“Capacitatea de plată a României este evaluată de trei companii private, nealese de nimeni, care ne ţin pe ultima treaptă a categoriei recomandate investiţiilor, la un pas de “junk”, cu perspectivă negativă la toate trei simultan.
Ca suveranist, refuz atât reacţia comodă, cât şi pe cea laşă. Să pretindem că agenţiile nu contează, ori să tăiem din pensii şi investiţii ca să le facem pe plac. Puterea lor vine exclusiv din dependenţa construită de clasa politică: un stat care se împrumută cu peste 10% din PIB anual atârnă de judecata lor. Nu suntem victimele unei conspiraţii externe, ci prizonierii propriilor deficite.
Retrogradarea ar declanşa două mecanisme automate. Întâi, vânzarea forţată: fondurile obligate prin statut să deţină doar titluri din categoria recomandată ar vinde, scumpind întreaga datorie în valută, inclusiv cele 16,68 miliarde de euro angajate prin SAFE. Apoi, plafonul suveran: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Transgaz ar cădea automat sub ratingul statului, fiind penalizate nu pentru ce fac ele, ci pentru ce face statul care le deţine.
De aici, drumul până în factura românului este scurt şi automat. ANRE calculează tariful de reţea pornind de la costul capitalului, care încorporează prima de risc de ţară: creşterea acestuia de la 7,5% la 9,5% urcă preţul energiei cu 13-15%, o taxă pe care nu o votează nimeni în Parlament.
De ce am ajuns aici? Din analiza realizată în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci asupra Bugetului pe 2026 rezultă circa 185,2 miliarde de lei ipotecaţi prin credite de angajament neacoperite cu credite bugetare, cu scadenţe pe 2027-2029: nu suntem penalizaţi pentru ce cheltuim, ci pentru ce am promis fără să avem. Se adaugă împrumutul SAFE pe 45 de ani, cu un cost total de circa 30 de miliarde, contractat fără fişă de impact şi fără avizul Consiliului Fiscal. Iar cazul Iernut, un grup de 430 MW blocat de peste zece ani, deşi finanţarea era nerambursabilă şi absorbţia PNRR de circa 61% arată boala reală: un stat capturat nu construieşte nimic nici măcar când capitalul este gratuit. Retrogradarea ar fi doar simptomul.
Aspectul cel mai grav acum urmează. Guvernul pregăteşte listarea companiilor de stat exact în anul în care o retrogradare le-ar prăbuşi evaluarea. Aceasta nu este reformă, ci lichidare la preţ de avarie: aceleaşi fonduri obligate să ne vândă obligaţiunile ar cumpăra apoi, cu discount, acţiunile companiilor noastre strategice. Nu ne opunem listării ca principiu, ci listării fără instrumentele pe care Franţa, Germania, Italia şi Polonia le aplică deja, fără a fi acuzate de extremism: fond suveran românesc după model norvegian, Pilon III intern investit în companii autohtone, plafonarea capitalului extern în sectoarele critice şi renegocierea jaloanelor PNRR care impun listări obligatorii. Aceasta este Europa naţiunilor: nu ieşirea din Europa, ci intrarea în ea cu demnitatea unui stat care îşi apără poporul.
Solicit, în consecinţă, prezentarea de către Ministerul Finanţelor, în Comisia pentru buget, a fişei de impact asupra serviciului datoriei publice, defalcată pe ani şi incluzând scenariul retrogradării cu impactul tarifar aferent; audierea Ministerului Finanţelor şi a ANRE, pentru a se stabili public cât din factura fiecărui român este primă de risc de ţară; plafonarea prin lege a raportului dintre creditele de angajament şi creditele bugetare, la fiecare ordonator principal; şi suspendarea listării activelor strategice până la ieşirea din perspectiva negativă şi constituirea fondului suveran românesc.
Un stat retrogradat la “junk” revine, de regulă, abia în cinci-zece ani. Suveranitatea nu se măsoară în lozinci, ci în indicatori bugetari: fiecare punct de deficit nejustificat este suveranitate cedată, iar fiecare miliard împrumutat fără fişă de impact, o decizie mutată de la Parlament la un comitet de rating din străinătate.
Voi cere cifrele şi documentele până când românii vor şti exact cât plătesc, cui şi pentru greşelile cui”, a declarat deputatul AUR, Florin Popovici.

The post Florin Popovici – Declarație de presă – Suveranitatea nu se declară, se finanţează. România este la o treaptă de categoria “junk”, iar costul neîncrederii îl plătesc românii din facturi. Cer fişa de impact pe serviciul datoriei şi oprirea listării activelor strategice appeared first on AUR.

“România a contractat, prin instrumentul european SAFE, un împrumut de 16,68 miliarde de euro, rambursabil pe 45 de ani. Împreună cu dobânzile, efortul total se apropie de 30 de miliarde de euro şi se întinde până spre anul 2075. Este un angajament care leagă bugetul public al României pentru două generaţii.
Am adresat Ministerului Finanţelor o interpelare prin care am cerut graficul complet de rambursare şi analiza de impact. Răspunsul primit este, în cea mai mare parte, evaziv: din paisprezece întrebari, doar patru au primit un răspuns parţial, iar întregul capitol privind fondurile de coeziune a fost ignorat.
Problema de fond este cronologia. Guvernul a fost demis prin moţiune de cenzură la 5 mai 2026. Acordul de împrumut a fost semnat la 12 mai 2026, la o săptămână după demitere. Un Guvern demis, care potrivit Constituţiei poate face doar acte de administrare a treburilor curente, a semnat un angajament pe 45 de ani. Nu încerc să susţin că este nelegal. Cer doar să se explice, cu avize şi cu documente, cum se încadrează un asemenea act în limitele unui guvern demis.
Analiza de impact şi aprobarea Parlamentului vin abia după semnare, sub forma unei fişe financiare ataşate unei legi viitoare. Aici scopul bate logica, întâi se semnează, apoi se calculează, apoi se discută în Parlament. Această ordine reduce controlul parlamentar la o formalitate ulterioară, exercitată asupra unui angajament deja asumat, o metodă de guvernare pe care majoritatea a transformat-o în rutină. La toate acestea se adaugă un fapt trecut aproape sub tăcere, fonduri europene de coeziune, banii pentru drumuri, spitale şi şcoli, au început să fie mutate către apărare. Astfel, aproape trei miliarde de euro au fost deja realocate.
În plus, în plenul Camerei Deputaţilor s-a afirmat public, necontrazis până acum de Guvern, că în contracte de miliarde de euro legate de programul SAFE s-a prevăzut ca litigiile să se soluţioneze la Paris, iar nu la Bucureşti. Pentru rigoare, precizez că, pentru contractele de execuţie de lucrări şi pentru cele de proiectare şi execuţie de lucrări, cum sunt lucrările de infrastructură rutieră, regula stabilită prin condiţiile aprobate în anexele nr. 1 şi nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1/2018 este soluţionarea litigiilor la un for de arbitraj din România, la Bucureşti, sub legea română. Guvernul are obligaţia transmiterii către Parlament a textului integral al acordului de împrumut, cu legea aplicabilă şi clauza de soluţionare a litigiilor.
Pentru toate aceste motive, am depus două interpelări, una adresată Ministrului Finanţelor, pe aspectele financiare şi pe fondurile de coeziune, şi una adresată prim-ministrului interimar, pe circumstanţele juridice ale semnării şi pe forul de soluţionare a litigiilor.
Toate acestea demersuri au un singur scop legat de faptul că un stat serios pune întâi factura pe masă, o discută în Parlament, în văzul cetăţenilor, şi abia apoi semnează pe 45 de ani înainte. Voi cere cifrele şi documentele în continuare, până când românii vor şti exact cât, pe cât timp şi cu ce consecinţe.”, a declarat deputatul AUR Florin Popovici.

The post Florin Popovici – Declarație de presă – Guvernul demis a îndatorat România pe 45 de ani prin SAFE, fără transparenţă şi fără un control parlamentar real appeared first on AUR.

Acesta arată că România trebuie să rămână un stat puternic şi respectat, parte a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice, promovându-şi ferm interesele naţionale în cadrul unei Europe a Naţiunilor.
“Se spune adesea, din grabă sau cu intenţie, că a fi suveranist ar însemna a te situa împotriva sistemului, împotriva Europei şi împotriva Alianţei Nord-Atlantice. Resping această asociere, nu dintr-un reflex pavlovian, ci pe temeiul raţional al argumentelor care urmează. Suveranismul pe care îl susţin nu caută ieşirea din Europa, ci propune o anumită viziune despre ea, aceea a unei comunităţi de naţiuni libere care aleg să coopereze fără a se dizolva într-un centru unic de decizie.
Aceste etichete sunt, în fond, ceea ce Francis Bacon numea idola fori, idolii pieţei, adică acele cuvinte care ajung să ne stăpânească gândirea în locul realităţii pe care ar trebui să o descrie. Merită, de aceea, privite cu răbdare, una câte una.
Ideea unei Europe a Naţiunilor, a patriilor, este departe de a fi o excentricitate; ea reprezintă o tradiţie europeană consacrată, formulată de unul dintre marii lideri ai Europei postbelice, generalul Charles de Gaulle, şi regăsită astăzi în chiar tratatele Uniunii. Prin Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene, statele, reprezentate de guvernele lor alese, iau împreună marile decizii. A mă revendica de la această tradiţie înseamnă a mă aşeza în interiorul construcţiei europene, pe unul dintre cei doi piloni pe care ea se sprijină. De altfel, chiar întemeietorii Europei unite au fost, în bună parte, tot francezi, de la Jean Monnet la Robert Schuman, semn că disputa dintre o Europă a naţiunilor şi una supranaţională se poartă în interiorul familiei europene, nu împotriva ei.
Eticheta de “antisistem” contrazice însăşi realitatea activităţii mele. Împreună cu colegii mei din Alianţa pentru Unirea Românilor, am ajuns în Parlament exclusiv prin vot şi lucrez zilnic în această inimă a democraţiei, în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi în raport cu administraţia şi cu instituţiile europene. A contesta o majoritate de guvernare, o politică publică ori felul în care sunt cheltuiţi banii publici reprezintă tocmai rolul firesc al unei opoziţii într-o democraţie sănătoasă. A cere socoteală în numele cetăţeanului ţine de însăşi raţiunea mandatului meu şi se înscrie deplin în regulile vieţii parlamentare, pe care le respect şi pe care înţeleg să le apăr.
A mă socoti antieuropean înseamnă a confunda dorinţa unei alte Europe cu respingerea Europei înseşi. Partidul din care fac parte este afiliat unei familii politice europene recunoscute, iar eu cred într-o Uniune puternică, întemeiată însă pe suveranitatea naţiunilor, pe subsidiaritate şi pe respectul pentru identitatea fiecărui popor. Suveranitatea de care vorbesc nu este o invenţie de conjunctură, căci Jean Bodin o definea încă din 1576 ca putere supremă şi perpetuă a statului. Privesc cu rezervă federalizarea forţată şi deciziile luate peste capul statelor, susţinând în schimb, fără ezitare, o Europă a proiectelor comune reale, de la securitate şi energie până la competitivitate şi demnitatea muncii. Apropierea deciziilor de cetăţean nu slăbeşte proiectul european, ci îi consolidează tocmai temeliile.
Cât priveşte acuzaţia de a fi “anti-NATO”, ea contrazice o convingere pe care o consider strategică şi irevocabilă, aceea a apartenenţei euroatlantice a României. Apartenenţa la Alianţa Nord-Atlantică, alianţă prin excelenţă defensivă, rămâne o soluţie fermă pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii ţării. Urmând exemplul lui de Gaulle, care a păstrat Franţa ancorată în Alianţă fără a renunţa la controlul naţional asupra apărării, cred că un aliat serios este acela care îşi susţine interesul, dezbate deschis instrumentele şi costurile şi cere transparenţă. De altfel, chiar Strategia Naţională de Securitate a Statelor Unite din 2025 descrie partenerul ideal ca o naţiune suverană şi capabilă, care îşi apără interesul şi îşi asumă propria apărare, adică exact modelul pe care îl susţin. Loialitatea faţă de Alianţă şi demnitatea naţională se întăresc reciproc, departe de a se afla în vreo contradicţie.
Poziţia mea rămâne, aşadar, una singură şi limpede: o Românie suverană, demnă şi respectată, aşezată înăuntrul Europei Naţiunilor şi al comunităţii euroatlantice, purtându-şi interesul naţional cu capul sus”, a declarat deputat AUR, Florin Popovici.

The post Florin Popovici – Declarație de presă – România, naţiune liberă într-o Europă a Naţiunilor appeared first on AUR.

Stimate domnule ministru,

I. Temeiul juridic al interpelării
Stimate domnule Prim-ministru,
Subsemnatul Florin-Cornel POPOVICI, deputat ales în Circumscripția Electorală nr. 37 Timiș, membru al Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor și al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, formulez prezenta interpelare în temeiul:
 art. 112 alin. (1) din Constituția României, republicată, potrivit căruia Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori;
 art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, privind obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice de a prezenta informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților;

 art. 181–185 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, privind procedura interpelărilor adresate Guvernului și membrilor Guvernului;
 art. 12, art. 17 și art. 18 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, referitoare la dreptul deputatului de a obține informațiile și documentele necesare exercitării mandatului parlamentar;
 art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 268/2007, care consacră dreptul deputaților de acces, ex lege, la informațiile clasificate ce constituie secret de stat, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului.
Controlul parlamentar asupra modului în care autoritățile publice își exercită atribuțiile de administrare a patrimoniului statului și de finanțare a unor obiective strategice reprezintă o componentă esențială a principiului responsabilității constituționale în gestionarea resurselor publice, fiind formulată prezenta interpelare în considerarea obligației constituționale de cooperare loială între Parlament și Guvern în exercitarea acestei funcții de control.
Adresez prezenta interpelare domniei voastre în dubla calitate de Prim-ministru al Guvernului României și de ministru interimar al Energiei, desemnat în această ultimă funcție prin Decretul Președintelui României nr. 234/2026, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 330 din 27 aprilie 2026, ca urmare a vacantării funcției prin demisia domnului Bogdan-Gruia Ivan.
Obiectul interpelării vizează, fără echivoc, acte de administrare curentă a treburilor publice în sensul art. 110 alin. (4) din Constituție – respectiv urmărirea executării unui contract de finanțare
nerambursabilă activ, încheiat anterior și aflat în derulare – fiind, în consecință, pe deplin compatibil cu regimul juridic al Guvernului interimar.
II. Considerente de fapt
Proiectul de investiții privind dezvoltarea Centralei Termoelectrice (CTE) Iernut prin construirea
unei centrale termoelectrice noi cu ciclu combinat cu turbine cu gaze (CCGT Iernut, 430 MW)
reprezintă unul dintre cele mai importante obiective strategice ale sectorului energetic național, în
care Statul Român este implicat în dublă calitate prin intermediul Ministerului Energiei:
 ca acționar majoritar al S.N.G.N. ROMGAZ S.A. – beneficiarul investiției, prin cota de
aproximativ 70 % deținută în capitalul social;
 ca finanțator – prin contractul de finanțare nerambursabilă acordată din Planul Național de
Investiții (PNI), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1096/2013, sursa fondurilor fiind
constituită din veniturile obținute din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de
seră, în temeiul Directivei 2003/87/CE.
Cronologia derulării proiectului relevă o serie de evenimente care impun o examinare aprofundată
a modului în care Ministerul Energiei și-a exercitat ambele calități instituționale:
 la 31 octombrie 2016, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a încheiat cu asocierea Duro Felguera
S.A. – Romelectro S.A. contractul inițial de proiectare și execuție, în valoare de aproximativ 268 milioane euro fără TVA, cu termen de finalizare de 36 de luni;

 la 7 decembrie 2017, Ministerul Energiei a semnat cu S.N.G.N. ROMGAZ S.A. Contractul
de finanțare nr. 4/07.12.2017, în cuantum estimat între 227,2 și 320,9 milioane lei, pentru
perioada inițială 7 decembrie 2017 – 31 decembrie 2020;
 în luna iunie 2021, contractul de execuție a fost reziliat pentru prima dată, la un stadiu fizic
estimat de 65–70 %, pe fondul întârzierilor semnificative și al dificultăților financiare ale
antreprenorului spaniol;
 în luna aprilie 2023, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a încheiat cu aceeași asociere un nou contract de finalizare a lucrărilor, în valoare de 344,9 milioane lei fără TVA, aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor prin Hotărârea din data de 10 mai 2023;
 la 11 septembrie 2025, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. a notificat rezilierea anticipată a celui deal doilea contract, cu efecte de la 13 octombrie 2025, la un stadiu fizic declarat de cca. 97–
98 %; subsecvent, societatea a preluat rolul de antreprenor general;
 prin Hotărârea Guvernului nr. 1.164 din 30 decembrie 2025 pentru modificarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.096/2013, s-au prelungit termenul de finalizare și punere în funcțiune a
investițiilor finanțate nerambursabil din PNI până la 31 decembrie 2026 și termenul de
rambursare a cheltuielilor aferente investițiilor până la 30 iunie 2027, sub sancțiunea
pierderii finanțării nerambursabile;
 conform raportărilor publice ale S.N.G.N. ROMGAZ S.A., suma totală încasată din PNI
până la 31 decembrie 2024 era de 292,45 milioane lei, dintr-un plafon contractual de 320,91
milioane lei, iar din executarea garanției de bună execuție a Duro Felguera s-au încasat
peste 57 milioane lei dintr-un total contractual de peste 86 milioane lei;
 prin Memorandumul aprobat în ședința Guvernului României din data de 21 mai 2026,
având ca obiect proiectul „Dezvoltarea CTE Iernut prin construcția unei centrale termoelectrice noi cu ciclu combinat cu turbine cu gaze”, s-a confirmat caracterul de extremă
urgență al investiției și s-a creat cadrul administrativ pentru ca S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
să încheie, în calitate de antreprenor general, contracte directe cu aproximativ 50 de foști
subcontractanți ai antreprenorului spaniol, în vederea continuării lucrărilor;
 anterior, prin Hotărâre de Guvern anunțată oficial pentru adoptare în cursul săptămânii
ulterioare datei de 22 mai 2026, urmează să fie reglementată o problemă de proprietate
privind un post de transformare necesar punerii în funcțiune a centralei.
Întârzierea de peste un deceniu a finalizării CCGT Iernut produce efecte nu doar la nivelul intern
al adecvanței Sistemului Electroenergetic Național, ci și la nivelul obligațiilor strategice asumate
de România în plan european. Proiectul a fost inclus, încă din anul 2013, în lista obiectivelor finanțate prin Planul Național de Investiții destinate consolidării capacităților interne de producție,
iar relevanța sa s-a accentuat în contextul priorităților definite prin Comunicarea Comisiei Europene din 18 mai 2022 privind Planul REPowerEU, al Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021–2030, precum și al cadrului normativ național privind guvernanța energetică, inclusiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2022 și actele subsecvente. Neoperaționalizarea unei capacități noi de 430 MW cu ciclu combinat afectează în mod
direct capacitatea României de a-și îndeplini obligațiile de adecvanță și de tranziție energetică
asumate la nivel european.

Situația rezultată impune o examinare completă. Resursele financiare publice implicate sunt substanțiale: aproximativ 320,9 milioane lei finanțare nerambursabilă, la care se adaugă valoarea totală a contractelor de execuție. Disfuncționalitățile contractuale sunt grave: două rezilieri succesive
ale aceluiași antreprenor, întârziere de peste un deceniu față de termenul inițial, risc iminent de
pierdere a finanțării europene. Caracterul strategic al investiției pentru securitatea energetică națională amplifică gravitatea acestor disfuncționalități.
În aceste condiții, se impune clarificarea integrală a modului în care autoritățile publice competente
și-au exercitat atribuțiile de supraveghere, control și administrare. Exercitarea atribuțiilor parlamentare de control prevăzute de art. 111–112 din Constituție impune obținerea unor clarificări
instituționale ferme din partea Guvernului, prin Ministerul Energiei.
III. Solicitări de informații, documente și clarificări
Față de cele prezentate, vă rog respectuos să dispuneți comunicarea către subsemnatul a următoarelor informații, documente și clarificări, grupate pe cinci axe de analiză.
Prezenta interpelare urmărește cu prioritate clarificarea: (i) fundamentării deciziei de reluare a raporturilor contractuale în anul 2023 cu antreprenorul anterior reziliat; (ii) evaluării riscului de
pierdere a finanțării nerambursabile din Planul Național de Investiții și a măsurilor adoptate pentru
evitarea acestei pierderi; (iii) măsurilor dispuse pentru recuperarea eventualelor prejudicii aduse
patrimoniului Statului Român și S.N.G.N. ROMGAZ S.A. Restul solicitărilor, fără a avea caracter
subsidiar, se subsumează clarificării complete a acestor trei axe critice.
A. Cu privire la exercitarea calității Ministerului Energiei de acționar majoritar al S.N.G.N.
ROMGAZ S.A.
Cu titlu preliminar, învederez că exercitarea calității de acționar majoritar al statului, în condițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor
publice și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile, implică obligații active de supraveghere strategică, de fundamentare riguroasă a mandatelor de vot și de protejare a interesului patrimonial al
statului. Aceste obligații nu pot fi reduse sau eludate prin invocarea autonomiei manageriale a
societății comerciale, ci coexistă cu aceasta și sunt cu atât mai pronunțate în cazul obiectivelor
strategice finanțate din resurse publice. În considerarea acestor obligații, solicit comunicarea următoarelor:
 modul în care Ministerul Energiei, prin reprezentanții săi în Adunarea Generală a Acționarilor, a evaluat și votat hotărârile referitoare la proiectul CTE Iernut, în special Hotărârea
AGA din 10 mai 2023 privind aprobarea contractului de tranzacție și a noului contract cu
Duro Felguera S.A. – Romelectro S.A.;
 conținutul mandatelor de reprezentare transmise reprezentanților Ministerului Energiei în
AGA pentru fiecare moment-cheie al proiectului (2016, 2021, 2023, 2025), precum și fundamentarea acestora;
 identificarea structurilor și a persoanelor cu funcții de decizie din cadrul Ministerului Energiei și al S.N.G.N. ROMGAZ S.A. care au fundamentat și aprobat reluarea raporturilor
contractuale din anul 2023 cu asocierea Duro Felguera S.A. – Romelectro S.A., ulterior
primei rezilieri din iunie 2021;

 analizele de risc, expertizele tehnice independente și opiniile juridice elaborate sau solicitate de Ministerul Energiei anterior aprobării reluării contractuale din 2023 cu același antreprenor care anterior fusese deja sancționat prin reziliere;
 măsurile de evaluare a răspunderii membrilor Consiliului de Administrație și/sau ai Directoratului S.N.G.N. ROMGAZ S.A., în raport cu obligațiile de administrare prudentă și diligentă prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța
corporativă a întreprinderilor publice și de legislația conexă, pentru deciziile adoptate în
legătură cu proiectul CTE Iernut;
 măsurile dispuse de Ministerul Energiei față de conducerea S.N.G.N. ROMGAZ S.A. în
urma celor două rezilieri succesive – evaluări de management, sesizări ale organelor de
control intern, ale Curții de Conturi sau ale organelor de urmărire penală, alte măsuri instituționale;
 măsurile de verificare internă dispuse la nivelul Ministerului Energiei cu privire la modul
de exercitare a propriilor atribuții de supraveghere și de reprezentare a intereselor Statului
Român în legătură cu proiectul CTE Iernut, inclusiv eventualele controale interne, audituri
ori evaluări dispuse de conducerea ministerului asupra structurilor proprii implicate în gestionarea proiectului;
 existența unor acțiuni de control desfășurate de Corpul de control al Prim-ministrului și/sau
de Corpul de control al Ministerului Energiei cu privire la proiectul CTE Iernut, perioada
de derulare a acestora, concluziile rapoartelor de control întocmite și măsurile dispuse în
urma acestor verificări;
B. Cu privire la exercitarea calității Ministerului Energiei de finanțator prin Planul Național
de Investiții
 copii ale Contractului de finanțare nr. 4 din 7 decembrie 2017 și ale tuturor actelor adiționale subsecvente, inclusiv cele privind prelungirile succesive ale termenelor de eligibilitate;
 rapoartele de monitorizare și verificare elaborate de structura specializată a Ministerului
Energiei pe perioada de implementare 2017–2026, cu privire la stadiul fizic și financiar al
proiectului, inclusiv documentele preparatorii care au fundamentat constatările acestor rapoarte;
 verificările privind eligibilitatea cheltuielilor decontate, în cuantum total de 292,45 milioane lei până la 31 decembrie 2024, în raport cu graficul de implementare aprobat;
 notele de fundamentare, analizele de risc și avizele instituționale care au stat la baza Hotărârii Guvernului nr. 1.164/2025 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.096/2013,
prin care s-au prelungit termenele PNI;
 evaluarea oficială a riscului de pierdere a finanțării nerambursabile în cazul nerespectării
termenului-limită de 31 decembrie 2026, precum și planul de măsuri pentru evitarea acestui
risc;
 corespondența instituțională purtată cu Comisia Europeană, cu DG Climate Action sau cu
alte organisme europene relevante privind prelungirea succesivă a termenelor de implementare a PNI, eligibilitatea cheltuielilor în raport cu schema de alocare a certificatelor de
emisii de gaze cu efect de seră și riscul pierderii finanțării nerambursabile;

 evaluările privind conformitatea măsurilor de sprijin acordate prin PNI și a prelungirilor
succesive ale termenelor cu normele europene în materia ajutorului de stat, în temeiul art.
107–108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
 orice notificări transmise către Direcția Generală Concurență (DG Competition) a Comisiei
Europene în legătură cu proiectul, precum și observațiile primite din partea acesteia ori a
altor autorități europene cu competențe în materia ajutorului de stat și a utilizării veniturilor
provenite din schema ETS;
 existența oricăror rapoarte de audit, note de constatare, recomandări sau măsuri dispuse de
Curtea de Conturi a României, de Camerele de Conturi teritorial competente, de Autoritatea de Audit ori de alte organisme de control financiar cu privire la proiectul CTE Iernut
sau la contractul de finanțare PNI aferent, comunicate Ministerului Energiei în calitate de
finanțator, precum și măsurile dispuse de minister ca răspuns la aceste documente;
 eventualele puncte de vedere, avize, analize sau observații transmise de Ministerul Finanțelor cu privire la impactul bugetar și patrimonial al proiectului CTE Iernut, în special în
legătură cu actele adiționale de prelungire a contractului de finanțare PNI, cu hotărârile de
Guvern de modificare a termenelor și cu eventualele implicații asupra deficitului bugetar
consolidat în ipoteza pierderii finanțării nerambursabile;
C. Cu privire la actele normative recente privind derogarea de la regimul achizițiilor publice
 textul integral al Memorandumului aprobat în ședința Guvernului României din data de 21
mai 2026 privind proiectul CTE Iernut, împreună cu nota de fundamentare aferentă;
 textul integral al Hotărârii de Guvern anunțate oficial pentru adoptare în cursul săptămânii
ulterioare datei de 22 mai 2026, având ca obiect reglementarea problemei de proprietate
privind postul de transformare necesar centralei, împreună cu nota de fundamentare aferentă, precum și data exactă a adoptării și numărul actului normativ atribuit;
 analiza comparativă realizată anterior adoptării acestor măsuri, privind costurile, riscurile
și termenele relative ale celor două scenarii alternative – continuarea cu subcontractanții
existenți, respectiv organizarea unor proceduri competitive;
 mecanismele de control instituite pentru a preveni majorările nejustificate de preț în noile
contracte încheiate de S.N.G.N. ROMGAZ S.A., în calitate de antreprenor general, cu cei
aproximativ 50 de foști subcontractanți ai Duro Felguera S.A.;
 avizele Consiliului Legislativ, ale Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, ale Consiliului Concurenței și, după caz, ale altor autorități competente, solicitate anterior adoptării
celor două acte;
D. Cu privire la prejudiciul adus statului și demersurile de recuperare
 evaluarea impactului financiar estimat asupra patrimoniului Statului Român și al S.N.G.N.
ROMGAZ S.A., în ipoteza pierderii integrale sau parțiale a finanțării nerambursabile din
PNI ori a majorării costurilor de finalizare a proiectului peste valoarea contractuală inițial
estimată;
 evaluarea costurilor financiare directe și indirecte rezultate din întârzierea de peste un deceniu a punerii în funcțiune a centralei, inclusiv costul de oportunitate al neproducerii energiei electrice și impactul asupra securității energetice naționale;

 cuantificarea beneficiului nerealizat (pierderea de venituri potențiale) ce rezultă din neproducerea, începând cu termenul contractual inițial (anul 2020) și până în prezent, a energiei
electrice prognozate a fi generată de CCGT Iernut, prin raportare la prețurile medii anuale
de tranzacționare înregistrate pe piața pentru ziua următoare (PZU) și pe piața intrazilnică,
gestionate de OPCOM S.A.;
 evaluarea impactului absenței capacității de 430 MW asupra costurilor de echilibrare suportate de operatorul de transport și sistem (Transelectrica S.A.) și, pe cale de consecință,
asupra tarifelor finale plătite de consumatorii din România, inclusiv pe segmentul rezervelor de reglare secundară și terțiară;
 evaluarea impactului întârzierii proiectului asupra adecvanței Sistemului Electroenergetic
Național (SEN) și asupra capacităților interne de producție necesare în contextul regional
actual, inclusiv în raport cu obligațiile asumate de România în cadrul mecanismelor europene de cooperare energetică și cu cerințele de echilibrare a pieței angro și de echilibrare;
 stadiul demersurilor judiciare, arbitrale sau contractuale inițiate de S.N.G.N. ROMGAZ
S.A. pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din întârzierile și rezilierile succesive ale
contractelor de execuție, inclusiv stadiul executării garanțiilor de bună execuție (din care,
conform raportărilor publice, s-au încasat peste 57 milioane lei din totalul contractual de
peste 86 milioane lei) și a altor instrumente de garantare;
 măsurile dispuse sau în curs de pregătire de Ministerul Energiei pentru asigurarea executării integrale a garanțiilor și pentru recuperarea oricăror prejudicii suplimentare cauzate
Statului Român ca acționar majoritar, în contextul situației de insolvență/faliment a antreprenorului spaniol Duro Felguera S.A.;
 existența unor analize, demersuri sau hotărâri privind angajarea răspunderii patrimoniale a
persoanelor cu funcții de conducere ori de administrare din cadrul Ministerului Energiei
și/sau al S.N.G.N. ROMGAZ S.A., care, prin acțiuni sau omisiuni, ar fi contribuit la producerea unor prejudicii în legătură cu proiectul CTE Iernut, în condițiile legislației privind
răspunderea civilă, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile;
 modul în care procedura de pre-insolvență/insolvență desfășurată în Spania este monitorizată de Ministerul Energiei și de S.N.G.N. ROMGAZ S.A. în vederea protejării creanțelor
Statului Român și ale societății.
E. Cu privire la cauzele și responsabilii întârzierii de peste un deceniu a finalizării investiției
 identificarea principalelor cauze administrative, contractuale și manageriale care au determinat întârzierea de peste un deceniu a finalizării investiției, raportate la termenul inițial
de punere în funcțiune (anul 2020) prevăzut în contractul din 2016;
 identificarea structurilor administrative din cadrul Ministerului Energiei, al S.N.G.N.
ROMGAZ S.A. și al altor entități publice implicate, considerate responsabile pentru aceste
întârzieri pe fiecare etapă a proiectului (2016–2021, 2021–2023, 2023–2025, 2025–prezent);
 poziția oficială a Guvernului României, prin Ministerul Energiei, cu privire la lecțiile instituționale rezultate din derularea acestui proiect, precum și măsurile structurale propuse

sau adoptate pentru a preveni repetarea unor situații similare în cazul altor obiective strategice de investiții finanțate prin PNI sau prin alte scheme de sprijin.
IV. Conservarea documentelor și continuitatea instituțională a răspunderii
Având în vedere obiectul și amploarea prezentei interpelări, solicit, totodată, dispunerea de către
conducerea Ministerului Energiei și de către organele de conducere ale S.N.G.N. ROMGAZ S.A.
a măsurilor necesare pentru conservarea integrală a documentelor, corespondenței instituționale și
suporturilor electronice relevante privind proiectul CTE Iernut, indiferent de format (hârtie, electronic, e-mail, sisteme informatice interne), de structura organizatorică în care se află depozitate
și de perioada la care se referă. Această măsură vizează prevenirea oricăror pierderi accidentale,
distrugeri sau modificări ulterioare ale documentelor susceptibile de a fi relevante pentru exercitarea controlului parlamentar și pentru eventuale verificări instituționale subsecvente.
Învederez, în egală măsură, că răspunderea instituțională pentru administrarea proiectului CTE
Iernut are caracter continuu și nu este înlăturată prin schimbările succesive de conducere intervenite pe parcursul celor peste zece ani de derulare. Solicitările formulate prin prezenta vizează, în
consecință, fundamentarea, evaluarea și asumarea deciziilor de către toți cei care, prin acțiuni sau
omisiuni, au contribuit la situația actuală a proiectului, independent de mandatul în care au fost
adoptate.
V. Cadrul juridic al accesului la informații clasificate și principiul nevoii de a cunoaște
Cu privire la informațiile și documentele solicitate prin secțiunea III a prezentei interpelări, parte
dintre acestea putând avea caracter clasificat potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, învederez următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin
Legea nr. 268/2007, deputații beneficiază ex lege, sub condiția validării alegerii și a depunerii
jurământului, de drept de acces la informațiile clasificate ce constituie secret de stat, până la nivelul
„strict secret de importanță deosebită” (SSID) inclusiv.
Exercitarea acestui drept de acces se realizează însă, în mod indisociabil, cu respectarea principiului nevoii de a cunoaște („need to know”), consacrat de art. 2 lit. d), art. 24 alin. (1) și art. 28
din Legea nr. 182/2002, precum și de Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002. Conform acestui principiu, calitatea de deputat
nu conferă automat dreptul de a consulta orice document clasificat, ci numai pe acela pentru care
există o justificare funcțională și instituțională, decurgând din atribuțiile constituționale, legale sau
parlamentare exercitate.
În cauza de față, justificarea funcțională și instituțională a nevoii de a cunoaște rezidă, cumulativ,
în:
 calitatea de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților,
comisie permanentă cu competență directă în evaluarea modului de utilizare a resurselor
financiare publice, inclusiv a finanțărilor nerambursabile acordate din Planul Național de
Investiții și a patrimoniului întreprinderilor publice la care statul este acționar;

 obiectul prezentei interpelări, care vizează exercitarea de către Ministerul Energiei a calității de acționar majoritar al unei companii strategice naționale (S.N.G.N. ROMGAZ S.A.)
și de finanțator prin PNI al unui obiectiv de investiții cu impact direct asupra securității
energetice naționale, în condițiile expunerii unor resurse publice substanțiale și a producerii unor disfuncționalități contractuale grave;
 exercitarea atribuțiilor specifice de control parlamentar prevăzute de art. 111–112 din Constituția României și de art. 181–185 din Regulamentul Camerei Deputaților, control care
nu poate fi efectiv decât pe baza accesului la informația relevantă, indiferent de nivelul de
clasificare al acesteia, atunci când există o nevoie funcțională de a cunoaște;
 finalitatea instituțională a interpelării, constând în identificarea responsabilităților administrative, contractuale și manageriale aferente unui obiectiv strategic finanțat din fonduri publice și în formularea, pe cale parlamentară, a propunerilor de remediere necesare prevenirii repetării unor situații similare în cazul altor obiective de investiții finanțate prin PNI ori
prin alte scheme de sprijin.
Față de cele expuse, solicit comunicarea integrală a informațiilor și documentelor enumerate în
secțiunea III a prezentei, inclusiv a celor clasificate până la nivelul „strict secret de importanță
deosebită” inclusiv, cu respectarea procedurilor de transmitere, evidență, manipulare și consultare
specifice nivelului de clasificare atribuit fiecărui document, prin canalele securizate aplicabile la
nivelul Structurii de Securitate a Camerei Deputaților.
Apreciez că, prin raportare la obiectul prezentei interpelări, condiția nevoii de a cunoaște este pe
deplin îndeplinită pentru ansamblul categoriilor de informații și documente solicitate. În măsura
în care, în mod excepțional, instituția dumneavoastră ar aprecia că, pentru un anumit document,
această condiție nu este îndeplinită, vă rog să motivați expres și punctual, pe cale instituțională,
considerentele de fapt și de drept ale acelei evaluări, urmând a fi avute în vedere în continuarea
demersurilor de control parlamentar.
Solicit, în egală măsură, ca eventuala clasificare a documentelor să fie strict limitată la informațiile
care îndeplinesc, în mod real și verificabil, criteriile prevăzute de art. 15 și art. 17 din Legea nr.
182/2002, cu respectarea principiului proporționalității clasificării. Clasificarea în bloc a unor documente compozite, în considerarea unor simple fragmente susceptibile de protecție, este incompatibilă cu acest principiu și obstrucționează exercitarea efectivă a controlului parlamentar; în asemenea ipoteze, solicit comunicarea documentelor cu redactările (anonimizările) strict necesare
protejării informațiilor clasificate, restul conținutului urmând a fi comunicat în regim ordinar.
VI. Modalitatea de transmitere a răspunsului
Vă rog ca răspunsul instituțional, însoțit de documentele anexate, să îmi fie comunicat după cum
urmează:
 pentru documentele neclasificate, în format electronic, la adresa de e-mail: florin.popovici@cdep.ro, și în format fizic, la sediul Camerei Deputaților, Palatul Parlamentului, Str.
Izvor nr. 2–4, sector 5, București, în atenția subsemnatului;
 pentru documentele clasificate potrivit Legii nr. 182/2002, exclusiv în format fizic, prin
canalele securizate de transmitere a informațiilor clasificate, în atenția Structurii de Securitate a Camerei Deputaților, urmând a-mi fi puse la dispoziție pentru studiu și consultare în condițiile reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, ale normelor interne aplicabile la nivelul Camerei Deputaților și cu respectarea regimului juridic special prevăzut
de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.
268/2007.
Termenul de răspuns solicitat este cel prevăzut de dispozițiile regulamentare aplicabile interpelărilor parlamentare, respectiv de cel mult 15 zile de la data înregistrării prezentei interpelări.
În măsura în care, dat fiind volumul și complexitatea documentelor solicitate, anumite categorii
de informații nu pot fi comunicate integral în termenul regulamentar de 15 zile, solicit transmiterea
etapizată a acestora. În asemenea ipoteză, prima comunicare urmează să cuprindă, fără excepție,
răspunsul la toate punctele care nu impun documentare suplimentară, însoțit de indicarea expresă
a categoriilor de documente aflate în curs de pregătire și a termenului estimat pentru completarea
răspunsului, pe fiecare categorie în parte. Un răspuns global de tip refuz sau o trimitere generică
la complexitatea solicitării nu pot constitui o îndeplinire conformă a obligației constituționale prevăzute de art. 112 din Constituția României.

The post Florin Popovici – Interpelare – Solicitare de informații, documente și clarificări privind exercitarea de către Ministerul Energiei a atribuțiilor de acționar majoritar al S.N.G.N. ROMGAZ S.A. și de finanțator prin Planul Național de Investiții pentru obiectivul „Dezvoltarea CTE Iernut prin construcția unei centrale termoelectrice noi cu ciclu combinat cu turbine cu gaze” (CCGT Iernut), cu privire la întârzierile semnificative, rezilierile contractuale succesive și riscul pierderii finanțării nerambursabile. appeared first on AUR.

Doamnă Ministru,

În aplicarea art. 112 din Constituția României, republicată, art. 34 lit. d) și i) din Legea
nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, art. 205–208 din Regulamentul Camerei Deputaților
aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 26 ianuarie 2024, cu modificările și completările ulterioare, și având în
vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat, în calitate de membru al
Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, formulez prezenta interpelare și solicit explicații
oficiale cu privire la modul în care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor își exercită
atribuțiile în domeniul protecției și exploatării resurselor de apă strategice, în special al Lacului
Trei Ape din județul Caraș-Severin, aflat în administrarea S.C. TMK Hydroenergy Power
S.R.L. (Grupul PPC), precum și comunicarea datelor oficiale deținute de minister cu privire la
această situație.
Solicit un răspuns ferm și documentat. De asemenea, solicit indicarea măsurilor
concrete cu privire la situația gravă a Lacului Trei Ape, aflat în administrarea S.C. TMK
Hydroenergy Power S.R.L., parte a Grupului PPC (Public Power Corporation S.A. – Grecia),
în contextul în care cetățenii din zona Semenicului, operatorii economici și mass-media
regională au semnalat, în mod repetat, fapte care aduc atingere directă dreptului la un mediu
sănătos, consacrat de art. 35 alin. (1) din Constituția României, republicată.
I. Situația de fapt. Sursele documentare
Parlamentul României
Camera Deputaţilor
Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor
Grupul Parlamentar AUR
Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
e-mail: aur@cdep.ro
2
Lacul Trei Ape este o acumulare antropică edificată în urmă cu peste cinci decenii, alimentată
de trei afluenți ai râului Timiș, având funcții multiple: sursă de apă pentru populație,
componentă a amenajării hidroenergetice a Bârzavei Superioare, atenuarea viiturilor,
susținerea biodiversității și suport pentru economia turistică a comunităților Gărâna și Brebu
Nou, inclusiv pentru Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna.
Începând cu primăvara anului 2025 și continuând în vara aceluiași an, o serie de investigații de
presă apărute în cotidianul online Ziua de Vest au semnalat scăderea dramatică a nivelului apei
din Lacul Trei Ape, alături de celelalte acumulări ale amenajării Bârzava Superioară (Gozna,
Văliug, Secu), precum și un posibil incident de poluare prin deversarea unei vidanje în apele
lacului. Prezenta interpelare se fundamentează pe următoarele materiale publicistice,
verificabile și publice:

• „Lacul Trei Ape, la un pas de a fi distrus!” – Ziua de Vest, 24 iulie 2025;
• „Răspunsul Administrației Bazinale de Apă Banat, referitor la poluarea Lacului
  Trei Ape” – Ziua de Vest, septembrie 2025;
• „Drept la replică în urma articolului «Lacul Trei Ape, la un pas de a fi distrus»,
  transmis de TMK Hydroenergy Power, parte a grupului PPC” – Ziua de Vest;
• „Lacul Trei Ape, dragoste și durere” – Ziua de Vest, 22 august 2025;
• „Situație de urgență la Trei Ape, în Caraș-Severin” – Ziua de Vest.
  Aceste materiale, coroborate, conturează un tablou îngrijorător al modului în care o resursă
  publică strategică – apa – este gestionată în interesul unui operator privat cu capital străin
  (Grupul PPC, Grecia, care a preluat în anul 2024 portofoliul Evryo Group de la fondurile
  Macquarie Asset Management), iar răspunsurile instituționale primite din partea autorităților
  competente sunt formale, lipsite de măsuri și, în unele cazuri, contrazise de datele
  meteorologice oficiale ale Administrației Naționale de Meteorologie.
  II. Problemele de fond. Aspecte semnalate

1. Scăderea accelerată și nefirească a nivelului Lacului Trei Ape.
   Potrivit datelor comunicate de operator, gradul de umplere a scăzut, în lunile martie–aprilie
   2025, până la 31% din volumul util, în condițiile în care iarna 2024–2025 a înregistrat un strat
   de zăpadă cel puțin comparabil cu media multianuală, iar precipitațiile de primăvară s-au
   încadrat în ecartul climatologic al ultimilor zece ani. Justificarea seacă a autorităților – „lipsa
   precipitațiilor” – nu explică amploarea fenomenului și este în contradicție cu datele
   meteorologice de la stațiile Administrației Naționale de Meteorologie. Locuitorii și operatorii
   turistici din zonă atrag atenția, prin petiții publice (inclusiv petiția „Salvați Lacul Trei Ape” de
   pe platforma Declic), că, în realitate, scăderea nivelului a fost provocată, în parte semnificativă,
   de exploatarea hidroenergetică excesivă, dincolo de pragurile stabilite prin regulamentul de
   exploatare aprobat prin Ordin al fostului Minister al Mediului și Gospodăririi Apelor
   (M.M.G.A.).
2. Suspiciuni privind depășirea volumului maxim exploatabil.
   Grupul Parlamentar AUR
   Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
   e-mail: aur@cdep.ro
   3
   Conform investigațiilor de presă, volumul ce poate fi pompat din lac pentru producerea de
   energie electrică este, prin regulament, limitat la o fracțiune din volumul util al acumulării. În
   realitate, există indicii – inclusiv înregistrări video transmise redacției Ziua de Vest la data de
   24 iulie 2025 – că pomparea a continuat chiar și în perioada în care operatorul declarase public
   reducerea sau sistarea activității. Producția anunțată ca fiind redusă la 10–15% din capacitate
   nu clarifică, ci dimpotrivă, amplifică întrebările privind raportul dintre apa efectiv uzinată și
   cea declarată.
3. Incident de poluare prin deversarea unei vidanje în lac.
   La data de 18 iulie 2025, o autovidanjă aparținând SC AquaCaraș SA a fost semnalată pe malul
   Lacului Trei Ape, șoferul declarând ulterior că ar fi deversat aproximativ 2 mc de „apă curată”
   rezultată din spălarea utilajului. Fapta, recunoscută inclusiv în răspunsul oficial al ABA Banat,
   constituie o încălcare directă a art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și
   completările ulterioare, potrivit căruia constituie contravenție „evacuarea sau injectarea de ape
   uzate, precum și descărcarea de reziduuri și orice alte materiale în resursele de apă, fără
   respectarea prevederilor avizului sau a autorizației de gospodărire a apelor”. În acest context,
   concluzia potrivit căreia „nu a existat o poluare” pe baza unor analize realizate de însuși
   operatorul implicat (SC AquaCaraș SA) este, în opinia mea, cel puțin discutabilă din
   perspectiva independenței probatorii.
4. Impactul asupra ecosistemului și economiei locale.
   Lacul Trei Ape găzduiește populații de păstrăv indigen și păstrăv curcubeu, care, potrivit
   relatărilor locuitorilor din Brebu Nou și Gărâna, au fost afectate grav de scăderea nivelului
   apei. Sezonul turistic 2025, vital pentru pensiunile, păstrăvăriile și evenimentele culturale ale
   zonei (inclusiv Festivalul de Jazz de la Gărâna), a fost compromis parțial. Operatorii economici
   și Asociația Banatul Montan au adresat solicitări oficiale către PPC și ABA Banat pentru
   impunerea unei cote minime de umplere (70% pentru Lacul Gozna), invocând obligațiile ce
   decurg din Legea apelor și din regulamentul de exploatare.
5. Suficiența și calitatea răspunsurilor autorităților.
   Deși sesizările au fost adresate Prefecturii Caraș-Severin, ABA Banat, Gărzii Naționale de
   Mediu, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Afacerilor Interne și chiar
   Administrației Prezidențiale, răspunsurile primite sunt, în mare măsură, formale, se rezumă la
   preluarea necritică a punctului de vedere al operatorului și nu dispun măsuri concrete,
   verificabile, de protecție a resursei de apă. În consecință, problema a fost temporar atenuată
   prin decizia voluntară a PPC de a suspenda pentru 30 de zile exploatarea Lacului Trei Ape –
   decizie care, deși salutară, rămâne reversibilă și nu înlocuiește un cadru de control independent
   și permanent.
   III. Cadrul internațional. Principiul dezvoltării durabile
   Înainte de a invoca temeiurile legale din dreptul intern și din dreptul Uniunii Europene,
   consider că prezenta interpelare se cuvine așezată pe fundamentul doctrinar internațional care
   Grupul Parlamentar AUR
   Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
   e-mail: aur@cdep.ro
   4
   guvernează, de peste trei decenii, materia protecției mediului și a exploatării resurselor
   naturale.
   Declarația de la Rio de Janeiro din anul 1992, adoptată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite
   privind Mediul și Dezvoltarea, a consacrat dezvoltarea durabilă ca un nou parteneriat mondial,
   prin care protecția mediului este integrată, în mod indisolubil, cu dezvoltarea economică și
   socială. Documentul stabilește cele 27 de principii de referință ale dreptului internațional al
   mediului, având natura juridică a unui instrument de tip soft law, dar a cărui forță persuasivă
   și doctrinară a fost în mod constant recunoscută, inclusiv prin integrarea principiilor sale în
   instrumente juridice obligatorii ulterioare (tratate, directive, legislații naționale). Dintre
   principii, reținem, în contextul interpelării de față:

• Principiul 1, potrivit căruia ființele umane se află în centrul preocupărilor privind
  dezvoltarea durabilă și au dreptul la o viață sănătoasă și productivă, în armonie cu
  natura;
• Principiul 3, potrivit căruia dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să
  răspundă, în mod echitabil, nevoilor privind dezvoltarea și mediul ale generațiilor
  prezente și viitoare;
• Principiul 4, conform căruia protecția mediului trebuie să constituie parte integrantă
  a procesului de dezvoltare și nu poate fi considerată separat de acesta;
• Principiul 10, privind dreptul la informație, la participarea publicului la luarea
  deciziilor și la accesul efectiv la justiție în materie de mediu;
• Principiul 15, al precauției, în virtutea căruia, atunci când există riscul unor daune
  grave sau ireversibile, absența certitudinii științifice depline nu poate fi invocată ca
  motiv pentru amânarea măsurilor de protecție a mediului;
• Principiul 16, al internalizării costurilor de mediu (principiul „poluatorul plătește”).
  Filosofia acestor principii este simplă, dar obligatorie: nevoile generației prezente nu pot fi
  satisfăcute într-un mod care să compromită capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface
  propriile nevoi. O acumulare hidroenergetică precum Lacul Trei Ape nu poate fi tratată
  exclusiv ca un activ comercial destinat maximizării producției de energie electrică pe termen
  scurt, ci trebuie gestionată ca un bun public strategic, cu funcții prioritare de alimentare cu apă
  a populației, de atenuare a viiturilor, de conservare a biodiversității și de susținere a
  comunităților locale.
  România a subscris la Declarația de la Rio și a asimilat aceste principii în dreptul pozitiv, ele
  fiind de altfel preluate expres în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005
  privind protecția mediului, care invocă necesitatea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile ca
  fundament al reglementării.
  IV. Temeiul legal invocat
  Pe fundamentul doctrinar expus mai sus, solicitarea de față se întemeiază pe următoarele
  dispoziții de drept pozitiv:
  Grupul Parlamentar AUR
  Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
  e-mail: aur@cdep.ro
  5
• art. 35 alin. (1) din Constituția României, republicată – „Statul recunoaște dreptul
  oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”;
• art. 1 alin. (1^1) din Legea apelor nr. 107/1996, republicată, cu modificările și
  completările ulterioare – în forma în vigoare modificată prin Legea nr. 122/2020 –
  „Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care
  trebuie protejat, tratat și apărat ca atare”;
• art. 1 alin. (1^2) din aceeași lege, introdus prin Legea nr. 122/2020 – „Apele
  subterane și de suprafață ale României sunt bogății de interes public”;
• art. 4 alin. (1) din aceeași lege – „Resursele de apă, de suprafață și subterane sunt
  monopol natural de interes strategic”;
• art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996 – care sancționează ca și contravenție
  „evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și descărcarea de reziduuri și orice
  alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a
  autorizației de gospodărire a apelor”;
• art. 87 pct. 2 din aceeași lege – care sancționează „exploatarea sau întreținerea
  lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea
  prevederilor autorizației de gospodărire a apelor”;
• art. 87 pct. 3 din aceeași lege – care sancționează „folosirea resurselor de apă de
  suprafață sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor autorizației
  de gospodărire a apelor”;
• dispozițiile art. 13 din Legea apelor nr. 107/1996 – privind posibilitatea instituirii
  de restricții temporare de folosire a apei în situații de secetă, deficit hidrologic sau
  în alte situații care impun măsuri urgente de protecție a resursei;
• prevederile regulamentului de exploatare a acumulării Trei Ape, aprobat prin Ordin
  al fostului Minister al Mediului și Gospodăririi Apelor – al cărui număr, dată și
  conținut integral solicit să fie comunicate Parlamentului, având în vedere că până
  în prezent acesta nu figurează public-accesibil, deși reglementează exploatarea unei
  resurse publice strategice;
• art. 94 alin. (1) lit. b), e) și f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
  privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
  265/2006, cu modificările și completările ulterioare – privind obligația titularilor de
  activități de a respecta condițiile din actele de reglementare, de a permite accesul
  autorităților competente pentru verificare și control, precum și de a furniza
  informațiile solicitate acestora;
• art. 96 alin. (2) pct. 33 din aceeași ordonanță – care sancționează ca și contravenție
  încălcarea „obligației persoanelor fizice și juridice să nu deverseze în apele de
  suprafață sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanțe petroliere sau
  periculoase, ape care conțin substanțe periculoase”, dispoziție direct aplicabilă
  incidentului din 18 iulie 2025;
  Grupul Parlamentar AUR
  Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
  e-mail: aur@cdep.ro
  6
• art. 96 alin. (3) pct. 1 din aceeași ordonanță – care sancționează contravențional
  încălcarea obligației persoanelor juridice de a funcționa cu respectarea prevederilor
  autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul
  procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, aplicabilă
  în privința exploatării ansamblului acumulărilor;
• Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie
  2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directivacadru privind apa), transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 310/2004 pentru
  modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 – în special obligația de
  atingere a „stării ecologice bune” pentru corpurile de apă de suprafață și principiul
  non-deteriorării, care interzice statelor membre să permită deteriorarea stării
  corpurilor de apă existente.
  Se impune sublinierea corelării dintre dreptul intern și dreptul Uniunii Europene: Legea apelor
  nr. 107/1996, prin modificările succesive aduse începând cu anul 2004, realizează transpunerea
  în dreptul intern a Directivei 2000/60/CE. În consecință, orice încălcare a principiului nondeteriorării și orice insuficiență a măsurilor de protecție a corpurilor de apă constituie,
  concomitent, o încălcare a dreptului român și a dreptului Uniunii Europene, aspect care
  deschide calea, inclusiv, unei eventuale proceduri de infringement declanșate de Comisia
  Europeană împotriva statului român.
  V. Solicitări concrete.
  În virtutea celor expuse, vă rog, Doamnă Ministru, să îmi comunicați în scris, în termenul
  legal, răspunsuri punctuale la următoarele întrebări:

1. Care este numărul, data emiterii și conținutul integral al Ordinului Ministrului Mediului
   (sau, după caz, al fostului M.M.G.A.) prin care a fost aprobat regulamentul de
   exploatare a acumulării Trei Ape, respectiv al celorlalte acumulări din amenajarea
   hidroenergetică Bârzava Superioară (Gozna, Văliug, Secu)? Solicit comunicarea unei
   copii a acestui ordin și a regulamentului în vigoare, cu indicarea expresă a volumului
   maxim ce poate fi uzinat pentru producerea de energie, exprimat atât în valoare
   absolută, cât și ca procent din volumul util al lacului, precum și a cotei minime
   obligatorii de păstrare.
2. Solicit comunicarea numărului și datei autorizației de gospodărire a apelor în vigoare,
   emisă pentru S.C. TMK Hydroenergy Power S.R.L. pentru ansamblul celor patru
   acumulări, inclusiv a eventualelor acte adiționale ori modificări intervenite după
   preluarea portofoliului Evryo Group de către Grupul PPC în anul 2024.
3. Solicit transmiterea, în format tabelar, a datelor zilnice privind gradul de umplere,
   debitul afluent și debitul uzinat pentru Lacul Trei Ape, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31
   decembrie 2025, astfel cum au fost raportate de operator către ABA Banat de două ori
   pe zi, conform propriilor afirmații ale autorității.
   Grupul Parlamentar AUR
   Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
   e-mail: aur@cdep.ro
   7
4. Au fost efectuate controale la fața locului, de către Garda Națională de Mediu și/sau
   Administrația Națională „Apele Române”, cu privire la respectarea regulamentului de
   exploatare, în perioada martie–august 2025? În caz afirmativ, solicit comunicarea
   numărului de controale, a constatărilor, a eventualelor sancțiuni aplicate (inclusiv
   încadrarea juridică concretă – art. 87 pct. 2, 3 sau 4 din Legea apelor nr. 107/1996, ori
   art. 96 alin. (2) pct. 33 sau alin. (3) pct. 1 din OUG nr. 195/2005) și a măsurilor dispuse.
   În caz negativ, vă rog să explicați de ce aceste controale nu au avut loc, în ciuda
   sesizărilor publice.
5. În ceea ce privește incidentul de la 18 iulie 2025 (deversarea vidanjei SC AquaCaraș
   SA în Lacul Trei Ape), solicit: (i) comunicarea numărului procesului-verbal de
   constatare și sancționare a contravenției, dacă a fost încheiat, cu temeiul juridic exact
   (art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996 sau art. 96 alin. (2) pct. 33 din OUG nr.
   195/2005); (ii) valoarea amenzii aplicate; (iii) dacă au fost prelevate probe de apă și de
   către cine, în mod independent de operatorul implicat; (iv) rezultatele complete ale
   analizelor de laborator, cu indicarea parametrilor verificați; (v) dacă a fost sesizat
   Parchetul pentru eventuale infracțiuni prevăzute de legislația de mediu.
6. În raport cu scăderea severă a nivelului din primăvara–vara 2025, a fost impusă, la un
   moment dat, o restricție de folosire a apei în baza art. 13 din Legea apelor nr. 107/1996,
   aplicabil în situații de secetă sau deficit hidrologic? Dacă da, prin ce act și pentru ce
   perioadă. Dacă nu, de ce, în condițiile în care gradul de umplere a scăzut la 31%?
7. A evaluat statul român, prin MMAP, dacă modul actual de exploatare a acumulărilor
   Bârzava Superioară respectă obligația de non-deteriorare a stării corpurilor de apă,
   impusă de Directiva 2000/60/CE și transpusă în dreptul intern prin art. 2 și art. 2^1 din
   Legea apelor? În ce măsură este atinsă „starea ecologică bună” pentru corpurile de apă
   aferente amenajării, iar în cazul unei deteriorări, ce măsuri de remediere au fost sau vor
   fi dispuse?
8. Ce măsuri concrete, cu termene și responsabili, intenționează MMAP să dispună pentru
   a preveni repetarea situației din 2025, inclusiv cu privire la: (i) stabilirea unei cote
   minime obligatorii de umplere pe perioada sezonului turistic; (ii) introducerea unor
   mecanisme de monitorizare independentă a debitelor uzinate (sisteme de telemetrie
   verificabile de către autoritate); (iii) transparentizarea publică, în timp real, a datelor
   privind nivelul lacurilor?
9. A fost analizată, la nivelul ministerului, oportunitatea revizuirii regulamentului de
   exploatare a acumulărilor Bârzava Superioară, astfel încât funcțiile de alimentare cu
   apă, protecție împotriva inundațiilor și biodiversitate să primeze în mod neechivoc în
   raport cu funcția de producție hidroenergetică, inclusiv în contextul schimbărilor
   climatice?
10. Intenționează MMAP să notifice Consiliul Concurenței și/sau Comisia Europeană cu
    privire la modul de exploatare a acestei resurse publice, din perspectiva obligațiilor
    asumate de România prin aderarea la acquis-ul comunitar în materie de apă și mediu,
    Grupul Parlamentar AUR
    Palatul Parlamentului, str. Izvor nr. 2-4, sector 5, București
    e-mail: aur@cdep.ro
    8
    respectiv a angajamentelor asumate de operator cu ocazia preluării portofoliului Evryo
    Group de către Grupul PPC?
11. Nu în ultimul rând, ce garanții instituționale și mecanisme concrete poate institui
    ministerul cetățenilor din comunitățile Gărâna, Brebu Nou, Văliug, Crivaia, Reșița și
    din celelalte UAT-uri afectate, astfel încât un bun public de interes strategic – apa – să
    nu mai fie gestionat, în fapt, în funcție de interesele comerciale ale unui operator privat,
    cu capital străin, în detrimentul comunităților locale și al mediului?
    Apele, pădurile și munții Banatului nu sunt proprietatea unei corporații, ci sunt bunul comun
    al românilor. Datoria noastră, a celor care am primit mandatul cetățenilor, este de a le proteja
    pentru generațiile care vin.

The post Florin Popovici – Interpelare – Măsurile pe care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Administrația Națională „Apele Române”, Garda Națională de Mediu și structurile subordonate înțelege să le dispună pentru oprirea exploatării excesive și pentru protecția Lacului Trei Ape, situat în județul Caraș-Severin, la poalele Munților Semenic appeared first on AUR.

Stimate domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României, republicată, al Legii nr. 96/2006 privind
statutul deputaților și al senatorilor, precum și al dispozițiilor Regulamentului Camerei
Deputaților privind întrebările, interpelările și informarea deputaților, vă adresez prezenta
interpelare, în calitate de deputat și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, cu
privire la obligațiile financiare multianuale care angajează structural bugetul public al
României, în absența unei dezbateri parlamentare prealabile, cuprinzătoare și publice asupra
dimensiunii, duratei și implicațiilor acestora.
Întrebarea fundamentală pe care o ridic în această interpelare este următoarea: care este
temeiul mandatului democratic și parlamentar în baza căruia Guvernul României a susținut sau
urmează să susțină angajarea statului român în mecanisme financiare europene multianuale,
cu efecte asupra bugetului public pe termen lung, în domenii precum apărarea, politica
industrială și arhitectura fiscal-bugetară europeană?
I. CONTEXTUL FACTUAL: O TRANSFORMARE A ARHITECTURII FINANCIARE A UE ȘI EXPUNEREA SPECIFICĂ A ROMÂNIEI

Începând cu adoptarea Fondului European de Apărare (EDF — European Defence Fund) sub
Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 (CFM, în terminologia europeană MFF —
Multiannual Financial Framework), instituirea instrumentului SAFE prin Regulamentul (UE)
2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025 și instituirea programului EDIP prin Regulamentul
(UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025, Uniunea
Europeană (UE) a operat o restructurare semnificativă a propriei sale arhitecturi bugetare în
domeniul securității și apărării, inclusiv prin recurgerea la mecanismul „Finance Not Linked to
Costs” (FNLC), prevăzut de art. 125 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul Financiar al Uniunii, și
prin integrarea cheltuielilor de apărare în bugetul european.
Conform documentelor oficiale ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE, dimensiunea
agregată a investițiilor europene și naționale mobilizate prin pachetul ReArm Europe /
Readiness 2030 vizează peste 800 miliarde EUR până în 2030. Propunerea Comisiei Europene
pentru CFM 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025) include 131 miliarde EUR
exclusiv pentru programe de apărare, securitate și spațiu în cadrul Fondului European de
Competitivitate (European Competitiveness Fund), ceea ce, conform comunicării oficiale a
Comisiei, reprezintă o creștere de cinci ori față de exercițiul financiar anterior — și de zece ori
pe componenta de mobilitate militară din cadrul Connecting Europe Facility.
Instrumentul SAFE, adoptat prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instituie o facilitate de
împrumut de până la 150 miliarde EUR, cu maturitate de până la 45 de ani și o perioadă de
grație de 10 ani. La 9 septembrie 2025, Comisia Europeană a anunțat că toate cele 150 miliarde
EUR de împrumuturi au fost subscrise de 19 state membre, iar la 15 ianuarie 2026 Comisia a
aprobat planul național de investiții în apărare al României, alături de cele ale altor șapte state
membre. Un al doilea val de opt state membre a fost aprobat la 26 ianuarie 2026.
Pentru România, alocarea SAFE este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, a doua cea mai
mare alocare națională după Polonia (43,7 miliarde EUR), defalcată, conform comunicărilor
oficiale ale Guvernului României din ianuarie 2026, astfel: aproximativ 9,6 miliarde EUR
pentru proiecte ale Ministerului Apărării Naționale, 2,8 miliarde EUR pentru Ministerul
Afacerilor Interne și protecție civilă, și 4,2 miliarde EUR pentru segmente strategice ale
autostrăzilor A7 și A8 (infrastructură cu utilizare duală, civilă și militară). Cadrul juridic intern
de accesare a finanțării SAFE a fost stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.
62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2026), și ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 21/2026. La nivel european, asistența financiară concretă acordată României în
temeiul Regulamentului (UE) 2025/1106 a fost formalizată prin Decizia de punere în aplicare
(UE) 2026/368 a Consiliului din 11 februarie 2026 privind punerea la dispoziția României a
asistenței financiare în temeiul instrumentului SAFE, care stabilește condițiile detaliate ale
împrumutului acordat statului român.
Pentru ordin de mărime, această alocare reprezintă, conform calculelor proprii pe baza datelor
publice, echivalentul a aproximativ 4,4% din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2025
(cca 380 miliarde EUR), respectiv aproximativ 1,75 ani de execuție bugetară integrală a
Ministerului Apărării Naționale la nivelul actual de 2,5% din PIB, un ordin de mărime care,
prin amploare și durată, justifică o cuantificare oficială cuprinzătoare și publică din partea
Ministerului Finanțelor.
Conform datelor publice, serviciul împrumutului contractat de România în cadrul SAFE este
analizat, în prezenta interpelare, în ipoteza unei perioade de grație de 10 ani (2025–2034, în
care se plătesc curent doar dobânzile) și a unei perioade efective de rambursare a principalului
de aproximativ 30 de ani (2035–2065), la un cost estimat al finanțării indicat public în jurul
valorii de 3%, sub rezerva condițiilor finale ale acordului de împrumut. Această structură
financiară poate produce, prin amploarea și durata sa, efecte echivalente cu o limitare
semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional.
Suplimentar, recenta revizuire a Regulamentului privind Politica de Coeziune, modificările
aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de
coeziune) și (UE) 2021/1056 (Fondul pentru Tranziție Justă), operate prin Regulamentul (UE)
2025/1914 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2025 (regulamentul
de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune), a inclus cheltuielile de apărare ca
tip de cheltuială eligibilă, ceea ce înseamnă că fondurile structurale, concepute istoric pentru
convergență economică și socială, capătă o destinație suplimentară orientată spre finanțarea
industriei de apărare europene.
II. PRIMUL PILON: EXPUNEREA FISCALĂ DIRECTĂ A ROMÂNIEI LA SAFE ȘI
LA COMPONENTA DE APĂRARE A CFM 2028–2034
Prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instrumentul SAFE permite Comisiei Europene să se
împrumute pe piețele de capital în nume propriu și să acorde, mai departe, împrumuturi statelor
membre pentru investiții comune în domeniul apărării. România, prin alocarea de aproximativ
16,68 miliarde EUR, devine al doilea cel mai mare beneficiar al acestui instrument.
Caracteristicile financiare ale facilității, maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație de
10 ani, rambursare începând cu anul 2035, generează obligații fiscale multianuale care pot
produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară
pe parcursul mai multor cicluri politice succesive. Independent de calificarea juridică formală
a acestor angajamente, dimensiunea, durata și automatismul lor de rambursare creează un cadru
de constrângere bugetară care va condiționa în mod efectiv exercițiul competențelor naționale
în materie fiscală pentru o perioadă care depășește orizontul oricărei legislaturi.
La acestea se adaugă obligațiile multianuale rezultate din componenta de apărare, securitate și
spațiu a CFM 2028–2034, în valoare propusă de 131 miliarde EUR (COM(2025)571), la care
România, ca stat membru contributor, va fi angajată în mod automat prin contribuția națională
la bugetul UE.
Pe baza parametrilor publici ai facilității (suma împrumutată de 16,68 miliarde EUR, perioadă
de grație de 10 ani, perioadă de rambursare de aproximativ 30 de ani), un calcul orientativ
propriu, bazat pe ipoteza unei dobânzi de 3%, indică un cost cumulat al dobânzilor de ordinul
a 13,8–14 miliarde EUR, respectiv un cost total principal plus dobânzi de aproximativ 30,5
miliarde EUR pe orizontul 2025–2065 — sub rezerva confirmării oficiale prin grafic detaliat
de către Ministerul Finanțelor și a clauzelor finale ale acordului de împrumut.
În acest context, este de subliniat că România se află în prezent în procedura de deficit excesiv
declanșată de Consiliul UE, iar Consiliul Fiscal al României, instituit prin Legea
responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, are mandat legal explicit pentru evaluarea
solidității pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Expunerea cumulată asumată prin
SAFE (rambursare 2035–2065) și prin componenta de apărare a CFM 2028–2034 ridică, prin
urmare, o problemă de coordonare instituțională între angajamentele europene multianuale și
cadrul intern de responsabilitate fiscal-bugetară, problemă care impune o evaluare
independentă explicită a impactului asupra valorilor de referință de 60% din PIB pentru datorie
publică și 3% din PIB pentru deficit, prevăzute prin criteriile de la Maastricht și prin legislația
națională.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este expunerea totală cuantificată a României, în obligații multianuale directe și
indirecte, rezultată din participarea la instrumentul SAFE, atât prin împrumutul de aproximativ
16,68 miliarde EUR contractat de România în cadrul facilității, cât și prin contribuția națională
la mecanismele bugetare europene care susțin serviciul datoriei aferente împrumuturilor
contractate de Comisie, defalcată pe orizonturi de 5, 10, 20 și 40 de ani?
b) Care este graficul de rambursare detaliat al împrumutului SAFE pentru România, anual,
începând cu 2035, și ce impact estimat are acesta asupra serviciului datoriei publice ca procent
din Produsul Intern Brut (PIB)?
c) Care este expunerea totală estimată a României în cadrul componentei de apărare, securitate
și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare absolută și ca procent din PIB-ul prognozat pentru
perioada 2028–2034, calculată pe baza cheii actuale de contribuție națională la bugetul UE?
d) În ce măsură aceste obligații cumulate au fost integrate în Strategia Fiscal-Bugetară pe
termen mediu transmisă Parlamentului României, și care sunt scenariile de risc avute în vedere
pentru ipotezele de evoluție bugetară nefavorabilă pe orizontul 2026–2070?
e) Care este evaluarea Ministerului Finanțelor privind impactul cumulat al acestor angajamente
asupra plafoanelor de datorie publică prevăzute în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.
69/2010 și asupra criteriilor de la Maastricht?
III. AL DOILEA PILON: TEMEIUL MANDATULUI DEMOCRATIC ȘI
PARLAMENTAR PENTRU ANGAJAMENTELE ASUMATE DE ROMÂNIA

Decizia de a adopta SAFE, EDIP și pachetul de securitate și apărare al CFM 2028–2034 a fost
luată, conform documentelor oficiale, de către statele membre și de co-legislatorii UE. Această
realitate procedurală nu suspendă, însă, obligația constituțională de informare și de mandat
parlamentar prealabil care decurge din raportul dintre Guvern și Parlament în materia
angajamentelor financiare ale statului român.
Articolul 148 din Constituția României, republicată, consacră primatul dreptului UE asupra
dreptului intern în materia competențelor transferate prin tratate, dar nu instituie un mandat
general și nedeterminat al Guvernului de a angaja statul român în obligații financiare europene
noi, care depășesc cadrul transferului de competențe expres ratificat. Apărarea, taxarea și
politica industrială rămân, în arhitectura repartizării de competențe stabilite în Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
domenii în care competența statului român este preponderent națională sau partajată într-un
cadru strict delimitat.
În acest cadru, art. 148 alin. (5) din Constituție prevede expres că „Guvernul transmite celor
două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să
fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Coroborat cu Legea nr. 373/2013 privind
cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, care detaliază
procedura de informare prealabilă, de transmitere a fișelor de mandat și de control parlamentar
asupra poziției executivului în Consiliul UE, cadrul constituțional și legal intern este suficient
de clar pentru a institui o obligație formală a Guvernului în această materie — obligație care
nu poate fi suspendată prin invocarea caracterului tehnic, urgent sau procedural al dosarelor
europene în discuție.
În aceste condiții, fiecare angajament financiar multianual cu efect structural asupra bugetului
public român ridică o problemă de temei al mandatului: dacă, prin ce procedură și cu ce
conținut a fost transmis Parlamentului României mandatul de poziționare a executivului în
Consiliul UE pe dosarele relevante.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Ce documente, fișe de mandat, analize de impact sau evaluări ex-ante au fost transmise
Parlamentului României de către Ministerul Finanțelor sau de către Guvern, înainte ca România
să își exprime poziția în Consiliul UE pe dosarul SAFE (Regulamentul (UE) 2025/1106), pe
dosarul EDIP (Regulamentul (UE) 2025/2643) și pe propunerea de revizuire a Politicii de
Coeziune?
b) Care a fost mandatul de negociere acordat reprezentanților României în Consiliul UE pe
aceste dosare, care a fost autoritatea internă care a stabilit acest mandat și prin ce procedură a
fost adoptat?
c) În ce măsură Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025 — prin care a fost stabilit
cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE — a fost precedată de o analiză de impact
financiar transmisă Parlamentului, inclusiv cu cuantificarea graficului de rambursare a
împrumutului de 16,68 miliarde EUR pe orizont 2035–2065?
d) Există o procedură formală prin care Parlamentul României să fie informat sistematic,
înainte de adoptarea în Consiliul UE, asupra angajamentelor financiare multianuale ce urmează
a fi asumate în numele statului român, în special în condițiile în care art. 148 alin. (5) din
Constituție prevede obligația Guvernului de a transmite proiectele de acte cu caracter
obligatoriu către Parlament?
e) Intenționează Ministerul Finanțelor să transmită Parlamentului României o analiză
cuprinzătoare, publică și cuantificată, asupra obligațiilor financiare cumulate asumate prin
SAFE, EDIP, CFM 2028–2034 și revizuirea Politicii de Coeziune, anterior intrării în vigoare
a CFM 2028–2034?
IV. AL TREILEA PILON: REORIENTAREA STRUCTURALĂ A FONDURILOR
EUROPENE — INCLUDEREA APĂRĂRII ÎN POLITICA DE COEZIUNE ȘI
EFECTELE ASUPRA ROMÂNIEI
Politica de Coeziune a UE, instituită istoric ca instrument de convergență economică și socială
între statele membre, a constituit pentru România unul dintre principalele canale de finanțare
europeană pentru infrastructură, dezvoltare regională, capital uman și tranziție economică.
Includerea cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în cadrul Politicii de Coeziune,
operată prin modificările legislative recente aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE)
2021/1056 prin Regulamentul (UE) 2025/1914, modifică natura și destinația acestor fonduri.
Pentru claritate cantitativă, România beneficiază în Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 de
o alocare de coeziune de aproximativ 31,5 miliarde EUR (alocare europeană), la care se adaugă
o contribuție națională de 13,6 miliarde EUR, totalizând 45,1 miliarde EUR pe cele 16
programe operaționale aprobate prin Acordul de Parteneriat. În acest cadru, este de subliniat
că, potrivit comunicărilor publice ale Comisiei Europene din 25 martie 2026 privind rezultatele
procesului de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune, România a realocat 2,837
miliarde EUR (aproximativ 9% din alocarea europeană) către patru dintre noile priorități
strategice ale Uniunii Europene, dintre care, conform aceluiași anunț public, 904 milioane EUR
sunt direcționate către „apărare și pregătire pentru situații de criză”, iar 1,53 miliarde EUR către
„competitivitate și tehnologii strategice” cu componente de utilizare duală. Această realocare
nu mai este, prin urmare, o ipoteză de risc, ci un fapt deja consumat, care confirmă
transformarea structurală anticipată în prezenta interpelare.
Această modificare ridică o chestiune structurală care merită o analiză publică imediată: în
condițiile unui plafon bugetar fix al Politicii de Coeziune, includerea cheltuielilor de apărare
ca destinație eligibilă poate reduce, în absența unor alocări suplimentare, spațiul financiar
disponibil pentru destinațiile tradiționale de convergență — infrastructura de transport civilă,
dezvoltarea regională, agricultură, sănătate publică, educație și tranziție digitală — toate
domenii în care România, ca stat beneficiar net al Politicii de Coeziune, are interese strategice
fundamentale.
Suplimentar, fenomenul integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE, recunoscut
public de Comisia Europeană prin includerea apărării în Politica de Coeziune, în Connecting
Europe Facility (mobilitate militară, multiplicat de zece ori în CFM 2028–2034 conform
COM(2025)571), în programele Horizon Europe (cybersecuritate cu utilizare duală, civilă și
militară) și în arhitectura noului Fond European de Competitivitate, generează o complexitate
structurală care îngreunează urmărirea fluxurilor reale de bani și a destinațiilor finale ale
acestora.
Pentru România, acest fenomen se traduce într-un risc dublu: pe de o parte, o potențială
reducere a fondurilor disponibile pentru destinațiile lor istorice de convergență și, pe de altă
parte, o dificultate sporită în controlul parlamentar efectiv asupra modului în care fondurile
europene sunt în final utilizate — în special în condițiile în care unele instrumente conexe
domeniului apărării (precum Facilitatea Europeană pentru Pace — EPF, European Peace
Facility, cu peste 17 miliarde EUR, și Agenția Europeană de Apărare — EDA, European
Defence Agency) operează în afara cadrului bugetar standard al UE.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este estimarea cuantificată a Ministerului Finanțelor privind impactul includerii
cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în Politica de Coeziune asupra alocărilor
reale primite de România pentru destinațiile tradiționale de convergență (infrastructură civilă,
dezvoltare regională, capital uman, tranziție economică), pe orizontul CFM 2028–2034?
b) În ce măsură Ministerul Finanțelor a evaluat consecințele integrării apărării transversal pe
liniile bugetare ale UE asupra capacității de prognoză bugetară a statului român pe orizont
multianual?
c) Care este poziția Ministerului Finanțelor cu privire la eventuala reorientare a fondurilor
europene primite de România dinspre destinațiile tradiționale de coeziune înspre componenta
de apărare, și ce mecanisme naționale de protejare a fondurilor de convergență sunt prevăzute?
d) Există o evaluare a contribuției României la instrumente conexe care operează în afara
bugetului UE clasic (EPF, EDA, OCCAR — Organisation Conjointe de Coopération en
matière d’ARmement) și a modului în care aceste contribuții sunt raportate Parlamentului
României?
V. SINTEZĂ: O CHESTIUNE DE MARJĂ NAȚIONALĂ DE DECIZIE BUGETARĂ
ȘI DE LEGITIMITATE DEMOCRATICĂ
Cei trei piloni expuși mai sus nu reprezintă trei probleme separate, ci o singură chestiune,
articulată pe trei dimensiuni convergente: expunerea fiscală directă cuantificabilă (16,68
miliarde EUR prin SAFE, plus contribuția națională la cele 131 miliarde EUR ale componentei
de apărare a CFM 2028–2034), temeiul mandatului democratic și parlamentar prealabil pentru
aceste angajamente, și reorientarea structurală a fondurilor europene primite de România.
Articulate împreună, aceste trei dimensiuni configurează o transformare a raportului dintre
statul român și arhitectura financiară a Uniunii Europene care, prin amploare, durată și caracter
structural, poate produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de
decizie bugetară pe orizont multigenerațional. Indiferent de calificarea juridică formală a
acestor angajamente, dimensiunea lor cumulată impune o discuție publică transparentă,
cuantificată și prealabilă asupra costurilor reale, a duratei reale și a consecințelor reale ale
acestor obligații pentru cetățenii români.
Este, prin urmare, datoria fundamentală a Parlamentului României de a obține răspunsuri clare,
cuantificate și publice la întrebările de mai sus, înainte ca arhitectura financiară pe orizont
2028–2070 să devină consolidată printr-un cumul de angajamente instituționale dificil
reversibile prin efectele lor bugetare și instituționale. Dezbaterea democratică legitimă
presupune ca cetățenii români, prin reprezentanții lor parlamentari, să cunoască, în avans, nu
retrospectiv, costul, durata și consecințele angajamentelor financiare asumate în numele lor.

The post Florin Popovici – Interpelare – Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării – instrumentul SAFE appeared first on AUR.

Doamnă Ministru,

În aplicarea art. 112 din Constituția României, republicată, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 205–208 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 26 ianuarie 2024, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat, în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, formulez prezenta interpelare și solicit explicații oficiale cu privire la modul în care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor își exercită atribuțiile în domeniul protecției și exploatării resurselor de apă strategice, în special al Lacului Trei Ape din județul Caraș-Severin, aflat în administrarea S.C. TMK Hydroenergy Power S.R.L. (Grupul PPC), precum și comunicarea datelor oficiale deținute de minister cu privire la această situație.
Solicit un răspuns ferm și documentat. De asemenea, solicit indicarea măsurilor
concrete cu privire la situația gravă a Lacului Trei Ape, aflat în administrarea S.C. TMK
Hydroenergy Power S.R.L., parte a Grupului PPC (Public Power Corporation S.A. – Grecia),
în contextul în care cetățenii din zona Semenicului, operatorii economici și mass-media
regională au semnalat, în mod repetat, fapte care aduc atingere directă dreptului la un mediu
sănătos, consacrat de art. 35 alin. (1) din Constituția României, republicată.
I. Situația de fapt. Sursele documentare

Lacul Trei Ape este o acumulare antropică edificată în urmă cu peste cinci decenii, alimentată
de trei afluenți ai râului Timiș, având funcții multiple: sursă de apă pentru populație,
componentă a amenajării hidroenergetice a Bârzavei Superioare, atenuarea viiturilor,
susținerea biodiversității și suport pentru economia turistică a comunităților Gărâna și Brebu
Nou, inclusiv pentru Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna.
Începând cu primăvara anului 2025 și continuând în vara aceluiași an, o serie de investigații de
presă apărute în cotidianul online Ziua de Vest au semnalat scăderea dramatică a nivelului apei
din Lacul Trei Ape, alături de celelalte acumulări ale amenajării Bârzava Superioară (Gozna,
Văliug, Secu), precum și un posibil incident de poluare prin deversarea unei vidanje în apele
lacului. Prezenta interpelare se fundamentează pe următoarele materiale publicistice,
verificabile și publice:

• „Lacul Trei Ape, la un pas de a fi distrus!” – Ziua de Vest, 24 iulie 2025;
• „Răspunsul Administrației Bazinale de Apă Banat, referitor la poluarea Lacului
  Trei Ape” – Ziua de Vest, septembrie 2025;
• „Drept la replică în urma articolului «Lacul Trei Ape, la un pas de a fi distrus»,
  transmis de TMK Hydroenergy Power, parte a grupului PPC” – Ziua de Vest;
• „Lacul Trei Ape, dragoste și durere” – Ziua de Vest, 22 august 2025;
• „Situație de urgență la Trei Ape, în Caraș-Severin” – Ziua de Vest.
  Aceste materiale, coroborate, conturează un tablou îngrijorător al modului în care o resursă
  publică strategică – apa – este gestionată în interesul unui operator privat cu capital străin
  (Grupul PPC, Grecia, care a preluat în anul 2024 portofoliul Evryo Group de la fondurile
  Macquarie Asset Management), iar răspunsurile instituționale primite din partea autorităților
  competente sunt formale, lipsite de măsuri și, în unele cazuri, contrazise de datele
  meteorologice oficiale ale Administrației Naționale de Meteorologie.
  II. Problemele de fond. Aspecte semnalate

1. Scăderea accelerată și nefirească a nivelului Lacului Trei Ape.
   Potrivit datelor comunicate de operator, gradul de umplere a scăzut, în lunile martie–aprilie
   2025, până la 31% din volumul util, în condițiile în care iarna 2024–2025 a înregistrat un strat
   de zăpadă cel puțin comparabil cu media multianuală, iar precipitațiile de primăvară s-au
   încadrat în ecartul climatologic al ultimilor zece ani. Justificarea seacă a autorităților – „lipsa
   precipitațiilor” – nu explică amploarea fenomenului și este în contradicție cu datele
   meteorologice de la stațiile Administrației Naționale de Meteorologie. Locuitorii și operatorii
   turistici din zonă atrag atenția, prin petiții publice (inclusiv petiția „Salvați Lacul Trei Ape” de
   pe platforma Declic), că, în realitate, scăderea nivelului a fost provocată, în parte semnificativă,
   de exploatarea hidroenergetică excesivă, dincolo de pragurile stabilite prin regulamentul de
   exploatare aprobat prin Ordin al fostului Minister al Mediului și Gospodăririi Apelor
   (M.M.G.A.).
2. Suspiciuni privind depășirea volumului maxim exploatabil.
   
   Conform investigațiilor de presă, volumul ce poate fi pompat din lac pentru producerea de
   energie electrică este, prin regulament, limitat la o fracțiune din volumul util al acumulării. În
   realitate, există indicii – inclusiv înregistrări video transmise redacției Ziua de Vest la data de
   24 iulie 2025 – că pomparea a continuat chiar și în perioada în care operatorul declarase public
   reducerea sau sistarea activității. Producția anunțată ca fiind redusă la 10–15% din capacitate
   nu clarifică, ci dimpotrivă, amplifică întrebările privind raportul dintre apa efectiv uzinată și
   cea declarată.
3. Incident de poluare prin deversarea unei vidanje în lac.
   La data de 18 iulie 2025, o autovidanjă aparținând SC AquaCaraș SA a fost semnalată pe malul
   Lacului Trei Ape, șoferul declarând ulterior că ar fi deversat aproximativ 2 mc de „apă curată”
   rezultată din spălarea utilajului. Fapta, recunoscută inclusiv în răspunsul oficial al ABA Banat,
   constituie o încălcare directă a art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și
   completările ulterioare, potrivit căruia constituie contravenție „evacuarea sau injectarea de ape
   uzate, precum și descărcarea de reziduuri și orice alte materiale în resursele de apă, fără
   respectarea prevederilor avizului sau a autorizației de gospodărire a apelor”. În acest context,
   concluzia potrivit căreia „nu a existat o poluare” pe baza unor analize realizate de însuși
   operatorul implicat (SC AquaCaraș SA) este, în opinia mea, cel puțin discutabilă din
   perspectiva independenței probatorii.
4. Impactul asupra ecosistemului și economiei locale.
   Lacul Trei Ape găzduiește populații de păstrăv indigen și păstrăv curcubeu, care, potrivit
   relatărilor locuitorilor din Brebu Nou și Gărâna, au fost afectate grav de scăderea nivelului
   apei. Sezonul turistic 2025, vital pentru pensiunile, păstrăvăriile și evenimentele culturale ale
   zonei (inclusiv Festivalul de Jazz de la Gărâna), a fost compromis parțial. Operatorii economici
   și Asociația Banatul Montan au adresat solicitări oficiale către PPC și ABA Banat pentru
   impunerea unei cote minime de umplere (70% pentru Lacul Gozna), invocând obligațiile ce
   decurg din Legea apelor și din regulamentul de exploatare.
5. Suficiența și calitatea răspunsurilor autorităților.
   Deși sesizările au fost adresate Prefecturii Caraș-Severin, ABA Banat, Gărzii Naționale de
   Mediu, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Afacerilor Interne și chiar
   Administrației Prezidențiale, răspunsurile primite sunt, în mare măsură, formale, se rezumă la
   preluarea necritică a punctului de vedere al operatorului și nu dispun măsuri concrete,
   verificabile, de protecție a resursei de apă. În consecință, problema a fost temporar atenuată
   prin decizia voluntară a PPC de a suspenda pentru 30 de zile exploatarea Lacului Trei Ape –
   decizie care, deși salutară, rămâne reversibilă și nu înlocuiește un cadru de control independent
   și permanent.
   III. Cadrul internațional. Principiul dezvoltării durabile
   Înainte de a invoca temeiurile legale din dreptul intern și din dreptul Uniunii Europene,
   consider că prezenta interpelare se cuvine așezată pe fundamentul doctrinar internațional care
   guvernează, de peste trei decenii, materia protecției mediului și a exploatării resurselor
   naturale.
   Declarația de la Rio de Janeiro din anul 1992, adoptată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite
   privind Mediul și Dezvoltarea, a consacrat dezvoltarea durabilă ca un nou parteneriat mondial,
   prin care protecția mediului este integrată, în mod indisolubil, cu dezvoltarea economică și
   socială. Documentul stabilește cele 27 de principii de referință ale dreptului internațional al
   mediului, având natura juridică a unui instrument de tip soft law, dar a cărui forță persuasivă
   și doctrinară a fost în mod constant recunoscută, inclusiv prin integrarea principiilor sale în
   instrumente juridice obligatorii ulterioare (tratate, directive, legislații naționale). Dintre
   principii, reținem, în contextul interpelării de față:

• Principiul 1, potrivit căruia ființele umane se află în centrul preocupărilor privind
  dezvoltarea durabilă și au dreptul la o viață sănătoasă și productivă, în armonie cu
  natura;
• Principiul 3, potrivit căruia dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să
  răspundă, în mod echitabil, nevoilor privind dezvoltarea și mediul ale generațiilor
  prezente și viitoare;
• Principiul 4, conform căruia protecția mediului trebuie să constituie parte integrantă
  a procesului de dezvoltare și nu poate fi considerată separat de acesta;
• Principiul 10, privind dreptul la informație, la participarea publicului la luarea
  deciziilor și la accesul efectiv la justiție în materie de mediu;
• Principiul 15, al precauției, în virtutea căruia, atunci când există riscul unor daune
  grave sau ireversibile, absența certitudinii științifice depline nu poate fi invocată ca
  motiv pentru amânarea măsurilor de protecție a mediului;
• Principiul 16, al internalizării costurilor de mediu (principiul „poluatorul plătește”).
  Filosofia acestor principii este simplă, dar obligatorie: nevoile generației prezente nu pot fi
  satisfăcute într-un mod care să compromită capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface
  propriile nevoi. O acumulare hidroenergetică precum Lacul Trei Ape nu poate fi tratată
  exclusiv ca un activ comercial destinat maximizării producției de energie electrică pe termen
  scurt, ci trebuie gestionată ca un bun public strategic, cu funcții prioritare de alimentare cu apă
  a populației, de atenuare a viiturilor, de conservare a biodiversității și de susținere a
  comunităților locale.
  România a subscris la Declarația de la Rio și a asimilat aceste principii în dreptul pozitiv, ele
  fiind de altfel preluate expres în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005
  privind protecția mediului, care invocă necesitatea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile ca
  fundament al reglementării.
  IV. Temeiul legal invocat
  Pe fundamentul doctrinar expus mai sus, solicitarea de față se întemeiază pe următoarele
  dispoziții de drept pozitiv:
  
• art. 35 alin. (1) din Constituția României, republicată – „Statul recunoaște dreptul
  oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic”;
• art. 1 alin. (1^1) din Legea apelor nr. 107/1996, republicată, cu modificările și
  completările ulterioare – în forma în vigoare modificată prin Legea nr. 122/2020 –
  „Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care
  trebuie protejat, tratat și apărat ca atare”;
• art. 1 alin. (1^2) din aceeași lege, introdus prin Legea nr. 122/2020 – „Apele
  subterane și de suprafață ale României sunt bogății de interes public”;
• art. 4 alin. (1) din aceeași lege – „Resursele de apă, de suprafață și subterane sunt
  monopol natural de interes strategic”;
• art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996 – care sancționează ca și contravenție
  „evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și descărcarea de reziduuri și orice
  alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a
  autorizației de gospodărire a apelor”;
• art. 87 pct. 2 din aceeași lege – care sancționează „exploatarea sau întreținerea
  lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea
  prevederilor autorizației de gospodărire a apelor”;
• art. 87 pct. 3 din aceeași lege – care sancționează „folosirea resurselor de apă de
  suprafață sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor autorizației
  de gospodărire a apelor”;
• dispozițiile art. 13 din Legea apelor nr. 107/1996 – privind posibilitatea instituirii
  de restricții temporare de folosire a apei în situații de secetă, deficit hidrologic sau
  în alte situații care impun măsuri urgente de protecție a resursei;
• prevederile regulamentului de exploatare a acumulării Trei Ape, aprobat prin Ordin
  al fostului Minister al Mediului și Gospodăririi Apelor – al cărui număr, dată și
  conținut integral solicit să fie comunicate Parlamentului, având în vedere că până
  în prezent acesta nu figurează public-accesibil, deși reglementează exploatarea unei
  resurse publice strategice;
• art. 94 alin. (1) lit. b), e) și f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
  privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
  265/2006, cu modificările și completările ulterioare – privind obligația titularilor de
  activități de a respecta condițiile din actele de reglementare, de a permite accesul
  autorităților competente pentru verificare și control, precum și de a furniza
  informațiile solicitate acestora;
• art. 96 alin. (2) pct. 33 din aceeași ordonanță – care sancționează ca și contravenție
  încălcarea „obligației persoanelor fizice și juridice să nu deverseze în apele de
  suprafață sau subterane ape uzate, fecaloid menajere, substanțe petroliere sau
  periculoase, ape care conțin substanțe periculoase”, dispoziție direct aplicabilă
  incidentului din 18 iulie 2025;
  
• art. 96 alin. (3) pct. 1 din aceeași ordonanță – care sancționează contravențional
  încălcarea obligației persoanelor juridice de a funcționa cu respectarea prevederilor
  autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul
  procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului, aplicabilă
  în privința exploatării ansamblului acumulărilor;
• Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie
  2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directivacadru privind apa), transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 310/2004 pentru
  modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 – în special obligația de
  atingere a „stării ecologice bune” pentru corpurile de apă de suprafață și principiul
  non-deteriorării, care interzice statelor membre să permită deteriorarea stării
  corpurilor de apă existente.
  Se impune sublinierea corelării dintre dreptul intern și dreptul Uniunii Europene: Legea apelor
  nr. 107/1996, prin modificările succesive aduse începând cu anul 2004, realizează transpunerea
  în dreptul intern a Directivei 2000/60/CE. În consecință, orice încălcare a principiului nondeteriorării și orice insuficiență a măsurilor de protecție a corpurilor de apă constituie,
  concomitent, o încălcare a dreptului român și a dreptului Uniunii Europene, aspect care
  deschide calea, inclusiv, unei eventuale proceduri de infringement declanșate de Comisia
  Europeană împotriva statului român.
  V. Solicitări concrete.
  În virtutea celor expuse, vă rog, Doamnă Ministru, să îmi comunicați în scris, în termenul
  legal, răspunsuri punctuale la următoarele întrebări:

1. Care este numărul, data emiterii și conținutul integral al Ordinului Ministrului Mediului
   (sau, după caz, al fostului M.M.G.A.) prin care a fost aprobat regulamentul de
   exploatare a acumulării Trei Ape, respectiv al celorlalte acumulări din amenajarea
   hidroenergetică Bârzava Superioară (Gozna, Văliug, Secu)? Solicit comunicarea unei
   copii a acestui ordin și a regulamentului în vigoare, cu indicarea expresă a volumului
   maxim ce poate fi uzinat pentru producerea de energie, exprimat atât în valoare
   absolută, cât și ca procent din volumul util al lacului, precum și a cotei minime
   obligatorii de păstrare.
2. Solicit comunicarea numărului și datei autorizației de gospodărire a apelor în vigoare,
   emisă pentru S.C. TMK Hydroenergy Power S.R.L. pentru ansamblul celor patru
   acumulări, inclusiv a eventualelor acte adiționale ori modificări intervenite după
   preluarea portofoliului Evryo Group de către Grupul PPC în anul 2024.
3. Solicit transmiterea, în format tabelar, a datelor zilnice privind gradul de umplere,
   debitul afluent și debitul uzinat pentru Lacul Trei Ape, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31
   decembrie 2025, astfel cum au fost raportate de operator către ABA Banat de două ori
   pe zi, conform propriilor afirmații ale autorității.
   
4. Au fost efectuate controale la fața locului, de către Garda Națională de Mediu și/sau
   Administrația Națională „Apele Române”, cu privire la respectarea regulamentului de
   exploatare, în perioada martie–august 2025? În caz afirmativ, solicit comunicarea
   numărului de controale, a constatărilor, a eventualelor sancțiuni aplicate (inclusiv
   încadrarea juridică concretă – art. 87 pct. 2, 3 sau 4 din Legea apelor nr. 107/1996, ori
   art. 96 alin. (2) pct. 33 sau alin. (3) pct. 1 din OUG nr. 195/2005) și a măsurilor dispuse.
   În caz negativ, vă rog să explicați de ce aceste controale nu au avut loc, în ciuda
   sesizărilor publice.
5. În ceea ce privește incidentul de la 18 iulie 2025 (deversarea vidanjei SC AquaCaraș
   SA în Lacul Trei Ape), solicit: (i) comunicarea numărului procesului-verbal de
   constatare și sancționare a contravenției, dacă a fost încheiat, cu temeiul juridic exact
   (art. 87 pct. 4 din Legea apelor nr. 107/1996 sau art. 96 alin. (2) pct. 33 din OUG nr.
   195/2005); (ii) valoarea amenzii aplicate; (iii) dacă au fost prelevate probe de apă și de
   către cine, în mod independent de operatorul implicat; (iv) rezultatele complete ale
   analizelor de laborator, cu indicarea parametrilor verificați; (v) dacă a fost sesizat
   Parchetul pentru eventuale infracțiuni prevăzute de legislația de mediu.
6. În raport cu scăderea severă a nivelului din primăvara–vara 2025, a fost impusă, la un
   moment dat, o restricție de folosire a apei în baza art. 13 din Legea apelor nr. 107/1996,
   aplicabil în situații de secetă sau deficit hidrologic? Dacă da, prin ce act și pentru ce
   perioadă. Dacă nu, de ce, în condițiile în care gradul de umplere a scăzut la 31%?
7. A evaluat statul român, prin MMAP, dacă modul actual de exploatare a acumulărilor
   Bârzava Superioară respectă obligația de non-deteriorare a stării corpurilor de apă,
   impusă de Directiva 2000/60/CE și transpusă în dreptul intern prin art. 2 și art. 2^1 din
   Legea apelor? În ce măsură este atinsă „starea ecologică bună” pentru corpurile de apă
   aferente amenajării, iar în cazul unei deteriorări, ce măsuri de remediere au fost sau vor
   fi dispuse?
8. Ce măsuri concrete, cu termene și responsabili, intenționează MMAP să dispună pentru
   a preveni repetarea situației din 2025, inclusiv cu privire la: (i) stabilirea unei cote
   minime obligatorii de umplere pe perioada sezonului turistic; (ii) introducerea unor
   mecanisme de monitorizare independentă a debitelor uzinate (sisteme de telemetrie
   verificabile de către autoritate); (iii) transparentizarea publică, în timp real, a datelor
   privind nivelul lacurilor?
9. A fost analizată, la nivelul ministerului, oportunitatea revizuirii regulamentului de
   exploatare a acumulărilor Bârzava Superioară, astfel încât funcțiile de alimentare cu
   apă, protecție împotriva inundațiilor și biodiversitate să primeze în mod neechivoc în
   raport cu funcția de producție hidroenergetică, inclusiv în contextul schimbărilor
   climatice?
10. Intenționează MMAP să notifice Consiliul Concurenței și/sau Comisia Europeană cu
    privire la modul de exploatare a acestei resurse publice, din perspectiva obligațiilor
    asumate de România prin aderarea la acquis-ul comunitar în materie de apă și mediu,
    
    respectiv a angajamentelor asumate de operator cu ocazia preluării portofoliului Evryo
    Group de către Grupul PPC?
11. Nu în ultimul rând, ce garanții instituționale și mecanisme concrete poate institui
    ministerul cetățenilor din comunitățile Gărâna, Brebu Nou, Văliug, Crivaia, Reșița și
    din celelalte UAT-uri afectate, astfel încât un bun public de interes strategic – apa – să
    nu mai fie gestionat, în fapt, în funcție de interesele comerciale ale unui operator privat,
    cu capital străin, în detrimentul comunităților locale și al mediului?
    Apele, pădurile și munții Banatului nu sunt proprietatea unei corporații, ci sunt bunul comun
    al românilor. Datoria noastră, a celor care am primit mandatul cetățenilor, este de a le proteja
    pentru generațiile care vin.

The post Popovici Florin – Interpelare – Măsurile pe care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Administrația Națională „Apele Române”, Garda Națională de Mediu și structurile subordonate înțelege să le dispună pentru oprirea exploatării excesive și pentru protecția Lacului Trei Ape, situat în județul Caraș-Severin, la poalele Munților Semenic appeared first on AUR.

Stimate domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României, republicată, al Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și al dispozițiilor Regulamentului Camerei Deputaților privind întrebările, interpelările și informarea deputaților, vă adresez prezenta interpelare, în calitate de deputat și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, cu privire la obligațiile financiare multianuale care angajează structural bugetul public al României, în absența unei dezbateri parlamentare prealabile, cuprinzătoare și publice asupra dimensiunii, duratei și implicațiilor acestora.
Întrebarea fundamentală pe care o ridic în această interpelare este următoarea: care este temeiul mandatului democratic și parlamentar în baza căruia Guvernul României a susținut sau urmează să susțină angajarea statului român în mecanisme financiare europene multianuale, cu efecte asupra bugetului public pe termen lung, în domenii precum apărarea, politica industrială și arhitectura fiscal-bugetară europeană?
I. CONTEXTUL FACTUAL: O TRANSFORMARE A ARHITECTURII FINANCIARE
A UE ȘI EXPUNEREA SPECIFICĂ A ROMÂNIEI

Începând cu adoptarea Fondului European de Apărare (EDF — European Defence Fund) sub
Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 (CFM, în terminologia europeană MFF —
Multiannual Financial Framework), instituirea instrumentului SAFE prin Regulamentul (UE)
2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025 și instituirea programului EDIP prin Regulamentul
(UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025, Uniunea
Europeană (UE) a operat o restructurare semnificativă a propriei sale arhitecturi bugetare în
domeniul securității și apărării, inclusiv prin recurgerea la mecanismul „Finance Not Linked to
Costs” (FNLC), prevăzut de art. 125 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul Financiar al Uniunii, și
prin integrarea cheltuielilor de apărare în bugetul european.
Conform documentelor oficiale ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE, dimensiunea
agregată a investițiilor europene și naționale mobilizate prin pachetul ReArm Europe /
Readiness 2030 vizează peste 800 miliarde EUR până în 2030. Propunerea Comisiei Europene
pentru CFM 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025) include 131 miliarde EUR
exclusiv pentru programe de apărare, securitate și spațiu în cadrul Fondului European de
Competitivitate (European Competitiveness Fund), ceea ce, conform comunicării oficiale a
Comisiei, reprezintă o creștere de cinci ori față de exercițiul financiar anterior — și de zece ori
pe componenta de mobilitate militară din cadrul Connecting Europe Facility.
Instrumentul SAFE, adoptat prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instituie o facilitate de
împrumut de până la 150 miliarde EUR, cu maturitate de până la 45 de ani și o perioadă de
grație de 10 ani. La 9 septembrie 2025, Comisia Europeană a anunțat că toate cele 150 miliarde
EUR de împrumuturi au fost subscrise de 19 state membre, iar la 15 ianuarie 2026 Comisia a
aprobat planul național de investiții în apărare al României, alături de cele ale altor șapte state
membre. Un al doilea val de opt state membre a fost aprobat la 26 ianuarie 2026.
Pentru România, alocarea SAFE este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, a doua cea mai
mare alocare națională după Polonia (43,7 miliarde EUR), defalcată, conform comunicărilor
oficiale ale Guvernului României din ianuarie 2026, astfel: aproximativ 9,6 miliarde EUR
pentru proiecte ale Ministerului Apărării Naționale, 2,8 miliarde EUR pentru Ministerul
Afacerilor Interne și protecție civilă, și 4,2 miliarde EUR pentru segmente strategice ale
autostrăzilor A7 și A8 (infrastructură cu utilizare duală, civilă și militară). Cadrul juridic intern
de accesare a finanțării SAFE a fost stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.
62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2026), și ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 21/2026. La nivel european, asistența financiară concretă acordată României în
temeiul Regulamentului (UE) 2025/1106 a fost formalizată prin Decizia de punere în aplicare
(UE) 2026/368 a Consiliului din 11 februarie 2026 privind punerea la dispoziția României a
asistenței financiare în temeiul instrumentului SAFE, care stabilește condițiile detaliate ale
împrumutului acordat statului român.
Pentru ordin de mărime, această alocare reprezintă, conform calculelor proprii pe baza datelor
publice, echivalentul a aproximativ 4,4% din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2025
(cca 380 miliarde EUR), respectiv aproximativ 1,75 ani de execuție bugetară integrală a
Ministerului Apărării Naționale la nivelul actual de 2,5% din PIB, un ordin de mărime care,
prin amploare și durată, justifică o cuantificare oficială cuprinzătoare și publică din partea
Ministerului Finanțelor.
Conform datelor publice, serviciul împrumutului contractat de România în cadrul SAFE este
analizat, în prezenta interpelare, în ipoteza unei perioade de grație de 10 ani (2025–2034, în
care se plătesc curent doar dobânzile) și a unei perioade efective de rambursare a principalului
de aproximativ 30 de ani (2035–2065), la un cost estimat al finanțării indicat public în jurul
valorii de 3%, sub rezerva condițiilor finale ale acordului de împrumut. Această structură
financiară poate produce, prin amploarea și durata sa, efecte echivalente cu o limitare
semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional.
Suplimentar, recenta revizuire a Regulamentului privind Politica de Coeziune, modificările
aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de
coeziune) și (UE) 2021/1056 (Fondul pentru Tranziție Justă), operate prin Regulamentul (UE)
2025/1914 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2025 (regulamentul
de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune), a inclus cheltuielile de apărare ca
tip de cheltuială eligibilă, ceea ce înseamnă că fondurile structurale, concepute istoric pentru
convergență economică și socială, capătă o destinație suplimentară orientată spre finanțarea
industriei de apărare europene.
II. PRIMUL PILON: EXPUNEREA FISCALĂ DIRECTĂ A ROMÂNIEI LA SAFE ȘI
LA COMPONENTA DE APĂRARE A CFM 2028–2034
Prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instrumentul SAFE permite Comisiei Europene să se
împrumute pe piețele de capital în nume propriu și să acorde, mai departe, împrumuturi statelor
membre pentru investiții comune în domeniul apărării. România, prin alocarea de aproximativ
16,68 miliarde EUR, devine al doilea cel mai mare beneficiar al acestui instrument.
Caracteristicile financiare ale facilității, maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație de
10 ani, rambursare începând cu anul 2035, generează obligații fiscale multianuale care pot
produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară
pe parcursul mai multor cicluri politice succesive. Independent de calificarea juridică formală
a acestor angajamente, dimensiunea, durata și automatismul lor de rambursare creează un cadru
de constrângere bugetară care va condiționa în mod efectiv exercițiul competențelor naționale
în materie fiscală pentru o perioadă care depășește orizontul oricărei legislaturi.
La acestea se adaugă obligațiile multianuale rezultate din componenta de apărare, securitate și
spațiu a CFM 2028–2034, în valoare propusă de 131 miliarde EUR (COM(2025)571), la care
România, ca stat membru contributor, va fi angajată în mod automat prin contribuția națională
la bugetul UE.

Pe baza parametrilor publici ai facilității (suma împrumutată de 16,68 miliarde EUR, perioadă
de grație de 10 ani, perioadă de rambursare de aproximativ 30 de ani), un calcul orientativ
propriu, bazat pe ipoteza unei dobânzi de 3%, indică un cost cumulat al dobânzilor de ordinul
a 13,8–14 miliarde EUR, respectiv un cost total principal plus dobânzi de aproximativ 30,5
miliarde EUR pe orizontul 2025–2065 — sub rezerva confirmării oficiale prin grafic detaliat
de către Ministerul Finanțelor și a clauzelor finale ale acordului de împrumut.
În acest context, este de subliniat că România se află în prezent în procedura de deficit excesiv
declanșată de Consiliul UE, iar Consiliul Fiscal al României, instituit prin Legea
responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, are mandat legal explicit pentru evaluarea
solidității pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Expunerea cumulată asumată prin
SAFE (rambursare 2035–2065) și prin componenta de apărare a CFM 2028–2034 ridică, prin
urmare, o problemă de coordonare instituțională între angajamentele europene multianuale și
cadrul intern de responsabilitate fiscal-bugetară, problemă care impune o evaluare
independentă explicită a impactului asupra valorilor de referință de 60% din PIB pentru datorie
publică și 3% din PIB pentru deficit, prevăzute prin criteriile de la Maastricht și prin legislația
națională.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este expunerea totală cuantificată a României, în obligații multianuale directe și
indirecte, rezultată din participarea la instrumentul SAFE, atât prin împrumutul de aproximativ
16,68 miliarde EUR contractat de România în cadrul facilității, cât și prin contribuția națională
la mecanismele bugetare europene care susțin serviciul datoriei aferente împrumuturilor
contractate de Comisie, defalcată pe orizonturi de 5, 10, 20 și 40 de ani?
b) Care este graficul de rambursare detaliat al împrumutului SAFE pentru România, anual,
începând cu 2035, și ce impact estimat are acesta asupra serviciului datoriei publice ca procent
din Produsul Intern Brut (PIB)?
c) Care este expunerea totală estimată a României în cadrul componentei de apărare, securitate
și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare absolută și ca procent din PIB-ul prognozat pentru
perioada 2028–2034, calculată pe baza cheii actuale de contribuție națională la bugetul UE?
d) În ce măsură aceste obligații cumulate au fost integrate în Strategia Fiscal-Bugetară pe
termen mediu transmisă Parlamentului României, și care sunt scenariile de risc avute în vedere
pentru ipotezele de evoluție bugetară nefavorabilă pe orizontul 2026–2070?
e) Care este evaluarea Ministerului Finanțelor privind impactul cumulat al acestor angajamente
asupra plafoanelor de datorie publică prevăzute în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.
69/2010 și asupra criteriilor de la Maastricht?
III. AL DOILEA PILON: TEMEIUL MANDATULUI DEMOCRATIC ȘI
PARLAMENTAR PENTRU ANGAJAMENTELE ASUMATE DE ROMÂNIA

Decizia de a adopta SAFE, EDIP și pachetul de securitate și apărare al CFM 2028–2034 a fost
luată, conform documentelor oficiale, de către statele membre și de co-legislatorii UE. Această
realitate procedurală nu suspendă, însă, obligația constituțională de informare și de mandat
parlamentar prealabil care decurge din raportul dintre Guvern și Parlament în materia
angajamentelor financiare ale statului român.
Articolul 148 din Constituția României, republicată, consacră primatul dreptului UE asupra
dreptului intern în materia competențelor transferate prin tratate, dar nu instituie un mandat
general și nedeterminat al Guvernului de a angaja statul român în obligații financiare europene
noi, care depășesc cadrul transferului de competențe expres ratificat. Apărarea, taxarea și
politica industrială rămân, în arhitectura repartizării de competențe stabilite în Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
domenii în care competența statului român este preponderent națională sau partajată într-un
cadru strict delimitat.
În acest cadru, art. 148 alin. (5) din Constituție prevede expres că „Guvernul transmite celor
două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să
fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Coroborat cu Legea nr. 373/2013 privind
cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, care detaliază
procedura de informare prealabilă, de transmitere a fișelor de mandat și de control parlamentar
asupra poziției executivului în Consiliul UE, cadrul constituțional și legal intern este suficient
de clar pentru a institui o obligație formală a Guvernului în această materie — obligație care
nu poate fi suspendată prin invocarea caracterului tehnic, urgent sau procedural al dosarelor
europene în discuție.
În aceste condiții, fiecare angajament financiar multianual cu efect structural asupra bugetului
public român ridică o problemă de temei al mandatului: dacă, prin ce procedură și cu ce
conținut a fost transmis Parlamentului României mandatul de poziționare a executivului în
Consiliul UE pe dosarele relevante.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Ce documente, fișe de mandat, analize de impact sau evaluări ex-ante au fost transmise
Parlamentului României de către Ministerul Finanțelor sau de către Guvern, înainte ca România
să își exprime poziția în Consiliul UE pe dosarul SAFE (Regulamentul (UE) 2025/1106), pe
dosarul EDIP (Regulamentul (UE) 2025/2643) și pe propunerea de revizuire a Politicii de
Coeziune?
b) Care a fost mandatul de negociere acordat reprezentanților României în Consiliul UE pe
aceste dosare, care a fost autoritatea internă care a stabilit acest mandat și prin ce procedură a
fost adoptat?
c) În ce măsură Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025 — prin care a fost stabilit
cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE — a fost precedată de o analiză de impact

financiar transmisă Parlamentului, inclusiv cu cuantificarea graficului de rambursare a
împrumutului de 16,68 miliarde EUR pe orizont 2035–2065?
d) Există o procedură formală prin care Parlamentul României să fie informat sistematic,
înainte de adoptarea în Consiliul UE, asupra angajamentelor financiare multianuale ce urmează
a fi asumate în numele statului român, în special în condițiile în care art. 148 alin. (5) din
Constituție prevede obligația Guvernului de a transmite proiectele de acte cu caracter
obligatoriu către Parlament?
e) Intenționează Ministerul Finanțelor să transmită Parlamentului României o analiză
cuprinzătoare, publică și cuantificată, asupra obligațiilor financiare cumulate asumate prin
SAFE, EDIP, CFM 2028–2034 și revizuirea Politicii de Coeziune, anterior intrării în vigoare
a CFM 2028–2034?
IV. AL TREILEA PILON: REORIENTAREA STRUCTURALĂ A FONDURILOR
EUROPENE — INCLUDEREA APĂRĂRII ÎN POLITICA DE COEZIUNE ȘI
EFECTELE ASUPRA ROMÂNIEI
Politica de Coeziune a UE, instituită istoric ca instrument de convergență economică și socială
între statele membre, a constituit pentru România unul dintre principalele canale de finanțare
europeană pentru infrastructură, dezvoltare regională, capital uman și tranziție economică.
Includerea cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în cadrul Politicii de Coeziune,
operată prin modificările legislative recente aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE)
2021/1056 prin Regulamentul (UE) 2025/1914, modifică natura și destinația acestor fonduri.
Pentru claritate cantitativă, România beneficiază în Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 de
o alocare de coeziune de aproximativ 31,5 miliarde EUR (alocare europeană), la care se adaugă
o contribuție națională de 13,6 miliarde EUR, totalizând 45,1 miliarde EUR pe cele 16
programe operaționale aprobate prin Acordul de Parteneriat. În acest cadru, este de subliniat
că, potrivit comunicărilor publice ale Comisiei Europene din 25 martie 2026 privind rezultatele
procesului de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune, România a realocat 2,837
miliarde EUR (aproximativ 9% din alocarea europeană) către patru dintre noile priorități
strategice ale Uniunii Europene, dintre care, conform aceluiași anunț public, 904 milioane EUR
sunt direcționate către „apărare și pregătire pentru situații de criză”, iar 1,53 miliarde EUR către
„competitivitate și tehnologii strategice” cu componente de utilizare duală. Această realocare
nu mai este, prin urmare, o ipoteză de risc, ci un fapt deja consumat, care confirmă
transformarea structurală anticipată în prezenta interpelare.
Această modificare ridică o chestiune structurală care merită o analiză publică imediată: în
condițiile unui plafon bugetar fix al Politicii de Coeziune, includerea cheltuielilor de apărare
ca destinație eligibilă poate reduce, în absența unor alocări suplimentare, spațiul financiar
disponibil pentru destinațiile tradiționale de convergență — infrastructura de transport civilă,
dezvoltarea regională, agricultură, sănătate publică, educație și tranziție digitală — toate

domenii în care România, ca stat beneficiar net al Politicii de Coeziune, are interese strategice
fundamentale.
Suplimentar, fenomenul integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE, recunoscut
public de Comisia Europeană prin includerea apărării în Politica de Coeziune, în Connecting
Europe Facility (mobilitate militară, multiplicat de zece ori în CFM 2028–2034 conform
COM(2025)571), în programele Horizon Europe (cybersecuritate cu utilizare duală, civilă și
militară) și în arhitectura noului Fond European de Competitivitate, generează o complexitate
structurală care îngreunează urmărirea fluxurilor reale de bani și a destinațiilor finale ale
acestora.
Pentru România, acest fenomen se traduce într-un risc dublu: pe de o parte, o potențială
reducere a fondurilor disponibile pentru destinațiile lor istorice de convergență și, pe de altă
parte, o dificultate sporită în controlul parlamentar efectiv asupra modului în care fondurile
europene sunt în final utilizate — în special în condițiile în care unele instrumente conexe
domeniului apărării (precum Facilitatea Europeană pentru Pace — EPF, European Peace
Facility, cu peste 17 miliarde EUR, și Agenția Europeană de Apărare — EDA, European
Defence Agency) operează în afara cadrului bugetar standard al UE.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este estimarea cuantificată a Ministerului Finanțelor privind impactul includerii
cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în Politica de Coeziune asupra alocărilor
reale primite de România pentru destinațiile tradiționale de convergență (infrastructură civilă,
dezvoltare regională, capital uman, tranziție economică), pe orizontul CFM 2028–2034?
b) În ce măsură Ministerul Finanțelor a evaluat consecințele integrării apărării transversal pe
liniile bugetare ale UE asupra capacității de prognoză bugetară a statului român pe orizont
multianual?
c) Care este poziția Ministerului Finanțelor cu privire la eventuala reorientare a fondurilor
europene primite de România dinspre destinațiile tradiționale de coeziune înspre componenta
de apărare, și ce mecanisme naționale de protejare a fondurilor de convergență sunt prevăzute?
d) Există o evaluare a contribuției României la instrumente conexe care operează în afara
bugetului UE clasic (EPF, EDA, OCCAR — Organisation Conjointe de Coopération en
matière d’ARmement) și a modului în care aceste contribuții sunt raportate Parlamentului
României?
V. SINTEZĂ: O CHESTIUNE DE MARJĂ NAȚIONALĂ DE DECIZIE BUGETARĂ
ȘI DE LEGITIMITATE DEMOCRATICĂ
Cei trei piloni expuși mai sus nu reprezintă trei probleme separate, ci o singură chestiune,
articulată pe trei dimensiuni convergente: expunerea fiscală directă cuantificabilă (16,68

miliarde EUR prin SAFE, plus contribuția națională la cele 131 miliarde EUR ale componentei
de apărare a CFM 2028–2034), temeiul mandatului democratic și parlamentar prealabil pentru
aceste angajamente, și reorientarea structurală a fondurilor europene primite de România.
Articulate împreună, aceste trei dimensiuni configurează o transformare a raportului dintre
statul român și arhitectura financiară a Uniunii Europene care, prin amploare, durată și caracter
structural, poate produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de
decizie bugetară pe orizont multigenerațional. Indiferent de calificarea juridică formală a
acestor angajamente, dimensiunea lor cumulată impune o discuție publică transparentă,
cuantificată și prealabilă asupra costurilor reale, a duratei reale și a consecințelor reale ale
acestor obligații pentru cetățenii români.
Este, prin urmare, datoria fundamentală a Parlamentului României de a obține răspunsuri clare,
cuantificate și publice la întrebările de mai sus, înainte ca arhitectura financiară pe orizont
2028–2070 să devină consolidată printr-un cumul de angajamente instituționale dificil
reversibile prin efectele lor bugetare și instituționale. Dezbaterea democratică legitimă
presupune ca cetățenii români, prin reprezentanții lor parlamentari, să cunoască, în avans, nu
retrospectiv, costul, durata și consecințele angajamentelor financiare asumate în numele lor.

The post Florin Popovici – Interpelare – Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării – instrumentul SAFE appeared first on AUR.

The post Florin Popovici – Declarație politică – România intră într-o zonă de angajamente financiare pe termen lung fără o dezbatere reală și fără un control parlamentar efectiv appeared first on AUR.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 75 din Constituția României, republicată, precum și cu prevederile art. 92 alin. (2) și (4) din Regulamentul Senatului, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege privind protecţia consumatorilor faţă de executările silite abuzive sau intempestive” spre dezbatere și adoptare.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.

De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

INIȚIATORI:
Deputat AUR George-Nicolae Simion ______

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______

Deputat AUR Dan Tanasă ______

Deputat AUR Florin-Cornel Popovici ______

EXPUNERE DE MOTIVE

I. MOTIVUL ADOPTĂRII ACTULUI NORMATIV
Reglementarea juridică propusă intervine în scopul de a elimina o lacună semnificativă din legislația românească în materia protecției consumatorilor în procedurile de executare silită. În ciuda existenței unui cadru legislativ relativ cuprinzător în domeniul protecției consumatorilor și al procedurilor civile, legislația în vigoare nu reglementează în mod explicit și coeziv situația consumatorilor care se confruntă cu executări silite abuzive sau intempestive inițiate de către creditori.
Cerinţa de reglementare imediată se fundamentează pe constatarea insuficienţelor grave ale legislaţiei actuale. Sistemul juridic românesc permite, în prezent, inițierea și derularea executării silite contra consumatorilor fără a se verifica în prealabil aspecte esențiale, cum ar fi proporționalitatea măsurii, caracterul excepțional al evacuării din locuință și existența unor alternative mai puțin intruzive. Această situație a generat cazuri numeroase în care executările silite au fost utilizate în mod abuziv sau prematur, în special în raport cu locuințele familiale ale consumatorilor, cu efecte devastatoare asupra persoanelor fizice și familiilor acestora.
Insuficiențele legislației în vigoare se manifestă, în principal, prin absența unor obligații explicite impuse creditorilor de a analiza situația debitorului consumator și de a-i propune măsuri alternative la executarea silită, cum ar fi reeșalonarea obligațiilor sau refinanțarea. De asemenea, nu există o protecție specifică a locuinței familiei împotriva executării silite, iar instanțele nu sunt obligate să verifice din oficiu caracterul excepțional și proporțional al acestei măsuri extreme. Legislația actuală nu tratează în mod distinct executările silite inițiate cu rea-credință sau în scopuri contrare ordinii publice și bunelor moravuri.
Principiile de bază ale prezentei legi se întemeiază pe recunoașterea statului de drept democratic și social al României, așa cum este consacrat în Constituție. Obligația statului român de a ocroti familia constituie o expresie directă a impunerii unei responsabilități sociale către stat cu privire la protecția mediului familial și a locuinței, care sunt drepturi fundamentale. Legea se bazează, de asemenea, pe principiul proporționalității măsurilor de executare și pe obligația de a aplica soluții mai puțin intruzive și daunătoare pentru realizarea creanțelor, cu respectul demn pentru demnitatea persoanei umane.
Finalitatea propusă constă în instituirea unui cadru normativ care să echilibreze, pe de o parte, dreptul creditorului de a-și realiza creanța și, pe de altă parte, protecția cuvenită consumatorului, în special a casei sale de locuit și a stabilității sale personale și familiare. Legea urmărește să prevină și să combată comportamentul abuziv al creditorilor în procedura executării silite și să impună o analiză riguroasă a proporționalității măsurilor de executare, cu accent particular pe protecția locuinței familiei, care constituie un bun esențial pentru existența fiecărei familii.
Elementele noi introduse prin prezenta lege constau, în principal, în: instituirea unei obligații exprese pentru creditori de a analiza situația debitorului consumator și de a-i propune măsuri alternative la executarea silită; clarificarea și extinderea conceptului de executare abuzivă și intempestivă; stabilirea protecției specifice a locuinței familiei, inclusiv un termen de un an în care debitorul rămas fără locuință are dreptul să rămână în imobil pe timpul cât se asigură cu altă locuință; obligația instanțelor de a analiza din oficiu clauzele abuzive și comportamentul economic al creditorului în procedurile de încuviințare a executării; introducerea caracterului suspensiv al apelului împotriva hotărârii de încuviințare a executării pentru consumatori; obligația executorilor judecătorești de a sesiza serviciile de asistență socială în cazul evacuărilor care afectează minori și stabilirea unei perioade de treizeci de zile înainte de punerea în executare a evacuării.
Concluziile studiilor și cercetărilor efectuate demonstrează că, în numeroase cazuri, executarea silită a fost utilizată ca instrument de presiune pentru a forța consumatorii să accepte condiții economice inechitabile. Rapoartele reliefează că procedurile actuale de executare silită nu oferă suficiente garantii de protecție consumatorului și nu obligă instanțele să analizeze aspectele esențiale ale disproporționalității și abuzului.
Prezenta lege implementează, de asemenea, obiective și principii consacrate în doctrina și jurisprudența internațională privind protecția consumatorilor și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la locuință și la viață familială, recunoscute în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Implementarea acestor principii se aliniază cu tendințele actuale de consolidare a protecției consumatorului la nivel european și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reafirmat importanța dreptului la locuință și la viață privată în cadrul familiei.
II. IMPACTUL SOCIOECONOMIC
Analiza impactului socioeconomic al prezentei legi evidențiază efecte pozitive semnificative asupra mediului social și asupra binelui general al cetățenilor, alături de impacturi modeste asupra mediului de afaceri.
Din perspectiva impactului social, legea contribuie la reducerea vulnerabilității categoriilor expuse riscului de pierdere a locuinței familiale, în special familiile cu venituri reduse și persoanele în dificultate economică care au contractat credite pe termen lung. Protecția proporțională a executării silite și obligația de a propune măsuri alternative conduc la diminuarea fenomenului de excludere socială cauzat de evacuări forțate din locuință. Datele din alte state europene care au implementat protecții similare demonstrează că aceste măsuri reduc semnificativ rata cazurilor extreme de sărăcie și excluziune socială asociate pierderii locuinței.
Efectele asupra stabilității economice a familiilor și a societății în general sunt de asemenea considerabile. Asigurarea unei locuințe stabile pentru familii permite o alocare mai eficientă a resurselor către educație, sănătate și alte necesități de bază, cu efecte pozitive asupra dezvoltării copiilor și a productivității economice generale. Reducerea cazurilor de pierdere a locuinței minimizează, de asemenea, presiunea asupra sistemelor de asistență socială și a serviciilor de urgență, eliberând resurse publice pentru alte domenii critice.
Impactul asupra mediului de afaceri, în special asupra instituțiilor de credit și furnizorilor de servicii financiare, este moderat și pozitiv pe termen lung. Obligația de a propune măsuri alternative la executarea silită și de a analiza mai atent situația debitorului consumator încurajează o gestionare mai responsabilă a portofoliilor de credite și promovează o cultură de management de risc mai sofisticată. Experiența din alte țări europene arată că instituțiile de credit care adoptă abordări proactive în gestionarea dificultăților de plată ale debitorilor obțin rate mai bune de recuperare a creanțelor. În consecință, deși inițial legea poate impune costuri administrative suplimentare creditorilor, pe termen mediu și lung, aceasta contribuie la o calitate superioară a portofoliilor de credite și la o mai bună sustenabilitate economică.
III. IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT
Analiza impactului financiar asupra bugetului general consolidat relevă costuri minime și beneficii semnificative pe termen lung.
Costuri pe termen scurt: Implementarea legii va impune cheltuieli administrative pentru instanțe și executori judecătorești în vederea efectuării analizelor suplimentare și a verificărilor de proporționalitate prevăzute. Nicio cheltuială suplimentară majoră nu este anticipată pentru anul curent al implementării.
Beneficii pe termen scurt și mediu: Reducerea numărului de cazuri extreme de evacuare din locuință va conduce la diminuarea presiunii asupra serviciilor de asistență socială și a instituțiilor de plasament temporar pentru persoane fără adăpost. Datele din alte state europene sugerează că implementarea unor protecții similare poate reduce cazurile grave de excluziune socială, economisind resurse publice considerabile.
Beneficii pe o perioadă de cinci ani: Se estimează că beneficiile nete vor fi pozitive, cu o economie netă pentru bugetul public, rezultate din reducerea necesității resurselor publice dedicate asigurării altor forme de asistență de urgență.
IV. IMPACTUL ASUPRA SISTEMULUI JURIDIC
Prezenta lege produce implicații semnificative asupra legislației în vigoare și asupra coeziunii sistemului juridic național și european.
Legislația propusă este integral compatibilă cu directivele europene în materia protecției consumatorului.
Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a reafirmat, în mai multe hotărâri, principiul proporționalității și necesitatea unei analize riguroase a măsurilor extreme care afectează drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la locuință. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului furnizează un cadru clar pentru necesitatea unei protecții speciale a locuinței familiale și a stabilității familiare. Prezenta lege se aliniază perfect cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin introducerea mecanismelor de verificare a proporționalității și excepționalității executării silite a locuinței familiale.
Modificările aduse legislației în vigoare sunt limitate și precise, fiind menite să clarifice și să limiteze aplicabilitatea unor dispoziții în raporturile consumator-creditor.
V. CONSULTĂRILE DERULATE
Elaborarea prezentei propuneri legislative a fost rezultatul unui proces consultativ amplu și incluziv, care a implicat mai multe categorii de specialiști și organizații interesate.
Specialiștii în drept au recomandat introducerea unor mecanisme de control mai strict al abuzurilor în procedurile de executare silită. Organizațiile de protecție a drepturilor consumatorului au subliniat necesitatea unei protecții sporite a locuinței familiale.
VI. ACTIVITĂȚILE DE INFORMARE PUBLICĂ
Promovarea și implementarea prezentei legi vor fi susținute de o strategie cuprinzătoare de informare și comunicare publică.
Activitățile de informare vor include publicarea unor materiale informative destinate consumatorilor și publicului larg, realizarea unor campanii de comunicare în mass-media și pe platformele digitale și implicarea organizațiilor de protecție a drepturilor consumatorilor în difuzarea informațiilor și în oferirea de consultanță.
VII. MĂSURILE DE IMPLEMENTARE
Implementarea prezentei legi va necesita o serie de măsuri instituționale și funcționale la nivelul administrației publice centrale și locale.
Serviciile publice de asistență socială vor trebui să analizeze situațiile familiale identificate în cazurile de executare a locuinței și să propună măsuri de sprijin adecvate, să asigure continuitatea suportului pentru familiile în dificultate și să se coordoneze cu instanțele judecătorești și cu executori judecătorești pentru asigurarea unor proceduri care respectă interesul superior al copilului.
Resursa umană și tehnică necesară pentru implementare este disponibilă în cadrul instituțiilor existente, deoarece legea nu necesită crearea unor noi structuri instituționale. Bugetul necesar pentru implementare este minim și se va încadra în resursele deja alocate acestor instituții. Termenul de treizeci de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României este rezonabil pentru pregătirea instituțiilor și pentru comunicarea obligațiilor noi către stakeholderii relevanți.
INIȚIATORI:
Deputat AUR George-Nicolae Simion ______

Deputat AUR Mihai-Adrian Enache ______

Deputat AUR Dan Tanasă ______

Deputat AUR Florin-Cornel Popovici ______

LEGE privind protecția consumatorilor față de executările silite abuzive sau intempestive

Art.1. – (1) Obiectul prezentei legi îl reprezintă protecția consumatorilor față de executările silite abuzive sau intempestive, prin eliminarea sau limitarea caracterului executoriu în sine al contractelor și actelor juridice utilizate de comercianți pentru declanșarea și derularea executării silite, precum și prin prevenirea și combaterea comportamentului abuziv sau neloial al creditorilor în procedura executării silite contra consumatorilor.
(2) Protecția locuinței familiei debitorului, astfel cum aceasta este definită la art.321 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, este un obiectiv prioritar al prezentei legi, fiind o expresie a obligației statului român de a ocroti familia.
(3) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și comercianți, incluzând, dar fără a se limita la instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, societățile de leasing, furnizorii de servicii de utilitate publică și entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.

Art.2. – (1) Este abuzivă executarea silită care este demarată sau se derulează cu rea-credință, în scopuri care contravin legilor interesând ordinea publică și bunele moravuri sau în scopul de a determina consumatorul să își asume sau să efectueze plăți în favoarea creditorului, vădit disproporționate față de cuantumul inițial al creanței.
(2) Este intempestivă executarea silită demarată prematur sau în contradicție cu dispozițiile art.629 alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care există alte instrumente juridice sau faptice pentru realizarea creanței.

Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi, are calitatea de consumator și codebitorul, precum și fideiusorul care nu este asociat, acționar semnificativ, administrator, director sau membru al organelor de conducere la debitorul principal persoană juridică.
(2) Sunt asimilați fideiusorului și girantul și avalistul unei cambii sau al unui bilet la ordin care garantează prin semnătură pe cambie sau pe biletul la ordin o creanță care intră sub incidența prezentei legi.

Art. 4. – Executarea silită a bunurilor sau a veniturilor debitorului care are calitatea de consumator este subsidiară în raport de revizuirea convențională sau de adaptarea judiciară a contractului, în vederea reducerii poverii datoriei și a sustenabilității pe termen mediu și lung a eforturilor debitorului de a achita creanța, în rate sau integral.

Art. 5. – (1) Anterior declanșării executării silite, creditorul are obligația de a analiza situația debitorului care are calitatea de consumator și de a-i propune, cu cel puțin 30 de zile înainte de declanșarea executării silite, pe suport durabil, cel puțin o măsură rezonabilă de prevenire a executării silite, adecvată situației concrete a acestuia, cum ar fi reeșalonarea obligațiilor, amânarea la plată, reducerea temporară a ratelor, conversia monedei creditului, refinanțarea internă, suspendarea ori limitarea temporară a dobânzilor sau alte măsuri similare permise de lege.
(2) Executarea silită a locuinței familiei constituie măsură excepțională și poate fi dispusă numai dacă, după analizarea măsurilor prevăzute la alin. (1), nu există o alternativă rezonabilă și mai puțin intruzivă pentru realizarea creanței.
(3) Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1) antrenează prezumția de caracter intempestiv al executării silite, iar în cazul în care debitorul are în întreținere copii minori, antrenează prezumția de caracter abuziv al executării silite.
(4) În cazul finalizării unei executări silite cu evacuarea debitorului din locuința familiei, acesta va avea dreptul de a nu părăsi locuința familiei timp de un an de la finalizarea procedurii de evacuare, drept pe care debitorul îl va putea exercita în vederea obținerii de către debitor a unei alte locuințe, în condiții decente pentru el și familia sa.

Art.6. – (1) În raporturile juridice în care consumatorii au calitatea de debitori, dispozițiile legale care conferă contractului, facturii sau altui act juridic în care este parte caracter de titlu executoriu contra consumatorului sunt inaplicabile.
(2) Dispozițiile alin.(1) au în vedere prevederile:
a) art.61 și art.100 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin nr.58/1934, cu modificările și completările ulterioare;
b) art.53 din Legea asupra cecului nr.59/1934, cu modificările și completările ulterioare;
c) art.101 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, republicată, cu modificările ulterioare;
d) art.8 și art.81 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) art.42 alin.(61) din Legea nr.51/2006 privind utilitățile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
f) art.120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările și completările ulterioare;
g) art.1798, art.2157 și art.2165 din Legea nr.287/2009, republicată, cu modificările ulterioare;
h) art.638 alin.(1) pct.2-4, art.639 și 640 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art.7. – (1) În procedura încuviințării executării silite a contractelor, facturilor sau a celorlalte acte juridice care au caracter executoriu în sine, prevăzută la art.666 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă debitorul ce urmează a fi supus unei executări silite are calitatea de consumator, citarea acestuia este obligatorie.
(2) Consumatorul poate să ceară, iar instanța este obligată să analizeze chiar și din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractului, facturii sau a altui act juridic care are caracter de titlu executoriu în sine, precum și deformarea comportamentului economic, în sensul Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, respectiv, al Legii nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.
(3) În cazul în care s-a încuviințat executarea silită, consumatorul poate formula apel împotriva hotărârii de încuviințare a executării. Apelul este suspensiv de executare. Dispozițiile alin.(2) se aplică în mod corespunzător.
(4) Dacă executarea silită are ca obiect locuința familiei, instanța verifică din oficiu proporționalitatea măsurii și caracterul său excepțional, având în vedere cel puțin cuantumul creanței restante, valoarea bunului urmărit, conduita părților, existența unor măsuri alternative mai puțin intruzive, precum și interesele minorilor care locuiesc în imobil, menționând separat în decizia emisă motivele și concluzia analizei.

Art.8. – (1) În cazul în care se formulează contestație la executare, indiferent de dispozițiile art.713 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consumatorul poate să invoce, iar instanța este obligată să ia în discuție chiar și din oficiu, clauzele abuzive inserate în contractul sau actul juridic care are în sine caracter executoriu și pe care se întemeiază executarea silită contestată, precum și deformarea comportamentului economic, în sensul Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, respectiv, al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.
(2) Nulitatea titlului executoriu constând într-un contract, factură sau alt act juridic căruia legea îi conferă caracter de titlu executoriu în sine va putea fi invocată și prin acțiune separată, în condițiile legii.
(3) Până la soluționarea contestației la executare sau a acțiunii separate care tinde la nulitatea titlului executoriu, instanța sesizată cu contestația sau, după caz, cu acțiunea de drept comun, va dispune cu prioritate, la cererea consumatorului, suspendarea provizorie a efectelor contractului sau ale actului juridic care are efect de titlu executoriu în sine, până la soluționarea definitivă a contestației sau a acțiunii de drept comun. Consumatorul este scutit de cauțiune. Dispozițiile art.200 din Legea nr.134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile.
(4) Este interzisă orice evacuare din locuința familiei înainte de soluționarea cererii de suspendare formulate de consumator în condițiile prezentei legi.

Art. 9. – (1) În orice procedură de executare care vizează locuința familiei în care locuiesc minori, executorul judecătoresc are obligația de a sesiza de îndată serviciul public de asistență socială competent și, după caz, direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
(2) Evacuarea nu poate fi pusă în executare mai devreme de 30 de zile de la data dovezii sesizării prevăzute la alin. (1).
(3) În termenul prevăzut la alin. (2), autoritățile competente analizează situația familiei și dispun ori propun măsuri de sprijin pentru prevenirea lipsei de adăpost și menținerea, pe cât posibil, a protecției minorului în cadrul familiei.
(4) În toate măsurile dispuse potrivit prezentului articol, interesul superior al copilului prevalează.

Art.10. – Prezenta lege este aplicabilă și procedurilor de executare silită aflate în curs de derulare, cu excepția art.3 alin.(1), care se aplică numai procedurilor de executare pornite după data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 11. – Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

The post George Simion – Lege privind protecţia consumatorilor faţă de executările silite abuzive sau intempestive appeared first on AUR.