De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Obiectul întrebării: Clarificarea statutului științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române și evaluarea utilizării unor grafii alternative, divergente față de normele consacrate și standardul literar, în cadrul serviciului public Radio România Internațional.

Stimate domnule Președinte,

La data de 1 iulie 2026 i-am adresat domnului Robert Cristian SCHWARTZ, Președinte-Director General al Societății Române de Radiodifuziune, întrebarea parlamentară nr. 1415/b, având ca obiect „Respectarea normelor ortografice consacrate și validate de Academia Română pentru dialectul istoric aromân al limbii române în cadrul subredacției dialectale aromâne a postului public Radio România Internațional”.

În cuprinsul întrebării am semnalat, între altele, utilizarea în materialele publicate de Radio România Internațional a unor grafeme și soluții grafice precum „ã” și „ll”, precum și existența unor oscilații și inconsecvențe de ordin ortografic și lexical.

În fundamentarea demersului am făcut referire la lucrarea „Manual de aromână – Carti trâ învițari armâneaști”, elaborată de acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și acad. Nicolae Saramandu și publicată de Editura Academiei Române, lucrare care constituie una dintre contribuțiile academice de referință pentru descrierea și scrierea dialectului istoric aromân al limbii române. Academia Română prezintă oficial această lucrare în catalogul său editorial.

Am arătat în întrebarea noastră parlamentară din 1 iulie 2026, între altele, următoarele: „Potrivit lucrării „Manual de aromână – Cărți trâ învițari armâneaști”, elaborată de academicienii de origine aromână Matilda Caragiu Marioțeanu și Nicolae Saramandu, publicată în anul 2007 de Editura Academiei Române, cu sprijinul Societății de Cultură Macedo-Română și al Departamentului pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, scrierea dialectului aromân se realizează pe baza alfabetului limbii române, completat cu trei grafeme specifice: Ḑ/ḑ, Ľ/ľ și Ń/ń. Această normă ortografică reprezintă forma consacrată și recunoscută în mediul academic românesc.

Astfel, alfabetul dialectal aromân cuprinde următoarele 34 de litere: A/a, Ă/ă, Â/â, B/b, C/c, D/d, Ḑ/ḑ, E/e, F/f, G/g, H/h, I/i, Î/î, J/j, K/k, L/l, Ľ/ľ, M/m, N/n, Ń/ń, O/o, P/p, Q/q, R/r, S/s, Ș/ș, T/t, Ț/ț, U/u, V/v, W/w, X/x, Y/y, Z/z. Aceste litere au fost și sunt utilizate în scrierea aromână consacrată de marii scriitori și învățați români de origine aromână.

Cu toate acestea, analiza materialelor publicate pe pagina oficială a subredacției dialectale aromâne a Radio România Internațional relevă utilizarea frecventă a unor grafeme care nu aparțin ortografiei aromâne consacrate, precum ã (în locul literelor ă sau â) și ll (în locul grafemului Ľ/ľ), precum și numeroase inconsecvențe ortografice și lexicale, cum ar fi: folosirea literei k în locul combinației ch, în condițiile în care litera k se folosește, ca și în limba română standard sau literară, doar pentru redarea unor nume sau cuvinte străine, folosirea literei â în poziție inițială în locul literei î.”

În răspunsul transmis la 15 iulie 2026, Societatea Română de Radiodifuziune afirmă însă că, „pentru dialectul istoric aromân nu există, din datele pe care le deținem, o normă de scriere unificată și oficial impusă cu titlu obligatoriu de către forul academic suprem”.

Totodată, Societatea Română de Radiodifuziune precizează că se raportează la contribuțiile acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și prof. univ. Nicolae Saramandu, dar susține că „dinamica reală a scrierii dialectale rămâne una extrem de diversă”, invocând diferențele dintre graiuri și tradiții locale.

În același răspuns, conducerea Radio România Internațional afirmă că intenționează, „în vederea clarificării acestor aspecte de fond”, să solicite eventual un punct de vedere din partea Academiei Române și a Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, urmând ca instituția să aplice eventualele recomandări oficiale care vor rezulta.

Consider că răspunsul primit impune o clarificare directă din partea Academiei Române, întrucât problema nu mai este una exclusiv editorială a serviciului public de radio, ci privește statutul științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române, în convergență cu standardul literar, și autoritatea lucrărilor elaborate sub egida Academiei Române.

Este cu atât mai importantă această clarificare cu cât Academia Română arată în mod oficial că Secția de filologie și literatură are, încă de la constituirea sa, o misiune legată de cultivarea limbii române, stabilirea ortografiei și cercetarea dialectelor istorice ale limbii române. Totodată, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” face parte din structurile de cercetare ale acestei secții.

Mai mult, acad. Nicolae Saramandu, unul dintre autorii lucrării menționate, este specialist în dialectologie și a desfășurat cercetări extinse asupra dialectului istoric aromân al limbii române, inclusiv prin elaborarea Atlasului lingvistic al dialectului aromân, publicat de Editura Academiei Române.

În acest context, consider necesar ca Academia Română să precizeze în mod oficial dacă afirmația Societății Române de Radiodifuziune potrivit căreia nu există o normă de scriere unificată pentru dialectul istoric aromân al limbii române trebuie înțeleasă ca inexistență a unei norme academice, ca inexistență a unei norme obligatorii din punct de vedere juridic, sau ca inexistență a unui sistem de scriere istoric și științific consacrat și recomandat de Academia Română.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Care este poziția oficială a Academiei Române cu privire la existența unui sistem de scriere/unei norme ortografice academice consacrate pentru dialectul istroic aromân al limbrii române, sistem convergent cu normele limbii literare. Vă rog să precizați explicit dacă Academia Română consideră că există în prezent un sistem de scriere recomandat sau consacrat științific pentru dialectul istoric aromân al limbii române și, în caz afirmativ, care este lucrarea, documentul sau hotărârea academică prin care acesta este fundamentat.

2.Ce statut științific și normativ atribuie Academia Română lucrării „Manual de aromână – Carti trâ învițari armâneaști”, elaborată de acad. Matilda Caragiu Marioțeanu și acad. Nicolae Saramandu și publicată de Editura Academiei Române. Vă rog să precizați dacă această lucrare reprezintă, în opinia Academiei Române, o simplă lucrare științifică descriptivă sau dacă sistemul de scriere prezentat în aceasta constituie un sistem ortografic recomandat/consacrat de Academia Română pentru redactarea în dialectul istoric aromân al limbii române.

3.Dacă este sau nu corectă afirmația Societății Române de Radiodifuziune potrivit căreia, pentru dialectul aromân, „nu există (…) o normă de scriere unificată și oficial impusă cu titlu obligatoriu de către forul academic suprem”. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să precizați dacă prin aceasta Academia Română afirmă că nu există niciun sistem de scriere academic consacrat sau recomandat pentru dialectul istoric aromân al limbii române ori doar că un asemenea sistem nu are caracter juridic obligatoriu.

4.Care este poziția Academiei Române cu privire la utilizarea grafemelor „ã” și „ll” în scrierea dialectului istoric aromân al limbii române. Vă rog să precizați dacă aceste grafeme:

a)fac parte din sistemul de scriere recomandat sau consacrat de Academia Română;

b)sunt acceptate ca variante grafice alternative;

c)aparțin unor alte tradiții ortografice;

d)sau reprezintă soluții grafice care nu au fost validate ori recomandate de Academia Română.

5.În cazul în care există mai multe tradiții sau sisteme de scriere utilizate pentru aromână, dacă există din partea Academiei Române o ierarhizare științifică a acestora. Cu alte cuvinte, vă rog să precizați dacă Academia Română face distincție între:
a) un sistem academic de referință;
b) variante regionale sau tradiționale;
c) sisteme grafice utilizate în publicații ale unor grupuri dialectale românești;
d) soluții grafice individuale sau editoriale.

6.Dacă Academia Română consideră că utilizarea, în cadrul unei publicații a serviciului public național de radio, a unor grafii diferite de sistemul de scriere prezentat în lucrările academice de referință privind dialectul istoric aromân al limbii române este justificată din punct de vedere științific fără menționarea explicită a sistemului ortografic utilizat.

7.În situația în care într-un material destinat publicului sunt folosite alternativ și neuniform forme grafice diferite pentru același cuvânt sau aceeași categorie de cuvinte, apreciază Academia Română că asemenea practici pot fi considerate simple variante dialectale sau constituie, în anumite condiții, inconsecvențe ortografice/editoriale?

8.Dacă Academia Română a fost consultată anterior de Societatea Română de Radiodifuziune cu privire la sistemul de scriere utilizat de subredacția dialectală aromână a Radio România Internațional. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să indicați.

a)data solicitării;

b)structura Academiei Române sesizată;

c)specialiștii consultați;

d)concluziile formulate;

e)existența unui punct de vedere scris, a unei recomandări sau a unei alte forme de aviz.

9.Având în vedere răspunsul Societății Române de Radiodifuziune la întrebarea parlamentară nr. 1415/b, intenționează Academia Română să efectueze, prin Secția de filologie și literatură și/sau prin Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, o evaluare științifică a sistemului de scriere utilizat în prezent de Radio România Internațional pentru materialele în dialectul istoric aromân al limbii române. În caz afirmativ, vă rog să precizați dacă Academia Română este dispusă să transmită oficial Societății Române de Radiodifuziune recomandările rezultate.

10.Dacă Academia Română consideră oportună elaborarea și publicarea unui document normativ sau de recomandări explicite privind scrierea dialectului aromân, care să poată fi utilizat ca reper de instituțiile publice, mass-media, instituțiile de învățământ și autorii de materiale în dialectul istoric aromân al limbii române.

11.În cazul în care Academia Română consideră că există deja un asemenea reper științific, vă rog să indicați denumirea exactă a lucrării/documentului, anul publicării, autorii sau instituția emitentă și statutul său în raport cu Academia Română, precum și dacă acesta este disponibil publicului.

12.În ce măsură consideră Academia Română că utilizarea consecventă a unui sistem de scriere fundamentat științific contribuie la conservarea patrimoniului dialectal aromân, la alfabetizarea în dialectul istoric aromân al limbii române și la evitarea fragmentării artificiale a practicilor de scriere.

13.Având în vedere că Academia Română îl are în structurile sale de specialitate pe acad. Nicolae Saramandu, cercetător cu o activitate științifică îndelungată în domeniul dialectului istoric aromân al limbii române, precum și Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, vă rog să precizați dacă Academia Română consideră necesară constituirea unui grup de lucru de specialitate pentru clarificarea și, după caz, standardizarea recomandărilor privind scrierea dialectului istoric aromân al limbii române.

14.În cazul în care Academia Română apreciază că sistemul de scriere prezentat în lucrările academice menționate nu are caracter normativ sau recomandativ, vă rog să precizați care este, în prezent, sistemul de referință pe care o instituție publică română ar trebui să îl utilizeze atunci când redactează și publică materiale în dialectul istoric aromân al limbii române.

15.În cazul în care Academia Română consideră că utilizarea de către Radio România Internațional a grafemelor „ã”, „ll” sau a altor soluții grafice distincte de cele prezentate în lucrările academice de referință este acceptabilă, vă rog să indicați temeiul științific și bibliografic care justifică aceste soluții și să precizați dacă ele sunt recunoscute de Academia Română ca variante legitime ale sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române.

16.În cazul în care Academia Română consideră că asemenea grafii nu sunt recomandate, intenționează instituția să transmită Societății Române de Radiodifuziune un punct de vedere oficial și documentat, astfel încât serviciul public de radio să dispună de un reper științific clar pentru activitatea sa editorială în dialectul istoric aromân al limbii române.

Având în vedere rolul Academiei Române în cercetarea și cultivarea limbii române, precum și importanța conservării patrimoniului dialectal românesc, consider că un răspuns clar la aceste întrebări este necesar atât pentru soluționarea situației semnalate la Radio România Internațional, cât și pentru evitarea apariției unor practici grafice divergente în alte instituții publice.

De asemenea, orice document, recomandare, hotărâre, punct de vedere, studiu sau alt material elaborat de Academia Română ori de structurile sale de specialitate referitor la scrierea, ortografia sau standardizarea dialectului istoric aromân al limbii române și care poate fi făcut public este binevenit.

The post Costache Chertif – Întrebare – Clarificarea statutului științific și normativ al sistemului de scriere a dialectului istoric aromân al limbii române și evaluarea utilizării unor grafii alternative, divergente față de normele consacrate și standardul literar, în cadrul serviciului public Radio România Internațional appeared first on AUR.

De către: Senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Obiectul întrebării:Măsurile privind pregătirea și organizarea manifestărilor dedicate zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România, în anul 2026, potrivit Legii nr. 36/2017.

Stimați membri ai Guvernului,
Stimate Domnule Președinte al Academiei Române,

Prin adoptarea Legii nr. 36/2017, Parlamentul României a consacrat data de 27 martie drept Ziua Unirii Basarabiei cu România, consacrând astfel, la nivel legislativ, unul dintre momentele fundamentale ale istoriei moderne a statului român. Această zi are o profundă semnificație istorică, identitară și simbolică pentru întreaga națiune română, pentru românii din Republica Moldova, precum și pentru comunitățile românești din afara granițelor țării.

Actul Unirii din 27 martie 1918 reprezintă o expresie legitimă a voinței de unitate națională și constituie o bornă esențială în procesul de desăvârșire a statului național român. În acest sens, marcarea corespunzătoare a acestei zile nu reprezintă doar o obligație derivată din lege, ci și o responsabilitate instituțională și morală față de memoria istorică, educația civică a tinerei generații și consolidarea legăturilor cu românii de pretutindeni.

În anul 2026 se împlinesc 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România, ceea ce conferă un caracter aparte manifestărilor care urmează a fi organizate. Consider că este necesară o abordare coordonată, coerentă și vizibilă la nivel național și internațional, astfel încât această zi să fie marcată cu demnitatea și amploarea cuvenite.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 36/2017 și al atribuțiilor fiecărei instituții pe care o reprezentați, vă rog să îmi comunicați, în mod detaliat și pe domeniul propriu de competență, următoarele:

1.Ce măsuri concrete au fost adoptate sau urmează a fi adoptate la nivel guvernamental pentru organizarea și coordonarea manifestărilor oficiale dedicate zilei de 27 martie 2026.

2.Ce demersuri au fost întreprinse pentru informarea și implicarea autorităților administrației publice locale în vederea marcării acestei sărbători naționale, inclusiv prin transmiterea de instrucțiuni, recomandări sau ghiduri organizatorice.

3.Care este rolul Ministerului Afacerilor Interne și al instituțiilor prefectului în asigurarea cadrului logistic, organizatoric și de ordine publică necesar desfășurării în bune condiții a manifestărilor dedicate Zilei Unirii Basarabiei cu România.

4.Ce acțiuni concrete întreprinde Ministerul Afacerilor Externe pentru ca misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din străinătate – în special cele din Republica Moldova și din statele din vecinătatea estică – să marcheze această zi prin evenimente dedicate comunităților românești, mediului academic și publicului larg.

5.Ce instituții muzeale și culturale aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului Culturii vor organiza în martie 2026 manifestări tematice (expoziții, conferințe, lansări editoriale, programe educaționale etc.) dedicate Unirii Basarabiei cu România și în ce constau acestea.

6.În ce mod Academia Română, filialele și institutele sale de cercetare vor contribui, prin manifestări științifice, dezbateri, sesiuni comemorative sau publicații, la marcarea împlinirii a 108 ani de la actul istoric din 27 martie 1918.

7.Dacă la nivel național există un calendar orientativ al manifestărilor dedicate zilei de 27 martie 2026 și un mecanism de sprijin financiar, material sau logistic – în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 36/2017 – destinat autorităților locale, instituțiilor de cultură, unităților de învățământ și organizațiilor neguvernamentale care doresc să organizeze evenimente dedicate acestei zile. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să detaliați structura, calendarul și criteriile de accesare a acestor forme de sprijin.

The post Dumitrescu Cristina Gabriella – Întrebare – Măsurile privind pregătirea și organizarea manifestărilor dedicate zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România, în anul 2026, potrivit Legii nr. 36/2017 appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26, Maramureș

Obiectul întrebării: Solicitarea unui punct de vedere oficial și a unor recomandări ale Academiei Române privind scrierea corectă (cu articolul enclitic sau fără) a toponimelor formate din substantive masculine la numărul singular

Mult stimate domnule Academician,

Prin prezenta, vă aduc în atenție o problemă mai veche în care avem nevoie de recomandările Academiei Române. Este vorba despre faptul că Legea nr. 2/1968, cu modificările ulterioare, privind organizarea administrativă a României, cuprinde în Anexă denumirile tuturor localităților (sate, orașe, municipii), iar acestea fac dovada inconsecvenței și lipsei de uniformitate, aplicând duble standarde în cazul toponimelor care provin de la substantive masculine la numărul singular, cazurile gramaticale nomitaniv și, respectiv, acuzativ.

Astfel, un șir de toponime din această catergorie, fie că sunt sau nu urmate de un determinativ, utilizează articolul substantival postpus (bunăoară, satul Aiudul de Sus (mun. Aiud, jud. Alba), satul Santăul Mare (com. Borș, jud. Bihor), satul Alunișul (comuna Zagra, jud. Bistrița), satul Progresul (mun. Dorohoi, jud. Botoșani), satul Pârâul Rece (or. Predeal, jud. Brașov), satul Bărăganul (com. Bărăganul, jud. Brăila), satul Oreavul (com. Valea Râmnicului, jud. Buzău), satul Racoșul de Sus (or. Baraolt, jud. Covasna), satul Izvorul Rece (mun. Mofleni, jud. Dolj), satul Jiul (com. Țuglui, jud. Dolj), satul Izvorul Trotușului (com. Lunca de Sus, jud. Harghita), satul Brateșul (com. Bala, jud. Mehedinți), satul Alunișul (com. Husnicioara, jud. Mehedinți), satul Cerânganul (com. Stângăceaua, jud. Mehedinți), satul Grâușorul (com. Vărgata, jud. Mureș), satul Pârâul Cârjei (com. Borca, jud. Neamț), satul Pârâul Pântei (com. Borca, jud. Neamț), satul Crăcăul Negru (com. Crăcăoani, jud. Neamț), satul Pârâul Fagului (com. Poiana Teiului, jud. Neamț), satul Hanul Ancuței (com. Tupilai, jud. Neamț), satul Cartierul Dâmbu (com. Berceni, jud. Prahova), satul Satul Vechi (or. Drăcșenei, jud. Teleorman), satul Troianul (com. Troianul, jud. Teleorman), satul Milcovul (com. Milcovul, jud. Vrancea)).

Un al număr important de denumiri de localități provenind din substantive masculine la numărul singular, fie că sunt urmate sau nu de un determinativ (atribut), nu utilizează articolul substantival postpus, așa cum fixează Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României. Ne vom limita la a prezenta doar câteva asemenea denumiri de județul Maramureș, pe care îl reprezint, ca senator, în Parlamentul României: Arieșu de Câmpie (com. Ardusat), Arieșu de Pădure (com. Satulung), Asuaju de Jos (com. Asuaju de Sus), Asuaju de Sus (reședință de comună), Bocicoiu Mare (reședință de comună), Boiu Mare (reședință de comună), Curtuiușu Mare (com. Valea Chioarului), Curtuiușu Mic (com. Copalnic Mănăștur), Dealu Corbului (com. Vima Mică), Dealu Mare (com. Coroieni), Dobricu Lăpușului (or. Tg. Lăpuș), Finteușu Mare (com. Șomcuța Mare), Finteușu Mic (com. Satulung), Handalu Ilbei (com. Cicârlău), Mireșu Mare (reședință de comună), Sighetu Marmației (municipiu), Suciu de Jos (com. Suciu de Sus), Suciu de Sus (reședință de comună), Teceu Mic (com. Remeți), Vadu Izei (reședință de comună), Vișeu de Jos (reședință de comună), Vișeu de Mijloc (oraș Vișeu de Sus), Vișeu de Sus (oraș).

Asemenea variante ale toponim elor provenin de la substantive masculine nearticulate, dar utilizând vocala de legătură (-U-), se întâlnesc practic în toate județele țării.

La o analiză mai largă a situației din întreg spațiul românesc, cuprinzând și actuala Republică Moldova, observăm că Legea nr. 764/27-12/2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova cuprinde, în Anexele nr. 2, 3, 4 și 5, un șir de denumiri de localități, provenind de la substantive masculine, absolut toate având formă aticuliată (bunăoară, orașul Vadul lui Vodă (mun. Chișinău), satul Goianul Nou (or. Stăuceni, mun. Chișinău), satul Hârbovățul Nou (or. Anenii Noi), satul Ochiul Roș (reședință de comună în raionul Anenii Noi), satul Andrușul de Jos (reședință de comună în raionul Cahul), satul Andrușul de Sus (reședință de comună în raionul Cahul), Badicul Moldovenesc (reședință de comună în raionul Cahul), satul Vadul lui Isac (reședință de comună în raionul Cahul), satul Podul Lung (com. Sipoteni, raionul Călărași), satul Sagaidacul Nou (com. Codreni, raionul Cimișlia), satul Satul Nou (reședință de comună în raionul Cimișlia), satul Sagaidacul de Sus (com. Bălțata, raionul Criuleni), satul Hârtopul Mic (com. Hârtopul Mare, raionul Criuleni), satul Hârtopul Mare (reședință de comună în raionul Criuleni), satul Rediul Mare (reședință de comună în raionul Dondușeni), satul Țaul (reședință de comună în raionul Dondușeni), satul Ochiul Alb (reședință de comună în raionul Drochia), satul Albinețul Vechi (reședință de comună în raionul Fălești), satul Albinețul Nou (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Rediul de Jos (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Rediul de Sus (com. Albinețul Vechi, raionul Fălești), satul Chetrișul Nou (com. Călinești, raionul Fălești), satul Pietrosul Nou (com. Făleștii Noi, raionul Fălești), satul Răuțelul Nou (com. Hiliuți, raionul Fălești), satul Târgul Vertiujeni (reședință de comună în raionul Florești), satul Cotul Morii (reședință de comună în raionul Hâncești), satul Fundul Galbenei (reședință de comună în raionul Hâncești), satul Câmpul Drept (com. Sărățica Nouă, raionul Leova), satul Tomaiul Nou (reședință de comună în raionul Leova), satul Rediul Mare (com. Grinăuți-Moldova, raionul Ocnița),  satul Balanul Nou (or. Râșcani, raionul Râșcani), satul Heciul Vechi (com. Alexăndreni, raionul Sângerei), satul Heciul Nou (reședință de comună în raionul Sângerei), satul Vadul-Rașcov (reședință de comună în raionul Șoldănești), satul Vadul-Leca (com. Căzănești, raionul Telenești), satul Vadul-Leca Nou (com. Căzănești, raionul Telenești), satul Codrul Nou (reședință de comună în raionul Telenești), satul Congazcicul de Jos (com. Congazcicul de Sus, UTA Găgăuzia), satul Concazcicul de Sus (reședință de comună în UTA Găgăuzia), orașul Tiraspolul Nou (UTA din stânga Nistrului), satul Goianul Nou (com. Dubău, UTA din stânga Nistrului), satul Ulmul Mic (com. Ulmu, UTA din stânga Nistrului), satul Vadul Turcului (reședință de comună în UTA din stânga Nistrului), satul Molochișul Mic (com. Vadul Turcului, UTA din stânga Nistrului).

Observăm de asemenea că în spațiul românesc există toponime cu terminația în -U, sunetul final nefiind vocală de legătură, care să admită ori sugereze, pentru forma neutră, neurmată de un calificativ, articularea respectivei denumiri de localitate sau regiune ori deumiri de vârvuri de munte sau de masivuri muntoase (bunăoară, Almălău, Asău, Bacău, Barcău, Bântău, Bârgău, Bârsău, Bicău, Bolătău, Buzău, Caraclău, Căstău, Câlnău, Ceahlău, Cicârlău, Ciurgău, Cirhăgău, Chișinău, Cislău, Copălău, Curagău, Dâmbău, Ditrău, Dobârlău, Făcău, Făgădău, Fărăgău, Ferăstrău, Fițcău, Gâldău, Gilău, Hagău, Hăjdău, Hărău, Hârlău, Istrău, Lăsău, Lupău, Luguzău, Mărgău, Mățău, Micflălău, Mirăslău, Orbău, Potău, Rarău, Sarasău, Scăpău, Șchiau, Șiclău, Tarcău, Tazlău, Tăgădău, Tălpău, Tămădău, Tislău, Țicău, Tofalău, Ususău, Vărbilău, Zalău, Zăbrătău etc., etc.). Urmate de un determinativ, deci devenind substantive compuse, aceste toponime ar trebui, în chip firesc, să primească articolul hotărât postpus (bunăoară, Ditrăul de Jos, Zalăul Nou, Chișinăul Nou etc., etc.).

Presa din județul Maramureș a abordat recent subiectul care face obiectul prezentei întrebări pe care v-o adresez cu respect, publicând materialul „Analfabetism promovat de autorități – 23 de localități din județul Maramureș utilizează o variantă incorectă a numelui”[1] (12 aprilie 2025, autor Dorin Ștef). În acest material autorul arată, citându-l pe profesorul Ioan Ardeleanu Prucu, că în anul 1968, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României, denumirea localității Sighet din județul Maramureș a devenit Sighetul Marmației (formă gramatical corectă), iar în anul 1972, la cererea secretariatului Consiliului popular al municipiului, a fost stabilită în lege, fără consultarea Academiei Române, forma populară Sighetu Marmației pe considerentul că „tătă lumea zâce așe!”.

Autorul mai arată că în anul 1973 publicația „Pentru Socialism” a consemnat faptul că mai mulți intelectuali maramureșeni „dovedind preocupări pentru problemele de limbă și interes pentru puritatea acesteia, intransigență în fața unor tendințe izolate de a introduce reforme lingvistice” au decis să-l consulte pe academicianul Iorgu Iordan „asupra modului de scriere a toponimului Sighetul Marmației, cu -l- sau fără -l-”. Profesorul Ioan Ardeleanu Pruncu, aflat în fruntea acestui grup de intelectuali maramureșeni, mărturisea: „Văzând că nu pot convinge, am apelat la o autoritate în materie și l-am determinat pe academicianul Iorgu Iordan, care era și directorul Institutului de Lingvistică al Academiei Române, la cei 85 de ani ai domniei sale, să vină și să ne vorbească despre importanța scrierii corecte a „limbii ce-o vorbim”, dar cine trebuia să audă, n-a auzit”.

„După schimbarea regimului politic (în 1989), noile autorități, alese prin vot democratic, au considerat că Iorgu Iordan nu a avut dreptate atunci când a spus că Sighetul (Marmației) „se scrie cu -l- la sfârșitul cuvântului”. Ba mai mult, au apreciat că regulile Academiei sunt abuzive și nu corespund cu realitatea din teren. Din acest motiv, toate însemnele oficiale ale localităților au fost modificate peste noapte, înscrisurile, cât și inscripțiile de pe clădirile Primăriilor sau indicatoarele rutiere de la periferia localităților. Cu timpul, noua denumire s-a oficializat și a fost preluată și de autoritățile județene, respectiv centrale”, se mai arată în materialul de presă citat.

Profesorul Ioan Ardeleanu Pruncu, citat în material, întreabă legitim: „Cum poți să predai, la ora de gramatică de la clasa a VI-a, declinarea substantivului propriu (compus din două substantive) Sighetu și Marmației și să neglijezi faptul că la cazurile genitiv și dativ ești obligat să scrii: Sighetului Marmației, pentru că este vorba despre un atibut substantival genitival?”.

Cunoaștem că în cadrul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române există un Departament de toponimie care nu doar repertoriază tezaurul toponimic al României și al românilor extrafrontalieri din vecinătate și Balcani, dar poate formula recomandări oficiale adresate autorităților de stat în ceea ce privește normele ortografice și ortoepice în cazul toponimelor din țară, precum și în cazul unor toponime din afara țării care au forme românești consacrate.

Având această problematică în față și pornind de la necesitatea formulării unor inițiative legislative de modificare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României,  adresez respectuos Academiei Române, cel mai înalt for științific al țării, solicitarea formulării unui punct de vedere oficial, din perspectiva normelor ortografice și ortoepice ale limbii literare române și a normelor din celălalt stat românesc (Republica Moldova), asupra corectutudinii toponimelor (denumiri de sate, orașe, municipii) care provin de la substantive masculine la numărul singular, cazurile gramaticale nomitaniv și, respectiv, acuzativ și care fac dovada inconsecvenței și lipsei de uniformitate (bunăoară, Sighetul Marmației versus Sighetu Marmației).

The post Costache Chertif – Întrebare – Solicitarea unui punct de vedere oficial și a unor recomandări ale Academiei Române privind scrierea corectă (cu articolul enclitic sau fără) a toponimelor formate din substantive masculine la numărul singular appeared first on AUR.