Senatorul AURP ridică problema tratamentului aplicat firmelor românești de IT și cere clarificări privind posibile conflicte de interese și criteriile după care Guvernul sprijină companii străine în relația cu instituțiile publice.

„Întrebarea cea mai importantă care s-ar pune în orice țară normală după eforturile de explorare de catre vicepremierul Gheorghiu a pieței guvernamentale românești pentru firmă germană Schwarz este: ce firmă românească de IT a fost tratată similar de către guvern? Asta în contextul în care guvernul se laudă peste tot ca IT-ul plus comunicațiile contribuie cu12-13% la PIB-ul țării.

Au oare, în viziunea Oanei Gheorghiu și a lui Ilie Bolojan, firmele românești aceleași drepturi precum cele germane, de a fi promovate către instituțiile statului?

În luna ianuarie 2026, la guvernul României are loc o întâlnire, nu știm cu cine, a reprezentanților grupului german Schwarz, deținătorul supermarket-urilor Lidl și Kaufland. De data aceasta, cei care au vizitat guvernul reprezentau divizia de IT a grupului, Schwarz Digits.

Pe 12 februarie 2026, vice-premierul Oana Gheorghiu a trimis un email mai multor instituții, în care întreabă următorul lucru: ,,În contextul întâlnirilor exploratorii desfășurate la finalul lunii ianuarie 2026, la nivel guvernamental, cu reprezentanți ai grupului Schwarz (Schwarz Digits), precum și având în vedere direcțiile strategice europene privind suveranitatea digitală, reducerea dependențelor tehnologice, guvernanța datelor și consolidarea rezilienței infrastructurilor digitale, vă rog să ne comunicați dacă, din perspectiva STS, au fost identificate potențiale soluții, servicii sau capacități de interes”.

Din email rezultă că instituțiile respective fuseseră informate și cu privire la serviciile oferite de către firma germană.

Mai apoi, reprezentanții Schwarz au fost primiți, oficial, la Palatul Victoria. Este vorba de întâlnirea premierului Bolojan cu CEO-ul Schwarz Group, Gerd Chrzanowski, în luna martie 2026. Subiectul discutat ar fi fost ,,reducerea deficitului comercial al României”.

Întrebările legitime la care guvernul Bolojan trebuie să răspundă sunt următoarele:

1. Este vreo legătură între donațiile firmelor din grupul Schwarz către ONG – ul condus de Oana Gheorghiu și preocuparea domniei sale privind serviciile oferite de Schwarz către instituțiile publice din România?

2. Există vreo firmă românească de IT care să fi fost primită de două ori în trei luni la guvern și ale cărei servicii să fi fost promovate la aceleași instituții de către doamna vicepremier Gheorghiu?

3. Cum a contribuit întâlnirea dlui Bolojan cu conducerea grupului german la reducerea deficitului comercial al României, scopul declarat al întâlnirii?”, a spus Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Există vreo firmă românească de IT care să fi fost primită de două ori în trei luni la Guvern și ale cărei servicii să fi fost promovate la aceleași instituții de către doamna vicepremier Gheorghiu?” appeared first on AUR.

Când adversarii politici sunt vizați de acuzații sau suspiciuni, verdictul vine instant: „corupție”, „penali”, „pericol pentru statul de drept”. Când scandalurile izbucnesc însă în propria tabără, brusc „nu se pot face încadrări juridice”, „trebuie analizat”, „să așteptăm”. Exact același tipar pe care l-am văzut și în cazul Anastasiu.

Orice român vede foarte clar despre ce este vorba. Dar pentru Nicușor Dan și cercul său politic, corupția pare să existe doar la adversari. În interiorul propriului sistem, totul devine relativ, interpretabil și demn de înțelegere.

Mai grav este că președintele încearcă să mute discuția spre „marea evaziune”, ca și cum un posibil abuz sau o posibilă ilegalitate din interiorul Guvernului ar deveni mai puțin gravă dacă există și alte probleme în societate. Această logică este exact motivul pentru care românii și-au pierdut încrederea în actuala clasă politică.

Au promis meritocrație și curățenie morală. Au ajuns să ofere protecție politică propriilor oameni și să caute explicații pentru fiecare scandal care îi lovește.

Românii s-au săturat de această ipocrizie permanentă, în care legea este invocată selectiv, iar standardele se schimbă în funcție de culoarea politică a celui implicat”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Declarația lui Nicușor Dan în cazul Oanei Gheorghiu confirmă dubla măsură care definește guvernarea” appeared first on AUR.

Guvernul Bolojan este un paravan pentru cea mai mare fraudă plănuită de la nivelul unui guvern din Europa postbelică. Această fraudă este vânzarea netransparentă, la un preț mai mic decât valoarea de piață a unor părți importante din cele mai valoroase companii cu capital majoritar de stat, Hidroelectrica și Romgaz. Mai mult, această fraudă este plănuită pentru perioada aceasta, adică pentru trimestrele II și III din 2026, sau cum se exprimă în mod penibil Gheorghiu, în „T2 și T3 2026”.

Ce este o fraudă? Definiția este simplă: săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană).

Unde este reaua-credință din acțiunea guvernului? Vicepremierul Oana Gheorghiu vorbește , în mod fals, cu scopul de a înșela opinia publică, despre „listare la bursă”. Această sintagmă este folosită, înșelător, atât în scrisorile lacrimogene ale adjunctei lui Bolojan, cât și în titlul materialului care însoțește aceste scrisori: „RAPORT PRIVIND COMPANIILE CU CAPITAL DE STAT
ELIGIBILE PENTRU LISTARE LA BURSA DE VALORI BUCUREȘTI” .

Asta în vreme ce toată lumea știe că atât Hidroelectrica, cât și Romgaz, dar și Transgaz și Nuclearelectrica (aruncate și acestea pe lista de pradă a Oanei Gheorghiu) sunt listate la bursă de ani buni.

Ce folos vrea să obțină guvernul? În lipsa unor probe legate de alt tip de foloase, să spunem că este vorba de un folos politic evident: auto-portretizarea ca fiind campionul reformelor, care vrea să vândă părți din companiile cele mai profitabile ale statului pentru a le feri de corupția (nespecificată) a unor funcționari sau demnitari numiți de stat.

Cine sunt cei prejudiciați? În primul rând statul român, care va pierde, prin procedura impusă de Oana Gheorghiu sume importante din valoarea celor două companii, pentru că se plănuiește o vânzare „cu discount”. În al doilea rând, cetățenii români care sunt împiedicați să participe la această vânzare, ei fiind ținuți deoparte și fiind permisă doar participarea fondurilor străine.

În realitate, Oana Gheorghiu, sub paravanul guvernului Bolojan, nu dorește să „listeze” la bursă pachete de acțiuni la Hidroelectrica și Romgaz, ci dorește să le „plaseze” , prin negociere directă, unor fonduri de investiții străine, alese din pixul guvernamental, cu discount și excluzând de la vânzare cetățenii români. Pe scurt, Oana Gheorghiu nu vrea să vândă , prin mecanismul bursier al Ofertei Publice Secundare, pachetele de acțiuni respective, ci vrea să le „plaseze”, printr-o metodă numită de domnia sa ABB (un termen englezesc, provenit de la Accelerated Book Building), în română „plasament accelerat privat”.

Oana Gheorghiu ignoră, cu desăvârșire mecanismul transparent al ofertei publice secundare, care i-ar fi luat guvernului dreptul de a alege fondurile cărora să le vândă și ar fi obligat guvernul să vândă respectivele acțiuni și către proprii cetățeni.

Ce presupune o OFERTĂ PUBLICĂ SECUNDARĂ, mecanism corect de vânzare a acțiunilor statului:
– declanșarea , la Bursa de Valori, a procedurii de vânzare a unui număr de acțiuni, împărțit în două segmente, unul pentru investitorii individuali și altul pentru investitorii instituționali (fondurile de investiții);
– ORICINE DOREȘTE POATE SĂ PARTICIPE LA ACEASTĂ OFERTĂ, adică poate să anunțe cumpărarea unui număr de acțiuni, concomitent cu plata , către brokerul ales , a sumei de bani corespunzătoare nivelului de preț ales;
– la finalul perioadei de subscriere, dacă oferta a fost supra-subscrisă de „n” ori, FIECARUIA DINTRE CEI CARE AU SUBSCRIS I SE VA ALOCA UN NUMĂR DE ACȚIUNI EGAL CU a „n-” a parte din ceea ce a subscris;
– ÎNCASAREA STATULUI DIN VÂNZAREA DE ACȚIUNI ESTE, ASTFEL, MAXIMIZATĂ .

Ce presupune PLASAREA ACCELERATĂ PRIVATĂ, (ABB-ul propus de Oana Gheorghiu):
– ALEGEREA, NETRANSPARENTĂ ȘI ABUZIVĂ, DE CĂTRE GUVERN, A UNUI NUMĂR DE FONDURI DE INVESTIȚII ȘI OFERIREA, NUMAI ACESTORA, A POSIBILITĂȚII DE A CUMPĂRA ACȚIUNILE RESPECTIVE;
– VÂNZAREA , LA UN PREȚ CU DISCOUNT, A UNOR PACHETE MARI DE ACȚIUNI DOAR CĂTRE FONDURILE RESPECTIVE.

DE CE NU POATE UN GUVERN SĂ FACĂ CEEA CE VREA OANA GHEROGHIU:
– procedura de plasare accelerată privată este NETRANSPARENTĂ. Pe ce bază vor fi alese fondurile acelea de investiții și de către cine?
– prețul obținut pe acțiuni este mai mic decât cel obținut prin mecanismul corect al ofertei publice secundare;
– procedura EXCLUDE de la participare tocmai pe cei care îi plătesc salariul Oanei Gheorghiu, adică pe CETĂȚENII ROMÂNI, numiți „investitori de retail” sau „investitori individuali”.

Pentru a verifica cele de mai sus este suficient să comparăm cifrele reale, cu ceea ce enunță Oana Gheorghiu:
– valoarea a 10% din Hidroelectrica este , astăzi, la bursă 7,18 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propune să obțină maxim 6,2 miliarde de lei;
– valoarea a 7% din Romgaz este , astăzi la bursă, de 3,36 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propună să obțină maxim 3,1 miliarde de lei.
Dacă tragem linie, vom vedea intenția de a prejudicia statul cu aproape 1,2 miliarde de lei!

Pentru a nu fi niciun dubiu privind intenția Oanei Gheorghiu de a selecta cu predilecție fonduri străine, iată ce scria, negru pe alb, în documentul incriminat: „Dimensiunea pachetului de 10% – circa 6,7 mld. Lei – este suficient de mare pentru a atrage obligatoriu investitori instituționali internaționali de primă linie”. De ce trebuie atrași obligatoriu „investitori internațional”? De ce nu sunt buni și investitorii români, ei cu ce au păcătuit?

Este cea mai mare fraudă plănuită din istoria europeană postbelică, pentru că niciun alt stat european nu a „plasat accelerat și privat” părți importante din cele mai valoroase companii deținute de stat. Toate statele care au vândut pachete minoritare de acțiuni au făcut-o în mod transparent, prin oferte publice secundare, deschise în mod egal și cetățenilor proprii și fondurilor de investiții. Niciun guvern european nu s-a gândit, până acum să „plaseze” prin pixul unui vicepremier cele mai valoroase acțiuni pe care le deține”, a declarat Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR):„Guvernul Bolojan se dovedește a fi doar un paravan. Niciun guvern european nu s-a gândit, până acum să „plaseze” prin pixul unui vicepremier cele mai valoroase acțiuni pe care le deține” appeared first on AUR.

„Oana Gheorghiu propune un mecanism hoțesc de vânzare a unei părți din avuția statului, dar pozează în mare reformator. Gheorghiu ar fi putut să rămână la o dezbatere ideologică, între cei care susțin vânzarea la bursă a acțiunilor deținute de stat și cei care susțin păstrarea de către stat a tuturor acțiunilor. Și atunci ar fi fost o dezbatere normală într-o societate matură.

Numai că Gheorghiu a ales să propună guvernului un mecanism netransparent, ascuns publicului, de lipsire a statului de peste 1 miliard de lei din valoarea acțiunilor sale.

Iată, pe scurt, mecanismul diform și nerușinat pe care vrea să îl aplice pentru a-și atinge scopurile, mecanism dezvăluit printr-un document intitulat pompos: „Raportul CNR9 revizuit (versiunea 15 aprilie 2026)”. Intenția domniei sale a fost de a ascunde acest mecanism de opinia publică, de vreme ce a declarat documentul ca fiind clasificat astfel: „Confidențial – uz intern/ședință de guvern”. Deci, atunci când a întocmit documentul, intenția ministrului a fost de a ascunde publicului ceea ce dorește să facă.

La pagina 6 a documentului, domnia sa propune guvernului, nici mai mult, nici mai puțin, decât folosirea metodei „ABB” pentru vânzarea a 5-10% din acțiunile Hidroelectrica, apreciate la valoarea de maximum 6,2 miliarde de lei, și pentru vânzarea a 5-7% din acțiunile Romgaz, evaluate la maximum 3,1 miliarde de lei.

Pentru început, să remarcăm faptul că, într-un document emis de Guvernul României, se utilizează termeni dintr-o limbă străină, precum ABB – Accelerated Book Building, ceea ce este de un imens prost gust și condamnabil, de vreme ce avem în limba română o echivalare cât se poate de des întâlnită: procedura accelerată de plasament privat sau plasament accelerat privat. Utilizarea unei expresii abreviate în limba engleză sugerează faptul că respectivul document, deși semnat de un demnitar al statului român, nu a fost întocmit de către acesta, ci de către un vorbitor nativ de engleză.

Mai trebuie adăugat că ministrul Gheorghiu, precum și armatele sale de apărători digitali sau umani, nu înțeleg faptul elementar că atât Hidroelectrica, cât și Romgaz sunt deja „listate” la Bursa de Valori București. De fapt, ceea ce domnia sa numește „listare la bursă” este un mecanism intitulat OPS – ofertă publică secundară, sau „SPO” în engleză, a celor care scriu documente semnate apoi de miniștrii plătiți din contribuțiile românilor.

Acum să vedem diferența esențială între ceea ce anunță public Oana Gheorghiu privind „listarea la bursă” și ceea ce dorește, de fapt, să facă, adică tocmai ocolirea mecanismelor bursei.

Ce presupune o ofertă publică secundară, mecanism corect de vânzare a acțiunilor statului:

• declanșarea, la Bursa de Valori, a procedurii de vânzare a unui număr de acțiuni, împărțit în două segmente, unul pentru investitorii individuali și altul pentru investitorii instituționali (fondurile de investiții);

• oricine dorește poate să participe la această ofertă, adică poate să anunțe cumpărarea unui număr de acțiuni, concomitent cu plata, către brokerul ales, a sumei de bani corespunzătoare nivelului de preț ales;

• la finalul perioadei de subscriere, dacă oferta a fost suprasubscrisă de „n” ori, fiecăruia dintre cei care au subscris i se va aloca un număr de acțiuni egal cu a „n”-a parte din ceea ce a subscris;

• încasarea statului din vânzarea de acțiuni este, astfel, maximizată.

Ce presupune plasarea accelerată privată (ABB-ul propus de Oana Gheorghiu):

• alegerea, netransparentă și abuzivă, de către guvern, a unui număr de fonduri de investiții și oferirea, numai acestora, a posibilității de a cumpăra acțiunile respective;

• vânzarea, la un preț cu discount, a unor pachete mari de acțiuni doar către fondurile respective.

De ce nu poate un guvern să facă ceea ce vrea Oana Gheorghiu:

• procedura de plasare accelerată privată este netransparentă. Pe ce bază vor fi alese fondurile acelea de investiții și de către cine?

• prețul obținut pe acțiuni este mai mic decât cel obținut prin mecanismul corect al ofertei publice secundare;

• procedura exclude de la participare tocmai pe cei care îi plătesc salariul Oanei Gheorghiu, adică pe cetățenii români, numiți „investitori de retail” sau „investitori individuali”.

Pentru a verifica cele de mai sus, este suficient să comparăm cifrele reale cu ceea ce enunță Oana Gheorghiu:

• valoarea a 10% din Hidroelectrica este, astăzi, la bursă, 7,18 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propune să obțină maximum 6,2 miliarde de lei;

• valoarea a 7% din Romgaz este, astăzi, la bursă, de 3,36 miliarde de lei, iar Oana Gheorghiu declară că își propune să obțină maximum 3,1 miliarde de lei.

Dacă tragem linie, vom vedea intenția de a prejudicia statul cu aproape 1,2 miliarde de lei.

În sprijinul său, Oana Gheorghiu invocă și faptul că procedura „ABB” a mai fost folosită în România de către Fondul Proprietatea pentru vânzarea unor pachete de acțiuni la OMV. Ceea ce omite să spună Gheorghiu este faptul că Fondul Proprietatea era un deținător privat de acțiuni, nicidecum un stat. De fapt, procedura de plasare accelerată privată este utilizată de către firmele private, nu de către state.

Mai trebuie spus că nu există nicio motivație pentru alegerea unei proceduri private și netransparente, în detrimentul uneia publice, de vreme ce atât Hidroelectrica, cât și Romgaz sunt titluri foarte lichide pe bursă, a treia și a patra cea mai tranzacționată acțiune de pe bursă. Deci, interes din partea investitorilor există din plin. Acest interes ar fi determinat, în cazul unei oferte publice secundare, încasarea unui preț mai mare pentru acțiunile vândute, nicidecum un preț cu discount, mai mic decât cel de pe bursă.

Consecințele acțiunilor Oanei Gheorghiu pot fi chiar mai rele decât cele enunțate mai sus. Cine va putea împiedica un fond de investiții să vândă a doua zi acțiunile cumpărate cu un discount de 10% la prețul pieței și să facă un profit de 10%? Profit cauzat doar de bunăvoința unui ministru, care a selectat acel fond pe o listă scurtă.

Rămâne, totuși, ca fiind cea mai nefastă dintre ideile împinse de Oana Gheorghiu aceea că cetățenii români, plătitorii salariului încasat de ministru, sunt excluși de la posibilitatea de a cumpăra acțiuni la o companie deținută de statul lor, în vreme ce fondurile străine de investiții capătă acces nelimitat la aceleași acțiuni”, a declarat senatorul AUR Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Oana Gheorghiu propune un mecanism hoțesc de vânzare a unei părți din avuția statului, dar pozează în mare reformator” appeared first on AUR.

„Ilie Bolojan este pe făraș, dar și așa, când lua liftul pe coborâre, a dat ordin din ușa biroului ca, până ajunge la parter, să fie puse pe masă pachete de acțiuni din companii profitabile.

Nu prin oferta pentru piața largă, ci „cu dedicație”, noaptea ca hoții, prin ABB (Accelerated Book Building – plasament rapid către investitori instituționali).

Deci nu cum ziceau cornutele usriste, „am vrea și noi să cumpărăm, ce nu va convine!?”, ați vrea, doar ca vânzarea nu se face prin SPO (Secondary Public Offering – ofertă publică deschisă tuturor). Așa ca nu puteți cumpăra voi, ci “instituționalii”.

Diferența este simplă: una limitează accesul și grăbește vânzarea, cealaltă creează competiție și tinde să maximizeze prețul.

E cu dedicație! Dar hai să ne uităm puțin și la celelalte. Hai să luăm astăzi, de exemplu, Cupru Min și Loteria Română.

Cupru Min este prezentată ca neprofitabilă, deși are 53 mil. lei profit în 2024, 133,3 mil. lei în 2025 și 53 mil. lei doar în T1 2026, cu marjă de ~46,15%.

Loteria Română are 103,4 mil. lei profit în T1 2026 (26,6%), iar în 2025 a făcut 264,7 mil. lei, din care ~200 mil. lei au mers la buget, chiar și după taxe suplimentare de ~100 mil. lei.

Și acum revenim la fondul problemei. La găurile negre ale economiei! Avem aproximativ 650 de companii de stat care consumă resurse fără să producă valoare.

Acolo trebuie intervenit: restructurare, sau închidere, dar cu protecție socială pentru circa 130.000 de angajați.

Fără acest plan, impactul real ajunge la aproape 300.000 de oameni dependenți de stat, iar presiunea se mută direct pe bugetul de asigurări sociale.

În schimb, raportul celebrului vicepremier Oana Gheorghiu și ocolește exact această zonă ducându-se direct spre companiile profitabile. Exact acolo unde există bani de extras rapid, nu unde există probleme de rezolvat.

Concluzia este simplă: fiecare procent vândut înseamnă dividende mai mici pentru stat în fiecare an.

Dacă eficiența noului acționariat nu compensează această pierdere, statul schimbă venituri sigure pe bani încasați o singură dată, cel mai probabil la un preț sub potențial.

Și totuși, nea Ilie, cui te pregăteai să le dai? Unui monsieur? Sau unui Herr?”, a declarat deputatul AUR, Eduard Koler.

The post Eduard Koler (deputat AUR): „Vânzarea pachetelor de acțiuni ale companiilor de stat este făcută cu dedicație de Guvernul Bolojan pentru instituționali” appeared first on AUR.

„Sub acoperirea crizei politice, duetul Oana Gheorghiu-Ilie Bolojan pune la cale cea mai nerușinată escrocherie de după 1990: vânzarea unor pachete de acțiuni deținute de stat, în cel mai ticălos mod cu putință.

Mai exact, guvernul vrea să vândă pachete de acțiuni de până la 10 miliarde de lei hoțește, excluzând chiar și Bursa de Valori. Până la 10% din Hidroelectrica și până la 7% din Romgaz vor să prăduiască guvernanții, făcând cadou aceste acțiuni unor fonduri alese chiar de guvernanți și la un preț ales chiar de guvernanți.

Gheorghiu propune și Bolojan aprobă vânzarea acestor pachete de acțiuni printr-un mecanism numit plasare accelerată privată, descris în mod prețios în actele guvernamentale cu abrevierea în engleză , ABB, adică accelerated book building.

În ce constă escrocheria: în loc să vândă în mod transparent, la bursă, aceste acțiuni, guvernul vrea să facă următorul lucru- să selecteze doar un grup de fonduri de investiții, alese din pixul Oanei Gheorghiu, cărora sa le vândă acțiunile la un preț mult mai mic decât cel de piață.

Un exemplu ar fi cât se poate de potrivit: dacă acțiunea Hidroelectrica este astăzi cotata la bursă 153,2 lei, iar cea Romgaz 12,44 lei, guvernul le poate vinde la 140 de lei acțiunea Hidroelectrica și la 11 lei acțiunea Romgaz. Asta înseamnă cam 45 de milioane de acțiuni Hidroelectrica la care statul ar pierde vreo 600 de milioane de lei și vreo 270 de milioane de acțiuni Romgaz la care statul ar pierde aproape 400 de milioane de lei.

Deci cuplul Gheorghiu-Bolojan ar aduce statului o gaură de aproximativ 1 miliard de lei doar din două companii.

În plus, prin această escrocherie, guvernul exclude de la cumpărare populația României, care nu mai poate participa la acest proces. Și diminuează și valoarea companiilor deținute de stat. Mai mult, în cazul Romgaz, statul va coborâ sub pragul de deținere de două treimi.

Prin acest demers ticălos, Oana Gheorghiu și Ilie Bolojan devin adevărați sabotori ai economiei naționale și justifica reintroducerea infracțiunii de subminare a economiei în Codul Penal.

Așteptăm, de la nenumăratele parchete si servicii de informații din țară și un alt răspuns: exista și un avantaj personal al celor doi din miliardul de lei scos din economie?”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Guvernul Bolojan pune la cale cea mai nerușinată escrocherie de după 1990: vânzarea unor pachete de acțiuni deținute de stat, în cel mai ticălos mod cu putință” appeared first on AUR.