De către domnul senator: Cătălin Silegeanu – Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Veniturile încasate la bugetul de stat din TVA aferentă vânzărilor de carburanți

Stimate domnule Ministru,

Pentru evaluarea impactului fiscal al pieței carburanților și pentru fundamentarea unor eventuale măsuri de politică fiscală, este necesară cunoașterea veniturilor efectiv încasate din TVA aferentă comercializării carburanților, distinct de accize și de alte venituri bugetare.

Vă rog să precizați:

Care au fost veniturile încasate la bugetul de stat din TVA aferentă vânzărilor de carburanți în anii 2021, 2022, 2023, 2024, 2025 și în anul 2026 până la data răspunsului, defalcat pe ani și pe principalele categorii de produse, respectiv benzină, motorină, GPL auto și alți carburanți utilizați în transporturi, în măsura în care datele sunt disponibile?

The post Silegeanu Cătălin – Întrebare – Veniturile încasate la bugetul de stat din TVA aferentă vânzărilor de carburanți appeared first on AUR.

De către: Senator Costache CHERTIF, membru al Comisiei pentru sănătate

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Situația efectivelor de câini detectori utilizați de Autoritatea Vamală Română și structurile ANAF în combaterea contrabandei, traficului de droguri și transporturilor ilicite de numerar.

Domnule ministru,

În ultimii ani, presa și autoritățile publice au semnalat intensificarea contrabandei cu produse accizabile, a traficului de droguri și a transporturilor ilegale de numerar prin punctele vamale ale României. În acest context, Autoritatea Vamală Română și structurile ANAF utilizează câini detectori specializați pentru depistarea țigaretelor de contrabandă, drogurilor, numerarului nedeclarat și altor bunuri introduse ilegal în țară.

Având în vedere poziția României la frontiera externă a Uniunii Europene și a spațiului Schengen, consider necesară clarificarea capacității operative reale a structurilor aflate în coordonarea Ministerului Finanțelor în domeniul utilizării câinilor detectori.

Ținând cont de cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1.Care este numărul total de câini detectori aflați în prezent în dotarea Autorității Vamale Române și a structurilor ANAF.

2.Vă rog să prezentați, defalcat pe fiecare dintre ultimii 5 ani, numărul total de câini detectori existenți anual în cadrul Autorității Vamale Române.

3.Care sunt categoriile de specializare existente pentru câinii detectori utilizați de structurile vamale și antifraudă. Vă rog să precizați distinct numărul câinilor antrenați pentru: a) depistarea drogurilor; b) detectarea numerarului și valorilor provenite din contrabandă; c) detectarea țigaretelor și produselor accizabile; d) detectarea armelor și munițiilor; e) alte categorii de specializare.

4.Care sunt centrele de instruire și dresaj utilizate pentru pregătirea câinilor detectori din cadrul Autorității Vamale Române. Vă rog să precizați: a) denumirea și localizarea acestora; b) instituția în subordinea căreia funcționează; c) capacitatea anuală de instruire; d) costurile anuale de funcționare.

5.Vă rog să comunicați, defalcat pentru fiecare punct vamal existent în România (rutier, feroviar, aeroportuar, maritim, fluvial, poștal sau vamă internă): a) numărul de câini detectori existenți; b) tipul de specializare al acestora; c) numărul conductorilor/însoțitorilor canini; d) disponibilitatea permanentă sau temporară a echipelor canine.

6.Care au fost, pentru fiecare dintre ultimii 5 ani, rezultatele operative obținute prin utilizarea câinilor detectori în cadrul Autorității Vamale Române. Vă rog să prezentați distinct: a) numărul de depistări de droguri; b) cantitățile confiscate; c) numărul de depistări de numerar nedeclarat; d) numărul de depistări de țigarete și produse accizabile; e) numărul de arme și muniții depistate; f) numărul dosarelor penale rezultate.

7.Care sunt costurile totale suportate anual pentru: a) achiziția câinilor; b) dresaj și instruire; c) hrană și întreținere; d) servicii veterinare; e) dotări și echipamente; f) salarizarea personalului conductor.

8.Dacă există puncte vamale în care nu există permanent câini detectori specializați. Dacă da, vă rog să le enumerați și să precizați motivele.

9.Care este gradul de ocupare a posturilor de conductori canini și specialiști în domeniul chinologic în cadrul Autorității Vamale Române.

10.Ce programe de cooperare, instruire comună sau schimb de experiență există între autoritățile vamale române și instituțiile similare din Republica Moldova, Ucraina și Serbia privind: a) detectarea drogurilor sintetice; b) combaterea contrabandei; c) detectarea armamentului și munițiilor; d) schimbul de bune practici și participarea la exerciții comune.

11.Dacă au existat finanțări europene sau programe internaționale prin care Autoritatea Vamală Română a achiziționat sau instruit câini detectori. Dacă da, vă rog să precizați: a) valoarea finanțărilor; b) programele utilizate; c) instituțiile beneficiare; d) rezultatele concrete obținute.

12.Dacă există în prezent o strategie sectorială privind dezvoltarea capacităților canine de detecție pentru combaterea contrabandei și a traficului transfrontalier. Dacă da, vă rog să transmiteți principalele obiective și indicatorii de performanță.

The post Costache Chertif – Întrebare – Situația efectivelor de câini detectori utilizați de Autoritatea Vamală Română și structurile ANAF în combaterea contrabandei, traficului de droguri și transporturilor ilicite de numerar appeared first on AUR.

În atenția:  Domnului Marian PÎRVU, Președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)

De către: Senator Costache CHERTIF

Circumscripția electorală: nr. 26 Maramureș

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Posibile operațiuni de spălare a banilor și fluxuri transfrontaliere masive de numerar provenite din Ucraina, tranzitate prin România în perioada 2024-2025.

Domnule președinte,

Presa națională a făcut recent publice un șir de informații extrem de grave privind existența unor fluxuri transfrontaliere masive de numerar provenite din Ucraina și introduse în România în perioada 2024-2025 de către un număr restrâns de cetățeni ucraineni, în circumstanțe susceptibile de a intra sub incidența legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor, a finanțării ilegale și a criminalității financiare transfrontaliere.

Potrivit informațiilor din presă și atribuite analizelor realizate de Corpul de Control al Ministerului Finanțelor împreună cu Autoritatea Vamală Română, în intervalul 01.01.2024 – 31.12.2025 au fost înregistrate 7.593 de declarații de numerar la punctele de frontieră ale României, dintre care 5.758 la intrarea în Uniunea Europeană și 1.835 la ieșire, valoarea totală declarată depășind 1,7 miliarde de euro.

Conform acelorași informații, aproximativ 73% dintre sumele declarate ar fi aparținut unor cetățeni ucraineni, iar doar 21 de persoane ar fi depus 943 de declarații de numerar, reprezentând circa 64% din totalul declarațiilor aferente persoanelor care au intrat în Uniunea Europeană din Ucraina.

Analizele oficiale ar fi identificat „fluxuri repetitive”, „tipare recurente”, „concentrarea unor volume foarte mari de bani la nivelul unui număr restrâns de persoane” și „riscuri majore de spălare a banilor”. Totodată, se arată că vârful acestor fluxuri de numerar a fost înregistrat în perioada martie–mai 2025, respectiv în proximitatea alegerilor prezidențiale reluate din România, când ar fi fost declarate aproximativ:

• 72 milioane euro în martie 2025;
• 67 milioane euro în aprilie 2025;
• aproape 100 milioane euro în mai 2025.

Potrivit informațiilor publice, două puncte vamale ar fi concentrat peste 92% din totalul sumelor declarate la nivel național:

1. Biroul Vamal de Frontieră Siret – aproximativ 793,9 milioane euro;
2. Biroul Vamal de Frontieră Halmeu – aproximativ 362,7 milioane euro.

În același timp, au fost indicate rute recurente de transport de numerar: a) Ucraina – România – Austria; b) Ucraina – România – Turcia.

În condițiile în care Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor are, potrivit misiunii sale instituționale, atribuții esențiale în prevenirea și combaterea spălării banilor, analiza tranzacțiilor suspecte și cooperarea internațională în domeniu, precum și având în vedere cele expuse mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Dacă Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a fost sau nu sesizat oficial cu privire la fluxurile transfrontaliere de numerar provenite din Ucraina și tranzitate prin România în perioada 2024-2025. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să precizați la ce dată a fost sesizat Oficiul și de către ce instituții ale statului român.
2. Dacă ONPCSB s-a autosesizat sau nu în legătură cu aceste operațiuni financiare cu risc major de spălare a banilor.
3. Dacă au fost sau nu deschise analize, investigații sau lucrări specifice privind aceste fluxuri de numerar.
4. Dacă au fost sau nu întocmite și transmise către organele de urmărire penală sesizări, rapoarte de tranzacții suspecte ori informări operative privind acest caz. În eventualitatea unui răspuns afirmativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să precizați către ce instituții au fost transmise acestea (Parchetul General, DIICOT, DNA, Poliția Română, alte instituții competente).
5. Dacă au existat sau nu solicitări de cooperare internațională adresate autorităților competente din Ucraina în legătură cu proveniența fondurilor, identitatea persoanelor implicate și destinația sumelor introduse în România.
6. Dacă ONPCSB a solicitat sau nu informații de la autoritățile competente din Austria, Ungaria, Turcia, alte state membre UE în legătură cu rutele financiare identificate.
7. Dacă au fost sau nu identificate conexiuni între aceste fluxuri de numerar și entități economice, organizații, societăți comerciale, persoane expuse politic, ONG-uri, structuri media, campanii electorale, activități de lobby sau influență politică desfășurate în România.
8. Dacă au fost sau nu analizate eventuale legături între creșterea spectaculoasă a fluxurilor de numerar din perioada martie-mai 2025 și desfășurarea campaniei pentru alegerile prezidențiale reluate din România.
9. Dacă ONPCSB consideră că există indicii privind posibile operațiuni de finanțare ilegală, trafic de influență, corupție transfrontalieră sau spălare de bani.
10. Dacă au fost aplicate sau nu măsuri de monitorizare suplimentară asupra persoanelor care au efectuat transporturile repetate de numerar.
11. Dacă au fost sau nu identificate eventuale relații între cele 21 de persoane menționate în spațiul public și structuri oligarhice, politice sau economice din Ucraina.
12.      Dacă au fost sau nu analizate eventuale conexiuni cu investigațiile anticorupție desfășurate în Ucraina de către National Anti-Corruption Bureau of Ukraine (NABU) sau de alte structuri anticorupție.
13. Dacă aceste fluxuri financiare au făcut sau nu obiectul Raportului anual al ONPCSB pentru anul 2024 și pentru anul 2025. În eventualitatea unui răspuns negativ la acest punct al întrebării parlamentare, vă rog să precizați care sunt motivele pentru care un fenomen financiar de asemenea amploare și cu asemenea riscuri sistemice nu a fost considerat relevant.
14. Care este evaluarea oficială a ONPCSB cu privire la vulnerabilitatea României în fața riscurilor generate de transporturile masive de numerar provenite din zone afectate de război și corupție sistemică.
15. Ce măsuri concrete au fost adoptate sau propuse de ONPCSB pentru prevenirea transformării României într-un coridor regional pentru fluxuri financiare opace și potențiale operațiuni de spălare a banilor.
16. Dacă ONPCSB consideră necesară modificarea sau completarea cadrului legislativ privind controlul transporturilor transfrontaliere de numerar și monitorizarea beneficiarilor reali ai acestor fonduri.

The post Costache Chertif – Întrebare – Posibile operațiuni de spălare a banilor și fluxuri transfrontaliere masive de numerar provenite din Ucraina, tranzitate prin România în perioada 2024-2025 appeared first on AUR.

Stimate domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României, republicată, al Legii nr. 96/2006 privind
statutul deputaților și al senatorilor, precum și al dispozițiilor Regulamentului Camerei
Deputaților privind întrebările, interpelările și informarea deputaților, vă adresez prezenta
interpelare, în calitate de deputat și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, cu
privire la obligațiile financiare multianuale care angajează structural bugetul public al
României, în absența unei dezbateri parlamentare prealabile, cuprinzătoare și publice asupra
dimensiunii, duratei și implicațiilor acestora.
Întrebarea fundamentală pe care o ridic în această interpelare este următoarea: care este
temeiul mandatului democratic și parlamentar în baza căruia Guvernul României a susținut sau
urmează să susțină angajarea statului român în mecanisme financiare europene multianuale,
cu efecte asupra bugetului public pe termen lung, în domenii precum apărarea, politica
industrială și arhitectura fiscal-bugetară europeană?
I. CONTEXTUL FACTUAL: O TRANSFORMARE A ARHITECTURII FINANCIARE A UE ȘI EXPUNEREA SPECIFICĂ A ROMÂNIEI

Începând cu adoptarea Fondului European de Apărare (EDF — European Defence Fund) sub
Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 (CFM, în terminologia europeană MFF —
Multiannual Financial Framework), instituirea instrumentului SAFE prin Regulamentul (UE)
2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025 și instituirea programului EDIP prin Regulamentul
(UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025, Uniunea
Europeană (UE) a operat o restructurare semnificativă a propriei sale arhitecturi bugetare în
domeniul securității și apărării, inclusiv prin recurgerea la mecanismul „Finance Not Linked to
Costs” (FNLC), prevăzut de art. 125 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul Financiar al Uniunii, și
prin integrarea cheltuielilor de apărare în bugetul european.
Conform documentelor oficiale ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE, dimensiunea
agregată a investițiilor europene și naționale mobilizate prin pachetul ReArm Europe /
Readiness 2030 vizează peste 800 miliarde EUR până în 2030. Propunerea Comisiei Europene
pentru CFM 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025) include 131 miliarde EUR
exclusiv pentru programe de apărare, securitate și spațiu în cadrul Fondului European de
Competitivitate (European Competitiveness Fund), ceea ce, conform comunicării oficiale a
Comisiei, reprezintă o creștere de cinci ori față de exercițiul financiar anterior — și de zece ori
pe componenta de mobilitate militară din cadrul Connecting Europe Facility.
Instrumentul SAFE, adoptat prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instituie o facilitate de
împrumut de până la 150 miliarde EUR, cu maturitate de până la 45 de ani și o perioadă de
grație de 10 ani. La 9 septembrie 2025, Comisia Europeană a anunțat că toate cele 150 miliarde
EUR de împrumuturi au fost subscrise de 19 state membre, iar la 15 ianuarie 2026 Comisia a
aprobat planul național de investiții în apărare al României, alături de cele ale altor șapte state
membre. Un al doilea val de opt state membre a fost aprobat la 26 ianuarie 2026.
Pentru România, alocarea SAFE este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, a doua cea mai
mare alocare națională după Polonia (43,7 miliarde EUR), defalcată, conform comunicărilor
oficiale ale Guvernului României din ianuarie 2026, astfel: aproximativ 9,6 miliarde EUR
pentru proiecte ale Ministerului Apărării Naționale, 2,8 miliarde EUR pentru Ministerul
Afacerilor Interne și protecție civilă, și 4,2 miliarde EUR pentru segmente strategice ale
autostrăzilor A7 și A8 (infrastructură cu utilizare duală, civilă și militară). Cadrul juridic intern
de accesare a finanțării SAFE a fost stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.
62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2026), și ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 21/2026. La nivel european, asistența financiară concretă acordată României în
temeiul Regulamentului (UE) 2025/1106 a fost formalizată prin Decizia de punere în aplicare
(UE) 2026/368 a Consiliului din 11 februarie 2026 privind punerea la dispoziția României a
asistenței financiare în temeiul instrumentului SAFE, care stabilește condițiile detaliate ale
împrumutului acordat statului român.
Pentru ordin de mărime, această alocare reprezintă, conform calculelor proprii pe baza datelor
publice, echivalentul a aproximativ 4,4% din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2025
(cca 380 miliarde EUR), respectiv aproximativ 1,75 ani de execuție bugetară integrală a
Ministerului Apărării Naționale la nivelul actual de 2,5% din PIB, un ordin de mărime care,
prin amploare și durată, justifică o cuantificare oficială cuprinzătoare și publică din partea
Ministerului Finanțelor.
Conform datelor publice, serviciul împrumutului contractat de România în cadrul SAFE este
analizat, în prezenta interpelare, în ipoteza unei perioade de grație de 10 ani (2025–2034, în
care se plătesc curent doar dobânzile) și a unei perioade efective de rambursare a principalului
de aproximativ 30 de ani (2035–2065), la un cost estimat al finanțării indicat public în jurul
valorii de 3%, sub rezerva condițiilor finale ale acordului de împrumut. Această structură
financiară poate produce, prin amploarea și durata sa, efecte echivalente cu o limitare
semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional.
Suplimentar, recenta revizuire a Regulamentului privind Politica de Coeziune, modificările
aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de
coeziune) și (UE) 2021/1056 (Fondul pentru Tranziție Justă), operate prin Regulamentul (UE)
2025/1914 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2025 (regulamentul
de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune), a inclus cheltuielile de apărare ca
tip de cheltuială eligibilă, ceea ce înseamnă că fondurile structurale, concepute istoric pentru
convergență economică și socială, capătă o destinație suplimentară orientată spre finanțarea
industriei de apărare europene.
II. PRIMUL PILON: EXPUNEREA FISCALĂ DIRECTĂ A ROMÂNIEI LA SAFE ȘI
LA COMPONENTA DE APĂRARE A CFM 2028–2034
Prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instrumentul SAFE permite Comisiei Europene să se
împrumute pe piețele de capital în nume propriu și să acorde, mai departe, împrumuturi statelor
membre pentru investiții comune în domeniul apărării. România, prin alocarea de aproximativ
16,68 miliarde EUR, devine al doilea cel mai mare beneficiar al acestui instrument.
Caracteristicile financiare ale facilității, maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație de
10 ani, rambursare începând cu anul 2035, generează obligații fiscale multianuale care pot
produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară
pe parcursul mai multor cicluri politice succesive. Independent de calificarea juridică formală
a acestor angajamente, dimensiunea, durata și automatismul lor de rambursare creează un cadru
de constrângere bugetară care va condiționa în mod efectiv exercițiul competențelor naționale
în materie fiscală pentru o perioadă care depășește orizontul oricărei legislaturi.
La acestea se adaugă obligațiile multianuale rezultate din componenta de apărare, securitate și
spațiu a CFM 2028–2034, în valoare propusă de 131 miliarde EUR (COM(2025)571), la care
România, ca stat membru contributor, va fi angajată în mod automat prin contribuția națională
la bugetul UE.
Pe baza parametrilor publici ai facilității (suma împrumutată de 16,68 miliarde EUR, perioadă
de grație de 10 ani, perioadă de rambursare de aproximativ 30 de ani), un calcul orientativ
propriu, bazat pe ipoteza unei dobânzi de 3%, indică un cost cumulat al dobânzilor de ordinul
a 13,8–14 miliarde EUR, respectiv un cost total principal plus dobânzi de aproximativ 30,5
miliarde EUR pe orizontul 2025–2065 — sub rezerva confirmării oficiale prin grafic detaliat
de către Ministerul Finanțelor și a clauzelor finale ale acordului de împrumut.
În acest context, este de subliniat că România se află în prezent în procedura de deficit excesiv
declanșată de Consiliul UE, iar Consiliul Fiscal al României, instituit prin Legea
responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, are mandat legal explicit pentru evaluarea
solidității pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Expunerea cumulată asumată prin
SAFE (rambursare 2035–2065) și prin componenta de apărare a CFM 2028–2034 ridică, prin
urmare, o problemă de coordonare instituțională între angajamentele europene multianuale și
cadrul intern de responsabilitate fiscal-bugetară, problemă care impune o evaluare
independentă explicită a impactului asupra valorilor de referință de 60% din PIB pentru datorie
publică și 3% din PIB pentru deficit, prevăzute prin criteriile de la Maastricht și prin legislația
națională.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este expunerea totală cuantificată a României, în obligații multianuale directe și
indirecte, rezultată din participarea la instrumentul SAFE, atât prin împrumutul de aproximativ
16,68 miliarde EUR contractat de România în cadrul facilității, cât și prin contribuția națională
la mecanismele bugetare europene care susțin serviciul datoriei aferente împrumuturilor
contractate de Comisie, defalcată pe orizonturi de 5, 10, 20 și 40 de ani?
b) Care este graficul de rambursare detaliat al împrumutului SAFE pentru România, anual,
începând cu 2035, și ce impact estimat are acesta asupra serviciului datoriei publice ca procent
din Produsul Intern Brut (PIB)?
c) Care este expunerea totală estimată a României în cadrul componentei de apărare, securitate
și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare absolută și ca procent din PIB-ul prognozat pentru
perioada 2028–2034, calculată pe baza cheii actuale de contribuție națională la bugetul UE?
d) În ce măsură aceste obligații cumulate au fost integrate în Strategia Fiscal-Bugetară pe
termen mediu transmisă Parlamentului României, și care sunt scenariile de risc avute în vedere
pentru ipotezele de evoluție bugetară nefavorabilă pe orizontul 2026–2070?
e) Care este evaluarea Ministerului Finanțelor privind impactul cumulat al acestor angajamente
asupra plafoanelor de datorie publică prevăzute în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.
69/2010 și asupra criteriilor de la Maastricht?
III. AL DOILEA PILON: TEMEIUL MANDATULUI DEMOCRATIC ȘI
PARLAMENTAR PENTRU ANGAJAMENTELE ASUMATE DE ROMÂNIA

Decizia de a adopta SAFE, EDIP și pachetul de securitate și apărare al CFM 2028–2034 a fost
luată, conform documentelor oficiale, de către statele membre și de co-legislatorii UE. Această
realitate procedurală nu suspendă, însă, obligația constituțională de informare și de mandat
parlamentar prealabil care decurge din raportul dintre Guvern și Parlament în materia
angajamentelor financiare ale statului român.
Articolul 148 din Constituția României, republicată, consacră primatul dreptului UE asupra
dreptului intern în materia competențelor transferate prin tratate, dar nu instituie un mandat
general și nedeterminat al Guvernului de a angaja statul român în obligații financiare europene
noi, care depășesc cadrul transferului de competențe expres ratificat. Apărarea, taxarea și
politica industrială rămân, în arhitectura repartizării de competențe stabilite în Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
domenii în care competența statului român este preponderent națională sau partajată într-un
cadru strict delimitat.
În acest cadru, art. 148 alin. (5) din Constituție prevede expres că „Guvernul transmite celor
două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să
fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Coroborat cu Legea nr. 373/2013 privind
cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, care detaliază
procedura de informare prealabilă, de transmitere a fișelor de mandat și de control parlamentar
asupra poziției executivului în Consiliul UE, cadrul constituțional și legal intern este suficient
de clar pentru a institui o obligație formală a Guvernului în această materie — obligație care
nu poate fi suspendată prin invocarea caracterului tehnic, urgent sau procedural al dosarelor
europene în discuție.
În aceste condiții, fiecare angajament financiar multianual cu efect structural asupra bugetului
public român ridică o problemă de temei al mandatului: dacă, prin ce procedură și cu ce
conținut a fost transmis Parlamentului României mandatul de poziționare a executivului în
Consiliul UE pe dosarele relevante.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Ce documente, fișe de mandat, analize de impact sau evaluări ex-ante au fost transmise
Parlamentului României de către Ministerul Finanțelor sau de către Guvern, înainte ca România
să își exprime poziția în Consiliul UE pe dosarul SAFE (Regulamentul (UE) 2025/1106), pe
dosarul EDIP (Regulamentul (UE) 2025/2643) și pe propunerea de revizuire a Politicii de
Coeziune?
b) Care a fost mandatul de negociere acordat reprezentanților României în Consiliul UE pe
aceste dosare, care a fost autoritatea internă care a stabilit acest mandat și prin ce procedură a
fost adoptat?
c) În ce măsură Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025 — prin care a fost stabilit
cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE — a fost precedată de o analiză de impact
financiar transmisă Parlamentului, inclusiv cu cuantificarea graficului de rambursare a
împrumutului de 16,68 miliarde EUR pe orizont 2035–2065?
d) Există o procedură formală prin care Parlamentul României să fie informat sistematic,
înainte de adoptarea în Consiliul UE, asupra angajamentelor financiare multianuale ce urmează
a fi asumate în numele statului român, în special în condițiile în care art. 148 alin. (5) din
Constituție prevede obligația Guvernului de a transmite proiectele de acte cu caracter
obligatoriu către Parlament?
e) Intenționează Ministerul Finanțelor să transmită Parlamentului României o analiză
cuprinzătoare, publică și cuantificată, asupra obligațiilor financiare cumulate asumate prin
SAFE, EDIP, CFM 2028–2034 și revizuirea Politicii de Coeziune, anterior intrării în vigoare
a CFM 2028–2034?
IV. AL TREILEA PILON: REORIENTAREA STRUCTURALĂ A FONDURILOR
EUROPENE — INCLUDEREA APĂRĂRII ÎN POLITICA DE COEZIUNE ȘI
EFECTELE ASUPRA ROMÂNIEI
Politica de Coeziune a UE, instituită istoric ca instrument de convergență economică și socială
între statele membre, a constituit pentru România unul dintre principalele canale de finanțare
europeană pentru infrastructură, dezvoltare regională, capital uman și tranziție economică.
Includerea cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în cadrul Politicii de Coeziune,
operată prin modificările legislative recente aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE)
2021/1056 prin Regulamentul (UE) 2025/1914, modifică natura și destinația acestor fonduri.
Pentru claritate cantitativă, România beneficiază în Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 de
o alocare de coeziune de aproximativ 31,5 miliarde EUR (alocare europeană), la care se adaugă
o contribuție națională de 13,6 miliarde EUR, totalizând 45,1 miliarde EUR pe cele 16
programe operaționale aprobate prin Acordul de Parteneriat. În acest cadru, este de subliniat
că, potrivit comunicărilor publice ale Comisiei Europene din 25 martie 2026 privind rezultatele
procesului de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune, România a realocat 2,837
miliarde EUR (aproximativ 9% din alocarea europeană) către patru dintre noile priorități
strategice ale Uniunii Europene, dintre care, conform aceluiași anunț public, 904 milioane EUR
sunt direcționate către „apărare și pregătire pentru situații de criză”, iar 1,53 miliarde EUR către
„competitivitate și tehnologii strategice” cu componente de utilizare duală. Această realocare
nu mai este, prin urmare, o ipoteză de risc, ci un fapt deja consumat, care confirmă
transformarea structurală anticipată în prezenta interpelare.
Această modificare ridică o chestiune structurală care merită o analiză publică imediată: în
condițiile unui plafon bugetar fix al Politicii de Coeziune, includerea cheltuielilor de apărare
ca destinație eligibilă poate reduce, în absența unor alocări suplimentare, spațiul financiar
disponibil pentru destinațiile tradiționale de convergență — infrastructura de transport civilă,
dezvoltarea regională, agricultură, sănătate publică, educație și tranziție digitală — toate
domenii în care România, ca stat beneficiar net al Politicii de Coeziune, are interese strategice
fundamentale.
Suplimentar, fenomenul integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE, recunoscut
public de Comisia Europeană prin includerea apărării în Politica de Coeziune, în Connecting
Europe Facility (mobilitate militară, multiplicat de zece ori în CFM 2028–2034 conform
COM(2025)571), în programele Horizon Europe (cybersecuritate cu utilizare duală, civilă și
militară) și în arhitectura noului Fond European de Competitivitate, generează o complexitate
structurală care îngreunează urmărirea fluxurilor reale de bani și a destinațiilor finale ale
acestora.
Pentru România, acest fenomen se traduce într-un risc dublu: pe de o parte, o potențială
reducere a fondurilor disponibile pentru destinațiile lor istorice de convergență și, pe de altă
parte, o dificultate sporită în controlul parlamentar efectiv asupra modului în care fondurile
europene sunt în final utilizate — în special în condițiile în care unele instrumente conexe
domeniului apărării (precum Facilitatea Europeană pentru Pace — EPF, European Peace
Facility, cu peste 17 miliarde EUR, și Agenția Europeană de Apărare — EDA, European
Defence Agency) operează în afara cadrului bugetar standard al UE.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este estimarea cuantificată a Ministerului Finanțelor privind impactul includerii
cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în Politica de Coeziune asupra alocărilor
reale primite de România pentru destinațiile tradiționale de convergență (infrastructură civilă,
dezvoltare regională, capital uman, tranziție economică), pe orizontul CFM 2028–2034?
b) În ce măsură Ministerul Finanțelor a evaluat consecințele integrării apărării transversal pe
liniile bugetare ale UE asupra capacității de prognoză bugetară a statului român pe orizont
multianual?
c) Care este poziția Ministerului Finanțelor cu privire la eventuala reorientare a fondurilor
europene primite de România dinspre destinațiile tradiționale de coeziune înspre componenta
de apărare, și ce mecanisme naționale de protejare a fondurilor de convergență sunt prevăzute?
d) Există o evaluare a contribuției României la instrumente conexe care operează în afara
bugetului UE clasic (EPF, EDA, OCCAR — Organisation Conjointe de Coopération en
matière d’ARmement) și a modului în care aceste contribuții sunt raportate Parlamentului
României?
V. SINTEZĂ: O CHESTIUNE DE MARJĂ NAȚIONALĂ DE DECIZIE BUGETARĂ
ȘI DE LEGITIMITATE DEMOCRATICĂ
Cei trei piloni expuși mai sus nu reprezintă trei probleme separate, ci o singură chestiune,
articulată pe trei dimensiuni convergente: expunerea fiscală directă cuantificabilă (16,68
miliarde EUR prin SAFE, plus contribuția națională la cele 131 miliarde EUR ale componentei
de apărare a CFM 2028–2034), temeiul mandatului democratic și parlamentar prealabil pentru
aceste angajamente, și reorientarea structurală a fondurilor europene primite de România.
Articulate împreună, aceste trei dimensiuni configurează o transformare a raportului dintre
statul român și arhitectura financiară a Uniunii Europene care, prin amploare, durată și caracter
structural, poate produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de
decizie bugetară pe orizont multigenerațional. Indiferent de calificarea juridică formală a
acestor angajamente, dimensiunea lor cumulată impune o discuție publică transparentă,
cuantificată și prealabilă asupra costurilor reale, a duratei reale și a consecințelor reale ale
acestor obligații pentru cetățenii români.
Este, prin urmare, datoria fundamentală a Parlamentului României de a obține răspunsuri clare,
cuantificate și publice la întrebările de mai sus, înainte ca arhitectura financiară pe orizont
2028–2070 să devină consolidată printr-un cumul de angajamente instituționale dificil
reversibile prin efectele lor bugetare și instituționale. Dezbaterea democratică legitimă
presupune ca cetățenii români, prin reprezentanții lor parlamentari, să cunoască, în avans, nu
retrospectiv, costul, durata și consecințele angajamentelor financiare asumate în numele lor.

The post Florin Popovici – Interpelare – Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării – instrumentul SAFE appeared first on AUR.

Stimate domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României, republicată, al Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și al dispozițiilor Regulamentului Camerei Deputaților privind întrebările, interpelările și informarea deputaților, vă adresez prezenta interpelare, în calitate de deputat și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, cu privire la obligațiile financiare multianuale care angajează structural bugetul public al României, în absența unei dezbateri parlamentare prealabile, cuprinzătoare și publice asupra dimensiunii, duratei și implicațiilor acestora.
Întrebarea fundamentală pe care o ridic în această interpelare este următoarea: care este temeiul mandatului democratic și parlamentar în baza căruia Guvernul României a susținut sau urmează să susțină angajarea statului român în mecanisme financiare europene multianuale, cu efecte asupra bugetului public pe termen lung, în domenii precum apărarea, politica industrială și arhitectura fiscal-bugetară europeană?
I. CONTEXTUL FACTUAL: O TRANSFORMARE A ARHITECTURII FINANCIARE
A UE ȘI EXPUNEREA SPECIFICĂ A ROMÂNIEI

Începând cu adoptarea Fondului European de Apărare (EDF — European Defence Fund) sub
Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 (CFM, în terminologia europeană MFF —
Multiannual Financial Framework), instituirea instrumentului SAFE prin Regulamentul (UE)
2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025 și instituirea programului EDIP prin Regulamentul
(UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025, Uniunea
Europeană (UE) a operat o restructurare semnificativă a propriei sale arhitecturi bugetare în
domeniul securității și apărării, inclusiv prin recurgerea la mecanismul „Finance Not Linked to
Costs” (FNLC), prevăzut de art. 125 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul Financiar al Uniunii, și
prin integrarea cheltuielilor de apărare în bugetul european.
Conform documentelor oficiale ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE, dimensiunea
agregată a investițiilor europene și naționale mobilizate prin pachetul ReArm Europe /
Readiness 2030 vizează peste 800 miliarde EUR până în 2030. Propunerea Comisiei Europene
pentru CFM 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025) include 131 miliarde EUR
exclusiv pentru programe de apărare, securitate și spațiu în cadrul Fondului European de
Competitivitate (European Competitiveness Fund), ceea ce, conform comunicării oficiale a
Comisiei, reprezintă o creștere de cinci ori față de exercițiul financiar anterior — și de zece ori
pe componenta de mobilitate militară din cadrul Connecting Europe Facility.
Instrumentul SAFE, adoptat prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instituie o facilitate de
împrumut de până la 150 miliarde EUR, cu maturitate de până la 45 de ani și o perioadă de
grație de 10 ani. La 9 septembrie 2025, Comisia Europeană a anunțat că toate cele 150 miliarde
EUR de împrumuturi au fost subscrise de 19 state membre, iar la 15 ianuarie 2026 Comisia a
aprobat planul național de investiții în apărare al României, alături de cele ale altor șapte state
membre. Un al doilea val de opt state membre a fost aprobat la 26 ianuarie 2026.
Pentru România, alocarea SAFE este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, a doua cea mai
mare alocare națională după Polonia (43,7 miliarde EUR), defalcată, conform comunicărilor
oficiale ale Guvernului României din ianuarie 2026, astfel: aproximativ 9,6 miliarde EUR
pentru proiecte ale Ministerului Apărării Naționale, 2,8 miliarde EUR pentru Ministerul
Afacerilor Interne și protecție civilă, și 4,2 miliarde EUR pentru segmente strategice ale
autostrăzilor A7 și A8 (infrastructură cu utilizare duală, civilă și militară). Cadrul juridic intern
de accesare a finanțării SAFE a fost stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.
62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026 (publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2026), și ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 21/2026. La nivel european, asistența financiară concretă acordată României în
temeiul Regulamentului (UE) 2025/1106 a fost formalizată prin Decizia de punere în aplicare
(UE) 2026/368 a Consiliului din 11 februarie 2026 privind punerea la dispoziția României a
asistenței financiare în temeiul instrumentului SAFE, care stabilește condițiile detaliate ale
împrumutului acordat statului român.
Pentru ordin de mărime, această alocare reprezintă, conform calculelor proprii pe baza datelor
publice, echivalentul a aproximativ 4,4% din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2025
(cca 380 miliarde EUR), respectiv aproximativ 1,75 ani de execuție bugetară integrală a
Ministerului Apărării Naționale la nivelul actual de 2,5% din PIB, un ordin de mărime care,
prin amploare și durată, justifică o cuantificare oficială cuprinzătoare și publică din partea
Ministerului Finanțelor.
Conform datelor publice, serviciul împrumutului contractat de România în cadrul SAFE este
analizat, în prezenta interpelare, în ipoteza unei perioade de grație de 10 ani (2025–2034, în
care se plătesc curent doar dobânzile) și a unei perioade efective de rambursare a principalului
de aproximativ 30 de ani (2035–2065), la un cost estimat al finanțării indicat public în jurul
valorii de 3%, sub rezerva condițiilor finale ale acordului de împrumut. Această structură
financiară poate produce, prin amploarea și durata sa, efecte echivalente cu o limitare
semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional.
Suplimentar, recenta revizuire a Regulamentului privind Politica de Coeziune, modificările
aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de
coeziune) și (UE) 2021/1056 (Fondul pentru Tranziție Justă), operate prin Regulamentul (UE)
2025/1914 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2025 (regulamentul
de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune), a inclus cheltuielile de apărare ca
tip de cheltuială eligibilă, ceea ce înseamnă că fondurile structurale, concepute istoric pentru
convergență economică și socială, capătă o destinație suplimentară orientată spre finanțarea
industriei de apărare europene.
II. PRIMUL PILON: EXPUNEREA FISCALĂ DIRECTĂ A ROMÂNIEI LA SAFE ȘI
LA COMPONENTA DE APĂRARE A CFM 2028–2034
Prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instrumentul SAFE permite Comisiei Europene să se
împrumute pe piețele de capital în nume propriu și să acorde, mai departe, împrumuturi statelor
membre pentru investiții comune în domeniul apărării. România, prin alocarea de aproximativ
16,68 miliarde EUR, devine al doilea cel mai mare beneficiar al acestui instrument.
Caracteristicile financiare ale facilității, maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație de
10 ani, rambursare începând cu anul 2035, generează obligații fiscale multianuale care pot
produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară
pe parcursul mai multor cicluri politice succesive. Independent de calificarea juridică formală
a acestor angajamente, dimensiunea, durata și automatismul lor de rambursare creează un cadru
de constrângere bugetară care va condiționa în mod efectiv exercițiul competențelor naționale
în materie fiscală pentru o perioadă care depășește orizontul oricărei legislaturi.
La acestea se adaugă obligațiile multianuale rezultate din componenta de apărare, securitate și
spațiu a CFM 2028–2034, în valoare propusă de 131 miliarde EUR (COM(2025)571), la care
România, ca stat membru contributor, va fi angajată în mod automat prin contribuția națională
la bugetul UE.

Pe baza parametrilor publici ai facilității (suma împrumutată de 16,68 miliarde EUR, perioadă
de grație de 10 ani, perioadă de rambursare de aproximativ 30 de ani), un calcul orientativ
propriu, bazat pe ipoteza unei dobânzi de 3%, indică un cost cumulat al dobânzilor de ordinul
a 13,8–14 miliarde EUR, respectiv un cost total principal plus dobânzi de aproximativ 30,5
miliarde EUR pe orizontul 2025–2065 — sub rezerva confirmării oficiale prin grafic detaliat
de către Ministerul Finanțelor și a clauzelor finale ale acordului de împrumut.
În acest context, este de subliniat că România se află în prezent în procedura de deficit excesiv
declanșată de Consiliul UE, iar Consiliul Fiscal al României, instituit prin Legea
responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, are mandat legal explicit pentru evaluarea
solidității pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Expunerea cumulată asumată prin
SAFE (rambursare 2035–2065) și prin componenta de apărare a CFM 2028–2034 ridică, prin
urmare, o problemă de coordonare instituțională între angajamentele europene multianuale și
cadrul intern de responsabilitate fiscal-bugetară, problemă care impune o evaluare
independentă explicită a impactului asupra valorilor de referință de 60% din PIB pentru datorie
publică și 3% din PIB pentru deficit, prevăzute prin criteriile de la Maastricht și prin legislația
națională.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este expunerea totală cuantificată a României, în obligații multianuale directe și
indirecte, rezultată din participarea la instrumentul SAFE, atât prin împrumutul de aproximativ
16,68 miliarde EUR contractat de România în cadrul facilității, cât și prin contribuția națională
la mecanismele bugetare europene care susțin serviciul datoriei aferente împrumuturilor
contractate de Comisie, defalcată pe orizonturi de 5, 10, 20 și 40 de ani?
b) Care este graficul de rambursare detaliat al împrumutului SAFE pentru România, anual,
începând cu 2035, și ce impact estimat are acesta asupra serviciului datoriei publice ca procent
din Produsul Intern Brut (PIB)?
c) Care este expunerea totală estimată a României în cadrul componentei de apărare, securitate
și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare absolută și ca procent din PIB-ul prognozat pentru
perioada 2028–2034, calculată pe baza cheii actuale de contribuție națională la bugetul UE?
d) În ce măsură aceste obligații cumulate au fost integrate în Strategia Fiscal-Bugetară pe
termen mediu transmisă Parlamentului României, și care sunt scenariile de risc avute în vedere
pentru ipotezele de evoluție bugetară nefavorabilă pe orizontul 2026–2070?
e) Care este evaluarea Ministerului Finanțelor privind impactul cumulat al acestor angajamente
asupra plafoanelor de datorie publică prevăzute în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr.
69/2010 și asupra criteriilor de la Maastricht?
III. AL DOILEA PILON: TEMEIUL MANDATULUI DEMOCRATIC ȘI
PARLAMENTAR PENTRU ANGAJAMENTELE ASUMATE DE ROMÂNIA

Decizia de a adopta SAFE, EDIP și pachetul de securitate și apărare al CFM 2028–2034 a fost
luată, conform documentelor oficiale, de către statele membre și de co-legislatorii UE. Această
realitate procedurală nu suspendă, însă, obligația constituțională de informare și de mandat
parlamentar prealabil care decurge din raportul dintre Guvern și Parlament în materia
angajamentelor financiare ale statului român.
Articolul 148 din Constituția României, republicată, consacră primatul dreptului UE asupra
dreptului intern în materia competențelor transferate prin tratate, dar nu instituie un mandat
general și nedeterminat al Guvernului de a angaja statul român în obligații financiare europene
noi, care depășesc cadrul transferului de competențe expres ratificat. Apărarea, taxarea și
politica industrială rămân, în arhitectura repartizării de competențe stabilite în Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
domenii în care competența statului român este preponderent națională sau partajată într-un
cadru strict delimitat.
În acest cadru, art. 148 alin. (5) din Constituție prevede expres că „Guvernul transmite celor
două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să
fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Coroborat cu Legea nr. 373/2013 privind
cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, care detaliază
procedura de informare prealabilă, de transmitere a fișelor de mandat și de control parlamentar
asupra poziției executivului în Consiliul UE, cadrul constituțional și legal intern este suficient
de clar pentru a institui o obligație formală a Guvernului în această materie — obligație care
nu poate fi suspendată prin invocarea caracterului tehnic, urgent sau procedural al dosarelor
europene în discuție.
În aceste condiții, fiecare angajament financiar multianual cu efect structural asupra bugetului
public român ridică o problemă de temei al mandatului: dacă, prin ce procedură și cu ce
conținut a fost transmis Parlamentului României mandatul de poziționare a executivului în
Consiliul UE pe dosarele relevante.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Ce documente, fișe de mandat, analize de impact sau evaluări ex-ante au fost transmise
Parlamentului României de către Ministerul Finanțelor sau de către Guvern, înainte ca România
să își exprime poziția în Consiliul UE pe dosarul SAFE (Regulamentul (UE) 2025/1106), pe
dosarul EDIP (Regulamentul (UE) 2025/2643) și pe propunerea de revizuire a Politicii de
Coeziune?
b) Care a fost mandatul de negociere acordat reprezentanților României în Consiliul UE pe
aceste dosare, care a fost autoritatea internă care a stabilit acest mandat și prin ce procedură a
fost adoptat?
c) În ce măsură Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025 — prin care a fost stabilit
cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE — a fost precedată de o analiză de impact

financiar transmisă Parlamentului, inclusiv cu cuantificarea graficului de rambursare a
împrumutului de 16,68 miliarde EUR pe orizont 2035–2065?
d) Există o procedură formală prin care Parlamentul României să fie informat sistematic,
înainte de adoptarea în Consiliul UE, asupra angajamentelor financiare multianuale ce urmează
a fi asumate în numele statului român, în special în condițiile în care art. 148 alin. (5) din
Constituție prevede obligația Guvernului de a transmite proiectele de acte cu caracter
obligatoriu către Parlament?
e) Intenționează Ministerul Finanțelor să transmită Parlamentului României o analiză
cuprinzătoare, publică și cuantificată, asupra obligațiilor financiare cumulate asumate prin
SAFE, EDIP, CFM 2028–2034 și revizuirea Politicii de Coeziune, anterior intrării în vigoare
a CFM 2028–2034?
IV. AL TREILEA PILON: REORIENTAREA STRUCTURALĂ A FONDURILOR
EUROPENE — INCLUDEREA APĂRĂRII ÎN POLITICA DE COEZIUNE ȘI
EFECTELE ASUPRA ROMÂNIEI
Politica de Coeziune a UE, instituită istoric ca instrument de convergență economică și socială
între statele membre, a constituit pentru România unul dintre principalele canale de finanțare
europeană pentru infrastructură, dezvoltare regională, capital uman și tranziție economică.
Includerea cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în cadrul Politicii de Coeziune,
operată prin modificările legislative recente aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE)
2021/1056 prin Regulamentul (UE) 2025/1914, modifică natura și destinația acestor fonduri.
Pentru claritate cantitativă, România beneficiază în Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 de
o alocare de coeziune de aproximativ 31,5 miliarde EUR (alocare europeană), la care se adaugă
o contribuție națională de 13,6 miliarde EUR, totalizând 45,1 miliarde EUR pe cele 16
programe operaționale aprobate prin Acordul de Parteneriat. În acest cadru, este de subliniat
că, potrivit comunicărilor publice ale Comisiei Europene din 25 martie 2026 privind rezultatele
procesului de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune, România a realocat 2,837
miliarde EUR (aproximativ 9% din alocarea europeană) către patru dintre noile priorități
strategice ale Uniunii Europene, dintre care, conform aceluiași anunț public, 904 milioane EUR
sunt direcționate către „apărare și pregătire pentru situații de criză”, iar 1,53 miliarde EUR către
„competitivitate și tehnologii strategice” cu componente de utilizare duală. Această realocare
nu mai este, prin urmare, o ipoteză de risc, ci un fapt deja consumat, care confirmă
transformarea structurală anticipată în prezenta interpelare.
Această modificare ridică o chestiune structurală care merită o analiză publică imediată: în
condițiile unui plafon bugetar fix al Politicii de Coeziune, includerea cheltuielilor de apărare
ca destinație eligibilă poate reduce, în absența unor alocări suplimentare, spațiul financiar
disponibil pentru destinațiile tradiționale de convergență — infrastructura de transport civilă,
dezvoltarea regională, agricultură, sănătate publică, educație și tranziție digitală — toate

domenii în care România, ca stat beneficiar net al Politicii de Coeziune, are interese strategice
fundamentale.
Suplimentar, fenomenul integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE, recunoscut
public de Comisia Europeană prin includerea apărării în Politica de Coeziune, în Connecting
Europe Facility (mobilitate militară, multiplicat de zece ori în CFM 2028–2034 conform
COM(2025)571), în programele Horizon Europe (cybersecuritate cu utilizare duală, civilă și
militară) și în arhitectura noului Fond European de Competitivitate, generează o complexitate
structurală care îngreunează urmărirea fluxurilor reale de bani și a destinațiilor finale ale
acestora.
Pentru România, acest fenomen se traduce într-un risc dublu: pe de o parte, o potențială
reducere a fondurilor disponibile pentru destinațiile lor istorice de convergență și, pe de altă
parte, o dificultate sporită în controlul parlamentar efectiv asupra modului în care fondurile
europene sunt în final utilizate — în special în condițiile în care unele instrumente conexe
domeniului apărării (precum Facilitatea Europeană pentru Pace — EPF, European Peace
Facility, cu peste 17 miliarde EUR, și Agenția Europeană de Apărare — EDA, European
Defence Agency) operează în afara cadrului bugetar standard al UE.
În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:
a) Care este estimarea cuantificată a Ministerului Finanțelor privind impactul includerii
cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în Politica de Coeziune asupra alocărilor
reale primite de România pentru destinațiile tradiționale de convergență (infrastructură civilă,
dezvoltare regională, capital uman, tranziție economică), pe orizontul CFM 2028–2034?
b) În ce măsură Ministerul Finanțelor a evaluat consecințele integrării apărării transversal pe
liniile bugetare ale UE asupra capacității de prognoză bugetară a statului român pe orizont
multianual?
c) Care este poziția Ministerului Finanțelor cu privire la eventuala reorientare a fondurilor
europene primite de România dinspre destinațiile tradiționale de coeziune înspre componenta
de apărare, și ce mecanisme naționale de protejare a fondurilor de convergență sunt prevăzute?
d) Există o evaluare a contribuției României la instrumente conexe care operează în afara
bugetului UE clasic (EPF, EDA, OCCAR — Organisation Conjointe de Coopération en
matière d’ARmement) și a modului în care aceste contribuții sunt raportate Parlamentului
României?
V. SINTEZĂ: O CHESTIUNE DE MARJĂ NAȚIONALĂ DE DECIZIE BUGETARĂ
ȘI DE LEGITIMITATE DEMOCRATICĂ
Cei trei piloni expuși mai sus nu reprezintă trei probleme separate, ci o singură chestiune,
articulată pe trei dimensiuni convergente: expunerea fiscală directă cuantificabilă (16,68

miliarde EUR prin SAFE, plus contribuția națională la cele 131 miliarde EUR ale componentei
de apărare a CFM 2028–2034), temeiul mandatului democratic și parlamentar prealabil pentru
aceste angajamente, și reorientarea structurală a fondurilor europene primite de România.
Articulate împreună, aceste trei dimensiuni configurează o transformare a raportului dintre
statul român și arhitectura financiară a Uniunii Europene care, prin amploare, durată și caracter
structural, poate produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de
decizie bugetară pe orizont multigenerațional. Indiferent de calificarea juridică formală a
acestor angajamente, dimensiunea lor cumulată impune o discuție publică transparentă,
cuantificată și prealabilă asupra costurilor reale, a duratei reale și a consecințelor reale ale
acestor obligații pentru cetățenii români.
Este, prin urmare, datoria fundamentală a Parlamentului României de a obține răspunsuri clare,
cuantificate și publice la întrebările de mai sus, înainte ca arhitectura financiară pe orizont
2028–2070 să devină consolidată printr-un cumul de angajamente instituționale dificil
reversibile prin efectele lor bugetare și instituționale. Dezbaterea democratică legitimă
presupune ca cetățenii români, prin reprezentanții lor parlamentari, să cunoască, în avans, nu
retrospectiv, costul, durata și consecințele angajamentelor financiare asumate în numele lor.

The post Florin Popovici – Interpelare – Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării – instrumentul SAFE appeared first on AUR.

De către domnul senator: Cătălin Silegeanu – Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul interpelării: Situația centralizată a companiilor cu participație a statului listate la bursă și a pachetelor de acțiuni înstrăinate din activele statului

Stimate domnule Ministru,

Vă aduc în atenție necesitatea unei clarificări oficiale, complete și centralizate privind companiile în care statul român a deținut sau deține participații și care au fost listate la bursă, precum și privind dimensiunea exactă a pachetelor de acțiuni înstrăinate până în prezent din aceste participații.

Tema este de interes public major, cu atât mai mult cu cât în spațiul politic și public au reapărut, în mod repetat, controverse privind listarea unor pachete minoritare, menținerea controlului statului și diferența dintre listare, ofertă publică secundară, majorare de capital și privatizare propriu-zisă.

Bursa de Valori București consemnează prezența, între emitenții relevanți ai pieței, a unor companii cu participație publică sau provenite din portofoliul statului, precum Romgaz, Nuclearelectrica, Electrica, Hidroelectrica sau OMV Petrom, ceea ce impune cu atât mai mult existența unei situații oficiale care să distingă precis între listări, procente ofertate, procente vândute ulterior și participația actuală rămasă statului.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog să precizați:

1. Care este lista completă a companiilor în care statul român a deținut sau deține participații și care au fost listate la bursă după anul 1990, cu indicarea pentru fiecare companie a instituției care exercită calitatea de autoritate publică tutelară.
2. Pentru fiecare dintre aceste companii, vă rog să comunicați data listării, tipul operațiunii prin care compania a ajuns la bursă, respectiv ofertă publică inițială, ofertă publică secundară, majorare de capital sau alt mecanism, precum și piața pe care a fost realizată listarea.
3. Pentru fiecare companie menționată, vă rog să precizați procentul de acțiuni deținut de stat înainte de listare, procentul de acțiuni ofertat în cadrul listării, procentul total de acțiuni înstrăinat ulterior de stat prin oferte secundare sau alte operațiuni și participația actuală deținută de stat la data formulării răspunsului.
4. Vă rog să comunicați valoarea totală încasată de stat, distinct pe fiecare companie și cumulat, din vânzarea acțiunilor aferente participațiilor publice realizate prin listări, oferte publice secundare sau alte operațiuni bursiere.
5. Există la nivelul Ministerului Finanțelor o evidență centralizată, un registru sau o bază de date privind companiile cu participație de stat listate la bursă și istoricul diminuării participațiilor statului în acestea?

În măsura în care Ministerul Finanțelor nu deține integral aceste informații într-o formă centralizată, vă rog să precizați care sunt instituțiile publice care pot furniza o situație unitară și completă privind listările companiilor cu participație publică și acțiunile deja înstrăinate din activele statului.

The post Silegeanu Cătălin – Interpelare – Situația centralizată a companiilor cu participație a statului listate la bursă și a pachetelor de acțiuni înstrăinate din activele statului appeared first on AUR.

Stimate domnule prim-ministru
Domnule ministru,

Agenția Națională de Administrare Fiscală este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru
În aplicarea art. 112 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 212, 213, 214, 215, 216 și 217 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, formulez prezenta interpelare și solicit explicații cu privire la poziția oficială a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în legătură cu regimul fiscal aplicabil veniturilor obținute din administrarea piețelor agroalimentare de către serviciile publice subordonate unităților administrativ-teritoriale, precum și comunicarea datelor și informațiilor menționate în continuare.
I. Contextul problemei
Prin întrebarea parlamentară nr. 3552A din 17 decembrie 2025, având ca obiect solicitarea de clarificări suplimentare privind situația nefiscalizării piețelor agroalimentare administrate de Primăria Satu Mare, am sesizat Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la modalitatea de încasare a contravalorii ocupării spațiilor de vânzare în piețele agroalimentare administrate, prin Administrația Domeniului Public Satu Mare, serviciu public cu personalitate juridică subordonat Consiliului Local al Municipiului Satu Mare, înființat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 182/2005. Această modalitate de încasare nu utilizează aparate de marcat electronice fiscale, ci se bazează exclusiv pe bonuri valorice cu regim special,
instrumente care nu asigură transmiterea datelor către sistemul informatic al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nici trasabilitatea fiscală a încasărilor și nici generarea documentelor
fiscale obligatorii pentru persoanele care efectuează plata. Răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, înregistrat sub nr. 15/2026 și transmis prin intermediul Ministerului Finanțelor cu adresa nr. 886886-1/10 martie 2026, a fost comunicat cu o întârziere de aproximativ 54 de zile față de termenul legal de răspuns, fără ca o solicitare de prelungire a acestui termen să fi fost formulată.
Conținutul răspunsului ridică probleme de fond care impun, în temeiul atribuțiilor parlamentare de control, formularea prezentei interpelări.
II. Conținutul răspunsului primit și aspectele care impun clarificare Răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 15/2026 se rezumă, în esență, la o citare a cadrului normativ — art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 alin. (1) și (3) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 479/2003, republicată, cu modificările ulterioare — și la o trimitere la Hotărârea Consiliului Local Satu Mare nr. 182/2005 privind înființarea Administrației Domeniului
Public. Cu privire la solicitarea formulată la pct. 4 al întrebării inițiale, prin care se solicitase indicarea eventualelor cereri de derogare formulate către ANAF de către Administrația Domeniului Public Satu Mare sau Primăria Municipiului Satu Mare, răspunsul se limitează la formularea: la nivelul instituției noastre nu se regăsesc informații ce fac obiectul situațiilor din întrebare.
Această formulare confirmă, în sine, o situație instituțională care impune clarificare: o entitate care administrează piețe agroalimentare timp de aproximativ două decenii nu a sesizat niciodată Agenția Națională de Administrare Fiscală cu privire la regimul fiscal aplicabil încasărilor din această activitate, iar autoritatea fiscală nu pare să fi declanșat din proprie inițiativă o verificare a acestei situații.
În același timp, răspunsul Agenției Naționale de Administrare Fiscală eludează miezul juridic al întrebării, respectiv calificarea concretă a Administrației Domeniului Public Satu Mare drept instituție publică în sensul art. 1 alin. (1) din Normele metodologice, calificare care ar atrage exonerarea de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale. Această calificare nu este nici demonstrată, nici motivată în mod expres în răspunsul comunicat, fiind tratată ca o presupunere implicită.
Problema centrală nu este statutul juridic formal al Administrației Domeniului Public Satu Mare, ci natura economică a activității desfășurate. Activitatea de administrare a piețelor agroalimentare, constând în închirierea temporară a spațiilor de vânzare către comercianți și încasarea tarifelor de ocupare, are caracter economic și este desfășurată în concurență directă cu operatorii privați care administrează spații comerciale similare. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-288/07 Isle of Wight Council, C-174/14 Saudaçor și C-520/14 Gemeente Borsele, a stabilit constant că o entitate de drept public care desfășoară activități economice în concurență cu operatorii privați nu poate beneficia de excepții fiscale exclusiv în temeiul statutului său juridic, fără analiza naturii
activității prestate.
III. Solicitările interpelării
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rog, domnule prim-ministru, domnule miniștru, să îmi comunicați, în scris, explicațiile, datele oficiale și documentele cu privire la următoarele aspecte:

1. Care este calificarea oficială a Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu privire la Administrația Domeniului Public Satu Mare, în calitate de serviciu public cu personalitate juridică subordonat Consiliului Local al Municipiului Satu Mare care administrează piețe agroalimentare prin încasarea tarifelor de ocupare a spațiilor de vânzare: (a) instituție publică exclusă de la aplicarea OUG nr. 28/1999 conform art. 1 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 479/2003 republicată; sau (b) entitate care prestează servicii contra cost și are obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale? Vă rog să indicați expres temeiul juridic al calificării și raționamentul aplicat, inclusiv raportarea acestei calificări la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia activităților economice desfășurate de entitățile de drept public.
2. Care este numărul total al cererilor de derogare, al solicitărilor de clarificare și al soluțiilor fiscale anticipate primite de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în perioada 2015–2025, din partea administratorilor de piețe publice din România — servicii publice subordonate unităților administrativ-teritoriale, regii autonome locale, societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ori al unităților administrativ-teritoriale — cu privire la regimul fiscal aplicabil încasărilor din administrarea piețelor? Vă rog să comunicați defalcarea pe ani, pe tipuri de entități solicitante și pe tipul soluției emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
3. Vă solicit indicarea expresă a faptului dacă, până la data prezentei interpelări,
   Agenția Națională de Administrare Fiscală a emis vreun act administrativ-fiscal individual — răspuns la solicitare, decizie, soluție fiscală anticipată sau orice alt înscris cu valoare juridică — prin care să fi calificat în mod expres Administrația Domeniului Public Satu Mare ca entitate exclusă de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale. În cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să comunicați copia documentului respectiv.
4. Vă solicit declanșarea unui control fiscal punctual la Administrația Domeniului Public Satu Mare, având ca obiect: (a) verificarea modalității de încasare a veniturilor obținute din administrarea piețelor agroalimentare în perioada 2020–2025; (b) evaluarea conformității utilizării bonurilor valorice cu regim special în raport cu cerințele OUG nr. 28/1999 republicată și ale Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 479/2003 republicată; (c) stabilirea cuantumului total al veniturilor încasate fără utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale în perioada de referință; (d) verificarea respectării obligațiilor declarative cu privire la aceste venituri. Vă rog să comunicați concluziile controlului fiscal subsemnatei și comisiilor parlamentare competente.
5. Vă solicit comunicarea instrucțiunilor interne, ghidurilor metodologice, circularelor
   sau oricăror altor acte cu caracter normativ intern emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în perioada 2015–2025, privind regimul fiscal aplicabil veniturilor obținute de serviciile publice subordonate unităților administrativ-teritoriale din administrarea piețelor agroalimentare și a altor activități economice cu caracter recurent desfășurate în piețele publice.
6. Câte controale fiscale a derulat Agenția Națională de Administrare Fiscală, în perioada 2020–2025, având ca obiect modalitatea de fiscalizare a veniturilor obținute din administrarea piețelor publice de către servicii publice subordonate unităților administrativteritoriale? Care au fost concluziile principale ale acestor controale, defalcat pe ani, și care a fost cuantumul total al veniturilor identificate ca neînregistrate fiscal?
7. Având în vedere că răspunsul nr. 15/2026 a fost transmis cu o întârziere de aproximativ 54 de zile față de termenul legal, vă rog să indicați motivele acestei întârzieri și măsurile administrative interne dispuse pentru asigurarea respectării termenului legal de răspuns la întrebările și interpelările parlamentare.
8. Care sunt măsurile pe care Agenția Națională de Administrare Fiscală intenționează să le adopte, cu termene asumate, pentru clarificarea la nivel național a regimului fiscal aplicabil veniturilor obținute de entitățile publice locale din administrarea piețelor agroalimentare, în vederea asigurării unui tratament uniform, a egalității de tratament fiscal între operatorii economici privați și entitățile publice care desfășoară activități economice similare, precum și a trasabilității fiscale a veniturilor publice locale?

The post Monica Iagăr – Interpelare – Solicitare de calificare oficială a regimului fiscal aplicabil Administrației Domeniului Public Satu Mare în raport cu obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, declanșarea unui control fiscal punctual privind modalitatea de încasare a veniturilor din administrarea piețelor agroalimentare și comunicarea statisticii naționale privind cererile de derogare formulate către ANAF de către administratorii de piețe publice appeared first on AUR.

Stimați domni Miniștri

În contextul informațiilor publice referitoare la pierderea în primă instanță a litigiului dintre statul român și compania Pfizer, precum și obligația de plată a unei sume de aproximativ 600 milioane euro pentru aproximativ 29 milioane de doze de vaccin contractate în anul 2023, vă solicit următoarele clarificări, având în vedere impactul major asupra bugetului public și interesul legitim al cetățenilor privind modul de utilizare a fondurilor publice:
Solicit ca statul român să ceară companiei Pfizer dovada următoarelor aspecte:

1. Deținerea legală a patentului și autorizației de punere pe piață. Solicit clarificarea și documentarea de către compania Pfizer a deținerii legale a drepturilor de proprietate intelectuală (inclusiv patentele relevante) și a autorizației de punere pe piață pentru vaccinurile livrate, precum și confirmarea că aceste drepturi și autorizații au fost valabile pe întreaga durată a derulării contractului și sunt conforme cu reglementările emise de European Medicines Agency și legislația aplicabilă la
   nivelul Uniunii Europene.
2. Conformitatea vaccinurilor cu autorizația UE. Solicit clarificarea faptului că vaccinurile livrate de compania Pfizer corespund în totalitate condițiilor, specificațiilor tehnice, indicațiilor terapeutice, loturilor aprobate și actualizărilor de autorizare emise de European Medicines Agency, inclusiv respectarea strictă a autorizației de punere pe piață condiționată (CMA), a modificărilor ulterioare ale acesteia și a tuturor cerințelor privind producția, distribuția, lanțul de frig și trasabilitatea, precum și dacă există neconformități raportate între caracteristicile produselor livrate și cele autorizate oficial la nivelul Uniunii Europene.
3. Valabilitatea produselor în anul 2026. Solicit prezentarea situației actualizate privind
   valabilitatea dozelor de vaccin livrate de compania Pfizer, inclusiv perioadele de expirare stabilite la
   momentul livrării în anul 2023 și eventualele modificări ulterioare ale termenului de valabilitate
   aprobate de European Medicines Agency, precum și clarificarea în ce măsură aceste produse mai sunt utilizabile în anul 2026, respectiv identificarea exactă a numărului de doze utilizate, expirate sau
   aflate în stoc și evaluarea impactului financiar rezultat din eventualele pierderi generate de expirare
   sau neutilizare.
4. Siguranța și eficiența produselor. Solicit clarificări privind modul în care este evaluată și
   monitorizată în continuare siguranța și eficiența vaccinurilor furnizate de compania Pfizer, inclusiv
   prezentarea datelor actualizate rezultate din sistemele de farmacovigilență la nivelul European
   Medicines Agency și al autorităților naționale, raportările privind reacțiile adverse suspectate,
   concluziile științifice privind raportul beneficiu–risc în contextul utilizării pe scară largă, precum și
   eventualele măsuri de actualizare a recomandărilor de utilizare sau restricționare a administrării în
   funcție de evoluția acestor date.
5. Publicarea integrală a contractului. Solicit publicarea integrală a contractului încheiat cu
   compania Pfizer, inclusiv anexele, clauzele financiare și comerciale, condițiile de livrare și
   penalitățile contractuale, cu respectarea eventualelor clauze de confidențialitate, precum și
   fundamentarea juridică a menținerii sau ridicării caracterului confidențial, în contextul principiului
   transparenței utilizării fondurilor publice și al interesului public major generat de achizițiile realizate
   în contextul gestionării pandemiei de COVID-19. Care este temeiul juridic exact al obligațiilor
   financiare asumate de statul român în cadrul acestor contracte, inclusiv cu indicarea actelor normative naționale și europene aplicabile, a documentelor oficiale prin care acestea au fost aprobate și a clauzelor contractuale care justifică obligația de plată în condițiile actuale?
   În cazul neîndeplinirii acestor condiții, solicit precizări dacă statul român va cere:

• restituirea sumelor;
• daune pentru vicii ascunse;
• despăgubiri pentru persoanele afectate.
  Solicit de asemenea:
• strategia juridică actuală;
• identificarea responsabililor;
• măsuri pentru recuperarea prejudiciilor.
  Vă rog să îmi transmiteți răspunsul în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Sorin Muncaciu – Interpelare – Clarificări privind obligațiile financiare ale statului român față de compania Pfizer în urma contractelor de achiziție de vaccinuri anti-COVID-19 appeared first on AUR.

De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES

Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu

Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR

Obiectul Interpelării: Clarificări privind veniturile bugetare estimate și mecanismele fiscale aplicabile proiectului Neptun Deep

          STIMATE DOMNULE MINISTRU,

Proiectul Neptun Deep este prezentat în mod constant drept unul dintre cele mai importante proiecte economice ale României, cu un impact semnificativ asupra veniturilor bugetare pe termen mediu și lung.

          Potrivit datelor publice, estimările vehiculate indică aproximativ 20 miliarde euro ce ar putea ajunge la bugetul statului pe durata proiectului, din redevențe, impozite și dividende. Cu toate acestea, în absența unor informații detaliate privind structura acestor venituri, ipotezele de calcul și mecanismele fiscale aplicabile, există riscul ca aceste estimări să nu reflecte în mod real câștigul efectiv al statului român.

          Cadrul fiscal aplicabil exploatărilor offshore include atât redevențe, cât și impozitul pe veniturile suplimentare, precum și mecanisme de deducere a investițiilor, elemente care pot influența semnificativ nivelul veniturilor bugetare efective.

          În acest context, este necesară o clarificare detaliată asupra modului în care statul român estimează, colectează și protejează aceste venituri.

          Având în vedere cele de mai sus, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

       1.  Care este estimarea oficială a Ministerului Finanțelor privind veniturile totale care vor fi generate la bugetul de stat din proiectul Neptun Deep pe întreaga durată de exploatare?

       2.  Care este structura veniturilor bugetare generate de proiectul Neptun Deep, pe categorii de impozitare și surse de venit, și care este ponderea fiecărei categorii în totalul estimat?

       3.  Care este estimarea anuală a acestor venituri pentru primii 10 ani de exploatare comercială?

       4.  Ce scenarii de preț al gazului și de producție au fost utilizate pentru fundamentarea acestor estimări?

       5.  Care este impactul estimat al deducerii investițiilor asupra impozitului pe veniturile suplimentare offshore și cu cât reduce aceasta veniturile bugetare totale?

       6.  Ce mecanisme de control fiscal și reguli privind prețurile de transfer sunt aplicate pentru a preveni diminuarea bazei impozabile prin costuri intra-grup, servicii externalizate sau alte forme de optimizare fiscală?

       7.  Ce mecanisme de verificare și audit fiscal sunt utilizate pentru a identifica și corecta eventuale diferențe între veniturile declarate și cele rezultate din activitatea economică reală a operatorilor?

       8.  Ce măsuri concrete are în vedere ministerul pentru a maximiza veniturile bugetare din exploatarea gazelor din Marea Neagră, în limitele cadrului legal și contractual existent?

The post Păucean-Fernandes Luminița – Interpelare – Clarificări privind veniturile bugetare estimate și mecanismele fiscale aplicabile proiectului Neptun Deep appeared first on AUR.

Domnului Alexandru NAZARE, Ministrul Finanțelor

Domnului Alexandru-Florin ROGOBETE, Ministrul Sănătății

De către: Senator Ciprian-Titi STOICA

Circumscripția electorală: nr. 37 – Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul interpelării: Posibile soluții alternative privind gestionarea celor peste 600 de milioane de euro pe care România le datorează Pfizer, după pierderea procesului din Belgia.  

Stimate domnule prim-ministru,  

Stimați domni miniștri,

România a pierdut procesul cu Pfizer, din Belgia, situație în care trebuie să achite cca 666 de milioane de euro pentru vaccinuri care se dovedesc a fi cât se poate de inutile. Mai mult decât atât, la această sumă colosală, care îngreunează și mai mult situația economică a României și așa nefastă, la cele peste 600 de milioane de euro se mai adaugă și cca 150 de mii de euro pe zi de întârziere, cu titlu de penalități, plus dobânzi egale cu dobânda BCE, la care se adaugă 5 puncte procentuale, pe an. Nu în  ultimul rând, mai trebuie avute în vedere și depozitarea și distrugerea ecologică a acestor vaccinuri, costuri care s-ar putea situa în jurul a cca 100 de milioane de euro.

Având în vedere cele de mai sus, vă întreb dacă, înainte de a ne grăbi în obediența și înfricoșarea noastră specifică să achităm suma uriașă, ați luat în calcul:

1. Posibilitatea de a vă clarifica, cerând garanții suplimentare, în scris, că:
   1. Pfizer este proprietar al patentului și al autorizației de punere pe piață?
   1. Că vaccinurile sunt conforme cu prospectul autorizat de UE?
   1. Că vaccinurile sunt în termen de valabilitate?
   1. Că vaccinurile sunt sigure și eficiente?
2. Ca măcar în al 12-lea ceas să solicitați contractul de achiziție și să-l faceți public, pentru a ști și românii la ce povară financiară se înhamă?
3. Aflarea motivului pentru care lotul României nu a fost refuzat în totalitate sau măcar adaptat la nevoile reale de vaccinare? Reamintesc în acest sens că însăși Ursula von der Leyen, afirma răspicat că reprezentanții statului român ar fi putut face acest lucru fără probleme.
4. Ca România să dea în judecată Comisia Europeană, având în vedere că ea a negociat achiziționarea acestor doze, pentru a o pune la plata celor peste 600 de milioane de euro, precum și la plata vaccinurilor care zac inutil în depozite, așteptând distrugerea ecologică?

The post Stoica Ciprian Titi – Interpelare – Posibile soluții alternative privind gestionarea celor peste 600 de milioane de euro pe care România le datorează Pfizer, după pierderea procesului din Belgia appeared first on AUR.