„Zilele acestea, județul Prahova a fost lovit de fenomene meteorologice extreme care au lăsat în urmă gospodării inundate, drumuri distruse și oameni care și-au văzut munca de o viață compromisă în doar câteva ore.

În astfel de momente, primul nostru gând trebuie să fie către oamenii afectați. A existat o mobilizare exemplară din partea autorităților locale și județene, pompierilor, militarilor pentru a interveni și a veni în sprijinul prahovenilor. Le mulțumesc colegilor din Alianța Pentru Unirea Românilor AUR Prahova care au fost prezenți în teren și au întins o mână de ajutor celor aflați în nevoie. Așa arată solidaritatea adevărată.

Din păcate, aceeași implicare nu am văzut-o și din partea ministrului Mediului, Diana Buzoianu. În timp ce localitățile din Prahova se luptau cu viiturile, ministrul era preocupat să își construiască imagine pe litoral sau să participe la vizite oficiale la Cluj. Nici după producerea dezastrului nu a considerat necesar să ajungă în comunitățile lovite de inundații pentru a discuta cu oamenii și pentru a vedea cu propriii ochi amploarea pagubelor.

Mai grav este că abia după producerea dezastrului, doamna ministru a descoperit că România are o problemă serioasă cu infrastructura de apărare împotriva inundațiilor și că nu există soluții pe termen scurt. Românii știau deja acest lucru. Tocmai de aceea aveau nevoie de un ministru care să acționeze înainte de producerea dezastrului, nu de unul care constată problemele după ce oamenii și-au pierdut agoniseala.

Dacă ar fi mers în teren, doamna ministru ar fi aflat că nu este pentru prima dată când Bușteniul este lovit de astfel de viituri. Și în urmă cu cinci ani, stațiunea a trecut printr-o situație similară, cu pagube importante. Mai mult, doamna ministru ar fi aflat și ce spun oamenii din zonă, și anume că una dintre probleme este colmatarea albiilor unor pâraie și că există suspiciuni privind modificarea unei porțiuni a unui apeduct construit pe vremea fostei fabrici de celuloză de către un supermarket. Toate aceste aspecte trebuie analizate și verificate de autoritățile competente, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete.

Rolul Ministerului Mediului nu este să explice, după fiecare inundație, de ce statul nu a fost pregătit. Rolul său este să acționeze pentru a preveni astfel de situații prin investiții în infrastructura hidrotehnică, prin lucrări de decolmatare, întreținerea cursurilor de apă și implementarea unor măsuri eficiente de reducere a riscului de inundații.
Prahovenii nu au nevoie de declarații și justificări, ci de fapte. Au nevoie de un stat care să investească în prevenție și de un Guvern care să înțeleagă faptul că protejarea vieților și bunurilor cetățenilor este o obligație, nu o opțiune.

Nu putem accepta ca, după fiecare episod de vreme extremă, românii să rămână doar cu pagubele, iar Guvernul să vină, de fiecare dată, doar cu explicații. Și, mai grav, să avem miniștri care, în loc să caute soluții, aleg să le dea lecții celor care au rămas fără case și fără agoniseala de o viață”, a declarat deputatul AUR, Ștefăniță Avrămescu.

The post Ștefăniță Avrămescu (deputat AUR): „Rolul statului este să acționeze pentru a preveni dezastrele prin investiții în infrastructura hidrotehnică, prin lucrări de decolmatare, întreținerea cursurilor de apă și implementarea unor măsuri eficiente de reducere a riscului de inundații” appeared first on AUR.

Potrivit alineatului (9) din preambulul Directivei (UE) 2024/1203, o faptă poate constitui infracțiune împotriva mediului numai dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: aceasta este contrară legii și este săvârșită cu intenție sau, în anumite cazuri expres prevăzute, cel puțin din neglijență gravă.

În dreptul penal român, culpa îmbracă două forme principale: culpa cu prevedere și culpa simplă (neglijența). Deși Codul penal nu definește distinct culpa gravă, Codul civil stabilește, la art. 16 alin. (3), că aceasta există atunci când autorul acționează cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar manifesta-o față de propriile interese.

Cu toate acestea, proiectul de lege propus de Diana Buzoianu incriminează captarea ilegală a apei și stabilește expres că:
– captarea nelegală a apelor, dacă este susceptibilă să provoace daune semnificative, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani;
– dacă au fost produse daune semnificative, pedeapsa crește la 2–7 ani;
– iar pentru toate aceste fapte săvârșite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Prin această formulare, proiectul nu limitează răspunderea penală la culpa gravă, așa cum cere Directiva europeană, ci o extinde asupra tuturor formelor de culpă prevăzute de Codul penal, inclusiv asupra culpei simple.

În același timp, ministrul inițiator afirmă public că proiectul „nu se referă în niciun caz la activitatea unui agricultor mic sau o fântână” și că „nu se bagă la închisoare oamenii care își fac o fântână”, susținând că norma vizează exclusiv captările industriale de apă.
Din analiza textului rezultă însă că legea nu conține nicio excepție expresă pentru captările de mică amploare destinate gospodăriilor sau agriculturii familiale.

Mai mult, proiectul incriminează orice captare realizată „cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile”, dacă aceasta este susceptibilă să provoace daune semnificative corpurilor de apă. Prin urmare, chiar și în lipsa producerii efective a unui prejudiciu și chiar în lipsa intenției, o persoană fizică ar putea intra sub incidența normei penale dacă autoritățile apreciază că exista posibilitatea producerii unor asemenea consecințe.

„Directiva europeană vorbește despre intenție și, în anumite cazuri, despre neglijență gravă. Proiectul Dianei Buzoianu merge mult mai departe și sancționează penal orice formă de culpă, inclusiv culpa simplă. În plus, nu există nicio excepție clară pentru gospodăriile populației sau pentru captările de mică amploare destinate agriculturii familiale. În aceste condiții, declarațiile publice potrivit cărora oamenii care își sapă o fântână nu sunt vizați de lege nu sunt susținute de textul proiectului”, a declarat deputatul AUR Valeriu Munteanu.
Deputatul AUR consideră că proiectul trebuie modificat înainte de adoptare, astfel încât să respecte întocmai cerințele Directivei (UE) 2024/1203.

În acest sens, AUR solicită:
– limitarea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de directivă exclusiv la cazurile de intenție sau, acolo unde directiva permite, de neglijență gravă;
– introducerea unor excepții exprese pentru captările de apă de mică amploare destinate uzului gospodăresc și agriculturii familiale, inclusiv pentru săparea unei fântâni de către persoane fizice;
– eliminarea oricăror formulări care lasă exclusiv la aprecierea organelor de urmărire penală stabilirea situațiilor în care cetățenii pot răspunde penal.

„Normele penale trebuie să fie clare, previzibile și conforme cu dreptul european. Nu putem accepta ca românii să fie expuși riscului unor dosare penale din cauza unor formulări neclare și excesive, în timp ce ministrul afirmă public că legea nu îi privește. Dacă aceasta este intenția reală a inițiatorului, atunci ea trebuie să fie exprimată fără echivoc chiar în textul legii”, a concluzionat deputatul AUR Valeriu Munteanu.

The post Valeriu Munteanu (deputat AUR): „Proiectul Dianei Buzoianu privind captarea apei depășește Directiva europeană și poate deschide calea răspunderii penale pentru gospodarii care își sapă o fântână” appeared first on AUR.

De către domnul senator: Cătălin Silegeanu – Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Modificarea regimului sancționator aplicat autorităților locale pentru țintele de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale

Stimată doamnă Ministru,

Primăria Comunei Răchiți din județul Botoșani mi-a semnalat aplicarea unei amenzi contravenționale de 20.000 lei pentru neatingerea țintei de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale prevăzute de art. 17 alin. (5) din OUG nr. 92/2021.

Potrivit situației prezentate de administrația locală, controlul Gărzii de Mediu a reținut neîndeplinirea procentului de reciclare, fără constatarea altor abateri privind salubrizarea comunei, colectarea separată ori întreținerea spațiilor publice.

Primăria Răchiți a invocat studiul de determinare a compoziției deșeurilor realizat de AVENSA la nivelul județului Botoșani. Din masa deșeurilor analizate, aproximativ 18% reprezintă fracție reciclabilă, iar după scăderea impurităților rămâne aproximativ 12% cantitate reciclabilă din totalul deșeurilor municipale. Procentele descriu compoziția fluxului de deșeuri și potențialul materialului recuperabil. Rata oficială a cantității care ajunge efectiv la reciclare trebuie stabilită din datele validate de instituțiile aflate în coordonarea Ministerului Mediului.

Comuna Răchiți a obținut finanțare pentru înființarea unui centru de colectare prin aport voluntar. Primăria arată că furnizarea componentei aflate în sarcina Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nu fusese finalizată la data sancționării. Capacitatea de colectare separată finanțată prin programul ministerului rămâne astfel incompletă, iar autoritatea locală suportă deja amenda pentru neatingerea rezultatului procentual.

Cazul prezentat arată efectele modului în care sunt redactate art. 17 alin. (5) și art. 62 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 92/2021.

Art. 17 alin. (5) reunește obligații administrative aflate în competența autorităților locale și ținte procentuale de pregătire pentru reutilizare și reciclare. Prima categorie privește organizarea colectării separate, contractarea serviciilor, introducerea indicatorilor de performanță, stabilirea tarifelor și aplicarea instrumentului „plătește pentru cât arunci”. A doua categorie privește cantitatea care ajunge efectiv să fie pregătită pentru reutilizare sau reciclată.

Art. 19 stabilește că în cantitatea reciclată intră deșeurile care, după verificare, sortare și eliminarea materialelor nevalorificabile, ajung în operațiunea în care sunt reprocesate în produse, materiale sau substanțe. Rezultatul depinde de activitatea operatorului de salubrizare, gradul de impurificare, funcționarea stațiilor de sortare și tratare, contractele cu reciclatorii, capacitatea infrastructurii județene, trasabilitatea deșeurilor și activitatea organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorului.

Art. 62 alin. (1) lit. d) supune aceluiași regim sancționator atât neîndeplinirea unei obligații administrative concrete, cât și neatingerea procentului final. Controlul contravențional ajunge astfel să atribuie unei singure autorități locale răspunderea pentru rezultatul produs de mai multe instituții și societăți comerciale.

Aplicarea amenzii exclusiv pentru procentul final, inclusiv în situația în care UAT și-a îndeplinit obligațiile proprii ori așteaptă finalizarea unei investiții gestionate de Ministerul Mediului, impune revizuirea criteriilor de stabilire a răspunderii.

Pentru fundamentarea unei propuneri legislative privind modificarea art. 17 și art. 62 din OUG nr. 92/2021, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este ținta aplicabilă autorităților locale pentru anul 2025 după activarea procedurii de amânare prevăzute de art. 18 din OUG nr. 92/2021, respectiv 50% sau 55%, și care sunt data notificării, răspunsul Comisiei Europene, forma planului de implementare acceptat și instrucțiunile transmise Gărzii Naționale de Mediu, Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate și Administrației Fondului pentru Mediu privind controlul și sancționarea UAT-urilor?
2. Care sunt cantitățile de deșeuri municipale generate, colectate separat, introduse în instalațiile de sortare, respinse ca impurități, trimise către reciclare, reciclate conform regulilor de calcul prevăzute la art. 19 și eliminate prin depozitare în anii 2022–2025, prezentate la nivel național, pe județe și separat pentru județul Botoșani? Vă rog să indicați rata de pregătire pentru reutilizare și reciclare calculată pentru fiecare an, sursa datelor, gradul de validare și diferențele dintre cantitățile raportate de UAT-uri, operatori, instalațiile de tratare și reciclatorii finali.
3. Câte sancțiuni au fost aplicate în perioada 1 ianuarie 2023–data răspunsului, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. d), pentru neatingerea țintelor prevăzute la art. 17 alin. (5) lit. b)-e), cu indicarea UAT-ului sau asociației de dezvoltare intercomunitară sancționate, anului de referință, procentului constatat, cuantumului amenzii, faptelor reținute, existenței altor abateri administrative, criteriilor de individualizare și stadiului eventualelor contestații în instanță? Vă rog să transmiteți metodologia, instrucțiunile, circularele și tematicile de control utilizate de Garda Națională de Mediu.
4. Ce soluție legislativă susține Ministerul Mediului pentru separarea obligațiilor administrative aflate în competența UAT-urilor de ținta finală de reciclare, astfel încât sancțiunea să fie stabilită în raport cu fapta concretă, atribuțiile legale, infrastructura disponibilă și contribuția fiecărui participant la fluxul deșeurilor?

Consider oportună sancționarea distinctă a neorganizării colectării separate, neintroducerii indicatorilor de performanță, neaplicării tarifelor diferențiate și neîndeplinirii celorlalte obligații administrative și înlăturarea amenzii aplicate exclusiv pentru neatingerea procentului final în situația în care autoritatea locală dovedește îndeplinirea obligațiilor aflate în competența sa.

Vă rog să precizați dacă Ministerul pregătește o modificare a OUG nr. 92/2021 în acest sens și să transmiteți propunerile tehnice ale ministerului, observațiile asupra soluțiilor enumerate și eventualul proiect de act normativ aflat în lucru.

Solicit răspuns scris și detaliat, însoțit de bazele de date, rapoartele, instrucțiunile de control, planul de implementare transmis Comisiei Europene și documentele utilizate la stabilirea politicii sancționatorii.

The post Silegeanu Cătălin – Interpelare – Modificarea regimului sancționator aplicat autorităților locale pentru țintele de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale appeared first on AUR.

Prezentată de către: Senator Barcari Dorina

Circumscripţia electorală: Nr. 08 Brașov

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Titlul interpelării: Clarificări urgente privind intențiile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor referitoare la contorizarea consumului de apă și monitorizarea surselor individuale din gospodăriile aflate în proprietate privată

Stimată doamnă ministru,

Diana Buzoianu

În ultimele luni, în spațiul public au circulat tot mai frecvent informații, declarații și interpretări privind posibila introducere sau extindere a unor obligații administrative referitoare la monitorizarea, evidențierea și contorizarea consumului de apă inclusiv în gospodăriile individuale aflate în proprietatea personală a cetățenilor români.

Aceste preocupări sunt amplificate de climatul general de incertitudine generat de numeroase măsuri administrative recente care au transferat costuri suplimentare către populație, în special asupra clasei de mijloc, a familiilor tinere și a românilor din mediul rural.

Pentru milioane de cetățeni, accesul la apă prin surse proprii – puțuri forate, fântâni tradiționale, sisteme de hidrofor sau captări individuale – reprezintă rezultatul unor investiții realizate exclusiv din fonduri personale, tocmai ca răspuns la lipsa infrastructurii publice adecvate sau la costurile crescute asociate serviciilor centralizate.

În acest context, orice intenție de extindere a obligațiilor de contorizare, declarare, autorizare suplimentară sau monitorizare permanentă asupra acestor surse este percepută ca o posibilă ingerință excesivă a statului în sfera proprietății private și a autonomiei gospodăriei individuale.

Este inadmisibil ca românii care au investit din fonduri proprii în autonomia gospodăriilor lor să devină ținta unor noi poveri administrative sub pretextul alinierii la politici externe sau al unor obiective birocratice formulate departe de realitățile sociale și economice ale României.

Într-o perioadă în care românii sunt deja afectați de inflație, taxe crescute și costuri administrative tot mai apăsătoare, orice intenție de a introduce noi obligații birocratice asupra gospodăriilor ridică serioase semne de întrebare privind proporționalitatea și legitimitatea unor asemenea măsuri.

Românii din mediul rural și micii proprietari care și-au realizat pe cheltuială proprie puțuri, fântâni sau alte sisteme independente de alimentare consideră că statul nu poate transforma accesul la apă într-un nou instrument de control administrativ sau fiscal.

Gestionarea responsabilă a resurselor de apă este necesară, însă aceasta nu poate servi ca justificare pentru restrângerea progresivă a autonomiei cetățeanului asupra bunurilor și resurselor aflate pe proprietatea sa.

Totodată, cetățenii ridică întrebări legitime privind scopul real al unor asemenea măsuri: dacă acestea urmăresc exclusiv colectarea de date statistice și protecția resurselor de apă sau dacă pot constitui premise pentru viitoare taxe, limitări de consum ori condiționări administrative.

Având în vedere importanța subiectului și impactul direct asupra unui număr foarte mare de gospodării din România, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Cadru normativ și intenții legislative

Există în prezent, la nivelul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, proiecte legislative, ordine de ministru, strategii sau alte documente care prevăd introducerea obligativității contorizării consumului de apă în gospodăriile private?

Au fost inițiate consultări interministeriale sau grupuri de lucru pe această temă?

Care este calendarul eventualelor măsuri analizate?

2. Domeniul de aplicare

Sunt vizate exclusiv gospodăriile racordate la sisteme publice sau și gospodăriile care utilizează surse individuale de apă?

Intră în categoria posibil reglementată:

puțurile forate de mică adâncime;

fântânile tradiționale;

sistemele individuale cu hidrofor;

captările proprii utilizate exclusiv pentru consum familial sau activități gospodărești?

Există praguri de consum sau criterii de excludere pentru micii utilizatori casnici?

3. Relația cu politicile europene

În ce măsură eventualele măsuri analizate derivă din obligații asumate de România în raport cu Uniunea Europeană?

Există directive, regulamente sau condiționalități europene care solicită explicit extinderea monitorizării consumului de apă la nivelul gospodăriilor individuale?

A fost realizată o analiză de compatibilitate între aceste obligații și particularitățile mediului rural românesc, unde accesul la apă prin surse individuale reprezintă o practică tradițională și necesară?

4. Impact economic asupra populației

Care sunt costurile estimate pentru cetățeni privind:

achiziția contoarelor;

instalarea și verificarea metrologică;

autorizarea eventuală;

raportările administrative periodice?

Există estimări privind impactul financiar total asupra unei gospodării medii?

Sunt avute în vedere programe de finanțare, subvenții sau compensări pentru populație?

5. Posibile consecințe fiscale și administrative

Intenționează ministerul să utilizeze datele rezultate din contorizare pentru introducerea unor taxe suplimentare sau contribuții specifice?

Sunt analizate plafoane de consum, restricții sezoniere sau alte mecanisme administrative de limitare?

Pot exista sancțiuni pentru neconformare și care ar fi acestea?

6. Garanții privind dreptul de proprietate

Cum garantează ministerul respectarea dispozițiilor constituționale privind proprietatea privată?

Care este justificarea proporționalității acestor măsuri în raport cu drepturile cetățeanului?

Ce mecanisme de consultare publică intenționează ministerul să organizeze înaintea oricărei decizii?

Doamnă ministru, vă învederez că  românii nu pot fi transformați permanent în destinatarii unor noi obligații administrative și costuri suplimentare, mai ales în condițiile în care numeroase comunități nu beneficiază nici astăzi de infrastructură publică adecvată de apă și canalizare.

Protecția resurselor naturale este un obiectiv legitim și necesar, însă aceasta trebuie realizată echilibrat, transparent și proporțional, fără transformarea proprietății private într-un spațiu al supramonitorizării administrative.

Consider că orice măsură care afectează direct dreptul cetățeanului de a dispune de resursele existente pe proprietatea sa trebuie dezbătută transparent, fundamentată riguros și implementată exclusiv cu respectarea principiilor constituționale privind garantarea proprietății private.

România nu poate continua pe direcția transferării permanente a costurilor administrative și a poverii birocratice asupra cetățeanului onest, în special asupra românilor din mediul rural, care deja suportă efectele infrastructurii precare și ale fiscalității crescute.

Față de această situați consider esențial ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să ofere clarificări complete și publice cu privire la acest subiect, pentru a elimina speculațiile și a restabili încrederea cetățenilor.

The post Barcari Dorina – Interpelare – Clarificări urgente privind intențiile Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor referitoare la contorizarea consumului de apă și monitorizarea surselor individuale din gospodăriile aflate în proprietate privată appeared first on AUR.

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul întrebării: Solicitare de documente administrative privind interpelările parlamentare nr. 924h și nr. 924i rămase fără răspuns în termenul legal

STIMATĂ DOAMNĂ MINISTRU,

          În exercitarea atribuțiilor constituționale de control parlamentar și având în vedere interpelările parlamentare nr. 924h și nr. 924i, adresate Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru care termenul legal de răspuns a fost depășit, vă solicit transmiterea documentelor administrative aferente aspectelor semnalate în aceste interpelări.

          Prezenta solicitare este formulată în temeiul art. 111 din Constituția României, privind obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice de a pune la dispoziția Parlamentului informațiile și documentele necesare exercitării controlului parlamentar.

          În acest sens, vă rog să transmiteți documentele solicitate în termenul legal:

1.  Copia actelor administrative prin care au fost aprobate măsurile la care se referă interpelările menționate;
2. Notele de fundamentare și documentele interne care au stat la baza adoptării acestor decizii;
3. Numele și funcțiile persoanelor care au inițiat, avizat și semnat actele respective;
4. Corespondența instituțională relevantă dintre Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și alte instituții implicate în procesul decizional.

The post Păucean-Fernandes Luminița – Întrebare – Solicitare de documente administrative privind interpelările parlamentare nr. 924h și nr. 924i rămase fără răspuns în termenul legal appeared first on AUR.

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Măsuri de sprijin strategic pentru menținerea producției Dacia la Mioveni și evitarea relocării investițiilor auto

          Stimată Doamnă Ministru,

          Declarațiile recente ale conducerii Grupului Renault, conform cărora fabricarea noului model Dacia la Mioveni nu mai este o certitudine, reprezintă un semnal de alarmă major pentru economia României. Industria auto contribuie cu aproximativ 13% la PIB-ul național, iar uzina de la Mioveni este inima acestui sector.

          Mihai Bordeanu, Head of Country Dacia România, a fost explicit: decizia depinde de stabilitate și predictibilitate, indicând Programul „Rabla” ca un pilon esențial. Totuși, semnalele contradictorii venite dinspre Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) privind bugetarea acestui program în 2026 au creat un climat de incertitudine care favorizează relocarea producției către alte piețe din regiune.

          Având în vedere rolul crucial al Ministerului pe care îl conduceți în stimularea pieței auto verzi și în susținerea decarbonizării industriale, vă solicit răspunsuri argumentate la următoarele puncte:

1.Având în vedere declarațiile dumneavoastră anterioare privind prioritizarea proiectelor de apă și canal în detrimentul subvențiilor auto, cum intenționați să armonizați obiectivele de mediu cu nevoia de a menține un gigant industrial în țară? Există un plan de finanțare multianual pentru „Rabla” care să ofere Dacia certitudinea necesară pentru noul model?

2.În afară de programul “Rabla”, ce scheme de ajutor de stat indirect sunt avute în vedere pentru a ajuta Uzina Dacia să își compenseze costurile indirecte ale emisiilor, astfel încât producția locală să rămână competitivă față de fabricile Renault din Maroc sau Turcia?

3.Cum va accelera Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor programele de instalare a stațiilor de încărcare rapidă și pe cele de reciclare a bateriilor astfel încât România să devină un ecosistem complet pentru modelele electrice și hibride pe care Dacia dorește să le producă?

The post Păucean-Fernandes Luminița – Interpelare – Măsuri de sprijin strategic pentru menținerea producției Dacia la Mioveni și evitarea relocării investițiilor auto appeared first on AUR.

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul interpelării: Responsabilitatea politică și administrativă în cazul, în care barajul Vidraru nu revine, după golirea sa, la parametrii stabiliți de proiectanți.

          Stimată Doamnă Ministru,

          Golirea completă a unui baraj de tip arc, precum Vidraru, reprezintă o intervenție cu risc structural și geotehnic ridicat, deoarece eliminarea presiunii hidrostatice modifică regimul de tensiuni pentru care construcția a fost proiectată și exploatată timp de peste 50 de ani. Expunerea betonului, modificarea comportării versanților de ancorare, reacțiile chimice în masa betonului, comportarea armăturilor, riscurile dinamice și seismice, precum și comportarea fundației în absența acumulării sunt elemente critice care trebuie evaluate prin expertize specializate. În acest context, românii trebuie să știe cine răspunde dacă barajul Vidraru nu va mai putea fi umplut niciodată la nivelul maxim?

          Având în vedere cele de mai sus, doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări: 

1. Ce analize structurale cu element finit și simulări tridimensionale au fost realizate înainte de avizarea golirii totale a lacului Vidraru și care sunt rapoartele concrete și parametrii de calcul folosiți pentru variația tensiunilor în arc, în rosturile verticale și în versanții de ancorare?

2. Ce expertize au evaluat comportarea betonului care nu a mai fost expus direct timp de peste cinci decenii și care acum este supus îngheț–dezgheț, evaporării rapide și radiației solare? Au fost identificate microfisuri, exfolieri sau degradări ale paramentului?

3. Ce analize au fost realizate privind carbonatarea, variația pH-ului, riscul de coroziune a armăturilor și eventualele degradări chimice interne apărute în urma expunerii bruște? Care sunt laboratoarele și experții care au semnat aceste evaluări?

4. Ce expertiză tehnică independentă certifică faptul că barajul Vidraru poate fi reumplut în siguranță și care este ritmul maxim admis de reumplere? Există riscul real ca barajul să nu mai poată fi adus niciodată la nivelul maxim de exploatare prevăzut inițial?

5. Ce analize dinamice au evaluat riscul de rezonanță structurală și amplificarea vibrațiilor induse de vânt în perioada în care barajul nu mai beneficiază de masa de apă care îi asigura amortizarea naturală?

6. Ce evaluări există pentru comportarea barajului în cazul unui cutremur produs cât timp lacul este golit și ce analize au fost efectuate asupra golirilor de fund utilizate luni în șir, inclusiv în ceea ce privește cavitația, vibrațiile hidraulice și riscul de eroziune internă?

7. Ce verificări au fost realizate asupra ecranului de etanșare și asupra sistemului de drenaj din fundație, în condițiile golirii prelungite și ale viitoarei reumpleri? Au fost analizate riscurile de creștere a infiltrațiilor, presiunilor interstițiale și de apariție a eroziunii interne în masivul de fundație?

The post Păucean-Fernandes Luminița – Interpelare – Responsabilitatea politică și administrativă în cazul, în care barajul Vidraru nu revine, după golirea sa, la parametrii stabiliți de proiectanți appeared first on AUR.

DOMNULUI BOGDAN GRUIA IVAN, MINISTRUL ENERGIEI

DOAMNEI DIANA BUZOIANU, MINISTRUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR

De către: SENATOR ANDREI EMIL DÂRLĂU

Circumscripția electorală: 01 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

OBIECTUL INTERPELĂRII: DECIZIA COMISIEI EUROPENE DE A IMPUNE ROMÂNIEI OBLIGAȚIA STOCĂRII A 20% DIN EMISIILE DE CO₂ DIN UE

Stimate Domnule Prim-ministru,

Stimate Doamnă Ministru,

Stimate Domnule Ministru,

Companiile Romgaz, OMV Petrom şi Black Şea Oil&Gas, cei trei mari producători de hidrocarburi din România au atacat la Curtea Europeană de Justiţie Regulamentul delegat numărul 1477/2025, Regulamentul NZIA (referitor la consolidarea ecosistemului european de producere de tehnologii “zero net”) şi Decizia UE 2025/1479 a Comisiei Europene din 22 mai 2025 în ceea ce priveşte obligaţia legată de capacitatea de stocare a CO2 până în 2030.

Până în prezent s-au depus 15 astfel de acţiuni la nivelul UE.

În luna mai 2025 Comisa Europeană a prezentat oficial lista celor 44 companii obligate să stocheze CO2, cu cotele aferente fiecăreia.

României i-a revenit a doua cea mai mare cotă de stocare CO₂ respectiv 10,2 milioane tone (5,88 mil. tone OMV Petrom, 4,12 mil. tone Romgaz, 0,25 mil. tone BSOG), adică 20% din cantitatea totală pe care UE vrea să o stocheze (50 mil. tone), România fiind responsabilă pentru doar 3% din emisii. Pare o pedeapsă impusă de Bruxelles pentru trecutul nostru, din România extrăgându-se hidrocarburi de mai bine de 150 ani de companii olandeze, britanice, americane, austriece, ruseşti, româneşti.

Costurile pentru companiile din România vor fi enorme, probabil zeci de miliarde euro. Întregul lanţ valoric, adică asigurarea capacităţii de stocare, captarea, transportul şi depozitarea, va reprezenta o investiţie uriaşă din partea celor trei firme, care va trebui recuperată de acestea cerând ajutor de stat şi majorând preţurile produselor energetice.

Bugetul de stat, economia ţării şi cetăţenii vor avea de suferit în mod grav.

Pe lângă riscurile de natură economică, există riscuri de natură tehnică şi de mediu, deoarece tehnologiile sunt încă la început şi nu cunoaştem riscurile de contaminare a solului sau apelor din zonele locuite.

Precizez că până acum puţinele proiecte de stocare C02 implementate sau în faza de dezvoltare sunt în zăcăminte off-shore. De altfel există state europene care au impus restricţii pe termen scurt şi mediu proiectelor de stocare CO2 în zăcăminte onshore, implementarea deciziei CE fiind reglementată de legislaţiile naţionale.

Putem spune că impunerea CE de stocare a CO2 va afecta grav securitatea naţională.

Totuși, firme occidentale ce activează în industria combustibililor fosili (TotalEnergies – Franţa, ENI – Italia, Mercuria Energy Group – Elveţia) sunt creditate de mari bănci precum Credit Agricole (Franţa), Deutsche Bank (Germania) cu zeci de miliarde dolari pentru dezvoltarea de noi proiecte de petrol, gaze şi cărbune. Pare deci a fi mult fariseism la Bruxelles, ceea ce nu ne miră din experienţa ultimilor ani.

Ca urmare, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este poziţia dumneavoastră faţă de riscurile economice, tehnice şi de mediu implicate de stocarea CO₂ în zăcămintele onshore din România?
2. Care este punctul dumneavoastră de vedere privind cantitatea de C02 repartizată României pentru stocare, 20% din emisiile de CO2 în UE, în timp ce noi producem doar 3% din aceste emisii?
3. Ce demersuri faceţi ca România să nu fie împovărată cu rezolvarea unei probleme asumate de birocraţia eco-marxistă de la Bruxelles, problemă creată de alte ţări europene?
4. Cine şi pe baza căror date stabileşte normele după care se vor da avizele de mediu, ţinând cont că stocarea CO2 e încă în fază incipientă?
5. Dacă vor fi afectate bunurile sau sănătatea cetăţenilor români care locuiesc în regiunile unde se află depozitele, cine va fi responsabil, cine va plăti eventuale despăgubiri, în ce mod şi în ce interval de timp?
6. Cum va gestiona Guvernul României noua creştere a preţurilor produselor energetice cauzată de obligația stocării CO2 produs de ţările europene?

Aceste creşteri vor fi suportate din bugetele acestor ţări, din bugetul UE, sau vor împovăra și mai mult economia şi populaţia României, adusă deja în colaps?

Ținând cont de complexitatea subiectului, aș dori un răspuns complet privind întreaga problematică descrisă în prezenta interpelare și toate întrebările adresate. Solicit răspuns scris în termen de 15 zile, conform Art. 179 din Regulamentul Senatului României.

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – DECIZIA COMISIEI EUROPENE DE A IMPUNE ROMÂNIEI OBLIGAȚIA STOCĂRII A 20% DIN EMISIILE DE CO2 DIN UE appeared first on AUR.

Doamnei Diana-Anda Buzoianu, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Domnului Liviu-Ionuț Moșteanu, Viceprim-ministru, Ministrul Apărării Naționale

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR    

          Obiectul întrebării: Transpunerea fragmentată a directivelor europene privind securitatea și sănătatea în muncă pentru militarii întorși din misiuni cu grad mare de risc toxic

Stimate Domnule Ministru,

          Presa a făcut cunoscut cazul domnului militar Dragoș Nicolae Ghiță care a participat la misiuni externe în Irak (Ad Diwaniyah, 2006) și Afganistan (Qalat și Kandahar, 2013 – 2014). „Zonele în care am fost staționat fuseseră bombardate intens anterior cu arme și muniții care conțineau uraniu sărăcit, ceea ce a dus la o contaminare toxică și chiar radiologică pe scară largă”, rememorează el. Un indiciu în sprijinul acestei ipoteze este că trei dintre colegii săi dislocați în aceeași bază au murit de leucemie, într-un interval de doi- trei ani de la acest moment. Doi dintre ei au stat în același container – dormitor cu el. Al treilea are și el probleme grave de sănătate, respectiv afecțiuni ale sistemului circulator.

„Alți foști colegi dislocați în aceeași bază au dezvoltat afecțiuni oncologice la plămâni, tiroidă, sistemul osos, dar și alte afecțiuni ale sistemelor cardiovascular, circulator. Doi colegi au decedat ulterior dislocării de cancer pulmonar”, povestește militarul. În ciuda solicitărilor sale repetate, autoritățile române au refuzat să recunoască orice posibilă cauză legată de serviciul militar deși rezultatele analizelor sale medicale au fost alarmante: în organismul său s-a confirmat prezența a 44 de elemente toxice.

          De curând, plutonierul adjutant (rtr.) Dragoș Nicolae Ghiță, fost subofițer al Direcției de Informații Militare (DIM), face un apel public la autoritățile române să îi trateze, pe veteranii care s-au îmbolnăvit grav din teatrele de operații, în acord cu legislația europeană. România a transpus doar parțial și trunchiat directive europene esențiale pentru protecția sănătății la locul de muncă, iar acolo unde există texte, multe prevederi rămân neoperaționalizate pentru militari.          

          Directiva – cadru 89/391/CEE cere evaluarea reală a riscurilor, prevenirea la sursă, consultarea lucrătorilor și evidențe/raportări privind accidentele și bolile. România a preluat-o în Legea 319/2006 și HG 1425/2006, dar în sectorul militar aceste mecanisme nu sunt efectiv puse în aplicare: nu există registre de expunere pentru misiunile externe și supraveghere medicală post-expunere cu protocoale dedicate.

          Directiva – cadru 98/24/CE (agenți chimici) impune evaluarea riscurilor chimice, valori-limită obligatorii și supraveghere medicală. În teren, pentru militarii dislocați, nu există evaluări de risc specifice teatrului de operații și nici monitorizare după întoarcere.

          Directiva – cadru 2004/37/CE (agenți cancerigeni și mutageni) cere substituția/eliminarea CMR, valori-limită, registre ale lucrătorilor expuși și supraveghere medicală pe termen lung. România are HG 1093/2006, ulterior completată (inclusiv prin HG 157/2020) și actualizată recent. Dar pentru cei expuși în misiuni externe nu există registre operaționale și urmărire medicală de lungă durată, conform spiritului directivei.

          Directiva – cadru 2013/59/Euratom (BSS – radiații ionizante) cere limite de doză, monitorizare personală, registre de expunere pe viață și supraveghere medicală pentru lucrătorii expuși. România a transpus prin Legea 63/2018, dar chiar legea spune explicit că transpune doar anumite articole din directivă (restul se acoperă prin norme CNCAN); în practică, pentru militarii expuși (ex. uraniu sărăcit), nu există dozimetrie sistematică, registre nominale și protocoale de urmărire – adică exact instrumentele fără de care protecția rămâne teoretică.

          Iată, deci, că formal avem cadrul, dar nu și proceduri sectoriale pentru militari care să funcționeze. Domnul Dragoș Nicolae Ghiță a comunicat zilele acestea faptul că va sesiza instituțiile europene competente, inclusiv Comisia Europeană, căreia îi voi solicita declanșarea procedurii de infringement împotriva României pentru neaplicarea efectivă și transpunerea fragmentată a directivelor europene privind securitatea și sănătatea în muncă.

          În acest sens, domnule ministru, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări: 

1.  Care sunt măsurile concrete avute în vedere de Ministerul Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale în următoarea perioadă în ceea ce privește transpunerea integrală a directivelor menționate mai sus, legate de protecția sănătății la locul de muncă, astfel încât să fie operaționale și pentru militarii dislocați în misiuni de luptă cu grad mare de contaminare toxică.
2. Care sunt măsurile avute în vedere de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru o mai bună colaborare cu Ministerul Apărării Naționale astfel încât calitatea și numărul serviciilor medicale pentru veteranii de război să crească?

The post Păucean-Fernandes Luminița – Întrebare – Transpunerea fragmentată a directivelor europene privind securitatea și sănătatea în muncă pentru militarii întorși din misiuni cu grad mare de risc toxic appeared first on AUR.

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul întrebării: Accelerarea măsurilor de refacere a biodiversității, de gestionare sustenabilă a resurselor de apă şi de sprijinire a comunităților în fața schimbărilor climatice

          Stimată Doamnă Ministru,

          România riscă să nu atingă pe deplin țintele de reciclare pentru deșeurile municipale şi de ambalaje pentru 2025 iar, în unele zone, resursele de apă şi sistemele hidrologice sunt supuse stresului, mai ales în perioade de secetă şi variabilitate climatică, arată raportul „Starea mediului în Europa 2025”, publicat de curând de Agenția Europeană de Mediu.

           „Acest raport ne arată, încă o dată, că natura nu mai poate aștepta. România are obligaţia să accelereze măsurile de refacere a biodiversității, de gestionare sustenabilă a resurselor de apă şi de sprijinire a comunităților în față schimbărilor climatice. Protejarea mediului nu este o cheltuială, ci o investiție în sănătatea oamenilor, în competitivitatea economiei şi în siguranța generațiilor viitoare”, ați declarat într-un comunicat de presă.

          Documentul arată că Europa este continentul cu cea mai rapidă creștere a temperaturilor la nivel global, iar evenimentele meteorologice extreme din ultimii ani – inundații, incendii forestiere, secete – demonstrează vulnerabilitatea ecosistemelor şi a comunităților din România.

          În acest sens, doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări: 

1.  Care sunt măsurile concrete avute în vedere de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în următoarea perioadă în ceea ce privește accelereze măsurilor de refacere a biodiversității, de gestionare sustenabilă a resurselor de apă şi de sprijinire a comunităților în fața schimbărilor climatice?
2. Care sunt măsurile avute în vedere de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor în ceea ce privește îndeplinirea țintelor de reciclare pentru deșeurile municipale şi de ambalaje pentru 2025, astfel încât să nu fim penalizați financiar de către U.E.?

The post Păucean-Fernandes Luminița – Întrebare – Accelerarea măsurilor de refacere a biodiversității, de gestionare sustenabilă a resurselor de apă şi de sprijinire a comunităților în fața schimbărilor climatice appeared first on AUR.