„Ultimele incidente din Maramureș arată cât de gravă a devenit situația. Un urs a ajuns chiar în incinta Uzinei de Tratare a Apei din Baia Mare, iar un alt exemplar a fost semnalat pe o stradă din Moisei. În ambele situații, populația a fost avertizată prin RO-Alert.

Nu mai vorbim despre apariții izolate în zone montane. Urșii ajung în gospodării, pe străzi, în centrul localităților și chiar în incinta unor obiective de infrastructură publică.

Situații similare au fost înregistrate și în județul Prahova. La Teșila, o ursoaică și trei pui au fost fotografiați în centrul satului, în apropierea blocurilor, iar la Trăisteni, un urs a rupt gardul unei gospodării și a ucis aproximativ 20 de găini.

RO-Alert nu este o politică de gestionare a populației de urs. Este doar avertismentul că statul a ajuns prea târziu. Diana Buzoianu trebuie să explice de ce asemenea incidente continuă, deși chiar ministrul Mediului susținea că noul cadru legislativ permite intervenția mai rapidă asupra exemplarelor periculoase care intră în localități.

O politică responsabilă trebuie să protejeze atât oamenii, cât și animalele. Lipsa intervenției statului îi expune pe români riscului unor atacuri, distrugerii gospodăriilor și unei stări permanente de nesiguranță, iar urșii ajung, la rândul lor, victime ale unor reacții disperate și ilegale.

Am solicitat încă din luna iulie a acestui an Ministerului Mediului să prezinte măsurile luate pentru extragerea, relocarea sau eliminarea exemplarelor periculoase, precum și o strategie pentru comunitățile expuse permanent. Nu am primit niciun răspuns.

Diana Buzoianu trebuie să iasă din logica explicațiilor de după incident. Ministerul Mediului are nevoie de monitorizare reală, intervenții rapide, gestionarea efectivă a exemplarelor periculoase și despăgubiri funcționale pentru gospodăriile afectate. Viața unui om nu poate depinde de cât de repede citește un mesaj RO-Alert.

Siguranța românilor și protejarea faunei nu se exclud. Incompetența statului este cea care le pune în conflict. Ministerul Mediului trebuie să acționeze înainte de următorul atac, nu să ofere explicații după următoarea tragedie”, a declarat deputatul AUR Ștefăniță Avrămescu.

The post Ștefăniță Avrămescu (deputat AUR): „De la satele din Prahova până la Baia Mare, urșii ajung tot mai aproape de oameni. Ministerul Mediului trebuie să prevină tragediile, nu să le explice după ce se produc” appeared first on AUR.

Instituția a inițiat o campanie de comunicare de peste 19 milioane de lei cu TVA, care include conținut digital, evenimente și colaborări cu influenceri, artiști și creatori de conținut. În același timp, ministerul anunță un proiect de peste 49 de milioane de lei pentru monitorizarea și protejarea speciilor de păsări, dintre care 41,7 milioane reprezintă finanțare europeană, restul bani de la bugetul național. De unde oare aceste sume ar fi întrebarea firească.

Protejarea biodiversității este importantă, dar într-o Românie aflată sub presiunea austerității și a problemelor bugetare este legitim să discutăm dacă asemenea sume și asemenea priorități sunt oportune, mai ales acum. Oare Ilie Bolojan știe de ele?

În acest context trebuie privit și scandalul declanșat de ministru în jurul investiției Romsilva din Prahova. Pentru o clădire de 455 de metri pătrați, evaluată la aproximativ 2,7 milioane de lei și justificată de Romsilva inclusiv prin cerințe de biosecuritate pentru o fazanerie cu o capacitate de până la 30.000 de păsări anual, ministrul a ales direct registrul „baronilor”, al „SPA-ului” și al presupusului suprapreț.

Poate că investiția este nejustificată sau prea scumpă. Tocmai de aceea Diana Buzoianu trebuie să arate calculele. Cât trebuia să coste? Care lucrări au fost supraevaluate? Cine le-a aprobat și ce prejudiciu a rezultat? Ministerul are toate instrumentele necesare pentru a răspunde acestor întrebări.

În plus, contractul a fost atribuit la 30 decembrie 2025, într-o perioadă în care Buzoianu se afla deja la conducerea instituției, ceea ce ridică și întrebarea de ce problema nu a fost oprită sau verificată atunci.

Contrastul este greu de trecut cu vederea. O investiție de 2,7 milioane de lei dintr-o structură subordonată devine subiect de indignare națională, dar proiectele de 19 sau 49 de milioane de lei ale propriului minister sunt prezentate în limbajul generos al modernizării, educării publicului și protejării naturii.

Nu rezultă de aici că aceste proiecte sunt ilegale sau inutile. Rezultă însă că același criteriu trebuie aplicat tuturor. Dacă 2,7 milioane de lei trebuie întorși pe toate părțile, atunci publicul merită aceeași explicație detaliată pentru cele peste 19 milioane destinate comunicării și pentru milioanele destinate proiectului privind păsările. Altfel, lupta cu risipa începe să semene suspect de mult cu o selecție a cheltuielilor care dau cel mai bine în fața camerei.

Un minister nu este contul de social media al celui care îl conduce, iar administrarea banului public nu se face prin episoade succesive de indignare. Diana Buzoianu vrea să fie percepută drept ministrul care face curățenie în sistem; foarte bine, atunci standardul trebuie aplicat în primul rând propriei instituții. Să publice justificările, costurile și rezultatele proiectelor pe care le finanțează și să demonstreze cu documente unde s-a risipit banul public în cele pe care le critică. Altfel, riscăm să avem mai puțină reformă decât ni se promite și mult mai multă construcție de imagine decât își poate permite România în acest moment”, a declarat deputatul AUR, Ștefăniță Avrămescu.

The post Ștefăniță Avrămescu (deputat AUR): „Diana Buzoianu a transformat Ministerul Mediului într-o fabrică de propagandă pentru propria imagine” appeared first on AUR.

Potrivit acestuia, Ministerul Mediului ar trebui să ofere răspunsuri clare, transparente, bazate pe date, nu doar declarații politice.

„Doamnă ministru Diana Anda Buzoianu,

Încă o dată îmi demonstrați că, în opinia mea, nu aveți ce căuta în fruntea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Doamnă ministru, sunteți în această funcție pentru a găsi soluții, nu pentru a bloca dezvoltarea țării noastre. Pentru cetățenii români, nimic nu ar trebui să fie mai important decât protejarea intereselor naționale și realizarea obiectivelor strategice ale României.

Știți de ce am ajuns în situația de astăzi? Pentru că, în opinia mea, unele țări din UE au găsit în România oameni care acceptă, fără să țină suficient cont de interesele țării noastre, anumite cerințe și politici care pot afecta dezvoltarea României.

Vă dau câteva exemple.

Toți marii retaileri din România,Kaufland, Lidl, Carrefour, Metro ș.a.m.d.,au realizat numeroase construcții în țara noastră. Vorbim despre sute de astfel de obiective, peste 300 în România.

În cazul multora dintre aceste construcții, consider că trebuie verificat dacă au fost respectate în mod corespunzător prevederile legislației de mediu, în special cele referitoare la proporția dintre suprafața construită și spațiile verzi.

Nu mai aduc în discuție toate construcțiile de malluri din România despre care există suspiciuni că nu respectă legislația de mediu, inclusiv în ceea ce privește proporția dintre suprafața construită și spațiile verzi.

Vreau să aduc în discuție și ceea ce se întâmplă cu fluviul Dunărea.

Dacă debitul Dunării este scăzut de la an la an, vă întreb: cele 21 de centrale hidroelectrice din Germania și cele 9 din Austria, aflate pe cursul Dunării, nu au absolut nicio influență asupra debitului de apă? Consider că această întrebare merită analizată serios, pe baza datelor și a studiilor de specialitate.

Am ajuns să nu mai putem discuta rațional despre aceste probleme?

Înțeleg că USR are o anumită viziune politică, însă consider că interesele României și ale cetățenilor români trebuie să fie mai presus de orice interes politic.

În țara noastră există șapte hidrocentrale aflate în diferite stadii de finalizare, unele dintre ele fiind realizate în proporție de peste 80%. Consider că abandonarea acestor investiții și lipsa unei mentenanțe corespunzătoare pot avea, în anumite situații, un impact asupra mediului și asupra infrastructurii mult mai mare decât finalizarea lor și punerea în funcțiune, cu respectarea tuturor normelor de protecție a mediului.

Să nu mai vorbim despre degradarea acestor obiective în lipsa unei forme corespunzătoare de mentenanță. Aspectul multora dintre aceste hidrocentrale este dezolant și neprietenos.

În țările dezvoltate din UE și nu numai, în jurul unor hidrocentrale au fost amenajate puncte de atracție turistică, care aduc numeroși turiști și oferă acestor obiective un aspect modern și plăcut.

De ce nu putem găsi și în România soluții prin care să îmbinăm protecția mediului cu dezvoltarea economică, producția de energie și turismul?

Înțeleg că, în cazul ariilor protejate, există anumite aspecte care trebuie analizate și protejate cu maximă atenție. Vorbim despre arbori seculari, specii de plante și flori protejate, precum și despre animale protejate, cum ar fi bursucul sau alte specii.

Toate aceste elemente trebuie protejate. Însă protecția mediului nu ar trebui să însemne automat blocarea oricărei investiții strategice pentru România.

Arborii seculari, flora și fauna protejată trebuie respectate și conservate, dar trebuie să găsim soluții prin care să protejăm natura fără să blocăm dezvoltarea țării.

România are nevoie de energie, investiții și infrastructură modernă. Avem nevoie de soluții echilibrate, care să țină cont atât de protecția mediului, cât și de interesul național.

Doamnă ministru, rolul Ministerului Mediului este să găsească soluții și să creeze un echilibru între protejarea naturii și dezvoltarea României, nu să transforme protecția mediului într-un instrument de blocare a proiectelor strategice.

Am și o curiozitate legată de managementul integrat al deșeurilor: de ce nu se implementează eficient un astfel de sistem în România?

De exemplu, dacă managementul integrat al deșeurilor ar fi implementat la un nivel performant, România ar putea obține venituri importante la bugetul de stat și ar putea transforma deșeurile într-o resursă economică.

Se vehiculează chiar estimări potrivit cărora România ar putea încasa anual peste 15 miliarde de euro. Dacă această cifră este corectă, atunci consider că trebuie prezentate public studiile și calculele care stau la baza ei.

Întrebarea legitimă este: cine are interesul ca un sistem modern și eficient de management integrat al deșeurilor să nu fie implementat în România și de ce?

Consider că Ministerul Mediului trebuie să ofere răspunsuri clare, transparente și fundamentate pe date, nu doar declarații politice.

Încă o dată, doamnă ministru Diana Anda Buzoianu, consider că modul în care este gestionat acest domeniu ridică serioase semne de întrebare cu privire la capacitatea Ministerului Mediului de a găsi un echilibru între protecția mediului și dezvoltarea României.

România are nevoie de soluții, nu de blocaje!

România are nevoie de energie, investiții, infrastructură modernă și un management performant al resurselor și al deșeurilor.

Protejarea mediului și dezvoltarea economică nu trebuie să fie obiective aflate în conflict. Cu voință, profesionalism și responsabilitate, ele pot și trebuie să meargă împreună”, a declarat senatorul AUR, Paul Gheorghe.

The post Paul Gheorghe (senator AUR): „Protejarea mediului și dezvoltarea economică nu trebuie să fie obiective aflate în conflict” appeared first on AUR.

„Solicităm Ministerului Mediului să nu aprobe în forma actuală Ordinul privind Catalogul național al zonelor prioritare pentru biodiversitate și să realizeze, înainte de adoptare, o analiză interinstituțională completă privind efectele acestuia asupra infrastructurii energetice și de transport.

Protejarea biodiversității este un obiectiv legitim și necesar, dar nu poate fi făcută fără a ține cont de securitatea energetică, infrastructura critică și nevoile de dezvoltare ale României. Unele dintre zonele propuse se suprapun cu infrastructură existentă sau cu zone necesare extinderii acesteia, iar introducerea unui regim strict de protecție poate îngreuna mentenanța, reparațiile și intervențiile în caz de avarie, precum și realizarea unor investiții viitoare.

România are nevoie în următorii ani de investiții masive în rețelele electrice: modernizarea infrastructurii existente, construirea de noi linii și stații, racordarea capacităților de producție și a noilor consumatori. Nu putem vorbi despre independență energetică și electrificare, iar în același timp să adoptăm reglementări care riscă să blocheze infrastructura necesară pentru atingerea acestor obiective.

Actuala criză energetică ar trebui să fie un avertisment suficient pentru statul român. În ultimii ani, România și-a asumat un calendar accelerat de decarbonizare, iar retragerea capacităților de producție pe cărbune a avansat mai repede decât dezvoltarea tuturor capacităților necesare pentru înlocuirea lor în condiții de siguranță. Situația s-a agravat, iar Guvernul a fost nevoit să renegocieze cu Comisia Europeană calendarul închiderilor, invocând explicit necesitatea funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național. Calendarul inițial prevedea retragerea a 1.755 MW până la sfârșitul anului 2025, țintă redusă ulterior la 1.045 MW, fiind prelungită și funcționarea unor grupuri energetice.

În același timp, investiții hidroenergetice începute de zeci de ani și ajunse în stadii foarte avansate au rămas întârziate de litigii și proceduri de mediu. La Livezeni-Bumbești, de exemplu, vorbim despre un proiect de peste 1,1 miliarde de lei, în cadrul căruia treapta Dumitra ajunsese la un grad de finalizare de 98%, iar acordul de mediu pentru continuarea amenajării a venit abia în 2025, cu modificări importante ale proiectului. România nu își mai poate permite să repete aceeași greșeală: să închidă sau să blocheze infrastructura energetică înainte să aibă cu ce să o înlocuiască. Tranziția energetică trebuie făcută într-un ritm compatibil cu securitatea energetică a țării, nu prin bifarea unor obiective de mediu cu prețul vulnerabilizării propriului sistem energetic.

Problema nu privește exclusiv sectorul energetic. Trebuie analizate inclusiv eventualele suprapuneri cu infrastructura rutieră și feroviară și cu proiectele de interes național care vor trebui dezvoltate în următoarele decenii. Odată instituit un regim strict de protecție, corectarea ulterioară a unor asemenea suprapuneri poate deveni mult mai dificilă și mai costisitoare.

Considerăm insuficientă și perioada de numai 10 zile calendaristice acordată consultării publice. Un act normativ cu potențiale consecințe asupra infrastructurii strategice a țării nu poate fi analizat superficial și în grabă. Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, operatorii rețelelor și celelalte instituții relevante trebuie să aibă timpul necesar pentru identificarea suprapunerilor și evaluarea consecințelor tehnice, juridice și economice.

România nu trebuie pusă să aleagă între protejarea naturii și dezvoltare. Avem nevoie de ambele, iar obligația statului este să găsească un echilibru care să protejeze biodiversitatea fără să sacrifice securitatea energetică, infrastructura critică și proiectele strategice.

Solicităm, prin urmare, prelungirea perioadei de analiză și consultare și amânarea aprobării Ordinului până la finalizarea unei evaluări interinstituționale reale. Interesul național trebuie să fie criteriul central atunci când protecția mediului se intersectează cu energia, transporturile și dezvoltarea economică.

România trebuie să-și protejeze patrimoniul natural fără să-și sacrifice infrastructura strategică și securitatea energetică. Am plătit deja prea scump deciziile luate fără acest echilibru”, a declarat deputatul AUR Ștefăniță Avrămescu.

The post Ștefăniță Avrămescu (deputat AUR): „Protejarea biodiversității nu trebuie să blocheze infrastructura strategică a României!” appeared first on AUR.

„Doamna ministru Diana Buzoianu afirma acum 2 zile că în Dunăre s-a format un „dâmb” care a reorientat debitul apei și că statul trebuie acum să intervină pentru a corecta situația. Dacă lucrările efectuate asupra albiei au produs sau au favorizat acest fenomen, întrebarea este simplă: cine le-a autorizat, cine le-a evaluat efectele și cine răspunde pentru eșec?

Situația este cu atât mai greu de explicat cu cât, pentru proiectul BALA II – Restaurarea și renaturarea zonei de bifurcație a brațului Bala pentru asigurarea condițiilor de navigație și de protecție a mediului pe Dunăre (proiectul are aviz de gospodărire a apelor din iunie 2022 și acord de mediu emis de APM Călărași în septembrie 2023, iar indicatorii tehnico-economici au fost aprobați prin HG nr. 1.079/4 septembrie 2024), proiect destinat inclusiv redistribuirii debitului între brațul Bala și Dunăre, statul a considerat necesare studii și documentații tehnice și de mediu ample. Statul a elaborat documentația de mediu pe 625 de pagini, tocmai pentru că orice intervenție asupra albiei poate modifica distribuția debitelor, transportul sedimentelor și regimul hidrologic. Acest proiect major nici măcar nu a ajuns însă la execuția efectivă.

În schimb, în Dunăre au fost deja realizate alte intervenții – dragări, lucrări asupra pragurilor și formațiunilor din albie și alte operațiuni cu potențial de modificare a curgerii apei. Iar astăzi autoritățile sunt nevoite să intervină din nou, inclusiv prin amplasarea sau scufundarea controlată a unor barje încărcate cu material, pentru a corecta distribuția debitului.

Aici apare contradicția pe care Diana Buzoianu trebuie să o explice: dacă pentru o lucrare încă neexecutată au fost necesare sute de pagini de studii de mediu, unde sunt studiile și avizele pentru lucrările deja executate? Au anticipat ele apariția „dâmbului” și modificarea distribuției apei către Cernavodă?

Am adresat oficial ministrului Mediului o întrebare parlamentară prin care solicit inventarierea lucrărilor hidrotehnice executate în sectorul relevant pentru brațul Bala și Cernavodă și transmiterea acordurilor de mediu, avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, studiilor hidrologice și modelărilor hidrodinamice care au stat la baza acestora.

Solicit, de asemenea, să ni se spună cine a decis actuala soluție de urgență cu barjele, în baza căror calcule a fost stabilită cantitatea de material și amplasamentul și dacă au fost evaluate efectele acestei intervenții atunci când Dunărea va reveni la debite normale sau ridicate.

Este greu de explicat tăcerea doamnei Diana Buzoianu, care a transformat autorizarea de mediu și protejarea fiecărui gândac și a fiecărei moluște într-un principiu aproape absolut atunci când a contestat alte proiecte de infrastructură, dar care, în cazul unor intervenții asupra Dunării cu efecte potențiale asupra distribuției debitelor, pare să accepte dintr-odată alte standarde.

Problema nu mai privește doar mediul sau navigația. În condiții de secetă și debite reduse, distribuția apei poate afecta inclusiv alimentarea cu apă și funcționarea în siguranță a Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă.

Dunărea nu poate fi tratată ca un laborator în care statul intervine, constată ulterior efectele și apoi improvizează alte lucrări pentru a le corecta. Diana Buzoianu trebuie să spună cine a autorizat lucrările care au dus la actuala situație și cine răspunde pentru eșecul lor”, a declarat deputatul AUR, Valeriu Munteanu.

The post Valeriu Munteanu (deputat AUR): „Dâmbul de pe Dunăre, dovada unor lucrări eșuate. Diana Buzoianu trebuie să spună cine le-a autorizat și cine răspunde” appeared first on AUR.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Gradul de racordare la apă și canalizare în mediul rural din județul Prahova și stadiul fazării proiectului regional al operatorului Hidro Prahova S.A.

        Doamnă ministru,

        Domnule ministru,

Operatorul regional Hidro Prahova S.A. asigură serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare în 73 de localități din județul Prahova, urbane și rurale, prin gestiune delegată în cadrul asociației de dezvoltare intercomunitară de profil, coloana vertebrală a investițiilor fiind „Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județul Prahova”, cu o valoare totală de circa 3,41 miliarde de lei și cofinanțare europeană de 85%, vizând 42 de localități.

Acest proiect, contractat inițial pe Programul Operațional Infrastructură Mare 2014–2020, cu termen de finalizare 30 noiembrie 2025, nu a fost încheiat la termen și a intrat în procedură de fazare către Programul Dezvoltare Durabilă 2021–2027. În cursul anului 2026 au fost semnate mai multe contracte de execuție pe componente rurale ale proiectului, între care pentru Slănic, Vărbilău și Ștefești, pentru Aluniș și Bertea, precum și pentru o stație de epurare destinată aglomerărilor Șirna și Poienarii Burchii, ceea ce confirmă că o parte însemnată a lucrărilor abia urmează să fie realizată. 

Având în vedere că obligațiile României decurg din Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale și din Directiva (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman, iar cadrul intern este dat de Legea nr. 241/2006 a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, stimată doamnă ministru, domnule ministru, vă solicit următoarele informații:

1. Gradul de racordare a populației la rețeaua publică de alimentare cu apă și, respectiv, la rețeaua publică de canalizare în mediul rural din județul Prahova, exprimat procentual și pe unități administrativ-teritoriale, la data prezentei.
2. Stadiul procedurii de fazare către Programul Dezvoltare Durabilă 2021–2027 a proiectului regional contractat inițial pe POIM 2014–2020, cu indicarea valorii lucrărilor rămase de executat și a riscului de pierdere a sumelor deja angajate ca urmare a nefinalizării la termenul din 30 noiembrie 2025.
3. Calendarul actualizat de finalizare, pe componente, al contractelor de execuție semnate în anul 2026 (între care cele pentru Slănic, Vărbilău și Ștefești; Aluniș și Bertea; Șirna și Poienarii Burchii) și garanțiile privind respectarea termenelor de 24 de luni asumate.
4. Câte localități rurale din județul Prahova nu dispun, la această dată, de niciun sistem centralizat de canalizare și stație de epurare conform Directivei 91/271/CEE, și care este termenul de conformare asumat pentru acestea.
5. Ce măsuri sunt prevăzute pentru protejarea consumatorilor vulnerabili din mediul rural în raport cu eventuale majorări tarifare, în condițiile în care unei părți a populației i se solicită plata serviciului înainte ca racordarea efectivă să fie realizată.

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Gradul de racordare la apă și canalizare în mediul rural din județul Prahova și stadiul fazării proiectului regional al operatorului Hidro Prahova S.A. appeared first on AUR.

Documentul oficial arată fără echivoc că cele trei conducte descoperite pe plaja din Năvodari nu deversau fecale și nici ape uzate în Marea Neagră.

Mai mult, la momentul controlului acestea nu evacuau nimic, fiind conducte utilizate pentru evacuarea apelor de epuizment provenite din excavațiile unui șantier. Singura neregulă constatată a fost lipsa acordului Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral, motiv pentru care au fost aplicate sancțiuni contravenționale.

Cu toate acestea, doamna Diana Buzoianu a ales să lanseze în spațiul public un mesaj alarmist despre presupuse deversări de fecale în mare. Videoclipul său s-a răspândit masiv în mediul online, fiind distribuit de mii de ori și ajungând la un public foarte numeros. În plin sezon estival, un asemenea mesaj, venit chiar din partea ministrului Mediului, riscă să afecteze grav încrederea turiștilor în litoralul românesc și să producă prejudicii economice operatorilor din turism, industriei ospitalității și economiei locale. Goana după vizibilitate și capital politic nu poate justifica compromiterea imaginii unei întregi industrii.

Solicit public Corpului de Control al Prim-ministrului să verifice modul în care au fost făcute aceste afirmații și dacă un membru al Guvernului a indus în eroare opinia publică prin prezentarea unor informații contrazise chiar de documentele oficiale ale propriului minister.

Din păcate, în contextul actualei crize guvernamentale, este puțin probabil ca Executivul să își cerceteze propriul ministru. Tocmai de aceea, consider că românii au dreptul să cunoască adevărul: documentele oficiale ale Ministerului Mediului o contrazic pe Diana Buzoianu”, a declarat deputatul AUR, Valeriu Munteanu.

The post Valeriu Munteanu (deputat AUR): „Ministerul Mediului își contrazice propriul ministru. Diana Buzoianu a speriat românii și a lovit în turismul românesc printr-o informație falsă” appeared first on AUR.

Parlamentarul AUR susține că protejarea vieții oamenilor, a fermierilor și a comunităților afectate de atacurile urșilor trebuie să reprezinte o prioritate, iar politicile de mediu trebuie construite pe criterii de echilibru, responsabilitate și interes public.

„Proiectul de ordin pus în consultare publică de Ministerul Mediului demonstrează o contradicție greu de explicat. Sub semnătura Dianei Buzoianu sunt propuse unele dintre cele mai mari cote de recoltă din ultimii ani pentru numeroase specii de interes cinegetic: un maxim istoric de 7.278 cerbi comuni (față de 4.826 în 2022–2023), 1430 cerbi lopătari, 657 capre negre, precum și cote de ordinul zecilor și sutelor de mii de exemplare la diferite specii de păsări.

În cazul muflonului, documentul indică existența unui efectiv național evaluat de numai 107 exemplare, dar propune împușcarea a 10 exemplare fără a indica care ar fi efectivul optim al acestei specii și cum contribuie această cotă la obiectivele de conservare și management ale speciei. Toate aceste cifre se regăsesc în proiectul oficial lansat de minister pentru sezonul de vânătoare 2026–2027.

În schimb, atunci când vine vorba despre ursul brun, specie care provoacă săptămânal victime omenești, atacuri asupra gospodăriilor și pierderi importante pentru fermieri și crescătorii de animale, USR-ta Diana Buzoianu, adepta extremismului ecologic, se opune constant măsurilor eficiente de control al populației.

Cu alte cuvinte, ministerul acceptă fără rezerve împușcarea a mii de cerbi, căpriori, mufloni și a sute de mii de păsări, dar refuză să ia decizii ferme pentru protejarea vieții oamenilor. Această abordare nu este nici coerentă, nici echilibrată. Politica de mediu trebuie să pornească de la realitate și de la interesul cetățenilor, nu de la activism selectiv și standarde diferite aplicate de la o specie la alta”, a declarat Valeriu Munteanu, deputat AUR.

The post Valeriu Munteanu (deputat AUR): „Diana Buzoianu – cote-record la vânătoare pentru zeci de specii, dar refuză să protejeze oamenii de urși” appeared first on AUR.

Acest proiect, elaborat sub presiunea implementării Planul Național de Redresare și Reziliență (Jalonul 34 – Intrarea în vigoare a actelor juridice pentru desemnarea zonelor de protecție strictă), riscă să genereze un val de restricții suplimentare, fără o analiză serioasă a efectelor sociale și economice asupra comunităților locale.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, și-a asumat să implementeze: Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, Directivele Habitate și Păsări și obiectivele Pactului Verde European, prin care este prevăzută: protejarea a cel puțin 30% din suprafața terestră și maritimă a UE și instituirea unui regim de protecție strictă pentru cel puțin 10% din aceste suprafețe. Aceste obiective sunt comune tuturor statelor membre și nu impun, în sine, interzicerea activităților tradiționale sau economice acolo unde acestea sunt compatibile cu mediul.

Conform documentelor oficiale, România are deja aproximativ 23,5% din suprafața terestră protejată, deține unele dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa, are un procent semnificativ de habitate în stare bună de conservare. Așadar, România nu pornește de la zero, ci de la o poziție deja avansată în ceea ce privește conservarea biodiversității. Problema reală nu este existența obligațiilor europene, ci modul în care acestea sunt implementate la nivel național.

Metodologia propusă de ministerul Mediului schimbă fundamental filosofia aplicării obiectivelor de protejare și conservare a habitatelor: introduce regimuri de non-intervenție, unde activitățile umane pot fi complet eliminate; transformă activitățile agricole tradiționale în activități permise doar dacă servesc biodiversității; permite extinderea restricțiilor și asupra unor zone care nu sunt în prezent arii protejate; nu oferă garanții reale de compensare pentru cei afectați.

Metodologia propusă introduce un principiu extrem de restrictiv: în noile zone desemnate vor fi permise doar acele activități care nu afectează sau chiar contribuie la procesele naturale. Această schimbare aparent tehnică ascunde o realitate gravă: activitățile economice, agricole și chiar cele tradiționale devin tolerate doar dacă servesc obiectivelor de conservare, nu nevoilor oamenilor.

În prezent, în zonele de protecție integrală (ZPI) din parcurile naționale și naturale, cositul și pășunatul sunt permise comunităților locale, în condiții reglementate și cu respectarea echilibrului ecologic. Prin introducerea Zonelor Prioritare pentru Biodiversitate, aceste activități: pot fi complet interzise în zonele de non-intervenție sau vor fi drastic limitate în regim de „management activ”, fiind permise doar în măsura în care contribuie la conservarea biodiversității. Cu alte cuvinte, agricultorii nu vor mai putea decide liber modul de utilizare a terenurilor lor, chiar și în zone unde astăzi aceste activități sunt perfect legale.

Proiectul permite includerea în ZPB a unor suprafețe din afara actualelor arii protejate, precum și instituirea de zone tampon cu regim restrictiv. Aceasta înseamnă că noi terenuri pot intra sub regim de restricție, fără ca proprietarii și comunitățile să fie pe deplin protejați.

Deși legislația invocă acordul proprietarului pentru desemnarea ZPB, metodologia arată că acesta se aplică doar în cazul unor zone noi, nu și pentru: zonele de protecție integrală (ZPI), zonele de protecție strictă (ZPS), rezervațiile naturale, pădurile virgine și cvasi-virgine identificate inclusiv prin amenajamente silvice. În aceste cazuri, restricțiile pot fi extinse fără un nou acord explicit.

Fără compensații clare pentru cei afectați – un aspect grav este lipsa oricărei scheme clare de compensare pentru: fermieri, proprietari de terenuri, comunități locale. Statul impune restricții, dar nu spune cine suportă costul economic al acestor decizii.
Documentele oficiale arată clar că adoptarea acestui ordin este impusă de un jalon din PNRR, sub amenințarea pierderii a peste 25 de milioane de euro. În aceste condiții, există riscul ca interesul financiar de moment să prevaleze asupra interesului național și al cetățenilor pe termen lung.

Valeriu Munteanu: „Protejarea naturii nu poate însemna sacrificarea oamenilor. România are o biodiversitate valoroasă care trebuie protejată, dar nu prin măsuri impuse de sus, fără dialog real și fără respect pentru comunități. Nu putem transforma zone întregi din țară în teritorii unde oamenii nu mai pot trăi, munci sau folosi tradițional resursele. Protecția mediului trebuie făcută împreună cu oamenii, nu împotriva lor.”

AUR solicită: transparență totală în procesul de desemnare a ZPB; garanții clare pentru dreptul de proprietate; menținerea activităților agricole tradiționale; mecanisme reale de compensare pentru cei afectați; o evaluare socio-economică serioasă înainte de adoptarea oricăror restricții.

The post Valeriu Munteanu (deputat AUR): „Ministerul Mediului forțează noi restricții sub pretext european – România riscă să plătească cu economia rurală pentru o implementare rigidă a politicilor UE” appeared first on AUR.

De la: Domnul Boșutar Tiberiu-Nicolae, Deputat AUR, circumscripția electorală nr. 6, Bistrița-Năsăud

Obiectul întrebării: Strategia Națională pentru Păduri – disponibilitate și elaborare

              Stimată doamnă ministru a Mediului, Apelor și Pădurilor,

Având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 331/2024, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Vă rog să precizați unde se află, conform legii, documentul „Strategia Națională pentru Păduri” și data exactă la care a fost acesta elaborat. 
2. Având în vedere prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 331/2024, conform cărora cel puțin o dată pe an Consiliul Național pentru Silvicultură organizează dezbateri cu factorii interesați din sectorul forestier pentru analiza modului de implementare a Strategiei Naționale pentru Păduri: 

• Vă rog să precizați unde și când au avut loc aceste dezbateri în ultimul an de aplicare a Codului Silvic. 
• Vă rog să comunicați listele participanților și temele principale abordate la aceste dezbateri. 
• Dacă nu au avut loc astfel de dezbateri, vă rog să indicați motivele și măsurile pe care le intenționează pentru respectarea acestei obligații legale. 

3. Vă rog să indicați unde poate fi accesat public acest document, pentru a putea fi consultat de către factorii interesați din sectorul forestier și de către cetățeni. 

Consider că este necesară o clarificare publică a modului în care statul român echilibrează obligațiile de mediu cu drepturile legitime ale proprietarilor de păduri, în special în contextul creșterii presiunilor economice asupra acestora.

The post Boșutar Tiberiu-Nicolae – Întrebare – Strategia Națională pentru Păduri – disponibilitate și elaborare appeared first on AUR.