De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Măsurile adoptate pentru prevenirea și combaterea violenței și hărțuirii la locul de muncă

Stimate domnule ministru,

Violența și hărțuirea în lumea muncii reprezintă un fenomen cu efecte profunde asupra sănătății fizice și psihice a angajaților, asupra climatului organizațional și asupra productivității economice. În ultimii ani, atât instituțiile europene, cât și Organizația Internațională a Muncii au atras atenția asupra necesității dezvoltării unor mecanisme eficiente de prevenire, raportare și sancționare a comportamentelor abuzive manifestate în relațiile de muncă.

Recomandarea OIM nr. 206/2019 oferă statelor membre un set de măsuri destinate protejării lucrătorilor împotriva violenței și hărțuirii, inclusiv a hărțuirii psihologice, a hărțuirii sexuale și a altor forme de comportament care afectează demnitatea persoanei la locul de muncă.

În România, numeroase organizații profesionale, sindicate și instituții cu atribuții în domeniul egalității de șanse semnalează existența unor situații de hărțuire și intimidare în sectorul public și privat, multe dintre acestea rămânând neraportate din cauza temerii angajaților de a-și pierde locul de muncă sau de a fi supuși unor represalii.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este numărul sesizărilor privind fapte de violență, hărțuire morală sau hărțuire sexuală la locul de muncă înregistrate la nivel național în perioada 2022–2025?

2. Câte dintre aceste sesizări au fost investigate de instituțiile competente și câte au condus la aplicarea unor sancțiuni?

3. Există la nivelul Ministerului Muncii o bază de date centralizată privind cazurile de violență și hărțuire în relațiile de muncă? Dacă nu, intenționați crearea unui astfel de mecanism de monitorizare?

4. Ce măsuri de informare și prevenție au fost implementate în ultimii trei ani pentru creșterea gradului de conștientizare a drepturilor salariaților și a obligațiilor angajatorilor în acest domeniu?

5. În ce măsură legislația românească reflectă recomandările formulate de Organizația Internațională a Muncii prin Recomandarea nr. 206/2019 și ce modificări legislative apreciați că sunt necesare pentru consolidarea protecției lucrătorilor?

6. Ce măsuri intenționează ministerul să adopte pentru protejarea persoanelor care raportează fapte de hărțuire sau violență la locul de muncă împotriva eventualelor represalii?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Măsurile adoptate pentru prevenirea și combaterea violenței și hărțuirii la locul de muncă appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Măsuri pentru dezvoltarea programelor de ucenicie de calitate și facilitarea tranziției tinerilor către piața muncii

Stimate domnule ministru,

Integrarea tinerilor pe piața muncii reprezintă una dintre provocările majore ale sistemelor educaționale europene. În România, numeroși absolvenți întâmpină dificultăți în procesul de tranziție de la educație la ocupare, în timp ce angajatorii semnalează un deficit tot mai accentuat de personal calificat în domenii esențiale pentru dezvoltarea economică.

Organizația Internațională a Muncii a adoptat Recomandarea nr. 208/2023 privind uceniciile de calitate, document care promovează programe de formare profesională bazate pe dobândirea competențelor practice, pe parteneriate solide între sistemul educațional și mediul economic și pe crearea unor oportunități reale de inserție profesională pentru tineri.

Recomandarea subliniază importanța unor programe de ucenicie care să ofere competențe relevante pentru piața muncii, condiții echitabile de formare, sprijin pentru grupurile vulnerabile și mecanisme eficiente de evaluare a rezultatelor. De asemenea, documentul atrage atenția asupra necesității unei colaborări permanente între instituțiile de învățământ, autoritățile publice și angajatori.

Având în vedere că România se confruntă atât cu un nivel ridicat al migrației tinerilor, cât și cu dificultăți în asigurarea forței de muncă specializate în anumite sectoare economice, consider că dezvoltarea unor programe de ucenicie moderne și atractive trebuie să constituie o prioritate națională.

În acest sens, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este numărul programelor de ucenicie aflate în desfășurare la nivel național și câți beneficiari au participat la acestea în perioada 2023–2025?

2. Care sunt domeniile economice în care s-a înregistrat cea mai mare cerere pentru programe de ucenicie și care este rata de angajare a absolvenților după finalizarea acestora?

3. Ce măsuri au fost adoptate pentru dezvoltarea parteneriatelor dintre unitățile de învățământ, autoritățile publice și mediul de afaceri în vederea extinderii programelor de formare practică și ucenicie?

4. Există o strategie națională de implementare a principiilor prevăzute de Recomandarea OIM nr. 208/2023? Dacă da, vă rog să precizați principalele obiective și termenele de realizare.

5. Ce măsuri sunt avute în vedere pentru creșterea atractivității învățământului profesional și tehnic și pentru încurajarea participării tinerilor la programele de ucenicie?

6. Ce programe sau mecanisme de sprijin sunt destinate elevilor și tinerilor proveniți din medii vulnerabile, din zone rurale sau din comunități defavorizate, pentru a facilita accesul acestora la ucenicii de calitate?

7. Ce fonduri europene și naționale sunt alocate în perioada 2025–2027 pentru dezvoltarea programelor de ucenicie și pentru creșterea gradului de ocupare a tinerilor după finalizarea studiilor?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Măsuri pentru dezvoltarea programelor de ucenicie de calitate și facilitarea tranziției tinerilor către piața muncii appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Convenția nr. 192/2025, riscuri biologice la locul de muncă

Stimate Domnule Ministru,

În contextul adoptării Convenției OIM nr. 192/2025 privind prevenirea și protecția împotriva riscurilor biologice în mediul de lucru, România se confruntă cu provocări semnificative în sectoarele sănătății, agriculturii, salubrității și industriei alimentare.

Având în vedere toate aceste aspecte, vă rog să răspundeți la următoatele întrebări: 

1.  A realizat Ministerul Muncii o evaluare privind gradul de conformitate a legislației naționale cu prevederile Convenției nr. 192/2025?

2. Câte controale privind expunerea la agenți biologici au fost efectuate de Inspecția Muncii în perioada 2023-2026?

3. Ce fonduri sunt prevăzute pentru protecția personalului expus riscurilor biologice?

4. Intenționează Guvernul ratificarea convenției și care este calendarul estimat?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Convenția nr. 192/2025, riscuri biologice la locul de muncă appeared first on AUR.

Ministerul Educației și Cercetării, domnului Mihai Dimian, ministru

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Aplatizarea carierei didactice în proiectul noii legi a salarizării

     Domnilor miniștri,

Proiectul noii legi a salarizării unitare, cu valoare de referință de 4.100 de lei, tratează diferit, în mod inexplicabil, două profesii esențiale pentru stat — educația și sănătatea — în privința progresiei în carieră: la intrarea în profesie, diferența este mică și rezonabilă – profesorul debutant are coeficient 1,84, iar medicul rezident anul I are 1,92. Problema apare, însă, după zeci de ani de muncă, în sensul că medicul urcă de la rezident la specialist – coeficient 3,20 – și apoi la primar – 4,00 — practic o dublare a coeficientului pe parcursul carierei. Profesorul, în schimb, după o viață la catedră, cu grad didactic I, examene, inspecții, responsabilitate socială și generații formate, ajunge la doar 2,35.

Cu alte cuvinte, domnilor miniștri, după zeci de ani de muncă, formare și responsabilitate, un profesor senior câștigă în grilă doar cu aproximativ 28% mai mult decât un debutant. Aceasta nu este o salarizare echilibrată, ci o comprimare a întregii cariere didactice. Pentru comparație, atât în sănătate (de la rezident la medic primar), cât și în învățământul superior (de la asistent la profesor universitar), traseul profesional produce o creștere reală și clară a coeficientului, doar în învățământul preuniversitar seniorul este, practic, asimilat debutantului.

Contradicția devine cu atât mai gravă cu cât statul îi cere profesorului formare continuă obligatorie: o dată la cinci ani, fiecare cadru didactic trebuie să acumuleze 90 de credite profesionale transferabile, ceea ce presupune mai multe cursuri, timp, efort, documente și actualizare profesională constantă. Este o incoerență de fond să ceri formare continuă, grade didactice și perfecționare, dar să construiești o grilă care anulează aproape complet recompensarea seniorității. Aceasta nu este recunoaștere profesională, ci anularea valorii experienței.

O grilă corectă ar trebui să păstreze aceeași filozofie de stat ca în sănătate — debutul protejat, dar experiența, formarea și responsabilitatea răsplătite. O posibilă așezare, fără a pune profesorul deasupra medicului, ar fi: profesor debutant 1,84; profesor definitiv circa 2,20; profesor grad II circa 2,70; profesor grad I circa 3,30; profesor grad I cu peste 25 de ani circa 4,00; profesor senior cu dirigenție și performanță demonstrată 4,50–4,80.

Având în vedere cele expuse, domnilor miniștri, vă solicit să clarificați următoarele:

1. Confirmați coeficienții din proiect: profesor debutant 1,84, profesor grad didactic I 2,35, comparativ cu medic rezident anul I 1,92, medic specialist 3,20 și medic primar 4,00? Solicit comunicarea grilei complete pentru cariera didactică din preuniversitar.
2. Pe ce rațiune tehnică și de echitate se justifică faptul că, la o intrare aproape identică în profesie, cariera medicală dublează coeficientul, iar cea didactică crește cu doar circa 28% pe întregul parcurs profesional?
3. Cum se conciliază obligația legală de formare continuă a cadrelor didactice — 90 de credite profesionale transferabile la fiecare cinci ani — cu o grilă care nu recompensează semnificativ gradele didactice, vechimea și perfecționarea obținute prin acest efort?
4. A fost realizată o analiză de impact privind efectul acestei aplatizări asupra retenției în sistem a profesorilor cu experiență și asupra atractivității carierei didactice pe termen lung? Dacă da, solicit comunicarea ei.
5. Care ar fi impactul bugetar al unei repoziționări a profesorilor seniori dinspre coeficientul 2,35 spre 4,00–4,50, având în vedere că o estimare indică un cost brut anual de circa 6–9 miliarde lei pentru repoziționarea a aproximativ 60.000–75.000 de cadre didactice, adică o creștere de circa 17–25% raportată la anvelopa salarială actuală a educației, de circa 35,9 miliarde lei?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Aplatizarea carierei didactice în proiectul noii legi a salarizării appeared first on AUR.

De către: Deputat Nicolae Mîndrescu, deputat în circumscripția electorala nr.40, Vâlcea

Obiectul întrebării: Situația minerilor disponibilizați din bazinul Berbești–Alunu și efectele aplicării Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii

Stimate domnule ministru,

Am fost sesizat de reprezentanți ai comunității din comuna Alunu, județul Vâlcea, cu privire la situația dificilă în care se află salariații afectați de restrângerea și încetarea activităților de exploatare a lignitului din zona Berbești–Alunu. Conform petiției primite, activitatea minieră care a reprezentat principalul motor economic al zonei urmează să înceteze complet până la data de 31 august, generând efecte economice și sociale majore asupra comunității locale.
Un număr important de salariați se află în proximitatea vârstei de pensionare, însă modificările aduse de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii au generat situații în care persoane care au lucrat zeci de ani în condiții speciale nu mai beneficiază de tratamentul juridic de care au beneficiat colegii lor pensionați anterior datei de 1 septembrie 2024. Potrivit petiției, această situație este percepută ca fiind discriminatorie și a determinat numeroase acțiuni în instanță formulate de foști și actuali mineri.

Având în vedere importanța socială a acestei probleme pentru județele Vâlcea și Gorj, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Câți salariați din sectorul minier Berbești–Alunu sunt afectați de programele de restrângere și încetare a activității desfășurate în cadrul procesului de decarbonizare asumat de România?
2. Câți dintre acești salariați îndeplinesc condițiile de pensionare și câți se află în situația de a nu putea accesa pensia, deși au desfășurat activități în condiții speciale de muncă?
3. Care sunt motivele pentru care activitățile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 360/2023 nu beneficiază, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, de un regim similar celui aplicat în baza legislației anterioare?
4. Consideră Ministerul Muncii că există diferențe de tratament între persoanele pensionate în baza Legii nr. 263/2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 197/2021 și Legea nr. 74/2022, și persoanele care solicită pensionarea după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023?
5. Câte litigii aflate pe rolul instanțelor au ca obiect aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2023 în cazul persoanelor care au lucrat în sectorul minier și energetic?
6. Analizează Ministerul Muncii posibilitatea modificării art. 133 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, astfel încât perioadele lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001 în activitățile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. h) să beneficieze de recunoașterea corespunzătoare condițiilor speciale de muncă?
7. Intenționează Ministerul Muncii să completeze prevederile art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 pentru a include și salariații din sectorul minier afectați de programele de decarbonizare și de încetarea activității?
8. Ce măsuri concrete are în vedere Guvernul pentru protecția socială și profesională a minerilor din județele Vâlcea și Gorj care își pierd locurile de muncă în urma închiderii capacităților de exploatare și producție energetică pe bază de cărbune?
   Având în vedere impactul major al acestei situații asupra comunităților din bazinul minier Berbești–Alunu și asupra familiilor afectate de procesul de decarbonizare, vă solicit să comunicați dacă Ministerul Muncii intenționează să
   promoveze modificări legislative care să asigure un tratament echitabil pentru toți lucrătorii care au desfășurat activități în condiții speciale de muncă, indiferent de momentul pensionării.

The post Nicolae Mîndrescu – Întrebare – Situația minerilor disponibilizați din bazinul Berbețti – Alunu ți efectele aplicării Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii appeared first on AUR.

În atenția domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru-interimar

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Eșecul politicilor sociale ale statului român și cheltuirea a milioane de euro pentru o nouă „strategie anti-sărăcie” după decenii de programe fără rezultate

                             Stimate domnule ministru-interimar,

Potrivit informațiilor din presă, Guvernul României a început elaborarea unei noi strategii naționale anti-sărăcie, finanțată inclusiv printr-un proiect de aproximativ 3 milioane de euro din Programul de Asistență Tehnică 2021–2027. În calitate de Ministrul interimar ați declarat public că aproape unul din cinci români trăiește la limita sărăciei și că România are aproximativ un milion de copii aflați în diverse forme de vulnerabilitate și excluziune socială. 

Această situație, domnule ministru, reprezintă una dintre cele mai dure dovezi ale eșecului acumulat al statului român în ultimii 30 de ani – după miliarde de euro cheltuite prin ministere, agenții, programe operaționale, strategii sectoriale, PNRR, fonduri europene și structuri de asistență socială, Guvernul vine, astăzi, și admite, oficial, că România are, în continuare, niveluri dramatice de sărăcie, excluziune socială și abandon economic.

Mai grav, aceeași putere administrativă care a gestionat ani la rând aceste politici anunță, acum, că soluția este elaborarea unei noi strategii, a unui nou comitet, a unui nou mecanism de coordonare și a unor noi documente programatice. 

Românii au dreptul să afle cine răspunde concret pentru faptul că aproape 20% din populație trăiește la limita sărăciei, că România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei infantile din Uniunea Europeană, că 19,2% dintre tineri nu sunt nici în educație, nici în muncă și că diferențele dintre București-Ilfov și regiunile sărace ale țării au devenit aproape coloniale din punct de vedere economic și social!

În acest context, domnule ministru, vă solicit să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care este suma totală cheltuită de statul român pentru strategii, planuri naționale, proiecte europene și programe de combatere a sărăciei în perioada 2007–2026, defalcat, pentru fiecare an în parte? 
2. Ce indicatori concreți s-au îmbunătățit în urma acestor cheltuieli și care sunt programele considerate oficial eșuate? 
3. Cine a evaluat eficiența programelor anterioare înainte de lansarea unei noi strategii anti-sărăcie? 
4. Care este justificarea cheltuirii a aproximativ 3 milioane de euro pentru redactarea unei noi strategii, în condițiile în care România dispune deja de structuri administrative, institute de cercetare și direcții specializate în domeniul social? 
5. Ce firme de consultanță, ONG-uri sau entități private vor participa la elaborarea acestei strategii și ce sume vor încasa? 
6. Care sunt județele cu cele mai ridicate niveluri de sărăcie severă și ce investiții ale statului au fost realizate acolo în ultimii cinci ani? 
7. Câte localități din România nu au încă acces complet la apă curentă, canalizare, servicii medicale permanente sau infrastructură educațională funcțională? 
8. Câți copii aflați în risc de excluziune socială au abandonat școala în ultimii cinci ani și ce rezultate au avut programele finanțate pentru prevenirea abandonului școlar? 
9. Ce instituții și persoane vor răspunde administrativ dacă, după încă un ciclu strategic și încă milioane de euro cheltuite, indicatorii sociali rămân la același nivel? 

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Eșecul politicilor sociale ale statului român și cheltuirea a milioane de euro pentru o nouă „strategie anti-sărăcie” după decenii de programe fără rezultate appeared first on AUR.

În atenția domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru-interimar

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Criza demografică din județul Mureș și impactul asupra pieței muncii și sistemelor sociale

                             Stimate domnule ministru-interimar,

România se confruntă de mai mulți ani cu o criză demografică profundă, iar județul Mureș ilustrează cu pregnanță dimensiunile acestui fenomen la nivel local – îmbătrânirea populației, scăderea natalității și migrația forței de muncă tinere spre marile centre urbane sau în străinătate au creat un dezechilibru structural care afectează atât capacitatea economică a județului, cât și sustenabilitatea pe termen lung a serviciilor sociale și de sănătate.

Datele statistice pentru 2025 confirmă amploarea acestei crize: județul Mureș a pierdut peste 2.700 de locuitori într-un singur an, sporul natural a fost negativ cu peste 2.100 de persoane, iar numărul nașterilor continuă să scadă, fapt sinonim cu o populație activă care se restrânge, cu o presiune crescută pe sistemul de pensii, iar comunitățile rurale din județ se confruntă cu un fenomen de depopulare accelerată, care pune în pericol coeziunea socială și viabilitatea economică a multor localități.

Efectele pe piața muncii sunt deja resimțite: în februarie 2026, județul înregistra cu peste 1.300 de salariați mai puțin față de aceeași perioadă a anului anterior, iar angajatorii din sectoarele industriale și de servicii semnalează dificultăți tot mai mari în găsirea forței de muncă calificate. 

Având în vedere că, fără o abordare coordonată la nivel național, acest cerc vicios — mai puțini tineri, mai puțini angajați, mai puține resurse pentru servicii publice — riscă să devină ireversibil pentru județe precum Mureșul, stimate domnule ministru, vă rpg să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. Ce strategii naționale de combatere a depopulării și a declinului demografic sunt aplicate sau planificate pentru județele din Transilvania, inclusiv județul Mureș?
2. Există programe destinate atragerii și reținerii forței de muncă tinere în județele afectate de migrație internă și externă, și care este stadiul implementării acestora în județul Mureș?
3. Cum intenționează Ministerul Muncii să sprijine comunitățile rurale din județul Mureș afectate de depopulare accelerată, în special în ceea ce privește accesul la servicii sociale și reconversia profesională?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Criza demografică din județul Mureș și impactul asupra pieței muncii și sistemelor sociale appeared first on AUR.

De către: Dragoș-Florin COMAN, deputat AUR, circumscripția electorală nr. 12 Călărași

Subiect:  România dispare din cauza lipsei politicilor pro-nataliste – decesele mai numeroase decât nașterile în județul Călărași

Domnule ministru,

România a pierdut în perioada 2011-2021 peste 1 milion de locuitori, ca urmare a scăderii accentuate a natalității și a îmbătrânirii accelerate a populației. În lipsa unor politici publice care să dirijeze resursele financiare către familiile de tineri, această tendință nu s-a oprit. 

De exemplu, cele mai recente date statistice provenite de la Direcția Regională de Statistică ne arată că pentru județul Călărași numărul de decese a fost superior numărului de nașteri și în anul 2026 (328 de decese, față de 151 de nașteri – un spor natural negativ de 177 de locuitori). Din cauza condițiilor grele de viață și a degradării puterii de cumpărare, numărul de căsătorii a scăzut și el, demonstrând fără echivoc că tendințele negative nu se vor opri aici.

Față de situația expusă, pentru care sunt responsabile guvernele din ultimii 30 de ani, vă rog să aduceți următoarele precizări:

• Dacă, în ultimul an, a fost elaborat sau nu, la nivelul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, un proiect de act normativ privind reducerea drepturilor părinților privind concediul și indemnizația pentru creșterea copilului.
• Dacă la nivelul Ministerului există un minim interes pentru a promova politici publice pentru sprijinirea tinerilor să-și formeze o familie, să aibă o casă și o familie numeroasă.
• Dacă în anul 2027 vor fi indexate alocațiile de stat pentru copii, în condițiile inflației record din ultimii 2 ani.
• Care este motivul pentru care, în ultimii ani, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale nu a promovat niciun program eficace pentru stimularea natalității din fonduri externe nerambursabile?

The post Dragoș-Florin COMAN – Întrebare – România dispare din cauza lipsei politicilor pro-nataliste – decesele mai numeroase decât nașterile în județul Călărași appeared first on AUR.

De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov 

Subiectul întrebării: Situația lucrătorilor non-UE aduși în România prin agenții și firme de recrutare internațională

Stimate domnule Ministru,

 În ultimii ani, România a înregistrat o creștere accelerată a numărului de lucrători proveniți din state non-UE, în special din India, Nepal, Bangladesh, Sri Lanka și Pakistan, aduși prin intermediul unor firme și agenții de recrutare acreditate.

Având în vedere impactul major asupra pieței muncii, asupra sistemului de imigrație și asupra siguranței sociale și economice a României, vă rog, domnule ministru, să aveți amabilitatea să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este lista completă a firmelor, agențiilor și operatorilor economici acreditați sau autorizați să recruteze și să introducă în România lucrători din state non-UE?
2. Care este baza legală exactă în baza căreia aceste firme operează și care sunt instituțiile statului responsabile de autorizarea și controlul lor?
3. Câte avize de angajare și/sau permise de muncă pentru cetățeni non-UE au fost:
   • solicitate,
   • aprobate,
   • respinse,
     în perioada 1 ianuarie 2020 – prezent?
4. Câți cetățeni non-UE se află în prezent pe teritoriul României cu drept de muncă activ?
5. Care este distribuția acestora pe state de proveniență (India, Nepal, Bangladesh, Sri Lanka etc.) și pe domenii economice?
6. Câți lucrători non-UE au rămas fără contract individual de muncă activ în România în anul 2026?
7. Care sunt prevederile legale exacte care permit cetățenilor non-UE să rămână pe teritoriul României după încetarea raporturilor de muncă?
8. Care este perioada maximă în care un muncitor non-UE poate rămâne în România fără un contract de muncă valid?
9. Câți cetățeni non-UE aflați fără loc de muncă:
   • au părăsit teritoriul României,
   • au intrat în proceduri de returnare,
   • au fost depistați în muncă ilegală,
     în perioada 2020–2026?
10. Ce măsuri de control și verificare aplică statul român pentru a preveni:

• abandonarea muncitorilor de către angajatori,
• munca la negru,
• traficul de persoane,
• folosirea sistemului de avize de muncă drept mecanism de imigrație economică necontrolată?

11. Există o evidență oficială privind numărul muncitorilor non-UE care:

•   nu mai figurează cu contract activ,
•   dar continuă să locuiască pe teritoriul României?

12. Ce controale au fost efectuate asupra agențiilor de recrutare și câte sancțiuni au fost aplicate în perioada 2020–2026?
13. Care este justificarea Guvernului pentru menținerea unui contingent de 90.000 de lucrători non-UE în anul 2026, în condițiile în care există semnale publice privind creșterea șomajului și dificultăți de angajare pentru cetățenii români? 
14. Intenționează Ministerul să publice transparent:

•   lista firmelor autorizate,
•   statisticile complete privind lucrătorii non-UE,
•   situația contractelor încetate și a șederilor prelungite?

Consider că opinia publică are dreptul să cunoască dimensiunea reală a fenomenului imigrației economice și impactul acestuia asupra pieței muncii și securității sociale din România.

The post Dan TANASĂ – Întrebare – Situația lucrătorilor non-UE aduși în România prin agenții și firme de recrutare internațională appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Dragoș Nicolae Pîslaru

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Recunoașterea gradului ridicat de solicitare neuropsihică din școlile incluzive și analiza posibilității reducerii vârstei de pensionare pentru cadrele didactice

Stimate Domnule Ministru,

În școlile incluzive din România se construiesc, zi de zi, lecții de răbdare, echilibru și dăruire umană. Acolo unde educația întâlnește vulnerabilitatea, cadrele didactice devin sprijin emoțional, ghid pedagogic și prezență protectoare pentru copii care au nevoie de atenție continuă, adaptare permanentă și o imensă resursă sufletească.

Activitatea desfășurată în mediul incluziv presupune o implicare neuropsihică profundă, un ritm intens de lucru și o responsabilitate care depășește dimensiunea clasică a actului didactic. Profesorii care lucrează cu elevi cu cerințe educaționale speciale, integrați în învățământul de masă, gestionează zilnic situații complexe, adaptări curriculare, dificultăți emoționale și provocări comportamentale care solicită constant atenția, empatia și echilibrul interior.

Anii petrecuți în acest tip de activitate lasă urme de oboseală acumulată, consum emoțional și suprasolicitare psihică, în timp ce vocația acestor dascăli continuă să țină aprinsă lumina incluziunii în școala românească.

În multe state europene, profesiile cu grad ridicat de uzură psihică beneficiază de mecanisme de protecție socială și de recunoaștere instituțională a condițiilor speciale de muncă. În această lumină, comunitatea cadrelor didactice din școlile incluzive așteaptă o abordare echilibrată și profund umană din partea autorităților statului român.

Educația incluzivă înseamnă prezență, răbdare și puterea de a ridica fiecare copil spre propria lui lumină. În spatele fiecărui progres se află dascăli care oferă zilnic energie, echilibru și suflet, iar această lucrare tăcută merită respect, protecție și recunoaștere instituțională.

Având în vedere importanța protejării sănătății profesionale și emoționale a personalului didactic implicat în educația incluzivă, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Există, la nivelul ministerelor pe care le coordonați, o analiză privind gradul de solicitare neuropsihică a cadrelor didactice care activează în școlile incluzive?

2. Ce măsuri de protecție profesională și de sprijin psihologic sunt avute în vedere pentru profesorii care lucrează permanent cu elevi cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă?

3. Are Guvernul României în vedere inițierea unui cadru legislativ prin care vârsta de pensionare pentru cadrele didactice din școlile incluzive să fie redusă cu minimum 3 ani, ca formă de recunoaștere a uzurii neuropsihice specifice acestui domeniu?

4. Există consultări cu organizațiile profesionale și sindicatele din educație privind introducerea unor condiții speciale de pensionare pentru personalul didactic din învățământul incluziv?

5. Ce perspective există pentru includerea activității desfășurate în școlile incluzive într-o categorie profesională care să reflecte nivelul ridicat de responsabilitate emoțională și psihică al acestei misiuni educaționale?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Recunoașterea gradului ridicat de solicitare neuropsihică din școlile incluzive și analiza posibilității reducerii vârstei de pensionare pentru cadrele didactice appeared first on AUR.