Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de specialitate din Poliția Română, cu peste 23.000 de polițiști. Acoperă ordinea publică urbană și rurală, poliția de proximitate, serviciul Delta Dunării, sistemele de pază, silvic și piscicol. Este, cu alte cuvinte, coloana vertebrală a ordinii publice în această țară. Și această structură este condusă, de aproape 22 de luni, fără un director numit prin concurs — în bătaie de joc față de lege, față de polițiști și față de cetățenii pe care aceștia îi protejează.

Cronologia acestei ilegalități este simplă și devastatoare. În august 2024, directorul numit prin concurs s-a pensionat. De atunci, postul a fost acoperit printr-un șir nesfârșit de împuterniciri și desemnări: o primă împuternicire de 6 luni, o a doua împuternicire de 6 luni — în care legea obliga explicit la organizarea concursului, obligație ignorată cu seninătate —, apoi o „desemnare” până când și acel ofițer s-a pensionat, apoi o nouă „desemnare” pentru altul, și în fine, din martie 2026, o nouă împuternicire de 3 luni. Un carusel al ilegalității, rotit cu calm și metodă, sub ochii ministrului Predoiu.

Temeiul legal nu lasă loc de interpretare. Articolul 27^16 alineatul (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este explicit: împuternicirea se poate dispune pentru maximum 6 luni, prelungirea pentru încă maximum 6 luni este permisă doar cu condiția că în această perioadă sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului. Concursul nu a fost organizat. Obligația nu a fost îndeplinită. Legea a fost încălcată — nu o dată, nu două, ci sistematic, timp de aproape doi ani.

Domnilor colegi, în România există un cod penal. În acel cod penal există o infracțiune care se numește neglijență în serviciu. Se referă exact la situația în care un funcționar public nu îndeplinește un act la care era obligat prin lege, cauzând astfel o vătămare a intereselor publice. Ce altceva este refuzul conducerii Poliției Române de a organiza un concurs pe care legea îl impunea obligatoriu? Ce altceva este tolerarea acestei situații timp de 22 de luni de către Ministerul de Interne?

Și mai important: de ce? De ce refuză conducerea Poliției Române să organizeze un concurs transparent pentru cea mai mare direcție din structura sa? Cine beneficiază de faptul că o funcție de o asemenea importanță rămâne ocupată prin numiri discreționare, în loc să fie adjudecată prin competiție deschisă? Ce interese sunt protejate prin perpetuarea acestei ilegalități?

Noi, reprezentanții Alianței pentru Unitatea Românilor, avem un răspuns simplu la toate aceste întrebări: această situație nu este accidentală. Este consecința unui sistem în care funcțiile de conducere din structurile de stat sunt tratate ca monedă de schimb politic, în care concursul — adică meritocrația, transparența, legalitatea — este privit ca un obstacol incomod, nu ca o obligație. Este consecința unui minister condus de un om care a dovedit, în repetate rânduri, că legea se aplică altora, nu structurilor pe care le controlează.

Cerem ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, să dispună imediat organizarea concursului pentru funcția de director al Direcției de Ordine Publică. Cerem Inspectoratului General al Poliției Române să prezinte public numărul total al funcțiilor de conducere ocupate ilegal prin împuterniciri succesive cu depășirea termenelor legale. Și cerem Parchetului General să analizeze dacă faptele descrise constituie neglijență în serviciu sau abuz în serviciu, și să acționeze în consecință.

Cei 23.000 de polițiști din Direcția de Ordine Publică merită un director ales prin concurs, nu numit prin telefon! Și cetățenii României merită un Minister de Interne care respectă legile pe care este chemat să le aplice!

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Direcția de Ordine Publică a Poliției Române, condusă ilegal de peste 20 de luni prin împuterniciri succesive: cine răspunde pentru refuzul sistematic de a organiza concursul obligatoriu prin lege? appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Criza profesorilor de matematică, fizică și chimie: în mai puțin de 10 ani România va rămâne fără cadre didactice la disciplinele STEM

 Domnule ministru,

Profesorul Marius Andruh, actual președinte al Academiei Române, avertizează că, în aproximativ 10 ani, nu vom mai avea profesori în țară la câteva discipline, iar meseria de profesor nu va mai fi atractivă — din motive financiare și din cauza condițiilor pe care multe școli le oferă. Nu este vocea unui pesimist sau a unui critic politic, ci este vocea celui mai important om de știință al României, care cunoaște sistemul de educație din interior, care a pregătit zeci de ani loturile olimpice naționale și care privește cu îngrijorare reală spre viitorul pe care îl construim azi. 

Problema este și demografică, și structural – populația școlară a scăzut dramatic — o cohortă număra în urmă cu câțiva ani circa 250.000 de copii, acum a scăzut la aproximativ 170.000. În mediul rural un profesor nu își poate face norma la o singură școală și trebuie să alerge între două-trei sate, iar această realitate transformă vocația în corvoadă și alungă din sistem exact oamenii care ar fi putut face diferența. 

Învățământul gimnazial a mai funcționat până acum pentru că profesorii aveau dublă specializare — Matematică-Fizică, Fizică-Chimie, Chimie-Biologie. Aceștia erau pregătiți în Institutele Pedagogice de 3 ani, desființate la mijlocul anilor ’70. Secțiile cu dublă specializare reînființate în 1981 au funcționat până în 1989, iar primii absolvenți se vor pensiona în maximum 7 ani. Cu alte cuvinte, rezerva umană care a ținut în viață orele de științe la gimnaziu se va epuiza în mai puțin de un deceniu, fără ca nimeni să fi construit ceva în locul ei. 

La matematică, absolvenții se îndreaptă spre industria IT; la chimie, spre industria farmaceutică – salariul unui profesor debutant este de 3.700 de lei net, în timp ce un absolvent de informatică sau chimie câștigă de trei-patru ori mai mult în sectorul privat chiar de la primul job. 

Profesorul Andruh propune construirea unui traseu separat pentru viitorii profesori, începând din primul an de facultate, cu dublă specializare pentru cei care vor preda la gimnaziu și cu master pentru cei care vor preda la liceu, însoțit de burse speciale și sprijin din partea autorităților locale pentru instalarea în mediul rural. Este o propunere concretă, elaborată, venită din cel mai înalt nivel academic al României. A rămas, ca atâtea altele, fără ecou în ministerele care ar fi trebuit să o transforme în politică publică. 

În acest context, în care avertismentele vin nu de la opoziție, ci de la Academia Română, și în care criza nu este iminentă, ci este deja în desfășurare, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Recunoașteți că România se confruntă cu o criză gravă și structurală a resurselor umane didactice la disciplinele matematică, fizică, chimie și biologie, și dacă da — care este planul concret al ministerului pentru a o adresa, cu termene și resurse alocate?

2. A luat Ministerul Educației în considerare propunerea academicianului Marius Andruh privind reintroducerea unui traseu dedicat formării profesorilor cu dublă specializare la nivel universitar, și dacă nu — pe ce argumente a fost respinsă sau ignorată?

3. Ce măsuri a luat sau intenționează să ia ministerul pentru a crește atractivitatea carierei didactice la disciplinele STEM — inclusiv burse pentru studenți care se angajează să predea, stimulente financiare pentru instalarea în mediul rural și diferențiere salarială în funcție de disciplinele deficitare?

4. Care este situația actuală a acoperirii orelor de matematică, fizică și chimie la nivel național — câte ore sunt predate de suplinitori fără calificare în specialitate sau de profesori pensionari reangajați — și care este trendul față de acum 5 ani?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Criza profesorilor de matematică, fizică și chimie: în mai puțin de 10 ani România va rămâne fără cadre didactice la disciplinele STEM appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Direcția de Ordine Publică a Poliției Române, condusă ilegal de peste 20 de luni prin împuterniciri succesive: cine răspunde pentru refuzul sistematic de a organiza concursul obligatoriu prin lege?

     Domnule ministru,

Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de specialitate din Poliția Română, cu peste 23.000 de polițiști, acoperind ordinea publică urbană și rurală, poliția de proximitate, serviciul Delta Dunării, sistemele de pază, silvic și piscicol. O structură de această dimensiune și importanță este condusă, de aproape doi ani, fără un director numit prin concurs — în flagrantă încălcare a legii.

Cronologia acestei ilegalități este documentată și de necontestat – în august 2024, directorul Direcției de Ordine Publică, cms. șef Armașu Vasile, ocupant al funcției prin concurs, s-a pensionat, iar de atunci, postul a fost acoperit prin succesiunea următoare: o primă împuternicire de 6 luni, între august 2024 și februarie 2025; o a doua împuternicire de 6 luni, între februarie și august 2025 — perioadă în care șeful Poliției Române avea obligația legală expresă de a organiza concursul; o „desemnare” a aceluiași ofițer între august și octombrie 2025, când acesta s-a pensionat la rândul său; o nouă „desemnare” a altui ofițer între octombrie 2025 și martie 2026; și, în fine, o nouă împuternicire de 3 luni, din martie 2026 până în prezent, pentru cms. șef Leuțu Cotroceanu-Ionuț.

Cu alte cuvinte: cea mai mare direcție din Poliția Română este condusă de aproape 22 de luni fără niciun director numit în mod legal, prin rotirea unor împuterniciri și desemnări care au un singur scop — să evite organizarea concursului prevăzut expres de lege.

Temeiul legal este clar și nu lasă loc de interpretare. Articolul 27^16 alineatul (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului prevede că împuternicirea poate fi dispusă pentru maximum 6 luni, iar prelungirea pentru încă maximum 6 luni este permisă cu condiția că în această perioadă sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului. Concursul nu a fost organizat. Obligația legală nu a fost îndeplinită. Legea a fost încălcată.

Constat, domnule ministru, că nu este vorba de o omisiune administrativă întâmplătoare, ci este vorba de un refuz sistematic, repetat și conștient de a respecta o normă juridică imperativă — refuz care se întinde pe aproape doi ani și care implică responsabilitatea directă a conducerii Poliției Române și, prin linie ierarhică, a Ministerului Afacerilor Interne pe care îl conduceți.

Întrebarea pe care și-o pun zeci de mii de polițiști din subordinea acestei direcții este simplă și legitimă: de ce conducerea Poliției Române refuză să organizeze un concurs? Ce interese sunt servite prin perpetuarea acestei stări de ilegalitate? Cine beneficiază de faptul că o funcție de conducere atât de importantă rămâne ocupată prin numiri discreționare, în loc să fie adjudecată prin competiție transparentă?

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Recunoașteți că conducerea Poliției Române a încălcat dispozițiile art. 27^16 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, prin neorganizarea concursului pentru funcția de director al Direcției de Ordine Publică în termenul legal obligatoriu, și dacă da — ce măsuri disciplinare sau penale au fost luate sau vor fi luate față de persoanele responsabile?

2. Care este motivul real pentru care, timp de aproape 22 de luni, conducerea Poliției Române a refuzat să organizeze concursul pentru ocuparea acestei funcții, deși obligația era stabilită expres prin lege?

3. Câte alte funcții de conducere din structurile Poliției Române sunt ocupate în prezent prin împuterniciri sau desemnări succesive, cu depășirea termenelor legale și fără organizarea concursurilor obligatorii?

4. Intenționați să dispuneți organizarea imediată a concursului pentru funcția de director al Direcției de Ordine Publică, și dacă da — în ce termen? Dacă nu — pe ce temei legal justificați continuarea acestei stări de ilegalitate?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Direcția de Ordine Publică a Poliției Române, condusă ilegal de peste 20 de luni prin împuterniciri succesive: cine răspunde pentru refuzul sistematic de a organiza concursul obligatoriu prin lege? appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Eșecul MAI în contractul SAFE-Sig Sauer: incompetență sau corupție instituționalizată? Cine răspunde pentru pierderea a 816,5 milioane de euro?

     Domnule ministru,

România traversează una dintre cele mai grave crize de securitate din istoria sa recentă, într-un context geopolitic în care războiul se poartă la granițele noastre și în care înzestrarea armatei și a forțelor de ordine nu mai este o opțiune, ci o obligație față de cetățeni și față de aliați. În acest context dramatic, Ministerul Afacerilor Interne pe care îl conduceți a reușit performanța rușinoasă de a rata un contract de 816,5 milioane de euro — bani europeni destinați tocmai pentru a dota cu armament modern Armata Română, Poliția, Jandarmeria și serviciile de securitate ale statului.

Termenul-limită de 30 mai 2026, impus explicit de Regulamentul european SAFE (UE) 2025/1106, a trecut fără ca ministerul dumneavoastră să semneze contractul cu firma Sig Sauer – nu din cauza unui eveniment neprevăzut, nu din cauza unui obstacol tehnic de ultimă oră, ci din cauza unui șir de decizii proaste, negocieri prost conduse și, după toate aparențele, a unor interese oculte care au prevalat în fața interesului național.

Incompetența acestui minister nu este o noutate, dar de data aceasta are un preț cuantificabil: opt sute șaisprezece milioane și jumătate de euro, pe care România i-a accesat ca împrumut și pe care contribuabilii români îi vor rambursa până în anul 2065, bani pentru care nu vor primi nimic în schimb — nicio armă, nicio fabrică, niciun transfer de tehnologie.

Și mai grav, domnule ministru, este tabloul din spatele acestui eșec: conform informațiilor apărute în presa de investigație, negocierile serioase purtate de Ministerul Apărării cu producători europeni consacrați — belgieni și germani — care acceptau să fabrice armele integral pe teritoriul României, satisfăcând astfel criteriul „interesului esențial de securitate”, au fost abandonate subit, în locul lor, fiind favorizată compania Sig Sauer, ale cărei interese sunt reprezentate în România de un general-locotenent în rezervă, fost director al Statului Major General, aflat în relații strânse cu o senatoare PNL și cu un baron de partid din Ilfov. Oferta Sig Sauer nu satisfăcea integral cerința de producție în România, iar Consiliul de Supraveghere a Cerințelor din cadrul MApN s-a opus în mod explicit atribuirii — opoziție care a fost pur și simplu ocolită prin mutarea contractului de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne, operațiune ordonată de cancelarul guvernamental, împotriva voinței ministrului Apărării.

Cu alte cuvinte: când procedura corectă a produs un rezultat incomod pentru anumite rețele de interese, procedura a fost schimbată. Ministerul Apărării a fost scos din joc. Ministerul de Interne — condus de dumneavoastră — a preluat achiziția. Și a eșuat, lamentabil, lăsând România fără arme și fără bani!

Cele prezentate până acum, domnule ministru, nu mai reprezintă doar dovezi de incompetență, ci reflectă toate semnele corupției instituționalizate: deturnarea unei proceduri de achiziție publică, favorizarea unui ofertant prin eliminarea concurenței, implicarea unor intermediari cu funcții sensibile în stat și, la final, prejudicierea gravă a interesului național.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Cine poartă răspunderea politică și juridică pentru neîndeplinirea termenului-limită de 30 mai 2026, termen cunoscut de ministerul dumneavoastră cu luni de zile înainte, și ce măsuri disciplinare sau penale vor fi luate față de persoanele vinovate?

2. În baza cărei decizii și cu acordul cui au fost abandonate negocierile Ministerului Apărării cu FN Herstal și Heckler & Koch — producători care satisfăceau integral criteriul fabricării în România — în favoarea companiei Sig Sauer, al cărei reprezentant local este un fost înalt ofițer al Armatei Române cu legături politice documentate?

3. Cine a decis transferul achiziției de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne, împotriva opoziției ministrului Apărării, și care este baza legală și operațională a acestei decizii?

4. Există vreun risc juridic față de statul român din partea companiei Beretta, care deținea un contract de exclusivitate cu Romarm, și cine va suporta eventualele despăgubiri solicitate de aceasta?

5. Ce demersuri ați inițiat față de Comisia Europeană pentru salvarea celor 816,5 milioane de euro și care este probabilitatea realistă că acești bani nu vor fi pierduți definitiv?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Eșecul MAI în contractul SAFE-Sig Sauer: incompetență sau corupție instituționalizată? Cine răspunde pentru pierderea a 816,5 milioane de euro? appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Burnout-ul în rândul cadrelor didactice — răspuns instituțional inadecvat și eliminarea sporului neuropsihic prin noua lege a salarizării

     Domnule ministru,

Criza de sănătate mintală în rândul cadrelor didactice din România nu mai poate fi tratată ca o problemă individuală, ca un subiect de psihologie aplicată sau ca un pretext pentru discuții televizate fără consecințe, ea este o problemă sistemică, alimentată de supraîncărcare cronică, salarii insuficiente, degradarea autorității profesorului în fața părinților și elevilor, și o lipsă structurală de sprijin instituțional. Profesorii se sting treptat, nu dintr-o dată — și această realitate a ajuns să coste vieți!

Cazul învățătorului Petruț Rizea, cadru didactic cunoscut pentru activismul său în spațiul public pe teme de sănătate mintală în educație, care a suferit recent un AVC pus direct în legătură cu burnout-ul provocat de activitatea sa didactică, nu este singular, este simptomul unui sistem care consumă oameni și nu oferă nimic în schimb. Același om a atras atenția, cu un an înainte, asupra epuizării din sistemul educațional. Nimeni nu a luat nicio măsură!

Răspunsul dumneavoastră la această realitate a fost profund descalificant – întrebat direct ce măsuri poate lua Ministerul Educației pentru profesorii care se confruntă cu epuizare emoțională, ați invocat sporul neuropsihic existent și v-ați întrebat retoric dacă învățătoarea dumneavoastră din copilărie — cea care lucra cinci ore pe zi și sâmbăta, cu 38 de copii în clasă — putea sau nu să reziste. Implicația era clară: profesorii de ieri rezistau, deci problema de azi este exagerată. Însă, domnule ministru, această comparație ignoră complet realitatea actuală: mesageria instantanee, classroom-urile online, presiunea părinților agresivi, criza de autoritate, supraîncărcarea administrativă, toate absente în epoca la care faceți referire.

Mai grav, chiar și singurul instrument concret pe care l-ați invocat — sporul de suprasolicitare neuropsihică — urmează să fie desființat prin noua lege a salarizării, cu promisiunea că a fost „inclus în coeficienți”, dar profesorii știu că această includere nu compensează real pierderea sporului.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Ministerul Educației a efectuat sau comandat vreun studiu național privind prevalența burnout-ului, a depresiei și a altor afecțiuni de sănătate mintală în rândul cadrelor didactice din România, și dacă da, care sunt rezultatele și ce măsuri au urmat?
2. Ce programe instituționale de sprijin psihologic sunt disponibile în prezent pentru cadrele didactice — nu sporuri salariale, ci acces efectiv la servicii de sănătate mintală — și care este gradul de acoperire și utilizare a acestora la nivel național?
3. În condițiile în care sporul de suprasolicitare neuropsihică urmează să fie desființat prin noua lege a salarizării, cum garantează Ministerul Educației că profesorii nu vor fi, în termeni reali, mai prost plătiți și mai puțin sprijiniți decât înainte?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Burnout-ul în rândul cadrelor didactice — răspuns instituțional inadecvat și eliminarea sporului neuropsihic prin noua lege a salarizării appeared first on AUR.

Petruț Rizea nu este un caz izolat. El este fața vizibilă a unei crize tăcute care macină sute de mii de cadre didactice din această țară. Un om care a atras atenția — public, repetat, cu argumente — asupra epuizării din sistemul educațional. Un om pe care nimeni nu l-a ascultat. Și care a plătit cu sănătatea lui prețul indiferenței instituționale.

Când a fost întrebat ce face Ministerul Educației pentru profesorii care se prăbușesc sub povara burnout-ului, ministrul Mihai Dimian a răspuns că există un spor neuropsihic. Și s-a întrebat, cu o seninătate de neimaginat, dacă învățătoarea lui din copilărie — cea care lucra cinci ore pe zi și sâmbăta, cu 38 de copii în clasă — putea să reziste. Ca și cum profesorul de azi și profesorul de acum 40 de ani trăiesc în aceeași lume. Ca și cum mesajele de WhatsApp de la miezul nopții, părinții care îi filmează și îi amenință, elevii debusolați de pandemie și de rețele sociale, classroom-urile permanente și birocrația sufocantă ar fi existat și pe atunci. Nu existau. Și comparația este, în cel mai bun caz, o ignoranță. În cel mai rău caz, un cinism.

Dar povestea nu se oprește aici, stimați colegi! Chiar și singurul instrument concret invocat de ministru — sporul de suprasolicitare neuropsihică — urmează să dispară prin noua lege a salarizării. Ni se spune că a fost „inclus în coeficienți”. Profesorii știu ce înseamnă asta în practică: mai puțini bani, cu mai multă birocrație explicativă în jur.

Îi cer ministrului Educației să iasă din confortul nostalgiei și să privească realitatea: profesorii României nu au nevoie să li se reamintească că meseria lor are sens peste ani! Au nevoie de acces la psiholog, acum! Au nevoie de clase cu mai puțini elevi, acum. Au nevoie de un stat care să recunoască că i-a supraîncărcat, i-a subplătit și i-a lăsat singuri față în față cu o societate din ce în ce mai ostilă față de școală.

Un profesor epuizat nu poate forma elevi sănătoși. Iar un ministru care nu înțelege asta nu poate conduce educația unui popor!

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Burnout în cancelarie, tăcere la minister appeared first on AUR.

Mii de familii din Constanța au ajuns să considere normal ceea ce nu ar trebui să fie normal niciodată: apă caldă oprită, calorifere reci, conducte sparte, șantiere întinse pe luni de zile și explicații administrative repetate la nesfârșit. Oamenii nu mai cer confort. Cer predictibilitate minimă și respect.

Consider că una dintre cele mai grave probleme ale administrației românești este transformarea infrastructurii critice într-un exercițiu permanent de improvizație – ani la rând s-a vorbit despre modernizarea rețelelor de termoficare, despre fonduri europene, despre strategii energetice și despre investiții istorice. În realitate, constănțenii continuă să suporte consecințele unui sistem care pierde masiv agent termic înainte ca acesta să ajungă în apartamente.

Mai grav este faptul că degradarea infrastructurii nu produce doar disconfort temporar, produce costuri suplimentare pentru populație, afectează încrederea cetățeanului în instituții și accentuează sentimentul că statul român reacționează doar atunci când situația devine critică.

Din punctul meu de vedere, problema termoficării din Constanța nu mai poate fi tratată exclusiv ca o responsabilitate locală. Vorbim despre infrastructură urbană strategică, despre securitate energetică și despre obligația statului de a asigura condiții decente de trai într-un mare municipiu al României.

Nu este suficient să inaugurăm tronsoane izolate și să prezentăm grafice optimiste. Oamenii judecă realitatea simplu: au sau nu au căldură și apă caldă. Iar în prea multe situații, răspunsul a fost unul rușinos pentru un stat european în anul 2026.

Apreciez că România are nevoie urgentă de un program național coerent pentru refacerea infrastructurii de termoficare din marile orașe, bazat pe termene reale, responsabilități clare și transparență totală privind cheltuirea fondurilor publice.

Constănțenii nu mai au nevoie de explicații tehnice sofisticate, au nevoie ca statul să înceteze administrarea avariei și să înceapă, în sfârșit, reconstrucția reală a infrastructurii publice!

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Constanța nu mai poate trăi între avarii și promisiuni appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Clarificări despre situația infrastructurii rutiere și feroviare din județul Constanța și impactul acesteia asupra dezvoltării economice regionale

   Domnule ministru,

Constanța reprezintă principalul nod logistic maritim al României și una dintre cele mai importante porți comerciale ale regiunii Mării Negre, însă, cu toate acestea, infrastructura rutieră și feroviară aferentă județului continuă să fie afectată de întârzieri cronice, capacitate insuficientă și lipsa unei coordonări reale între investițiile naționale și nevoile economice concrete.

Din punctul meu de vedere, întârzierile privind modernizarea conexiunilor feroviare, degradarea unor tronsoane rutiere și blocajele de trafic din sezonul estival afectează direct competitivitatea economică a zonei și funcționarea Portului Constanța.

În mod repetat, domnule ministru intrerimar, au fost anunțate investiții privind modernizarea infrastructurii feroviare către port, fluidizarea traficului pe axele turistice și extinderea capacităților de transport, însă multe dintre aceste proiecte se află încă în faze administrative sau în implementare întârziată.

În acest context, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este stadiul exact al proiectelor de modernizare feroviară aferente Portului Constanța.
2. Care sunt termenele asumate pentru finalizarea lucrărilor de infrastructură rutieră cu impact major asupra traficului din județ.
3. Ce investiții sunt prevăzute pentru reducerea blocajelor rutiere din sezonul estival.
4. Ce fonduri europene și guvernamentale au fost atrase pentru infrastructura de transport din județul Constanța în perioada 2023–2026.
5. Dacă Ministerul Transporturilor are în vedere elaborarea unei strategii speciale pentru infrastructura județelor cu presiune turistică sezonieră ridicată.

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Clarificări despre situația infrastructurii rutiere și feroviare din județul Constanța și impactul acesteia asupra dezvoltării economice regionale appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Situația sistemului de termoficare din municipiul Constanța și degradarea rețelelor de distribuție a agentului termic

Domnule ministru,

Municipiul Constanța continuă să se confrunte cu probleme grave privind funcționarea sistemului centralizat de termoficare, în condițiile în care infrastructura de transport și distribuție a agentului termic a ajuns într-un stadiu avansat de degradare după ani de subfinanțare și intervenții întârziate.

Situația actuală nu reflectă doar o dificultate administrativă locală izolată, ci o problemă majoră de infrastructură urbană care afectează direct calitatea vieții pentru zeci de mii de locuitori ai municipiului Constanța – avariile repetate, pierderile masive din rețea, întreruperile furnizării apei calde și căldurii, precum și costurile ridicate suportate de populație indică existența unui sistem aflat sub presiune permanentă.

În ultimii ani au fost anunțate proiecte de modernizare a magistralelor și de reabilitare a rețelelor secundare, însă numeroși constănțeni reclamă faptul că lucrările avansează lent, iar disfuncționalitățile continuă inclusiv după finalizarea unor intervenții punctuale.

Consider că este necesară o evaluare transparentă a stadiului real al infrastructurii de termoficare și a capacității administrative de implementare a investițiilor asumate.

În acest context, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este lungimea totală a rețelelor de termoficare din municipiul Constanța considerate în prezent într-un stadiu avansat de degradare. 
2. Ce fonduri guvernamentale și europene au fost alocate în perioada 2023–2026 pentru modernizarea sistemului de termoficare din municipiul Constanța. 
3. Care este stadiul exact al proiectelor de reabilitare a magistralelor și rețelelor secundare aflate în execuție. 
4. Ce nivel estimat al pierderilor din rețea este înregistrat în prezent și cum evoluează acesta comparativ cu anii anteriori. 
5. Dacă Ministerul Dezvoltării are în vedere elaborarea unui program național special destinat marilor municipii cu infrastructură de termoficare critic degradată.

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Situația sistemului de termoficare din municipiul Constanța și degradarea rețelelor de distribuție a agentului termic appeared first on AUR.

Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, statul român continuă să trateze infrastructura medicală din Constanța ca și cum ar deservi exclusiv populația permanentă a județului. Această abordare este profund greșită și produce efecte directe asupra calității actului medical, asupra condițiilor de muncă ale personalului sanitar și asupra siguranței pacienților.

În fiecare sezon estival, spitalele și unitățile de urgență din județ ajung într-o stare de suprasolicitare aproape permanentă. Personalul medical lucrează sub presiune enormă, timpii de așteptare cresc, iar capacitatea sistemului este împinsă la limită. De ani de zile se vorbește despre deficitul de medici, despre lipsa investițiilor suficiente și despre întârzieri în modernizarea infrastructurii sanitare, însă soluțiile întârzie să apară.

Consider, stimați colegi, că problema nu mai poate fi tratată prin improvizații sezoniere sau prin măsuri administrative temporare. Nu poți cere performanță unui sistem medical care funcționează constant în regim de avarie. Nu poți transforma litoralul românesc într-o zonă economică și turistică strategică fără să asiguri și infrastructura medicală necesară unei asemenea presiuni umane.

Mai grav decât atât este faptul că această realitate era cunoscută de ani de zile: statul român știa foarte bine că județul Constanța suportă, în timpul verii, o încărcare comparabilă cu a unor regiuni mult mai mari din punct de vedere populațional. Cu toate acestea, finanțarea, schema de personal și ritmul investițiilor au rămas mult sub necesarul real.

Este nevoie urgentă de un program național distinct pentru infrastructura medicală a litoralului românesc! Este nevoie de investiții accelerate în extinderea capacității spitalicești, în modernizarea Unităților de Primiri Urgențe, în atragerea personalului medical și în dezvoltarea unei strategii sanitare adaptate specificului sezonier al regiunii!

De asemenea, consider că Ministerul Sănătății trebuie să prezinte transparent situația posturilor vacante, stadiul investițiilor aflate în derulare și calendarul exact al proiectelor asumate pentru județul Constanța. Comunitatea locală și personalul medical au dreptul să știe dacă există cu adevărat o strategie sau dacă, și în următorii ani, sistemul va continua să funcționeze exclusiv pe baza improvizației și a efortului individual al medicilor și asistenților.

Constanța nu poate rămâne doar o sursă de venituri turistice pentru statul român, fără investiții proporționale în serviciile publice esențiale! Iar sănătatea nu poate fi administrată sezonier!

The post Titus Păunescu – Declarație politică – Sistemul medical din Constanța nu mai poate funcționa „la limită” în fiecare sezon estival appeared first on AUR.