereze arme de asalt moderne fără dotarea optică necesară, în cazul în care programul bugetar național suferă întârzieri?

4. Câți dintre cei 378.589 de militari care vor primi noile arme de asalt vor dispune de aparatură optică de vedere nocturnă funcțională la momentul livrării armelor, și care este procentul estimat de dotare completă sistem-optică la prima tranșă de recepție?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare? appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români?

                             Stimate domnule ministru,

România are hidrocentrale pe Dunăre și pe zeci de râuri interioare. Are două unități nucleare la Cernavodă care produc energie stabilă și ieftină. Are zăcăminte de gaze naturale. Are un potențial eolian și solar în plină expansiune. Cu alte cuvinte, este una dintre țările cele mai bine înzestrate din Uniunea Europeană din punctul de vedere al resurselor energetice primare. Și, totuși, datele Eurostat publicate în mai 2026, confirmă că România a înregistrat cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din UE — plus 58,6% față de aceeași perioadă a anului precedent — și că românii plătesc cea mai apăsătoare factură la energie din întreaga Uniune Europeană, raportată la puterea lor de cumpărare.

Faptul acesta nu este un accident conjunctural, ci este rezultatul unui sistem energetic disfuncțional, prost reglementat și lăsat pradă intereselor unor actori care profită de vulnerabilitățile structurale ale pieței, sub privirile indiferente ale unui minister care administrează criza în loc să o rezolve.

După oprirea temporară a celor două unități nucleare de la CNE Cernavodă, România a redevenit cea mai scumpă piață europeană a energiei, cu un preț mediu zilnic de 143 euro/MWh — cu maxime de 1.670 lei/MWh luni și 1.367 lei/MWh marți, prețuri care se regăsesc direct în facturile românilor și ale companiilor românești, erodate zi de zi de un sistem care funcționează împotriva consumatorului. 

Și mai grav este paradoxul structural pe care experții îl semnalează de ani de zile și pe care niciun guvern nu l-a rezolvat: România produce energie, dar nu o poate folosi inteligent atunci când are cea mai mare nevoie de ea — astfel, ajunge să exporte energie ieftină în orele de producție solară mare și să importe energie scumpă seara, când consumul crește, iar producția regenerabilă scade. Cu alte cuvinte, România vinde ieftin ceea ce produce și cumpără scump ceea ce îi lipsește — un cerc vicios care nu are nimic de-a face cu resursele țării, ci cu lipsa de investiții în infrastructura de stocare, în interconexiunile electrice și în modernizarea pieței. 

Potrivit expertului în energie Dumitru Chisălița, dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală, factura finală ar fi cu 25-45% mai mică. Diferența de 39-44% între serviciul universal E.ON și cele mai bune oferte concurențiale de pe piață confirmă exact acest interval. Sunt sute de lei pe an luați din buzunarul fiecărei familii românești, nu din cauza prețurilor mondiale ale energiei, ci din cauza unui sistem intern care permite și chiar încurajează această suprataxare. 

Insuficiența interconexiunilor între sistemele energetice ale țărilor UE, în principal între cele din centrul Europei și cele din sud-est, a scumpit, în medie, vara trecută electricitatea angro tranzacționată în România cu peste 26%, față de scenariul în care ar fi fost respectată norma europeană privind capacitatea minimă disponibilă pentru schimburi transfrontaliere – o problemă cunoscută, semnalată, și nerezolvată. 

Din iulie 2026, prețul serviciului universal E.ON va ajunge la 1,756 lei/kWh cu TVA, echivalentul a aproximativ 0,33 euro/kWh — peste media europeană, într-o țară în care salariul mediu net este de trei ori mai mic decât în Germania sau Franța. Aceasta este realitatea pe care ministerul dumneavoastră o administrează în fiecare zi — și față de care nu a prezentat niciun plan credibil de remediere structural!

În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Cum explicați paradoxul prin care România, una dintre țările cu cele mai diversificate și mai ieftine surse de producție energetică din UE, a ajuns să înregistreze cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din întreaga Uniune Europeană — plus 58,6% într-un singur an — și cine considerați că poartă răspunderea politică pentru această situație?

2. Ce măsuri și cu ce calendar asumat intenționează ministerul dumneavoastră să ia pentru eliminarea vulnerabilității structurale prin care România exportă energie ieftină ziua și importă energie scumpă seara, inclusiv prin accelerarea investițiilor în capacități de stocare și modernizarea interconexiunilor cu rețelele europene?

3. Oprirea celor două unități de la Cernavodă a aruncat România pe primul loc în clasamentul celor mai scumpe piețe de energie din UE. Care este planul ministerului pentru reducerea dependenței sistemului energetic național de funcționarea simultană a ambelor unități nucleare, și de ce construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă continuă să avanseze în ritm de melc?

4. Experții estimează că factura românilor ar putea fi cu 25-45% mai mică dacă piața ar funcționa normal. Ce măsuri legislative și de reglementare veți iniția pentru a elimina mecanismele care permit această suprataxare sistematică a consumatorilor români, în beneficiul unor actori care profită de disfuncționalitățile pieței?

5. Aveți în vedere plafonarea prețurilor energiei electrice pentru consumatorii casnici vulnerabili pe durata crizei de prețuri, și dacă nu — cum justificați în fața românilor cu venituri mici o factură la energie mai mare decât suportă cetățenii din țări cu salarii de trei ori mai mari?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români? appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Clarificări despre creșterea alarmantă a numărului de minori dispăruți în România și capacitatea instituțională de răspuns

                             Stimate domnule ministru,

Protecția copilului reprezintă una dintre obligațiile fundamentale ale statului față de cetățenii săi cei mai vulnerabili. În acest context, datele publicate cu ocazia Zilei Internaționale a Copiilor Dispăruți, marcată pe 25 mai, constituie un semnal de alarmă pe care autoritățile nu îl pot ignora. Conform statisticilor Inspectoratului General al Poliției Române, solicitate de organizația Salvați Copiii România, între 20 mai 2025 și 20 mai 2026 au fost raportate 10.566 de dispariții de minori — cu peste 600 mai multe decât în anul anterior și cu aproape 2.000 mai multe față de acum doi ani. 

Fenomenul este în creștere pentru al treilea an consecutiv, iar cifrele indică o amplificare îngrijorătoare care depășește o simplă fluctuație statistică – cele mai afectate categorii sunt adolescenții: 8.140 de sesizări vizează copii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, iar 2.186 de sesizări privesc copii între 10 și 14 ani. 

Aproximativ 60% dintre aceste cazuri reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele DGASPC, însă, deși termenul de „plecare voluntară” poate sugera o situație fără gravitate imediată, specialiștii avertizează că această etichetă poate fi profund înșelătoare pentru că, în multe situații, copiii dispar pentru că încearcă să scape de violență, conflicte sau de sentimentul că nu sunt protejați — fuga fiind, de fapt, un semnal de vulnerabilitate profundă, nu un act de libertate.

Cele mai multe dispariții au fost raportate în București, urmat de județele Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași — o distribuție geografică care ridică întrebări serioase despre capacitatea instituțională de prevenție și intervenție diferențiată pe teritoriul țării. Faptul că același copil poate figura de mai multe ori în statistici, prin dispariții repetate, indică nu doar o problemă de protecție socială, ci și una de eficiență a răspunsului instituțional al Poliției Române în identificarea și gestionarea cazurilor de risc recurent. 

În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce proceduri specifice aplică Poliția Română în cazul minorilor care dispar în mod repetat din centre de plasament sau locuințe sociale, și există protocoale de colaborare între IGPR și DGASPC pentru gestionarea acestor cazuri?
2. Având în vedere că județele Bihor, Constanța, Giurgiu și Iași se numără printre cele cu cele mai multe sesizări, ce resurse suplimentare au fost alocate structurilor județene de poliție din aceste zone pentru gestionarea disparițiilor de minori? 
3. Ministerul Afacerilor Interne are în vedere elaborarea sau actualizarea unui plan național de acțiune dedicat prevenirii disparițiilor de minori, în colaborare cu instituțiile cu atribuții în protecția copilului?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificări despre creșterea alarmantă a numărului de minori dispăruți în România și capacitatea instituțională de răspuns appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Refuzul ÎCCJ și al Curții de Apel București de a furniza date financiare esențiale pentru apărarea statului român la CEDO — risc bugetar major și criză instituțională fără precedent

                             Stimate domnule prim-ministru,

România se află în fața unui dosar cu miză excepțională la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar modul în care instituțiile statului gestionează această situație ridică o serie de probleme grave care reflectă capacitatea Executivului de a apăra interesul public, despre transparența sistemului judiciar față de celelalte puteri ale statului și despre riscul real pe care îl reprezintă pentru bugetul național un potențial eșec la Strasbourg.

În cauza Andriescu și alții vs. România, reclamanții — magistrați în funcție și pensionari — acuză statul român de încălcarea dreptului la un proces echitabil și a protecției proprietății, din cauză că Guvernul a eșalonat succesiv, prin ordonanțe de urgență, plata drepturilor salariale câștigate de aceștia în instanțe — drepturi salariale pe care, trebuie subliniat, magistrații și le-au stabilit ei înșiși prin hotărâri judecătorești. 

Pentru a se putea apăra în acest dosar, Agentul Guvernamental pentru CEDO a solicitat mai multor instituții din sistemul judiciar date privind numărul proceselor salariale câștigate de magistrați și sumele plătite sau încă datorate de stat în urma acestor hotărâri. Răspunsul unor instituții-cheie ale statului de drept a fost, pur și simplu, refuzul. Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea de Apel București au respins oficial solicitările Agentului Guvernamental, invocând „lipsa centralizărilor” sau faptul că „nu dețin informații suplimentare”. Mai mult, CSM a dat răspunsuri parțiale, iar Guvernul a fost nevoit să facă cinci reveniri oficiale pentru ca instituția să raporteze 5.626 de hotărâri judecătorești. 

Dimensiunea financiară a acestui dosar este colosală – doar la nivelul Parchetului General, în perioada 2006-2025 au fost pronunțate 3.997 de hotărâri judecătorești, statul plătind deja procurorilor 1,7 miliarde de lei și datorând încă 1,12 miliarde de lei — și acestea sunt doar sumele parțiale cunoscute, în condițiile în care ÎCCJ și Curtea de Apel București, instituțiile cu cele mai mari sume probabile, refuză să comunice orice date. Guvernul susține că lipsa acestor informații „generează un risc” ca România să piardă procesul.

Consecința directă a acestui blocaj este că Guvernul a fost obligat să ceară o amânare a termenului de răspuns, noul termen fiind 12 iunie 2026. Între timp, președinta ÎCCJ, Lia Savonea, a declarat public că dialogul pe această temă „trebuie purtat cu următorul guvern” — o poziție care echivalează cu refuzul oricărei colaborări instituționale și care plasează interesele corporative ale magistraturii deasupra obligației constituționale de loialitate față de statul român.

Ne aflăm, stimate domnule prim-ministru, în fața unui paradox periculos: magistrații cer la CEDO ca statul să le plătească imediat miliarde de lei reprezentând drepturi salariale pe care tot ei și le-au stabilit prin hotărâri judecătorești, iar instituțiile pe care le conduc refuză să furnizeze Guvernului datele necesare pentru ca statul să se poată apăra.

Având în Vedere că această situație nu este doar un conflict interinstitutional, ci o vulnerabilitate gravă a statului român în fața unei instanțe internaționale, cu consecințe directe asupra banului public, domnule prim-ministru, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Ce măsuri a luat sau intenționează să ia Guvernul pentru a obliga ÎCCJ și Curtea de Apel București să furnizeze datele financiare solicitate de Agentul Guvernamental, în condițiile în care termenul limită la CEDO este 12 iunie 2026, iar refuzul de cooperare al acestor instituții subminează direct capacitatea statului de a se apăra?
2. Care este valoarea totală estimată a sumelor pe care statul român le datorează magistraților în urma proceselor salariale câștigate de aceștia, inclusiv sumele aferente ÎCCJ și Curții de Apel București, și cum intenționează Guvernul să acopere aceste sume fără a pune în pericol echilibrul bugetar?
3. Consideră Guvernul că refuzul explicit al unor instituții ale puterii judecătorești de a coopera cu Executivul în apărarea interesului public reprezintă o criză instituțională, și ce mecanisme constituționale și legale sunt avute în vedere pentru a preveni repetarea unor astfel de situații?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Refuzul ÎCCJ și al Curții de Apel București de a furniza date financiare esențiale pentru apărarea statului român la CEDO — risc bugetar major și criză instituțională fără precedent appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Declinul industrial al județului Mureș și măsurile de redresare economică

                             Stimate domnule ministru-interimar,

Județul Mureș a reprezentat, timp de decenii, unul dintre pilonii industriali ai României, cu o economie diversificată ancorată în producția de mașini și utilaje, industria chimică, sectorul farmaceutic și cel al confecțiilor. Această bază industrială solidă a asigurat locuri de muncă pentru sute de mii de cetățeni și a contribuit semnificativ la exporturile naționale, poziționând Mureșul ca un județ cu vocație industrială clară în peisajul economic al Transilvaniei.

Cu toate acestea, datele statistice recente indică o intrare a economiei mureșene într-o fază de ajustare îngrijorătoare – în 2025, producția industrială a scăzut cu 1,9% față de 2024, iar sectoare-cheie au fost lovite deosebit de dur: fabricarea de mașini și utilaje a înregistrat o scădere de 26,1%, industria chimică de 22,4%, ambele, afectate de costurile ridicate ale energiei și de scăderea cererii externe. Tendința s-a accentuat și în primele luni ale anului 2026, când producția industrială a coborât la 95,9% față de perioada similară din 2025, iar cifra de afaceri din industrie a ajuns la doar 82,2% față de același interval al anului anterior.

Pe piața muncii, efectele sunt deja vizibile – în februarie 2026, județul număra cu peste 1.300 de salariați mai puțin față de februarie 2025, iar rata șomajului a urcat la 2,8%. Totodată, dezechilibrul comercial persistă — în ianuarie 2026, importurile au depășit exporturile cu aproape 20 de milioane de euro, semnalând o fragilitate structurală a competitivității industriei locale pe piețele externe.

În acest context, domnule ministru-interimar, vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce analiză a efectuat Ministerul Economiei cu privire la cauzele declinului sectoarelor industriale cheie din județul Mureș și care sunt măsurile avute în vedere pentru stoparea acestui trend?
2. Există programe naționale de sprijin pentru reconversia și modernizarea capacităților industriale afectate din județele cu declin pronunțat, iar județul Mureș se regăsește printre beneficiarii acestora?
3. Ce pași sunt planificați pentru reducerea deficitului comercial al județului și stimularea competitivității exporturilor mureșene pe piețele europene?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Declinul industrial al județului Mureș și măsurile de redresare economică appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Creșterea alarmantă a pagubelor provocate de fauna sălbatică în județul Mureș și lipsa unui răspuns instituțional adecvat

                             Stimată doamnă ministru-interimar,

Coexistența dintre om și fauna sălbatică reprezintă una dintre cele mai sensibile și complexe provocări de mediu cu care se confruntă România, țara cu cea mai mare populație de urși bruni din Uniunea Europeană. Această realitate este resimțită cu acuitate în județul Mureș, unde comunități rurale întregi trăiesc sub presiunea atacurilor frecvente ale urșilor și lupilor asupra animalelor domestice, culturilor agricole și bunurilor personale. Deși problema este veche, datele recente arată că situația nu se ameliorează, ci dimpotrivă, se înrăutățește de la an la an.

În 2025, la Direcția Județeană de Mediu Mureș au fost înregistrate 620 de dosare de despăgubire pentru pagubele produse de urși și lupi, în creștere cu 36% față de 2024 și cu 41% față de 2023. Valoarea totală a pagubelor s-a ridicat la peste 4,4 milioane de lei, din care o parte semnificativă nu a fost încă achitată din cauza lipsei bugetare. Comunele cele mai afectate — Ideciu de Jos, Aluniș, Chiheru de Jos, Brâncovenești, Băla, Deda și altele — sunt localități rurale cu resurse limitate, unde pagubele repetate erodează grav mijloacele de trai ale locuitorilor.

Această situație generează nu doar pierderi economice, ci și un sentiment legitim de nesiguranță în rândul cetățenilor, care se simt abandonați de autorități în fața unui pericol real și recurent. În plus, plățile întârziate ale despăgubirilor agravează neîncrederea populației în capacitatea statului de a gestiona această problemă, iar absența unor soluții durabile de prevenție lasă comunitățile vulnerabile fără perspective clare.

Având în vedere cele expuse, stimată doamnă ministru, vă rog să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. Care sunt motivele pentru care plata integrală a despăgubirilor aferente pagubelor produse de fauna sălbatică în județul Mureș în 2025 nu a fost finalizată, și când vor fi achitate sumele restante?
2. Ce măsuri de prevenție — împrejmuiri, sisteme de avertizare, intervenții în teren — sunt finanțate sau planificate de minister pentru comunitățile rurale din județul Mureș cele mai expuse atacurilor?
3. Cum evaluează Ministerul Mediului eficiența cadrului legislativ actual privind gestionarea speciilor protejate cu impact asupra comunităților umane, și sunt avute în vedere modificări legislative care să asigure un echilibru între protecția faunei și siguranța cetățenilor?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Creșterea alarmantă a pagubelor provocate de fauna sălbatică în județul Mureș și lipsa unui răspuns instituțional adecvat appeared first on AUR.

În atenția domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru-interimar

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Eșecul politicilor sociale ale statului român și cheltuirea a milioane de euro pentru o nouă „strategie anti-sărăcie” după decenii de programe fără rezultate

                             Stimate domnule ministru-interimar,

Potrivit informațiilor din presă, Guvernul României a început elaborarea unei noi strategii naționale anti-sărăcie, finanțată inclusiv printr-un proiect de aproximativ 3 milioane de euro din Programul de Asistență Tehnică 2021–2027. În calitate de Ministrul interimar ați declarat public că aproape unul din cinci români trăiește la limita sărăciei și că România are aproximativ un milion de copii aflați în diverse forme de vulnerabilitate și excluziune socială. 

Această situație, domnule ministru, reprezintă una dintre cele mai dure dovezi ale eșecului acumulat al statului român în ultimii 30 de ani – după miliarde de euro cheltuite prin ministere, agenții, programe operaționale, strategii sectoriale, PNRR, fonduri europene și structuri de asistență socială, Guvernul vine, astăzi, și admite, oficial, că România are, în continuare, niveluri dramatice de sărăcie, excluziune socială și abandon economic.

Mai grav, aceeași putere administrativă care a gestionat ani la rând aceste politici anunță, acum, că soluția este elaborarea unei noi strategii, a unui nou comitet, a unui nou mecanism de coordonare și a unor noi documente programatice. 

Românii au dreptul să afle cine răspunde concret pentru faptul că aproape 20% din populație trăiește la limita sărăciei, că România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei infantile din Uniunea Europeană, că 19,2% dintre tineri nu sunt nici în educație, nici în muncă și că diferențele dintre București-Ilfov și regiunile sărace ale țării au devenit aproape coloniale din punct de vedere economic și social!

În acest context, domnule ministru, vă solicit să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care este suma totală cheltuită de statul român pentru strategii, planuri naționale, proiecte europene și programe de combatere a sărăciei în perioada 2007–2026, defalcat, pentru fiecare an în parte? 
2. Ce indicatori concreți s-au îmbunătățit în urma acestor cheltuieli și care sunt programele considerate oficial eșuate? 
3. Cine a evaluat eficiența programelor anterioare înainte de lansarea unei noi strategii anti-sărăcie? 
4. Care este justificarea cheltuirii a aproximativ 3 milioane de euro pentru redactarea unei noi strategii, în condițiile în care România dispune deja de structuri administrative, institute de cercetare și direcții specializate în domeniul social? 
5. Ce firme de consultanță, ONG-uri sau entități private vor participa la elaborarea acestei strategii și ce sume vor încasa? 
6. Care sunt județele cu cele mai ridicate niveluri de sărăcie severă și ce investiții ale statului au fost realizate acolo în ultimii cinci ani? 
7. Câte localități din România nu au încă acces complet la apă curentă, canalizare, servicii medicale permanente sau infrastructură educațională funcțională? 
8. Câți copii aflați în risc de excluziune socială au abandonat școala în ultimii cinci ani și ce rezultate au avut programele finanțate pentru prevenirea abandonului școlar? 
9. Ce instituții și persoane vor răspunde administrativ dacă, după încă un ciclu strategic și încă milioane de euro cheltuite, indicatorii sociali rămân la același nivel? 

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Eșecul politicilor sociale ale statului român și cheltuirea a milioane de euro pentru o nouă „strategie anti-sărăcie” după decenii de programe fără rezultate appeared first on AUR.

În atenția domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru-interimar

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Criza demografică din județul Mureș și impactul asupra pieței muncii și sistemelor sociale

                             Stimate domnule ministru-interimar,

România se confruntă de mai mulți ani cu o criză demografică profundă, iar județul Mureș ilustrează cu pregnanță dimensiunile acestui fenomen la nivel local – îmbătrânirea populației, scăderea natalității și migrația forței de muncă tinere spre marile centre urbane sau în străinătate au creat un dezechilibru structural care afectează atât capacitatea economică a județului, cât și sustenabilitatea pe termen lung a serviciilor sociale și de sănătate.

Datele statistice pentru 2025 confirmă amploarea acestei crize: județul Mureș a pierdut peste 2.700 de locuitori într-un singur an, sporul natural a fost negativ cu peste 2.100 de persoane, iar numărul nașterilor continuă să scadă, fapt sinonim cu o populație activă care se restrânge, cu o presiune crescută pe sistemul de pensii, iar comunitățile rurale din județ se confruntă cu un fenomen de depopulare accelerată, care pune în pericol coeziunea socială și viabilitatea economică a multor localități.

Efectele pe piața muncii sunt deja resimțite: în februarie 2026, județul înregistra cu peste 1.300 de salariați mai puțin față de aceeași perioadă a anului anterior, iar angajatorii din sectoarele industriale și de servicii semnalează dificultăți tot mai mari în găsirea forței de muncă calificate. 

Având în vedere că, fără o abordare coordonată la nivel național, acest cerc vicios — mai puțini tineri, mai puțini angajați, mai puține resurse pentru servicii publice — riscă să devină ireversibil pentru județe precum Mureșul, stimate domnule ministru, vă rpg să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. Ce strategii naționale de combatere a depopulării și a declinului demografic sunt aplicate sau planificate pentru județele din Transilvania, inclusiv județul Mureș?
2. Există programe destinate atragerii și reținerii forței de muncă tinere în județele afectate de migrație internă și externă, și care este stadiul implementării acestora în județul Mureș?
3. Cum intenționează Ministerul Muncii să sprijine comunitățile rurale din județul Mureș afectate de depopulare accelerată, în special în ceea ce privește accesul la servicii sociale și reconversia profesională?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Criza demografică din județul Mureș și impactul asupra pieței muncii și sistemelor sociale appeared first on AUR.

În atenția domnului Marian-Cătălin Predoiu, viceprim-ministru, ministrul Afacerilor Interne, ministru interimar al Justiției

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Menținerea ilegală a „diurnei speciale” de 2%/zi pentru magistrați prin decizii netransparente ale CSM și impactul bugetar aferent

                            Stimate domnule ministru-interimar,

În ultimele luni, opinia publică a asistat la o succesiune de decizii și interpretări administrative provenite din interiorul sistemului judiciar care au avut ca efect direct majorarea continuă a veniturilor unor categorii de magistrați, într-un moment în care Guvernul invocă permanent constrângeri bugetare, deficit excesiv și necesitatea limitării cheltuielilor publice pentru restul populației.

Potrivit documentelor din presă, Consiliul Superior al Magistraturii ar fi decis, într-o manieră netransparentă și fără o comunicare publică explicită, continuarea acordării diurnei de 2% pe zi unor magistrați, deși legislația în vigoare ar interzice expres menținerea acestui mecanism salarial. 

Mai grav, aceeași investigație indică implicarea directă a procurorului general Cristina Chiriac în susținerea acestei interpretări administrative favorabile sistemului, în contextul în care au existat, deja, multiple controverse privind sporurile și majorările salariale acordate în interiorul parchetelor și instanțelor. 

Din punctul meu de vedere, stimate domnule ministru-interimar, problema depășește sfera unei simple dispute juridice privind interpretarea unei norme salariale – discutăm despre existența unei adevărate caste administrative care pare să funcționeze după reguli proprii, separate de obligațiile de austeritate impuse societății românești. Practic, în timp ce Guvernul discută despre înghețări salariale, creșteri de taxe și reducerea investițiilor, anumite structuri din Justiție identifică permanent formule pentru a transforma excepțiile în privilegii permanente.

Având în vedere faptul extrem de grav că asemenea decizii ar fi fost luate „în secret”, fără dezbatere publică, fără publicarea fundamentării juridice și fără o evaluare transparentă a impactului bugetar, domnule ministru-interimar, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoareleor întrebări: 

1. Care este actul normativ exact în baza căruia CSM a decis continuarea acordării diurnei de 2% pe zi pentru magistrați? 
2. Cine sunt membrii CSM care au votat această decizie și care a fost poziția exprimată de reprezentanții Ministerului Justiției? 
3. A existat un aviz al Ministerului Finanțelor privind legalitatea și sustenabilitatea bugetară a acestor plăți? 
4. Care este numărul exact al beneficiarilor acestei diurne în anul 2026? 
5. Care este impactul bugetar total estimat pentru anul 2026 rezultat din menținerea acestui mecanism de plată? 
6. Ce sume individuale maxime au fost încasate, lunar și anual, de magistrații beneficiari ai acestei diurne? 
7. Dacă legea interzice explicit acordarea acestei diurne, a sesizat Ministerul Justiției Inspecția Judiciară, Curtea de Conturi sau alte instituții competente? 
8. Există puncte de vedere scrise formulate de procurorul general Cristina Chiriac sau de Ministerul Public în susținerea acestei practici? În cazul unui răspuns afirmativ, când veți solicita publicarea lor integral?
9. Consideră Ministerul Justiției că este moral și legitim ca anumite categorii profesionale din sistemul public să își majoreze veniturile prin interpretări administrative discutabile, în timp ce Guvernul cere populației „solidaritate bugetară”? 
10. Veți solicita anularea acestor decizii și recuperarea eventualelor sume acordate nelegal?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Menținerea ilegală a „diurnei speciale” de 2%/zi pentru magistrați prin decizii netransparente ale CSM și impactul bugetar aferent appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Solicitare de clarificări privind proiectul de modificare a Regulamentului de organizare și funcționare al AEP și reducerea personalului

                             Stimate domnule președinte,

În spațiul public au apărut informații privind proiectul de reorganizare a Autorității Electorale Permanente, care prevede reducerea semnificativă a numărului de posturi, inclusiv la nivelul structurilor teritoriale, reorganizare ce ridică serioase semne de întrebare privind capacitatea reală a instituției de a gestiona, în condiții normale, procesele electorale viitoare, administrarea Registrului electoral, verificarea finanțării partidelor politice și activitatea logistică desfășurată în teritoriu.

Având în vedere că diminuarea drastică a capacității teritoriale a AEP poate produce vulnerabilități majore exact într-un domeniu unde statul român ar trebui să ofere maximum de stabilitate, predictibilitate și încredere publică, precum și faptul că orice blocaj administrativ, lipsă de personal calificat sau pierdere de expertiză poate afecta direct organizarea proceselor electorale și credibilitatea acestora, stimate domnule președinte, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este fundamentarea juridică exactă pentru reducerea numărului de posturi, în condițiile în care OUG nr. 7/2026 prevede și măsuri alternative?

2. Ce analiză de impact instituțional a fost realizată și cine a întocmit-o?

3. Există un studiu de impact privind efectele asupra proceselor electorale?

4. Care sunt criteriile obiective și cuantificabile pentru eliminarea posturilor?

5. A fost realizată o analiză comparativă între atribuțiile existente și capacitatea rămasă?

6. Care este fundamentul tehnic pentru reducerea cu aproximativ 50% a posturilor teritoriale?

7. Care este economia bugetară exactă estimată?

8. Ce alte măsuri de reducere a cheltuielilor au fost analizate?

9. Care sunt economiile rezultate din reducerea funcțiilor de conducere comparativ cu cele de execuție?

10. A fost analizat impactul financiar al eventualelor litigii?

11. Cum justificați reducerea personalului dacă cheltuielile erau deja în scădere?

12. Cum va gestiona AEP activitățile electorale cu structuri reduse la 3–4 posturi/județ?

13. Câte UAT-uri și secții de votare vor reveni unui funcționar?

14. Care este timpul estimat de răspuns în situații critice?

15. Ce mecanisme de rezervă există pentru suprapunerea mai multor procese electorale?

16. Cum va fi asigurată instruirea personalului electoral local?

17. Cine va prelua atribuțiile structurilor desființate?

18. Care este numărul minim de personal considerat necesar?

19. Vă asumați riscul afectării proceselor electorale?

20. Există o analiză privind impactul asupra Registrului electoral?

21. Cum va fi asigurată verificarea finanțării partidelor și campaniilor?

22. Cum va fi garantată integritatea proceselor electorale dacă expertiza se pierde?

23. Există o evaluare privind încrederea publică în alegeri?

24. Considerați că problemele AEP sunt generate de personal sau de reorganizări succesive?

25. Ce elemente demonstrează că problema este personalul de execuție și nu managementul?

26. De ce personalul teritorial suportă efectele reorganizării?

27. Cine își asumă răspunderea pentru eventuale blocaje?

28. Puteți garanta Parlamentului că reorganizarea nu va afecta alegerile viitoare?

29. Dacă nu puteți garanta acest lucru, de ce solicitați aprobarea regulamentului?

30. Dacă apar disfuncționalități majore, vă asumați demisia?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Solicitare de clarificări privind proiectul de modificare a Regulamentului de organizare și funcționare al AEP și reducerea personalului appeared first on AUR.