De către: Domnul Senator Andrei Emil Dîrlău

Circumscripția electorală:1 Alba

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

OBIECTUL INTERPELĂRII: DEMERSURILE SUCCESIVE DE DESFIINȚARE FUNCȚIONALĂ A INSTITUTULUI NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI

Stimate Domnule Ministru interimar,

În noiembrie 2025, Ministerul Culturii a confirmat existența unei propuneri de desființare a Institutului Național al Patrimoniului și preluare a atribuțiilor și personalului acestuia în aparatul central al Ministerului Culturii.

Propunerea a provocat reacții puternice din partea specialiștilor și organizațiilor profesionale din domeniul patrimoniului, a Institutului Național al Patrimoniului și a Academiei Române, precum și reacții la nivelul Parlamentului României. La acel moment, am adresat personal o interpelare Ministerului Culturii privind tentativa de desființare a INP, iar un alt parlamentar a formulat, de asemenea, un demers parlamentar pe aceeași temă.

Opoziția față de proiect a fost, așadar, profesională, academică și parlamentară, iar propunerea de desființare prin absorbție nu a mai fost pusă în aplicare în forma respectivă.

Gravitatea demersului a fost semnalată ulterior și prin moțiunea simplă împotriva ministrului Culturii, dezbătută în Senatul României la 2 martie 2026. Tentativa de desființare a Institutului Național al Patrimoniului s-a numărat explicit printre motivele pentru care activitatea dumneavoastră ministerială a fost criticată și vi s-a cerut plecarea din funcție. Moțiunea a fost respinsă de majoritatea parlamentară, însă avertismentul formulat atunci se dovedește astăzi cu atât mai relevant: la numai câteva luni, demersurile de diminuare și desființare funcțională a INP continuă, într-o altă formulă administrativă.

Institutul Național al Patrimoniului nu este o simplă structură administrativă. El continuă o tradiție românească de protejare a monumentelor istorice începută încă din secolul al XIX-lea și consolidată prin activitatea unor personalități precum Nicolae Iorga, Nicolae Ghika-Budești, Ștefan Balș sau Arthur Verona. De-a lungul generațiilor, structurile specializate ale statului român în domeniul patrimoniului au avut rolul de a cerceta, inventaria, proteja și restaura mărturiile fundamentale ale istoriei noastre.

INP concentrează astăzi expertiză științifică, tehnică, arhivistică și culturală acumulată în decenii. Miza existenței sale depășește însă dimensiunea administrativă. Patrimoniul național este parte constitutivă a identității istorice și culturale a unui popor. Monumentele, siturile arheologice, centrele istorice, arhivele și documentațiile de patrimoniu sunt mărturii ale continuității noastre istorice. Slăbirea instituției specializate în protejarea acestora reprezintă, în consecință, o problemă de interes național.

Cu toate acestea, în vara anului 2026, direcția abandonată aparent în 2025 reapare printr-un mecanism diferit.

Documentul Ministerului Culturii intitulat „Patrimoniul Cultural Național – Arhitectura Instituțională Integrată” propune o nouă structură a sistemului de protejare a patrimoniului și redistribuirea către structuri centrale și regionale a unor atribuții și componente ale expertizei tehnice exercitate în prezent de Institutul Național al Patrimoniului.

Mai mulți specialiști și organizații din domeniul patrimoniului au avertizat public că această reorganizare ar conduce la diminuarea substanțială a rolului INP, prin dispersarea atribuțiilor, expertizei și memoriei sale instituționale către alte structuri.

Situația devine cu atât mai gravă prin modul în care Ministerul Culturii a organizat concursul pentru conducerea Institutului.

La 9 iulie 2026, Ministerul Culturii a declanșat concursul pentru ocuparea funcției de manager al INP și a introdus documentul privind noua arhitectură instituțională chiar în documentația concursului.

Astfel, candidaților pentru conducerea INP li s-a cerut să își construiască proiectele manageriale raportându-se la o arhitectură instituțională care ar fi presupus transferarea unor funcții exercitate în prezent chiar de instituția pe care urmau să o conducă.

Ministerul a organizat, așadar, concursul pentru conducerea Institutului Național al Patrimoniului introducând chiar în documentația acestuia premisele unei posibile diminuări a atribuțiilor Institutului.

Un candidat la conducerea INP ar fi trebuit să prezinte un proiect de management pentru instituția existentă, în baza legislației în vigoare. Introducerea unei arhitecturi care ar fi modificat atribuțiile INP îl obliga însă să își proiecteze mandatul în raport cu o reorganizare care nu reprezenta structura juridică în vigoare a Institutului.

Procedura a fost contestată administrativ și ulterior în contencios administrativ, iar instanța a dispus suspendarea actului privind organizarea concursului, hotărârea fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Succesiunea faptelor este greu de ignorat:

2025 – propunerea explicită de desființare și absorbție a INP;
martie 2026 – tentativa de desființare a INP este denunțată inclusiv printr-o moțiune simplă în Senatul României;
iunie 2026 – apare o nouă arhitectură instituțională care propune redistribuirea unor atribuții exercitate de INP;
iulie 2026 – această arhitectură este introdusă chiar în documentația concursului pentru managerul Institutului;
august 2026 – procedura este contestată, iar actul privind organizarea concursului este suspendat de instanță.

Nu mai discutăm, prin urmare, despre un proiect administrativ izolat.

După tentativa explicită de absorbție din 2025, ignorarea avertismentelor profesionale, academice și parlamentare, propunerea de redistribuire a atribuțiilor INP în 2026 și introducerea acestei arhitecturi chiar în documentația concursului indică o continuitate evidentă a demersurilor de golire progresivă de atribuții și de desființare funcțională a Institutului Național al Patrimoniului.

O reformă fundamentală a sistemului de protejare a patrimoniului trebuie asumată public, fundamentată prin analize de impact, supusă dezbaterii profesionale și realizată prin procedurile legale corespunzătoare.

Concursul pentru conducerea INP nu poate deveni instrumentul prin care viitorului manager i s-ar cere să administreze diminuarea instituției pe care este chemat să o conducă.

Ca urmare a celor prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1.De ce ați introdus documentul „Patrimoniul Cultural Național – Arhitectura Instituțională Integrată” în documentația concursului pentru managerul INP, în condițiile în care acesta propune redistribuirea unor atribuții exercitate în prezent de Institut?

2.Care sunt exact atribuțiile și funcțiile INP care, potrivit proiectului Ministerului, ar fi urmat să fie transferate către aparatul central al Ministerului Culturii, către structurile regionale sau către alte entități?

3.În baza cărei analize de impact a fost propus transferul acestor atribuții? Vă solicit transmiterea integrală a analizei și a documentelor care au fundamentat această opțiune.

4.Care a fost temeiul legal în baza căruia ați solicitat candidaților la conducerea INP să își construiască proiectele manageriale raportându-se la o arhitectură instituțională care nu reprezenta organizarea juridică în vigoare a Institutului?

The post Dîrlău Andrei Emil – Interpelare – DEMERSURILE SUCCESIVE DE DESFIINȚARE FUNCȚIONALĂ A INSTITUTULUI NAȚIONAL AL PATRIMONIULUI appeared first on AUR.

Domnului Irineu Darău, Ministrul Interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului

De către: Senator Dr. Andrei Emil DÎRLĂU

Circumscripția electorală: 1 Alba

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Alocarea de fonduri de urgență pentru oprirea degradării patrimoniului istoric din Munții Apuseni (situl UNESCO Roșia Montană și satele izolate) și dezvoltarea infrastructurii turistice locale

STIMAȚI DOMNI MINIȘTRI,

Responsabilitatea culturală, identitatea națională și potențialul economic blocat din cauza degradării patrimoniului.

Prin prezenta, în conformitate cu prevederile articolului 112 din Constituția României și ale Regulamentului Senatului, vă adresez o întrebare de o importanță majoră pentru identitatea culturală și dezvoltarea durabilă a județului Alba: starea critică de degradare a patrimoniului istoric din Munții Apuseni și absența unui plan integrat de valorificare turistică.

Zona Munților Apuseni, și în mod special situl minier istoric Roșia Montană — înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO —, reprezintă un tezaur cultural de valoare inestimabilă nu doar pentru România, ci pentru întreaga umanitate. Cu toate acestea, în ciuda recunoașterii internaționale și a promisiunilor repetate, monumente istorice de o importanță crucială (biserici vechi de lemn, clădiri de patrimoniu industrial, locuințe tradiționale cu valoare arhitecturală) sunt într-o stare avansată de colaps structural din cauza lipsei acute de fonduri pentru restaurare și conservare.

Inacțiunea sau ritmul extrem de lent al alocărilor prin Programul Național de Restaurare condamnă aceste comunități la izolare economică. În loc ca statutul de monument istoric sau sit UNESCO să devină un motor de creștere economică prin turism cultural și agroturism, lipsa unei infrastructuri de acces conexe și abandonul administrativ transformă aceste zone în veritabile muzee în aer liber aflate în pragul prăbușirii. Locuitorii din satele izolate ale Apusenilor își pierd identitatea locală, iar tinerii continuă să părăsească zona din lipsa oricărei perspective.

Este imperativ ca Ministerul Culturii, în strânsă colaborare cu Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, să intervină printr-un mecanism de urgență pentru salvarea acestor obiective unice.

În acest context, vă rog respectuos să îmi transmiteți răspunsuri clare la următoarele întrebări:

1. Ce sume concrete au fost alocate în bugetul curent sau vor fi direcționate în perioada imediat următoare pentru intervenții de urgență și punere în siguranță a clădirilor de patrimoniu aflate în pericol de prăbușire în situl UNESCO Roșia Montană?

2. Dacă nu, la rectificarea bugetară din acest an veți cere fonduri pentru obiectivele menționate (oprirea degradării patrimoniului istoric din Munții Apuseni – situl UNESCO Roșia Montană și satele izolate – și dezvoltarea infrastructurii turistice locale?

3. Care este stadiul elaborării Planului Urbanistic General (PUG) și a regulamentelor speciale de urbanism pentru Roșia Montană, documente absolut necesare pentru a permite comunității locale și micilor investitori să dezvolte proiecte turistice legale și durabile?

4. Ce programe de finanțare sau parteneriate strategice au în vedere ministerele pe care dumneavoastră le conduceți pentru restaurarea rețelei de biserici de lemn din satele izolate ale Munților Apuseni, în scopul includerii lor într-un circuit turistic cultural integrat?

The post Dîrlău Andrei Emil – Întrebare – Alocarea de fonduri de urgență pentru oprirea degradării patrimoniului istoric din Munții Apuseni (situl UNESCO Roșia Montană și satele izolate) și dezvoltarea infrastructurii turistice locale appeared first on AUR.

                  Domnului Attila-Zoltán CSEKE, ministru interimar al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

                  Domnului András István DEMETER, ministru interimar al Culturii

                  Domnului Mihai DIMIAN, ministru interimar al Educației și Cercetării

                  Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, ministru interimar al Afacerilor Externe

În atenția: Domnului Marius ANDRUH, președinte al Academiei Române

De către: Senator Costache CHERTIF, membru al Comisiei pentru Sănătate

Circumscripția electorală: nr. 26, Maramureș

Obiectul întrebării:. Inițiative pentru înveșnicirea memoriei profesorului Ioan Moraru, eminent medic și cercetător român, fondator al filialei române a organizației „International Physicians for the Prevention of Nuclear War (IPPNW)”, organizație distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1985.

Domnule prim-ministru,

Doamnă și domnilor miniștri,

Domnule Academician,

Prof. Dr. Ioan Moraru (8 septembrie 1927, Dârloș, județul Sibiu – 20 decembrie 1989, București) se numără printre cele mai prestigioase personalități ale medicinei și cercetării românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Anatomopatolog, genetician, profesor universitar, cercetător de prestigiu și creator de școală, acesta a desfășurat o activitate științifică remarcabilă în domeniile anatomiei patologice, medicinei legale, geneticii și sănătății publice, ocupând de-a lungul carierei funcții de cea mai înaltă responsabilitate, între care director al Institutului Național „Victor Babeș”, director al Institutului Medico-Legal „Mina Minovici”, vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale, ministru adjunct al sănătății și vicepreședinte al Comitetului Executiv al Organizației Mondiale a Sănătății. 

Prestigiul său profesional a depășit cu mult granițele României. Convins că medicii au nu doar misiunea de a trata bolile, ci și responsabilitatea de a preveni catastrofele care amenință însăși existența umanității, profesorul Ioan Moraru s-a implicat activ în cooperarea medicală internațională consacrată prevenirii consecințelor unui război nuclear. În acest context, el a fondat și a condus filiala română a organizației „International Physicians for the Prevention of Nuclear War” – „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear” și a făcut parte din structurile sale de conducere internațională. În anul 1985, această organizație a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace, pentru contribuția sa la conștientizarea efectelor devastatoare ale armelor nucleare și la mobilizarea comunității medicale mondiale în favoarea păcii.

Dincolo de realizările sale științifice, profesorul Ioan Moraru reprezintă un model de intelectual care a pus prestigiul profesiei medicale în serviciului idealului universal al apărării vieții și a păcii. Cu toate acestea, personalitatea și opera sa continuă să fie insuficient cunoscute în România.

În pofida contribuțiilor sale excepționale la dezvoltarea medicinei românești și la afirmarea cercetării românești pe plan internațional, memoria profesorului Ioan Moraru nu beneficiază nici astăzi de recunoașterea publică și instituțională pe care o merită.

Consider că statul român are datoria morală și instituțională de a recupera această memorie și de a integra contribuția profesorului Ioan Moraru în patrimoniul național al valorilor științifice și civice, prin măsuri de comemorare, educație și promovare publică.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Dacă există în prezent un demers inițiat de Guvern sau de ministerele competente pentru recunoașterea oficială a lui Ioan Moraru ca personalitate de importanță națională, inclusiv validarea contribuției sale la eforturile internaționale pentru pace.

2.În ce stadiu se află orice proiect de includere a lui Ioan Moraru în programe educaționale sau culturale la nivel național (de exemplu, curricula școlară sau expoziții dedicate pacifiștilor și savanților români).

3.Care sunt demersurile pe care Guvernul sau ministerele și, respectiv, Instituțiile Prefectului din județe și Capitală le pot coordona cu consiliile locale pentru a conferi numele lui Ioan Moraru unor străzi, piețe, parcuri, instituții culturale, medicale sau educaționale în orașele/județele relevante.

4.Dacă există în curs sau poate fi inițiat un proiect cultural sau de patrimoniu, finanțat inclusiv din fonduri guvernamentale sau europene, pentru realizarea unor busturi, monumente sau memoriale dedicate lui Ioan Moraru, ca formă de memorializare a acestei personalități române marcante, incluzând proceduri de selecție, amplasare și finanțare.

5.Dacă, în cadrul colaborării cu administrațiile publice locale, Guvernul, ministerele pe care le conduceți, Instituțiile Prefectului din județe și Capitală și Academia Română, sunt dispuse să sprijine Consiliile Județene și Primăriile (în special din Sibiu, Mediaș și București) în organizarea de evenimente comemorative, colocvii și expoziții dedicate lui Ioan Moraru, și dacă Guvernul poate îndruma autoritățile locale în identificarea surselor de finanțare pentru astfel de inițiative.

6.Dacă Ministerul Afacerilor Externe sau alte organisme ale statului cu atribuții în domeniul politicii externe pot iniția campanii de comunicare culturală pentru a promova pe plan internațional realizările profesorului Ioan Moraru, în contextul Premiului Nobel pentru Pace obținut de organizația din care a făcut parte.

The post Costache Chertif – Întrebare – Inițiative pentru înveșnicirea memoriei profesorului Ioan Moraru, eminent medic și cercetător român, fondator al filialei române a organizației „International Physicians for the Prevention of Nuclear War (IPPNW)”, organizație distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1985 appeared first on AUR.