Anul acesta, 2 milioane de copii români primesc la școală, printr-un program româno-european, fructe și produse lactate și de panificație în valoare de 120 milioane de euro.

Problema e că legea de la baza Programului pentru școli al României e doar o înșiruire de termeni pompoși – doar pentru a accesa fondurile europene – iar practica ne omoară, la propriu și la figurat.

 În Prahova există livezi cu meri în tot județul, există chiar și un “Drum al Fructelor”, care ar trebui să atragă turiști. Paradoxal însă, copiii primesc la scoală mere importate din Polonia, mai scumpe decât ale noastre.
 În Dâmbovița, ținutul vestitelor mere de Voinești, “unde ne cad merele în creștetul capului”, cum zice mama unei eleve, merele din Polonia din școli miros groaznic, probabil a soluții de stropire. Măcar femeia și-a învățat fiica să refuze acele mere.
 În Alexandria, când o asociație de părinți s-a plâns de calitatea produselor (cornurile când le desfaci se fărâmițează, iaurtul e apă de ploaie, iar merele sunt stricate), Direcția de Sănătate Publică și Inspectoratul Școlar au spus că nu e vina lor (!), ci că produsele ar trebui refuzate de școală.
 În multe județe, produsele nu au termen de valabilitate și nu sunt livrate conform, zilnic, ci pe mai multe zile în avans.
 Chiar și Guvernatorul BNR recunoaște că țara noastră e punct de comercializare a produselor aduse din afară, nu țară producătoare, arătând că importurile de fructe și legume – produse cu tradiție pe plan local – reprezintă o treime din deficitul comercial generat de mărfurile alimentare.
 Pe locul 2 în Europa ca suprafețe destinate cultivării de mere, suntem pe locul 7 ca producție (14% ca teritoriu cultivat în Europa, doar 3% ca recoltare efectivă). Pe lângă îmbătrânirea livezilor și mijloace reduse de producție, producătorii autohtoni își găsesc cu greu loc în marile rețele comerciale, care se aprovizionează în primul rând din Polonia și Ungaria.
 Într-un an importăm mere în valoare de aproape 40 de milioane de euro, arată cele mai recente date, bani care pot fi folosiți de exemplu, la întinerirea livezilor.
 Producătorii autohtoni se plâng că nu sunt sprijiniți, dar Direcțiile Agricole Județene îi acuză tocmai pe ei că nu întineresc livezile, că nu au spații de depozitare, că nu au centre de colectare, că folosesc chimicale neconforme, că nu au lanț de distribuție. Halal instituții de stat, din moment ce stau deoparte și asistă la moartea pomiculturii românești.

Hotărârea de guvern care a creat acest program cere și organizarea de vizite pentru elevi la fermele pomicole, precum și organizarea de concursuri și zile tematice legate de consumul de fructe.

Ceva de genul – Iată, copile, acestea au fost MERELE DE AUR ale țării, tu acum du-te și mușcă din MĂRUL OTRĂVIT!

The post PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE STRICATE DIN POLONIA appeared first on AUR.