„Acum mai bine de 10 ani, pe 31 august 2015, cancelarul german Angela Merkel avea să rostească expresia faimoasă „Wir schaffen das” – „Putem să facem asta”. Anunța la vremea respectivă politica de bun venit a refugiaților (Willkommenspolitik), care a dus în Germania, din 2015 până astăzi, vreo 3 milioane de refugiați.

Nimeni din „lumea bună”, la vremea respectivă, nu a spus nimic. Mainstream-ul aplauda, precum pinguinii la grădina zoologică. Toată lumea vorbea despre binefacerile migrației, despre cât de bună este această decizie, cât de înțelept este, nu-i așa, mainstream-ul care ne conduce de la Bruxelles și nu numai.

După 10 ani de zile, se întâmplă episodul aproape neverosimil din Spania, de la Ceuta. Aceiași reprezentanți ai clasei politice de mainstream, 22 de lideri, cum titrează presa, se ridică indignați împotriva gestului pe care Spania îl face, deschiderea frontierelor, refugiații care vin peste Spania și peste Europa.

„Să avem grijă la refugiați”, ne spun încă o dată aceiași oameni politici, reprezentanții acelorași partide, aceiași oameni de la Bruxelles, aceiași reprezentanți ai Uniunii Europene. Ipocrizia este mare cât casa. Chiar nu vă este rușine?!

2015 a generat în politica europeană apariția partidelor de protest la scară mare. Partidele de protest care existau încep să se dezvolte, partidele de protest care nu existau încep să ia naștere. Asta s-a întâmplat în politica europeană ca reacție la o neputință endemică, la o incapacitate de a înțelege realitățile prezentului și viitorul, pe care liderii politici naționali sau de la Bruxelles le-au exprimat cu atâta claritate.

Neputința a fost în acte și a fost aplaudată.
După 10 ani, aceiași oameni recunosc că au greșit și că n-au înțeles nimic. Asta este, de fapt, trendul politic din spațiul european: oameni care fac greșeli enorme și cărora le trebuie vreo 10 ani să se prindă că ceea ce au făcut a fost greșit.

Așa a fost pe chestiunea migrației. Așa este pe chestiunea Green Deal-ului, în care nu avem încă un Ceuta, dar se pregătește sub ochii noștri. Colapsul, criza energetică, va fi, de fapt, o Ceuta a energiei europene. După 10 ani de Green Deal, ne vor spune aceiași lideri europeni: „Am greșit. Trebuie să ne întoarcem, nu-i așa, la alte moduri de a obține energia, pentru că nu se mai poate așa.”

Liderii de la București, de fiecare dată, nu doar că au fost în corul susținătorilor acestor greșeli, au fost în primele rânduri.

Dacă ne gândim ce s-a întâmplat cu energia, o țară precum România, cu tradiții care nu pot fi comparate în ceea ce privește extracția de petrol și gaze și folosirea energiei proprii, ajunge precum în vremea lui Nicolae Ceaușescu, în care să citească, să învețe la lumânare, să-și economisească energia, pentru că, nu-i așa, nu se mai poate.

Este un eșec catastrofal pentru Europa, un eșec devastator pentru România, al acelorași oameni care n-au înțeles nimic, care n-au nicio legătură cu realitatea, care n-au capacitatea să genereze politici și viziuni.

Ei au generat această criză și ei încearcă să ne spună că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic și că „solidaritatea europeană”, așa zicând, ne va salva și de data asta.

Așa se va întâmpla și cu eforturile de federalizare. Vom avea o Ceuta și a acestui efort de centralism european, de centralism de la Bruxelles. Va eșua și acest proiect, pentru că n-are nicio legătură cu realitatea.

Așa se va întâmpla cu tentativa de a controla, de a cenzura media tradițională și, mai ales, media online. Și aici vom avea o explozie, o reacție, pentru că aceste manifestări n-au nicio legătură cu realitatea și cu dorința europenilor și a tuturor oamenilor, în general.
Libertatea e o chestiune pe care nu poți să o reprimi și asta nu se va întâmpla, mai cu seamă pe continentul european.

Așa arată politica europeană a unor oameni care, în acest moment, fac politică doar ca să facă politică. Nu știu de ce o fac, pentru că relația lor cu realitatea nu mai există, până la urmă. Oamenii aceștia au stat în instituții naționale sau europene decenii la rând. Oamenii aceștia nu înțeleg ce se întâmplă, nu înțeleg ce vor oamenii, nu înțeleg cum trăiesc oamenii, nu înțeleg ce valori au oamenii.

Mișcările de protest pe care le vedem la nivel european, iar noi, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), am fost la început o mișcare de protest, sunt expresia firească, naturală, a acestor oameni care au pierdut relația cu realitatea și care au lipsa de bun-simț să răspundă, după 10 ani, că, de fapt, n-au nicio legătură cu enormele greșeli pe care Europa le-a făcut.

În ultima vreme, practic toate deciziile strategice ale Europei s-au dovedit a fi greșite. Prin urmare, problema nu este nici Uniunea Europeană în sine, nici democrația în sine, nici partidele în sine. Problema este oamenii care populează aceste instituții. De aceea, schimbarea politică este majoră, la nivel național și la nivel european.

Nu ne permitem să mai așteptăm 10 ani ca să înțelegem că Green Deal a fost o eroare. Nu ne mai permitem să așteptăm 10 ani ca să înțelegem că presiunea pentru federalizare și centralism european este o greșeală. Nu ne mai permitem 10 ani ca să înțelegem că presiunea pentru controlul internetului reprezintă o defecțiune majoră a sistemului.

Schimbarea trebuie să vină cât mai repede.
Oamenii aceștia greșesc, dar, ca să nu suportăm greșelile lor pentru multă vreme, trebuie să-i dăm jos. Despre asta este vorba politica europeană și în politica românească astăzi”, a transmis prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Acești neputincioși și ipocriți care ne conduc” appeared first on AUR.

În opinia liderului AUR, singura cale prin care PSD se poate salva de la dispariție o reprezintă, paradoxal, organizarea alegerilor anticipate.

„Recent, PSD a vorbit despre Alianța pentru Unirea Românilor – AUR ca fiind un partid nefrecventabil, cu care nu se poate discuta, pentru că, nu-i așa, trebuie să-și modifice viziunea doctrinară și politică în ceea ce privește unele subiecte: Uniunea Europeană, Ucraina și așa mai departe. Recent, un emisar al aceluiași partid de la Bruxelles a transmis același mesaj. Partidul AUR trebuie să se „reeduce”, evident, între ghilimele, ca să se poată discuta cu el.

Poziționarea aceasta, dincolo de aroganță – se pare că PSD-ul de astăzi a moștenit de la PSD-ul din anii ’90 doar aroganța – arată și o incultură politică gravă. Cum adică un partid să-și schimbe viziunea politică pentru a putea discuta cu alte partide?

Ce înseamnă democrația, până la urmă? Democrația înseamnă că diverse grupuri de oameni au opinii diferite despre cum trebuie condusă societatea, care este direcția societății, ce înseamnă binele comun și cum toate aceste lucruri trebuie să fie realizate. Pentru că acele grupuri de oameni nu au opinii identice, se procedează la alegeri. Cei care obțin majoritatea vor conduce. Adică opiniile lor, viziunea lor, ideologia lor, doctrina lor vor conduce respectivul stat.

Prin urmare, ideea că partidele trebuie să aibă aceeași opinie, opinia „corectă”, așa-zicând, este o aberație. Cine spune care opinie este corectă într-un stat democratic? Cine este deasupra partidelor și ne spune ce este corect și ce nu este corect, cum trebuie să gândească lumea?

Evident că PSD-ul gândește după rădăcinile pe care le declară uitate, adică rădăcinile dinainte de 1989, totalitare, autoritare. Ideea că te așezi deasupra partidelor și ceri partidelor să gândească într-un anumit fel înseamnă că le ceri oamenilor să gândească într-un singur fel, ceea ce este o aberație.

În al doilea rând, este paradoxal ceea ce face PSD-ul. Ba chiar comic. Pentru că ne transmite mesajul, și transmite mesajul tuturor, că AUR este defect, că nu gândește precum PSD-ul, PNL-ul și USR-ul. PSD-ul ne spune că AUR trebuie să-și schimbe opiniile, adică să devină ca ei. Adică AUR trebuie să devină ca PSD-ul, ca UDMR-ul, ca USR-ul, ca fosta coaliție care a guvernat. Asta ne transmite PSD-ul, ca să poată avea, spune el, o conversație onorabilă cu AUR.

Acest mesaj este aberant. Când te pregătești să iei guvernarea, transmiți electoratului tău și electoratului român că, de fapt, PSD-ul gândește precum PNL-ul și precum USR-ul în ceea ce privește federalismul european, finanțarea Ucrainei și continuarea războiului din Ucraina. Nu precum AUR, care nu vrea federalism, centralism european, care vrea o Europă a patriilor și care dorește pace în ceea ce privește Ucraina, nu continuarea războiului, care se pare că nu duce nicăieri.

Când PSD-ul transmite un asemenea mesaj și se pregătește să intre la guvernare, împreună cu UDMR, împreună cu alte cioturi din Parlament, acest mod de a face politică este cel puțin comic.

Ce se va întâmpla cu un PSD care va conduce singur, transmițând asemenea mesaje inclusiv propriului electorat? Pentru că electoratul lui, din acest punct de vedere, s-ar putea să fie mult mai apropiat de AUR decât crede sau decât vrea PSD-ul…

Ce face PSD acum este, dincolo de incultura politică pe care o practică, aproape o sinucidere. Dacă PSD-ul intră la guvernare în asemenea condiții, se va alege praful de acest partid. Nu va mai rămâne nimic din acest partid, care se vede deja de pe acum că este lipsit de direcție, mereu reactiv, neputincios în a fixa agenda publică, întotdeauna în urma dezbaterilor politico-publice, incoerent, de aici și mesajele diferite pe care le transmite de cele mai multe ori.

Din acest punct de vedere, oricât ar părea de paradoxal, singura șansă ca PSD-ul să mai rămână în picioare, atât cât va mai rămâne în picioare, sunt alegerile anticipate. Doar alegerile anticipate vor mai salva ceva din acest partid. Acesta este paradoxul.

Dacă PSD-ul evită alegerile anticipate și intră la guvernare în condițiile pe care le-am spus mai sus, se va alege praful de acest partid. Poate că așa trebuie să se întâmple. Poate că așa îi este dat acestui partid să sfârșească în momentul în care are guvernarea și funcția de premier, dacă este cazul. Poate că acest partid trebuie să iasă din istorie, pentru că a dominat prea mult și de prea multe ori politica românească.

Dar dacă PSD-ul va ieși din istorie, va fi, cu siguranță, vina actualilor conducători. Și dacă PSD-ul va dispărea, evident că noi vom fi ultimii care vom regreta acest lucru.

Doar constatăm ceea ce se întâmplă în viața politică românească”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „PSD vrea să ne reeduce” appeared first on AUR.

„De ce se opun alegerilor anticipate cei care fac asta? Auzim vorbindu-se, de parcă au renăscut toți Cațavencii și Farfuridii, despre nenorocirile care ar bântui România, despre securitatea României, care, vezi Doamne, ar fi periclitată dacă s-ar organiza alegeri anticipate. Avem un război, cum să facem anticipate? Tot ceea ce înseamnă acest tip de retorică este, evident, fals.

Problema securității României nu se pune, pentru că securitatea României este apanajul președintelui României, care participă, prin vot, în Consiliul European. Acolo votează, acolo decide, indiferent de susținerea populară pe care o are. Vedeți cazul Franței, unde Emmanuel Macron are 10% susținere populară, dar decide politica externă și de securitate a Franței.
Deci, din punctul de vedere al securității României și în contextul actualelor crize strategice, este evident că argumentul este fals.

De ce se opun alegerilor anticipate? În primul rând, pentru că ei știu că alegerile anticipate le-ar putea aduce prejudicii politice majore.

Am văzut ieri despre ce este vorba în cazul președintelui Nicușor Dan. Când ești un Vadim în căutare de Iliescu sau un Chirac în căutare de Le Pen, este evident că alegerile anticipate îți strică jocurile. Pentru că alegerile anticipate și campania electorală vor redeschide spațiul public și politic românesc și se va putea vedea că, de fapt, toată această distincție radicală, așa-numitul cordon sanitar, nu funcționează, pentru că nu are de ce. Și că anti-europenismul nu este anti-europenism, pro-rusismul nu este pro-rusism, anti-americanismul nu este anti-americanism și nici celelalte etichete aruncate în spațiul public.

Nicușor Dan se opune anticipatelor și campaniei electorale tocmai pentru ca dihotomia pe care și-a construit-o și pe care vrea să o mențină în societatea românească să nu fie anulată. Este un joc politic mediocru.

Celelalte două partide se opun anticipatelor pentru că sunt conștiente că acestea ar putea genera alegeri anticipate și în interiorul propriilor partide.

PSD a început un joc de debarcare a unui premier. Spre deosebire de ceea ce susține public, PSD a vrut să debarce un guvern și un program de guvernare. PSD-ului nu i-a ieșit acel joc. Dacă a fost convenit sau nu cu Președinția ori cu Palatul Cotroceni, nu vreau să comentez aici. Dar este clar că acel joc a eșuat.

În acest moment, un PSD scos de la guvernare ar putea stârni numeroase animozități și nemulțumiri în interiorul partidului. Alegerile anticipate ar putea reprezenta un prilej foarte bun pentru ca partidul să își reevalueze liderii și conducerea. Iar conducerea PSD știe acest lucru. De aceea se opune cu disperare anticipatelor și promovează tot felul de argumente în acest sens.

La fel stau lucrurile și în UDMR. UDMR a fost un partid protejat, iar domnul Kelemen Hunor, emulul lui Viktor Orbán, care conduce UDMR de mai mult timp decât conduce Viktor Orbán Ungaria, a fost lăsat în pace atât de Budapesta, care în acest moment are o agendă extrem de încărcată și nu se ocupă de UDMR din România, cât și de București, pentru că partidele pro-europene din România au menajat UDMR, având nevoie de el în construcțiile politice pe care le preconizau.

Dar anticipatele ar putea schimba această situație, iar nemulțumirile acumulate în interiorul UDMR, în condițiile în care maghiarii din România sunt mult mai diverși decât a încercat Viktor Orbán să îi prezinte, ar putea ieși la suprafață.

Astfel, alegerile anticipate din România ar putea genera anticipate și în interiorul UDMR. Iar domnul Kelemen Hunor știe acest lucru. De aici disperarea UDMR și de aici ieșirea publică a unui partid pe care, nu-i așa, multă lume îl privește cu seriozitate și chiar cu o oarecare admirație.

Ieșirea publică prin care pun pe masă proiecte politice halucinante, precum rotativa guvernamentală sau schimbarea Guvernului o dată la șase luni, nu arată decât disperare. Arată faptul că actuala conducere a UDMR este disperată ca alegerile anticipate să nu aibă loc.

Prin urmare, trăgând linie, despre asta este vorba. Atunci când vorbim despre cei care se opun anticipatelor, trebuie să observăm că ei nu au niciun proiect. Singurul lor proiect este propria supraviețuire politică.

Ei nu au o soluție pentru România. Ei îl așteaptă pe Godot. Godot trebuie să vină mâine, poimâine, răspoimâine, în toamnă, nu-i așa? Deși nu avem nicio garanție că în toamnă vom avea o majoritate, nu avem nicio garanție că în octombrie vom avea o majoritate și nu avem nicio garanție că proiectul pe care îl susțin, împotriva alegerilor anticipate, va conduce la un rezultat pozitiv.

În schimb, alegerile anticipate au în spate un proiect pozitiv: resetarea spațiului public și politic al României. De acolo, România își poate configura o nouă stabilitate politică.
Astăzi ne aflăm într-o criză perpetuă. Să nu confundăm interesele României cu interesele unor echipe de partid sau ale unor entități politice.

Nicușor Dan, UDMR și PSD se opun anticipatelor din rațiuni politice, unii ar spune politicianiste, care țin mai degrabă de propriile interese decât de interesele României.

Singura soluție pentru ca România să fie resetată, într-un fel sau altul, este organizarea alegerilor anticipate. Ne place sau nu, aceasta este realitatea care definește astăzi situația țării noastre.

Cei care se opun anticipatelor fără să propună niciun proiect nu fac decât să prelungească criza. România trebuie să iasă din această criză, în pofida intereselor politicianiste ale unora dintre actorii politici, indiferent cine sunt aceștia.

AUR susține organizarea alegerilor anticipate, pentru că cei care se opun anticipatelor se opun, în realitate, ieșirii României din criză.”, a declarant Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Nicușor Dan, UDMR și PSD – triada care se opune anticipatelor” appeared first on AUR.

Dan Dungaciu pune sub semnul întrebării tăcerea oficialilor de la București și Chișinău în fața acestor declarații umilitoare pentru poporul român, iar liniștea nu face decât să acrediteze teza lansată de către Hubert Knirsch.

„Zilele acestea s-a petrecut un fapt de o gravitate maximă, apropo de condiția României, statutul României și demnitatea identitară a acestui popor. Ambasadorul Germaniei din Republica Moldova, Hubert Knirsch, se lansează pe televiziunea din Republica Moldova în niște considerații care au ca și concluzie faptul că cele două populații care trăiesc în stânga și în dreapta Prutului sunt diferite. Moldovenii nu sunt români, ne sugerează ambasadorul german, au o altă limbă, o altă identitate, o altă religie.

Lucrul este grav pentru că, pentru prima dată, un ambasador occidental, ne-rus, acreditează ideea sovietică după care moldovenii și românii sunt identitar diferiți. E un fapt fără precedent. Toți ambasadorii Federației Ruse au făcut asta, dar este primul ambasador occidental care nu doar că crede așa ceva, dar și acreditează public această idee.

Tăcerea Chișinăului și a Bucureștiului pe această speță este mult mai gravă decât ni se pare într-o primă instanță.

Prima chestiune pe care trebuie să o spunem este că ambasadorul german își bate joc de noi, pur și simplu. Acreditând această teorie sovietică a separației dintre moldoveni și români, a separației dintre limba moldovenească și limba română, nu face decât să ne considere pe noi, românii, net inferiori germanilor, care au trecut și ei prin această experiență și, evident, au aruncat-o la coș.

Pentru că teoria asta a separației dintre moldoveni și români, lingvistic și identitar, este o construcție sovietică. Puțină lume își mai aduce aminte că, în anii ’60-’70, în Republica Democrată Germană a început un proiect de construcție sovietică, care avea la bază acreditarea ideii că există două Germanii, teoria celor două Germanii: o Germanie bună, Republica Democrată Germană, și o Germanie defectă, Republica Federală Germania.

Proiectul a început în vremea lui Walter Ulbricht, liderul german din anii ’50 până în 1971, iar consecința acestei teorii a fost inclusiv construcția Zidului Berlinului, pentru că Zidul Berlinului, din perspectiva sovietică est-germană, avea justificarea că apără est-germanii de intruziunea fascistă a germanilor din vest.

Teoria națiunii socialiste est-germane a fost acreditată inclusiv în Constituția RDG-ului din 1974, care nu mai vorbea nimic despre unitatea germană. Au fost teoreticieni care au lucrat asta, au fost cărți care s-au publicat, au fost studii care au fost făcute. Ideea existenței unei națiuni est-germane curate, se baza pe extrasul istoric care cuprindea războiul țărănesc, Thomas Müntzer, revoluția din 1848–1849. Erau „germanii cei buni”.

A fost un întreg volum, o serie de volume publicate atunci, în care se vorbea despre istoria muncitorească a germanilor și în care această idee devenise, de fapt, politică oficială în estul Germaniei. Sigur că aceste teze erau niște aberații. Sigur că n-a crezut nimeni în ele. Dar aceste teze care au fost lansate acolo sunt echivalentul tezelor sovietice despre diferența dintre moldoveni și români.

Cum se face că Germania a aruncat la coș acele teze? Pentru că știau foarte bine că sunt construcții ideologice antigermane sau împotriva unității germane. Apropo, aceste teze au fost lansate după ce Stalin făcuse oferta Germaniei să se reunifice sub egida URSS-ului, iar germanii au refuzat asta.

Deci: cum se face că Germania a refuzat constructul acesta sovietic, care s-a aplicat zeci de ani în Republica Democrată Germană, și s-a reunificat la 3 octombrie 1990, iar când e vorba despre români, Hubert Knirsch, ambasadorul german din Republica Moldova, acest Walter Ulbricht sau Erich Honecker al diplomației germane, vine și ne aruncă în față că, de fapt, tezele sovietice despre identitatea românească sunt corecte?

Cum se face că aceste teze sunt greșite în cazul germanilor, dar sunt corecte în cazul românilor? Chestiunea este gravă și nu ține doar de cultură sau incultură istorică. Nu ține doar de umilirea sau neumilirea românilor; în cazul acesta este vorba de umilire. Ține de faptul că poziția oficială germană aceasta este.

Și dincolo de umilire, mai este un aspect. Un ambasador german nu vorbește de capul lui și nu face considerații istorico-culturale. El transmite un mesaj oficial. Ce ne transmite în acest moment Berlinul este că reunificarea dintre România și Republica Moldova nu este admisă. Că reunificarea dintre România și Republica Moldova trebuie schimbată în proiectul de integrare europeană a Republicii Moldova.

Nota bene, acest proiect nu înseamnă reunificare, niciun pas către reunificare, pentru că, nu-i așa, ni s-a transmis oficial dinspre Europa că românii și moldovenii au o identitate diferită, o limbă diferită, o religie diferită; prin urmare, trebuie să fie state diferite. Acesta este mesajul pe care Germania îl trimite.

Consecința acestui mesaj este că toată ideea, toată propaganda legată de reunificarea dintre cele două state românești, în care primul pas ar trebui să fie integrarea europeană, este pur și simplu o propagandă de două parale. Nu așa gândesc adepții Bruxelles-ului integrarea europeană a Republicii Moldova, ci un proces diferit, chiar opus reunificării.

Despre asta va fi vorba de aici înainte.

În al doilea rând, faptul că Chișinăul n-a spus nimic, faptul că nu există nicio poziție oficială apropo de o postură inedită a unui diplomat occidental din Republica Moldova ne sugerează că regimul de la Chișinău și-a asumat această teorie. Este, altminteri spus, de acord cu ea. Este de acord cu ceea ce spuneau, până la urmă, toți diplomații ruși din Republica Moldova, care au fost, iată, confirmați de diplomatul celui mai important stat din Uniunea Europeană, care este Germania.

Și cu asta, basma!, apropo de integrarea europeană a Republicii Moldova ca prim pas pentru reunificare.

În al treilea rând, poziția Bucureștiului. Și asta ne doare cel mai tare. Cum poți tu, ca stat european, ca stat NATO, ca stat care și-a asumat oficial că moldovenii sunt români, care a militat și a susținut ideea ca limba română să fie acreditată în Constituția Republicii Moldova, cum poți tu permite să taci pe această speță?

Cât de laș, cât de mic, cât de minor, cât de insignifiant poți să fii tu ca stat atunci când ți se aruncă în față că basarabenii nu sunt români și că, de fapt, sovieticii au avut dreptate? Căci asta e concluzia la care ajungem! În 2026, sovieticii, propaganda sovietică și rusească ulterior, au avut dreptate. Bucureștiul acreditează această teză, Bucureștiul este de acord cu ea, Bucureștiului îi mai lipsește puțin să o și aplaude!

În ceea ce privește Germania, sigur că gestul este umilitor la adresa României. Și s-ar fi putut abține, măcar pentru faptul că românii au semnat cu o firmă germană nu doar cel mai mare contract de armament pe care respectiva firmă l-a semnat vreodată, dar și cel mai mare contract de armament pe care Germania l-a avut vreodată în toată istoria ei.

Poate că nemții și diplomații lor ar fi putut să fie un pic mai politicoși cu românii. N-au fost. Au preferat, ca să zic așa, să ne umilească în continuare. Nu-i un punct câștigat pentru Germania.

Dar noi vom consemna că, în 2026, Pactul Ribbentrop-Molotov este viu și lovește din nou, de data aceasta din perspectiva viziunii ideologice comune. Iată că Germania s-a reunificat ideologic cu Uniunea Sovietică și Federația Rusă. Și asta românii nu trebuie să uite niciodată”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Pactul Ribbentrop-Molotov este viu și lovește din nou, iar Ministerul Afacerilor de Externe al României tace” appeared first on AUR.

Este lovită în multiple zone, amenințările sale nu mai produc efectul de altădată, iar în Europa se discută deschis despre furnizarea de arme, informații și sprijin militar Ucrainei (inclusiv, zic rușii, arme ghidaj specialist intelligence care ar permite ucrainenilor sa atace cu drone prin tarile baltice).

În spațiul public rus apar tot mai multe voci exasperate, care susțin că Rusia trebuie să facă ceva – inclusiv folosirea armei nucleare – pentru a-și recâștiga credibilitatea strategică (viziunea Serghei Karaganov). Și Vladimir Putin a reacționat. Când a declarat că războiul se apropie de sfârșit în Ucraina, presa occidentală l-a citat parțial și eronat. Mesajul său era că actuala etapă – în care Europa sprijină militar Ucraina, oferă informații, arme și alte forme de asistență fără consecințe directe – se apropie de final. Această etapă, a implicării europene fără consecințe, nu războiul!

Rusia va continua să lovească Ucraina fără milă. Întrebarea este dacă se va opri doar acolo. Își va recăpăta Rusia capacitatea de descurajare sau va încerca să transmită semnale și către alte state din regiune, poate statele baltice?

Din această perspectivă, faptul că o dronă a lovit, accidental sau nu, teritoriul României nu îi deranjează pe ruși. Ei urmăresc reacțiile și capacitatea de răspuns a Alianței. România s-a grăbit să ceară ajutor de la NATO (De ce? Pentru o dronă? De ce nu am cumpărat din SAFE interceptoare?). În plus, se vorbește despre consultări în baza Articolului4. Dar ne-am coordonat în prealabil cu aliații? Există un consens? Ne va lua cineva în seamă? Americanii ce spun?

Deci: rușii urmăresc cu atenție reacția NATO și, mai ales, ce se întâmplă dacă reacția va fi limitată. Pentru ei e și un test major

Ucraina se află, la rândul său, într-o poziție favorabilă de comunicare. Rușii au lovit teritoriul unui stat aliat NATO. Pentru Kiev, orice incident de acest tip, amintiți-vă cazul Poloniei, reprezintă o oportunitate de a readuce războiul din Ucraina în centrul atenției internaționale și de a consolida percepția privind pericolul reprezentat de Rusia.

Indiferent de circumstanțele exacte ale incidentului, efectul politic este evident: războiul nu mai pare limitat la teritoriul ucrainean. Pentru Kiev, fiecare episod care arată că efectele conflictului depășesc granițele Ucrainei constituie un argument suplimentar în relația cu partenerii occidentali.

Cu cât pericolul rusesc este perceput ca fiind mai aproape de frontierele UE și ale NATO, cu atât crește presiunea pentru menținerea sau chiar extinderea sprijinului militar și financiar acordat Ucrainei.

În România, instrumentalizarea politică este și ea la apogeu. Într-o perioadă dominată de discuții despre costul vieții, măsurile fiscale, deficitul bugetar, tensiunile politice și nemulțumirile unor categorii profesionale, agenda publică se mută brusc spre securitate și amenințări externe.

Dezbaterile incomode despre salarii, reforme, administrație sau responsabilitate guvernamentală sunt împinse în plan secund de sentimentul de urgență generat de un pericol extern. Avantaj, ei!

Ministerul Afacerilor Externe profită de context. Ministerul Afacerilor Externe se agită și profită și el de situație. Tocmai s-au amânat discuțiile cu angajații ministerului privind noua lege a salarizării. Este vorba despre prevederi care reduc semnificativ o serie de beneficii pentru personalul diplomatic: indemnizația pentru soțul însoțitor, decontarea chiriilor, indemnizațiile pentru copii, sprijinul pentru școlarizare și alte drepturi specifice. Din această perspectivă, criza de securitate devine un context convenabil pentru evitarea unor discuții dificile. Avantaj: ministrul.

Problema reală: decizia politică și capabilitățile.

Mai există un aspect important. Cadrul legal pentru doborârea dronelor care pătrund ilegal în spațiul aerian al României există. Legislația prevede proceduri clare pentru Armata Română privind interceptarea, neutralizarea și doborârea aeronavelor fără pilot.

Ceea ce lipsește este asumarea unei decizii politice ferme și, în anumite situații, capabilitățile tehnice necesare. De ce putem doborî drone în altă parte, doar în România, nu? Incompetența politică și tehnică a guvernanților este o veritabilă amenințare de securitate națională!

În plus, suntem acum într-un moment ideal, deși unul generat de un incident grav, pentru a redeschide discuția despre investițiile în apărare și despre programul SAFE, în cadrul căruia doar 2,5% din fonduri sunt destinate achizițiilor de drone și sisteme antidronă. Cu ce ne apărăm de drone?

Așteptăm o informare clară privind contribuția concretă a programului SAFE și modul în care acesta poate ajuta România să prevină asemenea incidente, atacuri sau provocări în viitor.

Întrebarea care rămâne este dacă, în mijlocul acestei competiții de narațiuni – că tot le place asta comisarilor ideologici de la Cotroceni! – opinia publică nu primește răspunsul esențial: ce s-a întâmplat exact, cine poartă responsabilitatea și ce măsuri sunt necesare pentru ca un astfel de incident să nu se repete? Pentru românul obișnuit, aceasta ar trebui să fie singura dezbatere care contează cu adevărat.

Dar această dezbatere, care este despre ea și incompetențele ei politice și tehnice, Puterea actuală nu o ca face niciodată!”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Cu excepția românilor, toți vor să profite de dronă!” appeared first on AUR.