„Pe românește, programul „SAFE” se citește programul „ȚEAPĂ”. În fiecare zi mai aflăm câte o „perlă” făcută de guvern, sub acoperirea urgenței de a cheltui 16,68 miliarde de euro.

Guvernul Bolojan învață de la India, Rusia, Indonezia, China sau Mexic și decide să cumpere un tren medical. Niciun stat membru al UE nu mai are așa ceva, dar se pare că noi avem nevoie fix de un tren sanitar care să străbată prea-rapida cale ferată din țară, unde viteza medie de circulație a trenurilor de marfă nu depășește 20 km/h. Iată, într-adevăr, un lucru de care armata noastră, lipsită de drone, va avea nevoie urgentă: un tren medical cu care să fie transportate „urgențele”.

Trecând peste ridicolul unei astfel de decizii, m-am gândit că măcar va fi fost luată pentru ca statul să poată cumpăra, pentru prima dată după 1990, vagoane de la singurul producător român de vagoane: Astra Vagoane Călători din Arad. Fiind singurul producător, Astra este și unicul producător de vagoane din țară certificat NATO. Nici gând!

Nu rezultă de nicăieri dacă vagoanele vor fi produse noi sau vagoane vechi, furnizate de o fabrică unde se modernizează material rulant, Electroputere VFU Pașcani, deținută de magnatul Gruia Stoica. Firma lui Stoica este menționată ca furnizor declarat. Bine măcar că acestea sunt furnizate de o firmă românească, chiar dacă vor fi, probabil, doar modernizate.

A! Am uitat să vă spun că România a avut, ca orice stat din lagărul socialist, un tren sanitar, care a fost însă vândut în 2016, după 27 de ani de nefolosire, pentru umila sumă de 200.000 de euro.

Altă curiozitate vine din faptul că trenul cumpărat este prevăzut cu locomotivă duală, cu tracțiune electrică și diesel, un lucru scump de care nu avem nevoie, căci orice locomotivă diesel poate circula și pe linii electrificate, ceea ce se întâmplă și astăzi în toată țara. Aici suntem la capitolul: ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar!

Prețul? Un mizilic de 73 de milioane de euro, în condițiile în care un vagon nou costă aproximativ un milion de euro, iar o locomotivă nouă aproximativ patru milioane de euro. Vorbim despre 20 de vagoane și două locomotive. Deci materialul rulant ar costa cel mult 28 de milioane de euro, ceea ce înseamnă că aproximativ 45 de milioane de euro sunt alocate aparaturii medicale. Dar 45 de milioane de euro costă un spital cu 120 de paturi, cu tot cu clădire.

Am lăsat la final cireașa de pe tort: trenul a fost cumpărat de la societatea clujeană Deltamed SRL, cu subcontractant declarat Electroputere VFU Pașcani. Acum mă întreb și eu, ca orice contribuabil nedumerit de cheltuielile statului: dacă nu a existat nicio licitație, de unde a știut Deltamed să se asocieze cu firma din Pașcani pentru a depune o ofertă? Sau s-a gândit specialistul feroviar Raed Arafat să cerceteze piața și să inventeze el o astfel de combinație?

Iată, așadar, ce ar trebui să se întrebe procurorii DNA dacă vor citi vreodată acest contract:

• Pe ce bază s-a atribuit acest contract unui consorțiu de firme, dacă nu a existat o licitație sau o altă procedură de selecție?
• De ce a decis guvernul să cumpere un tren sanitar care să circule pe a doua cea mai lentă rețea feroviară din UE? De ce nu a cumpărat ambulanțe de acești bani? Ar fi putut cumpăra peste 100 de ambulanțe, care ar fi fost, cu siguranță, mult mai rapide.
• De ce a ales guvernul să cumpere locomotive cu tracțiune duală, un produs scump și inutil?
• Cum s-a stabilit suma de 73 de milioane de euro?
• De ce nu s-au cumpărat vagoanele de la singurul producător român de vagoane? De ce are armata nevoie de vagoane „modernizate”?
• Când s-a calificat Raed Arafat în industria feroviară? Arafat a fost audiat la finalul lunii aprilie 2026 la DNA Militar într-un dosar legat de achiziția unui elicopter din anul 2017.

Poate guvernul să răspundă acestor întrebări? Altfel, mai devreme sau mai târziu, exact ca în cazul vaccinurilor, procurorii vor ajunge și la aceste dosare.”, a declarat liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Guvernul Bolojan cumpără un tren medical de 73 de milioane de euro, în timp ce spitalele și infrastructura feroviară sunt în colaps” appeared first on AUR.

Nu discutăm dacă România are nevoie de înzestrare militară. Evident că are. Problema este cum o facem și în interesul cui. Prin SAFE, România nu devine producător, devine doar client. E un program de vreo 16 miliarde împrumuturi. Se spune cu dobândă mică, dar noi ne vom împrumuta cu o dobândă mare ca să plătim împrumuturile cu dobândă mică. Banii au fost repartizați cam așa: 9 miliarde pentru înzestrare, circa 2 miliarde pentru anumite instituții de forță din România, vreo 4 miliarde pentru infrastructură, adică pentru capetele de autostradă care leagă România de Ucraina, încă un miliard pentru un hub logistic militar la frontiera cu Ucraina.

Problema de fond cu acest proiect este că România cheltuie miliarde de euro, dar România nu produce, România nu învață, nu câștigă nimic strategic, ci doar cumpără. Într-un mod absolut scandalos, este vorba de un proiect în care furnizorul este desemnat. Altfel spus, iei bani împrumut, dar furnizorul este desemnat și se spune foarte clar de unde se cumpără. Nu există niciun transfer de tehnologie – a nu se confunda transferul de tehnologie cu faptul că, mă rog, construiești 3-4 șuruburi într-un proiect care nu-ți aparține și pe care, repet, tehnologic nu-l controlezi. Este vorba despre un proiect în care firmele românești, Romarm de pildă, se spune că n-au fost nici măcar consultate.

Ce au făcut alții? Franța, Polonia, Italia, Cehia și așa mai departe au luat banii, dar, dar dacă te uiți pe alocările de acolo, o să constați că aceste state care au luat aceste împrumuturi au alocat către firmele naționale. Altfel spus, s-au împrumutat de la UE nu doar ca să cumpere, ci ca să dezvolte industria de armament național. Ceea ce România nu a făcut! Noi luăm acești bani și cumpărăm de la alții. Vreo 6 miliarde se duc, de pildă, spre firme din Germania, Germania care, între noi fie spus, n-a luat niciun împrumut prin programele SAFE pentru că a considerat că dobânda este prea mare și nu ajută. Din acest punct de vedere, România face notă discordantă. România, de fapt, doar cumpără și nu face nimic și nu dezvoltă nimic.

Dacă e vorba să vorbim despre înzestrare și achiziții militare, lucrurile stau așa: după ce ți-ai definit amenințarea pentru România, după ce ți-ai definit vulnerabilitățile, riscurile etc., începi să cumperi, dacă nu poți să produci. Țara care se află astăzi în război, în vecinătatea noastră, este Ucraina. Ucraina luptă cu Federația Rusă și, dacă la începutul războiului victimele proveneau din rândul soldaților ucraineni sau ruși ca urmare a loviturilor de artilerie, obuziere și așa mai departe, 70% la începutul războiului, astăzi victimele provin din atacurile cu drone. Drona este elementul fundamental. Când te uiți pe programul de achiziții, constați că această armă fundamentală, decisivă într-un război cu Federația Rusă, considerată ca o amenințare la adresa securității naționale, practic, nu există!!!

Unii spun, și poate pe bună dreptate, că am ajuns să cumpărăm ce a mai rămas prin magazia sau prin depozitele unor state occidentale, tocmai ca acele state occidentale să primească niște bani, să-și dezvolte economiile, să-și redemareze industria de apărare pe banii noștri. Achizițiile României nu sunt moderne, nu sunt de ultimă generație, nu sunt achiziții pe care le-ar face cineva care se uită în jur și vede cum se desfășoară războiul modern.

Programul SAFE, din punctul acesta de vedere, ne discutat public, neinvocat public, necriticat public, nu face decât să indice că România nu-și mai aparține nici în ceea ce privește viziunea de securitate. Achizițiile militare sunt doar o componentă a acestei chestii. Vă imaginați că dacă România se vasalizează, inclusiv prin tipul de programe SAFE, în actuala conjunctură europeană, ce se va întâmpla dacă Europa se federalizează? Care va fi postura României într-o Europă federală?

Dacă acum România este un actor vasal, evident că vom intra în faza sclavagistă a funcționării României”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Programul SAFE și vasalizarea României” appeared first on AUR.

„Polonezii, francezii, cehii și italienii au luat împrumuturi ieftine de la UE pentru a-și finanța propria industrie, în vreme ce România guvernului Bolojan ia împrumuturi de la UE pentru a finanța industria altor state.

Principala neregulă în programul SAFE este faptul că toate programele prevăzute au furnizorii desemnați de către guvern, fără nicio licitație, pe criterii obscure. Iar principala linie de apărare a guvernului este că așa au procedat și alte state europene. În sprijinul afirmației sale, guvernul a adus situația de mai jos.”, a precizat liderul AUR.

Petrișor Peiu arată că exemplele invocate de guvern demonstrează foarte clar că statele europene folosesc programul SAFE pentru a-și susține propria industrie, în timp ce România direcționează fondurile către companii din alte state.

„1. Polonia a dat contractele fără licitație următoarelor trei firme: PGZ, HSW, WZS.
Ei, și acum să vedem minunea: PGZ, adică Polska Grupa Zbrojeniowa, este firma poloneză de stat care reunește industria de apărare. HSW este Huta Stalowa Wola, firmă metalurgică poloneză, iar WZS este Grupa WZS Sp. z o.o., tot o firmă poloneză care produce componente de autovehicule.

2. Germania a dat contracte fără licitație firmelor germane Rheinmetall, KMV și Diehl.

3. Franța a dat contracte fără licitație firmelor franceze Thales, Airbus, Safran.

4. Italia a dat contracte fără licitație firmelor italiene Leonardo, Fincantieri și IDV (Iveco Defense Vehicles).

5. Cehia a dat contracte fără licitație firmelor cehești VOP CZ (firmă de stat, corespondentul Romarm din Cehia), Colt CZ (un mare producător din Praga de armament) și Tatra.

Cele expuse mai sus ar fi trebuit, în viziunea guvernului, să justifice faptul că România a dat aproape 10 miliarde de euro, fără licitație, firmelor germane, franceze, norvegiene etc. Niciun cuvânt despre faptul că toate celelalte state europene au dat contractele de armament firmelor proprii.

Cu alte cuvinte, polonezii, francezii, cehii și italienii au luat împrumuturi ieftine de la UE pentru a-și finanța propria industrie, în vreme ce România ia împrumuturi de la UE pentru a finanța industria altor state.

Și încă ceva care spune totul despre penibilul acestui guvern: deși dată ca exemplu de țară care achiziționează fără licitație în programul SAFE, Germania, de fapt, nu a luat niciun euro din programul SAFE”, a declarat Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Guvernul Bolojan folosește programul SAFE pentru a finanța industria altor state, în timp ce România se împrumută” appeared first on AUR.