Politicienii și administratorii „salvatori” aduc populația țării zi de zi mai aproape de dezastru ecologic și umanitar. Eșecurile și incompetența lor ucid, rănesc sau falimentează omul de rând.

Fiscalitatea este din ce în ce mai aspră, inflația și recesiunea economică determină din ce în ce mai multă sărăcie. În timp ce se depășesc recorduri de supra-îndatorare statală, iar foametea și privarea de energie câștigă teren, banii publici se irosesc în achiziții publice contractate mereu cu aceiași privilegiați (care, din bogați, devin hiper-îmbogățiți) sau sunt azvârliți irațional în gaura neagră a regimului corupt de la Kiev.

Poporul își pierde încrederea în democrație și în justiție, ceea ce este mai periculos decât sărăcirea și segregarea socială.

Deciziile greșite sau ultragiante ale justiției au fost de natură a face cu totul impopular acest serviciu statal fundamental pentru democrație și statul de drept.

Sunt imposibil de trecut cu vederea anularea alegerilor din noiembrie 2024, redarea privilegiilor de fost șef de stat pentru Băsescu, dovedit de justiție drept colaborator al securității comuniste, tergiversarea unor evidente cazuri de corupție (dosarul vaccinurilor, dosarul Coldea, dosarul Apa Nova) sau aberațiile de dosare penale pentru așa-zise fapte periculoase pentru ordinea de drept (cazul stegarului dac, cazul generalului rezervist de 103 ani).

Nivelul redus de încredere în justiție este extrem de periculos. Fără încrederea în justiție, omul de rând rămâne fără speranța obținerii drepturilor și libertăților lui legitime.
Peste toate acestea se suprapune, parazitar, un discurs public care, în mod unilateral și parțial, atrage atenția asupra unor cazuri de corupție și disfuncționalități ale justiției, omițând toate celelalte probleme (reale) ale justiției.

Discursul parazitar confiscă agenda publică, oprind de la dezbatere (cel puțin parțial) problemele reale, concrete, ale cetățeanului, inclusiv cele cu justiția.

Discursul parazitar este, categoric, motivat politic și ideologic. Participarea USR la protestele declanșate la comandă este clară, pe față, iar acuzele care se aduc au ca țintă aceleași tabere (cândva, adverse, azi, partenere docile de guvernare) din PSD. Chiar și vocabularul sloganelor de la protestele din stradă îl repetă pe cel utilizat în urmă cu 7-8 ani – PSD este din nou „ciuma roșie”.

Sunt readuse în prim-planul „dezbaterii” figuri vechi, de tristă amintire, exponenți ai unui regim reacționar, care a utilizat sistemul judiciar ca armă politică și de șantaj, mai ales prin protocoalele de colaborare dintre DNA și SRI, protocoale desființate de CCR, ca anti-constituționale.

Cel mai grav este că se cere revenirea la „perioada de glorie” a Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) , derulat de Comisia Europeană timp de 13 ani în România (cu 10 ani mai mult decât prevedea Tratatul de Aderare).

Acest MCV a fost o formă ilegală de control al justiției, exercitat de centrul birocratic de la Bruxelles, iar nu o formă de independență. Din menținerea ilegală a acestui mecanism au rezultat „gloria” și îmbogățirea fără just temei a ONG  – urilor care se preocupau, de fațadă, cu anti-corupția, dar care au reușit, treptat, să preia controlul informal asupra justiției. Rapoartele anuale MCV, oficial redactate de Comisia Europeană, erau efectuate în țară, de aceste ONG – uri anticorupție, mereu orientate partizan, mereu ținând asupra României blamul de țară coruptă, mereu interesate de menținerea statutului de rudă săracă a UE, pentru a putea menține deschise robinetele de bani pentru finanțarea activităților și a „experților” lor.

Cei implicați în controlul justiției în perioada 2014 – 2022, control exercitat cu ajutorul MCV, nu s-au mulțumit niciodată cu situația în care au fost puși, aceea de alungați din actul de justiție. Judecătorii, pe baza legilor justiției adoptate în 2022, și-au recăpătat un dram de independență și au rejectat ferm colaborarea cu serviciile secrete.

Emoția publică declanșată în mod regizat prin documentarul celor de la Recorder este șansa pe care „societatea civilă” și serviciile secrete, care au preluat controlul asupra justiției în anii 2014-2018, să revină la butoane și la noi surse de finanțare. Nu putem permite așa ceva. Ar fi o ingerință în actul de justiție care ar destabiliza democrația.

Trebuie spus apăsat și ferm: independența justiției trebuie apărată nu numai în raport de politicienii din anumite partide, ci și de partidele – salvator, precum și de ONG – uri militante, și, mai ales, de birocrația UE. Ingerința, mai ales în acest caz, trebuie respinsă, indiferent că este externă sau internă.

Nu putem permite ca justiția să fie din nou capturată, pentru a fi re-utilizată ca armă politică și instrument de șantaj.
Președintele Dan Daniel – Nicușor, cel care, în campania electorală din aprilie-mai 2025, a declarat că intenționează influențarea justiției, trebuie să dea dovadă de echilibru și viziune și să pună în discuția CSAȚ acest pericol.

Altfel, riscăm înlocuirea judecăților făcute de judecători independenți cu judecățile determinate de ONG – uri, serviciile secrete, protestatarii din stradă, tele-justiția, părerologia din social media.

O justiție dependentă de „experți” anti-corupție sau fact checkers este o injustiție, este un regres democratic major”, a declarat Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR.

The post Gheorghe Piperea (AUR), semnal de alarmă: Cea mai periculoasă este revenirea la MCV! appeared first on AUR.

Cu unul din aceste grupuri ale delegației AmCham, format din experți în protecția consumatorului și reprezentanți ai unor companii precum Amazon și Procter & Gamble, m-am întâlnit miercuri, în calitate de europarlamentar român și de vice-președinte al grupului ECR din PE.
Discuția s-a axat pe aspecte legate de drepturile consumatorilor, dar s-a lărgit și pe chestiuni de competitivitate și reziliență ale modelului economic, democratic și geo-politic al Uniunii Europen.

S-a discutat chiar și despre provocările BRICS, în special cea privitoare la o monedă comună, declarat anti-dolar și anti-euro, fiind mai animată. Am spus, de exemplu, că avantajul denominării în dolari a peste 70% din circulația tuturor mărfurilor, serviciilor și valorilor lumii poate lua sfârșit odată cu apariția acestei monezi globale, iar lumea sudului global ar putea fi mulțumită, căci programele de devalorizare a dolarului și a euro, practicate de Fed și BCE sub numele de quantitative easing (relaxare cantitativă), au dus la erodarea averilor și a veniturilor și la o injustă redistribuție a averilor către big tech, pharma și finance, mai toate americane…

În cadrul întâlnirii, reprezentanții AmCham au subliniat necesitatea ajustării legislației pentru a contrabalansa expansiunea economică a unor state precum China pe piețele euro-atlantice, expansiune realizată inclusiv prin practici neloiale de dumping, manipulare și falsificare a calității produselor.

Personal am atras atenția că o reformă legislativă la nivel european este necesară fără îndoială, însă aceasta trebuie axată, mai mult decât orice, pe simplificare. La momentul actual, principala problemă a cadrului legislativ comunitar este hiper-complexitatea, care creează consumatorilor și întreprinderilor mici și mijlocii reale probleme de înțelegere și apropriere. Am arătat, de asemenea, că inclusiv marile corporații se plâng de supra-reglementare. Preluând un exemplu pe care l-au dat unii lobby-iști din domeniul IT (cu care m-am întâlnit, de asemenea, la Strasbourg, cu două săptămâni în urmă), am spus că în domeniul digital și al inteligenței artificiale s-au adunat nu mai puțin de 100 de reglementări europene, care mai sunt și extrem de dense și tehnicizate, expresia „wooden language” fiind prea îngăduitoare pentru a caracteriza limbajul de neînțeles al acestor directive. Am dat, de asemenea, exemplul Directivei 2024/1760 privind diligențele necesare în materie de durabilitate a întreprinderilor, care are nu mai puțin de 90 de pagini, dintre care 45 de pagini de „recitals” (un fel de preambul care ar trebui să arate simplu motivele directivei și să explice ușor inteligibil ce anume conține directiva, dar care complică directiva până la nivel de intimidare a cititorului) și 35 de pagini de anexe, directiva în sine având cca 6 pagini … Este o directivă intrată în vigoare în data de 5 iulie 2024, urmând a fi implementată în statele membre în maxim 2 ani, iar odată implementată, fața dreptului comercial și chiar a geo-politicii se va schimba radical. Nu numai corporațiile cu minim 1000 de salariați și 450 milioane de euro/anual cifră de afaceri, ci și filialele lor și partenerii lor de afaceri, din UE sau din „țări terțe”, vor fi obligați să ia măsuri pentru a proteja mediul și drepturile omului, una dintre ținte fiind ca până la nivelul anului 2050 emisiile de CO2 să fie într-o asemenea măsură reduse sau neutralizate încât să determine reducerea temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius …

(notă: sigur că ne putem întreba dacă întreprinderi din China, India, SUA, Brazilia, parteneri de afaceri ai întreprinderilor europene, vor fi de acord cu asemenea agendă sau, de fapt, vor prefera să facă afaceri altundeva; sigur că ne putem întreba care este maniera în care se va ajunge la o reducere atât de precisă a temperaturii globale, fiind vorba, totuși, de meteorologie, a doua cea mai puțin precisă știință după psihiatrie; dar ne putem, oare, pune cu mintea odihnită a birocraților europeni?).

La fel de prolixe și greu de digerat sunt și DSA (directiva serviciilor digitale) și DMA (directiva pieței digitale), care impun reguli cvasi-imposibil de urmat pentru „controlorii de acces” (gatekeepers) și, deci, ușor de rejectat de consumatori și de IMM – uri. Aceștia sunt parteneri fără putere de negociere Apple, Amazon, Meta, Microsoft, ByteDance și Booking. Va fi foarte ușor ca acești gatekeepers să fie stârniți contra reglementări, pe care UE va trebui să le tot modifice, rectifice și amendeze în anii care vin …
Consumatorii renunță cel mai greu la obișnuințele lor. O legislație greu de înțeles va fi greu de aplicat, întrucât va fi percepută ca fiind ostilă, chiar de către cei care ar trebui să fie subiectele protecției oferite de această legislație …

În final, ambele părți au fost de acord că o legislație mai simplă ar avantaja atât consumatorii europeni (o plajă de aproape 460 de milioane de cetățeni, care depășesc populația SUA și ca număr, și ca avere și „suprafață” financiară), cât și companiile americane.

PS: Printre altele, am făcut remarcate cele câteva elemente de definiție a conceptului de „suveranitate tehnologică” europeană, astfel cum l-am perceput din discuția de miercuri cu doamna Henna Virkkunen: un cloud european, o infrastructură dedicată fabricării de chip – uri, campioni tehnologici europeni, tehnologie militară proprie, rețele de sociale media și platforme de e-comerț europene. De asemenea, am arătat că trendul actual al eforturilor de apărare ale UE este acela de a se aproviziona în proporție de 80% din industria militară americană și, respectiv, din sectorul de înalte tehnologii de apărare israelian. Această „suveranitate tehnologică” înseamnă și inversarea acestui trend, în favoarea campionilor industriali europeni. Într-o oarecare măsură, informația a făcut să se ridice un pic unele sprâncene, de unde concluzia că nu toți cei de la masă erau comercianți și industriași …

The post Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR, întâlnire cu reprezentanți ai Camerei de Comerț America-UE (AmCham) appeared first on AUR.