Partidul AUR consideră că ignorarea Pactului de către actuala putere de la Chișinău (Președinție, Parlament, Guvern) nu face decât să confirme politica de promovare a falsurilor sovietice/rusești după care pe cele două maluri ale Prutului trăiesc populații diferite identitar, care au în comun DOAR „vecinătatea, prietenia și aspirațiile europene comune”. Acest fals promovat de, practic, toate guvernările de la Chișinău, este continuat și perpetuat și astăzi de o putere politică care are TOATE beneficiile cooperării cu România, dar… nicio obligație. Relația bilaterală România – R. Moldova rămâne „într-un singur sens” (Maia Sandu). 

La 85 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov, o decizie samavolnică și o încălcare flagrantă a dreptului internațional, când România a pierdut 15% din teritoriu în favoarea URSS, AUR avertizează că această atitudine a guvernării de la Chișinău este doar un episod dintr-un șir lung în care dimensiunea identitară românească a populației din stânga Prutului s-a dorit a fi ignorată, ocultată sau diluată. 

1. Nici până astăzi, în anul Centenar al Patriarhiei Române (1925-2025), Puterea de la Chișinău nu a transmis o invitație oficială Patriarhului României de a vizita R. Moldova, reprezentantul bisericii române din stânga Prutului fiind singurul care s-a „bucurat” de un asemenea tratament. După 1991, anul independenței R. Moldova, TOȚI patriarhii Bisericii Ortodoxe Ruse au vizitat R. Moldova, de 5 (cinci!) ori. Niciun Patriarh al României nu a trecut Prutul niciodată. În ciuda a nenumărate promisiuni, Președintele Maia Sandu refuză să transmită invitația, așezându-se, din punct de vedere politico-identitar, în seria președinților Lucinschi- Voronin- Dodon. 

1. Pe 14.03.2023, Președinta Maia Sandu promite oficialilor de la București – din nou! – că statul R. Moldova va dona Mitropoliei Basarabiei clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău, prilej cu care a rostit fraza: „Relația R. Moldova cu România nu poate fi într-un singur sens”. După mai bine de doi ani, nu s-a întâmplat nimic! Majoritatea parlamentară a partidului de guvernământ PAS refuză cu obstinație să voteze legea, Președinția ignoră promisiunea și… totul se uită. Relația bilaterală rămâne… într-un singur sens. 

1. În februarie 2023, doamna Maia Sandu primește, la Berlin, un premiu al unei prestigioase fundații germane. În deschidere, președintele Germaniei ține un discurs, în care spune, explicit, că „Moldova este o țară multietnică, cu o majoritate de moldoveni vorbitori de română și minorități semnificative de români (subl.n.), ucraineni, găgăuzi, tătari, ruși, bulgari și rromi”. Dincolo de faptul că întreaga aserțiune este un fals grosolan, Basarabia fiind astăzi cea mai omogenă etnic din toată perioada ei istorică, nu există nicio reacție a președintei Maia Sandu, care a luat cuvântul imediat după președintele german, nici a altor oficiali de la Chișinău. Practic, președintele german și tăcerea autorităților validează ideea-forță astăzi la Chișinău că pe cele două maluri ale Prutului trăiesc populații etnic diferite. Adică… teza sovieto- rusă care a stat inclusiv la baza Pactului Ribbentrop-Molotov.  

1. Ideea românilor ca minoritate etnică în R. Moldova este întărită ulterior. Pe 15 mai 2025, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării (organism aflat sub controlul autorităților de la Chișinău) a emis o decizie halucinantă: denumirea și predarea disciplinei „Istoria românilor” ar fi discriminatorii față de celelalte etnii, pentru că „românii” ar reprezenta circa… 7% din populație! (15 mai 2025, în cauza nr. 150/20). Ministerul Educației continuă seria deciziilor halucinante și… transmite cazul instanței, altminteri spus, pentru prima dată în istorie, un judecător se va pronunța asupra denumirii unui manual didactic! Și asta, atenție, în condițiile în care la Chișinău, Ambasadorul Federației Ruse în R. Moldova, Oleg Ozerov, tocmai a cerut recent public ca limba rusă să redevină limbă de comunicare interetnică peste Prut. Declarația a fost făcută demonstrativ, chiar în fața bustului lui Aleksandr Pușkin — simbol imperial al „lumii ruse”. Și, concomitent, Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, acuza autoritățile de „românizare forțată” și de „rusofobie instituționalizată”. 

1. Pe 27 martie 2025, este inaugurată la Chișinău statuia Reginei Maria, gest recuperator major, de o semnificație identitară profundă. A fost o ceremonie publică de mare emoție și simțire românească. De remarcat că niciun oficial de la Chișinău (Președinție, Guvern, Parlament) nu a fost prezent în Piața. Guvernul NU a dat aviz favorabil construcției, iar Ministrul Culturii de la Chișinău, invitat să vorbească public la inaugurare, a refuzat să participe. 

Pe fundalul zile de 26 iunie 2025, seria aceasta de gesturi politico-identitare ale Chișinăului capătă semnificații în plus. „Uitarea” autorităților de la Chișinău – dar și de la București – a odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, care devine „explicabilă” prin prisma atitudinii generale a guvernării din stânga Prutului, înseamnă nu doar cauționarea Rusiei sovietice imperialiste sau a Germaniei naziste, dar și asumarea tacită a premiselor sale identitare. Chișinăul vrea să uite, identitar, de România și să ignore că românii au fost rupți în două de un act odios, ilegal din toate punctele de vedere, iar 15% din România a fost ocupată samavolnic, „ilegal și neprovocat”. Este incorect și indecent să uităm aceste lucruri tocmai astăzi, când lângă frontierele noastre asistăm la o altă invazie ilegală și neprovocată a Federației Ruse în Ucraina.  

Această uitare, la 85 de ani de la impunerea Pactului Ribbentrop-Molotov, este cea mai importantă victorie identitară, politică și strategică a Moscovei împotriva României și a poporului român. 

The post Puterea de la Chișinău a uitat de Rusia, ignorând complet comemorarea a 85 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov (26 iunie 1940-26 iunie 2025)  appeared first on AUR.

Domnului Ion-Marcel CIOLACU, prim-ministru al României

Domnului Emilian-Horațiu HUREZEANU, ministru al Afacerilor Externe

De către: Deputat Robert ALECU

Circumscripția electorală: nr. 4, Bacău

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 10.03.2025

Obiectul întrebării: Poziția României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse în corelare cu Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră și Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991

Stimate domnule Prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

La 22 ianuarie 2024, președintele Vladimir Zelenski a semnat Decretul Președintelui Ucrainei nr. 17/2024, intitulat „Despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse”. Acest decret abordează o problemă considerată importantă pentru Ucraina în contextul geopolitic actual marcat de războiul ruso-ucrainean în desfășurare.

Decretul invocă încălcări grave ale drepturilor omului și ale drepturilor minorităților ucrainene din teritoriile istorice populate de ucraineni, aflate în prezent în componența Federației Ruse. Printre aceste teritorii președintele Zelenski numără trei regiuni istorice (Kuban, Starodubșcina, Slobojanșcina de Nord și de Est), situate în actualele regiuni Krasnodar, Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov ale Rusiei, regiuni care niciodată nu au făcut parte din Ucraina.

Documentul subliniază necesitatea protejării identității naționale, a drepturilor culturale, lingvistice și religioase ale ucrainenilor din aceste regiuni istorice, precum și combaterea politicilor de rusificare forțată și de represiune politică.

Decretul nr. 17/2024 prevede: „Cabinetul de Miniștri al Ucrainei va elabora, cu participarea experților internaționali, a reprezentanților Congresului Mondial al Ucrainenilor, a cercetătorilor și a publicului, și va prezenta Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei un plan de acțiune pentru păstrarea identității naționale a ucrainenilor în Federația Rusă, inclusiv pe teritoriile locuite istoric de aceștia (în zonele Kuban, Starodubsk, Slobojanshchyna de Nord și de Est din cuprinsul actualului ținut Krasnodar și al regiunilor Belgorod, Briansk, Voronej, Kursk și Rostov din Federația Rusă), care să prevadă, în special:

examinarea chestiunii colectării și studierii faptelor și dovezilor privind crimele comise împotriva ucrainenilor care trăiesc (au trăit) pe teritoriile Rusiei locuite istoric de etnici ucraineni, politica de rusificare forțată, represiunea politică și deportarea ucrainenilor, restaurarea și conservarea memoriei istorice, inclusiv înființarea unui centru pentru aceste probleme;

intensificarea activității de contracarare a dezinformării și propagandei Federației Ruse cu privire la istoria și prezentul ucrainenilor din Rusia și al tuturor popoarelor înrobite de aceasta, implicând cercetători, experți, reprezentanți ai comunității ucrainene din străinătate și ai organizațiilor ucrainenilor din străinătate în pregătirea și punerea în aplicare a evenimentelor menite să demonteze miturile rusești cu privire la Ucraina; dezvoltarea interacțiunii dintre ucraineni și popoarele ținute în captivitate de către Rusia;

asigurarea, în cooperare cu Academia Națională de Științe a Ucrainei, a pregătirii și difuzării în Ucraina și în lume a materialelor privind istoria de peste o mie de ani a statalității ucrainene, legăturile istorice dintre teritoriile locuite de etnici ucraineni și entitățile statului național ucrainean în diferite perioade istorice;

includerea în programele și manualele pentru instituțiile de învățământ a adevăratei istorii a etnicilor ucraineni în teritoriile locuite istoric de aceștia în cadrul Federației Ruse”.

De asemenea, președintele Ucrainei, Vladimir Zelenski, a dispus prin Decretul nr. 17/2024 că „Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei ar trebui să se asigure că dispozițiile prezentului decret sunt luate în considerare la elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru interacțiunea Ucrainei cu comunitatea ucraineană mondială”.

Așa cum se cunoaște și cum este fixat într-un șir de documente oficiale ale României, mai multe teritorii istorice ale României (12 județe populate de români: Bălți, Cahul, Cernăuți, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca, Storojineț, Tighina și parțial Dorohoi (plasa Herța)), au fost ocupate de către URSS (al cărei confondator a fost Ucraina) și încorporate Ucrainei, ca urmare a aplicării prevederilor Protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, pact niciodată condamnat de către Ucraina. Ulterior aceste teritorii încorporate Ucrainei au fost partajate între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească, formată în baza RASS Moldovenești, înființată în 1924 de către Ucraina în scopul manifest de anexare a Basarabiei.

Astăzi teritoriile istorice ale României, populate de români și aflate în Ucraina sunt cuprinse în regiunile Cernăuți (fosta plasă Herța a județului Dorohoi, fostele județe Hotin, Cernăuți și Storojineț) și Odesa (fostele județe Ismail și Cetatea Albă și părți din fostele județe Tighina și Cahul).

Amintim că Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră se referă, între altele, și la următoarele: „Atitudinea de cedare a unor țări în fața politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbentrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Ținutul Herței şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pământuri românești.

Prin jertfa de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii românești continua să fie înstrăinate. 

Niciun fel de politică, nici chiar cea stalinistă de înstrăinare a populațiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conștiința apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Hertei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania își stabileau „sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagra – hotărând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internațional.

În consecință, în numele poporului român, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ținutului Hertei, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii românești, acțiune care a reprezentat o încălcare brutala a suveranității, independentei şi integrității teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din U.R.S.S. a condamnat „semnarea Protocolului adițional al Tratatului din 1939… şi a altor înțelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor”, venind „în contradicție cu suveranitatea şi independenta unor state terțe”.

Împărtășim aprecierea din Hotărârea Congresului Deputaților din U.R.S.S., potrivit căreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forță asupra altor state, încălcând obligațiile juridice asumate față de acestea”.

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fățișe, expresia cea mai grava a încălcării moralei internaționale şi a dreptului internațional, cea mai condamnabilă conduită în relațiile internaționale.

Noile relații şi evoluțiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creează premise favorabile pentru identificarea modalităților vizând înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinței pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internațional. 

Parlamentul României afirma hotărât poziția sa de a aborda cu deplina responsabilitate această problemă. În acest sens, solicită Președintelui țării, Guvernului României, tuturor forțelor politice din țara noastră să acționeze în spiritul acestei declarații, în vederea împlinirii năzuințelor legitime ale populației din teritoriile românești, anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României își exprimă convingerea ca deplina afirmare a aspirațiilor legitime ale românilor – astfel cum istoria, justiția şi morala le consacra de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobila şi înălțătoare pentru toate forțele responsabile ale tarii, indiferent de opțiunea lor politica”.

De asemenea, amintim că, la 28 noiembrie 1991, Parlamentul României a adoptat, cu unanimitate de voturi, Declarația privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991, în care se spune, între altele: „Parlamentul României a luat cunoștința de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina.

Profund atașat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărî soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităților ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenta Republicii Ucraina.

Având în vedere ca acest referendum ar urma să se desfășoare şi pe teritoriile românești – Bucovina de Nord, Ținutul Herta, Ținutul Hotin, precum şi județele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declara solemn ca aceste teritorii au fost rupte din trupul tarii, iar Pactul RibbentropMolotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei şi sunt de drept ale României.”; „Parlamentul României reiterează atașamentul față de prevederile Actului final al Conferinței C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.”; „Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herta, Ținutul Hotin, precum şi în județele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecințele acestuia.

Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că aceasta recunoștință nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate. 

Parlamentul României se pronunță pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună a problemelor stabilirii unor relații de bună vecinătate şi colaborare între România şi Ucraina şi invită, în acest scop, o delegație parlamentară ucraineană urmează să efectueze o vizită la București, cât mai curând posibil.

Parlamentul României solicită guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.”.

Observăm că după intrarea în vigoare a Decretului președintelui Ucrainei nr. 17/2024 situația minorității române din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS s-a degradat simțitor. Printre principalele probleme pe care autoritățile ucrainene le creează în mod artificial/nejustificat se numără:

a) refuzul de a înregistra (admite în legalitate) Biserica Ortodoxă Română din Ucraina înființartă la 25 august 2024;

b) perseverența Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, în speță a Ministerului Educației și Științei, în promovarea conceptului sovietic al moldovenismului antiromânesc, fapt ilustrat prin procesul aflat pe rolul instanțelor de contencios administrativ din Odesa în care 10 școli de cultură generală din localități cu populație preponderent românească se judecă pentru dreptul elementar de a trece procesul de învățământ de la așa-zisa „limbă moldovenească” la limba română;

c) introducerea interdicției ca elevii români din Ucraina să poată utiliza limba maternă în pauzele dintre ore în școlile de cultură generală din localitățile tradiționale românești trecute prin decizie administrativă de sus la limba ucraineană de predare;

d) opacitatea la desovietizare prin mențierea artificală a toponimiei rusoucrainene pentru localitățile românești și neadmiterea revenirii la denumirile istorice tradiționale ale acestor românești.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să-mi comunicați:

1. Care este pozția oficială a României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 din perspectiva instrumentelor juridice, standardelor, normelor și valorilor organismelor europene sau internaționale din care România și Ucraina fac parte (Consiliul Europei, OSCE, ONU) sau din care România face parte, iar Ucraina aspiră să facă parte (UE) și dacă acest document a făcut obiectul discțiilor în cadrul respectivelor organisme.

2. Dacă misiunea diplomatică a României în Ucraina a comunicat în țară modul concret în care Ucraina implementează prevederile Decretului prezidențial nr. 17/2024, dacă există programe și inițiative concrete ale părții ucrainene privind cele 5 puncte ale decretului.

3. Dacă printre experții străini la care urma să apeleze Cabinetul de Miniștri al Ucrainei în vederea elaborăririi Plarnului de acțiuni prevăzut de Decretul nr. 17/2024 s-au regăsit și experți români, din România sau din alte state membre ale Uniunii Europene.

4. Dacă Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a asigurat ca dispozițiile Decretului nr. 17/2024 să fie luate în considerare la elaborarea unei Strategiei cuprinzătoare pentru interacțiunea Ucrainei cu comunitatea ucraineană mondială, inclusiv cu minoritatea ucraineană din România.

5. Dacă autoritățile ucrainene, în speță Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a pregătit și difuzat în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene „materiale privind istoria de peste o mie de ani a statalității ucrainene, legăturile istorice dintre teritoriile locuite de etnici ucraineni și entitățile statului național ucrainean în diferite perioade istorice”.

6. Dacă Guvernul României, Ministerul Afacerilor Externe și alte autorități/instituții ale statului român au în vedere elaborarea și adoptarea unui cadru juridic similar privind teritoriile istorice populate de români încorporate la Ucraina, care să prevadă, între altele:

a) elaborarea unui plan de acțiuni pentru protejarea identității naționale a românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS, al cărei cofondator Ucraina a fost;

b) colectarea și studierea dovezilor privind crimele împotriva românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS și politicile de represiune aplicate împotriva lor;

c) combaterea dezinformării și propagandei ucrainene privind istoria și situația românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS;

d) promovarea adevăratei istorii a românilor și a legăturilor lor istorice cu teritoriile românești încorporate la Ucraina de către fosta URSS;

e) asigurarea dreptului la educație în limba română și accesul la massmedia în limba română al românilor din străvechile teritorii românești (ținutul Herței, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei) încorporate la Ucraina de către fosta URSS.

7. Dacă Guvernul României a purtat negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S., așa cum a cerut Parlamentul României la 28 noiembrie 1991. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare vă rog să-mi comunicați o informație detaliată despre negocierile în problema teritoriilor românești anexate cu forța de URSS și încorporate Ucrainei.

Orice alte informații tangente cu acest subiect sunt binevenite.

Vă rugăm să transmiteți în scris răspunsul dumneavoastră coordonat interinstituțional.

The post Robert Alecu – Întrebare parlamentară – Poziția României față de Decretul președintelui Ucrainei nr. 17/2024 despre teritoriile istorice populate de ucraineni ale Federației Ruse în corelare cu Declarația Parlamentului României din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră și Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991 privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991 appeared first on AUR.