Această sumă reprezintă 3% (taxa de grefă) din valoarea totală a despăgubirilor de aproape 600 de milioane de euro care au fost reținute în sarcina statului român. Cei 18 milioane de euro se adaugă principalului de plată, dar și dobânzilor calculate deja pe care România ar trebui să le plătească gigantului pharma. În cazul în care țara noastră nu achita această taxă de grefă, se aplicau penalități suplimentare de 10%.

„În aceste zile în care Guvernul se află în chinurile facerii, departe de lumina reflectoarelor mass media, se desfășoară operațiuni financiare netransparente prin care se sting anumite obligații. Achitarea acestor 18 milioane de euro către Tribunalul de la Bruxelles ne arată dorința de a îngropa responsabilitatea față de ceea ce este o uriașă gaură în Bugetul de stat. Este halucinant că ajungem să plătim sume colosale, să nu ni se spună că acest lucru se întâmplă și nimeni să nu răspundă.

Cei vinovați pentru această stare de fapt (premierii Cîțu, Ciucă și Ciolacu, miniștrii Sănătății Voiculescu, Mihăilă, Rafila) trebuie trași la răspundere în solidar inclusiv pentru această plată uriașă, care, atenție, nu merge către acoperirea datoriei către Pfizer, ci către Tribunalul din Bruxelles. Ca să vă faceți o idee de comparație, întreg câștigul anual din introducerea contribuția la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizațiile mamelor aflate în perioada de creștere a copilului se situează la 75 de milioane de euro. Deci, Ministerul Finanțelor a plătit un sfert din această sumă, din start”, a declarat Niculina Stelea, secretar executiv al Senatului României.

Reprezentanta AUR susține că Guvernul va trebui să plătească în total 1,25 miliarde de euro către compania americană Pfizer.

„Statul român nu a contestat decizia Tribunalului de primă instanță de la Bruxelles, recunoscând astfel valoarea datoriei impuse: 600 de milioane de euro principalul și alte aproximativ 650 de milioane de euro dobânzile și penalitățile. Ministrul Sănătății de la acel moment, Alexandru Rogobete, susținut de Premierul Bolojan a declarat că intenționează să negocieze această datorie și să obțină medicamente în schimbul banilor.

Pe motiv de cădere a Guvernului, dar și de discuții informale nefinalizate, se pare că negocierea cu Pfizer a căzut și că România va trebui să plătească toată suma. Ca atare, îi cer ministrului Finanțelor, domnul Alexandru Nazare, să spună public dacă, la nivelul instituției pe care o conduce, s-a elaborat deja un scadențar privind plățile care urmează să fie făcute către Pfizer, care este suma totală și care este calendarul”, a concluzionat senatorul Niculina Stelea.

Reamintim faptul că, pe 1 aprilie 2026, un tribunal din Bruxelles a condamnat, în primă instanță, România și Polonia să plătească un sold restant pentru vaccinurile anti-Covid comandate de la Pfizer/BioNTech, în valoare de 600 de milioane de euro (România) și 1,3 miliarde de euro (Polonia).

De asemenea, DNA a anunțat în decembrie 2023 deschiderea unui dosar privind achiziția acestor vaccinuri, anchetați fiind fostul Prim-ministru Florin Cîțu (PNL) și foștii miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă (USR).

The post Niculina Stelea (senator AUR): „Ministerul Finanțelor a plătit 18 milioane de euro ca urmare a sentinței din dosarul Pfizer” appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela Dascălu, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Proiecțiile bugetare ale noii legi a salarizării pentru sistemul de educație, simulările de impact comparativ asupra veniturilor cadrelor didactice și justificarea coeficienților de salarizare propuși

    Stimate domnule ministru,

Proiectul noii legi a salarizării personalului bugetar, jalon asumat prin PNRR și prevăzut să intre în vigoare la 1 iulie 2027, reprezintă cel mai important act normativ de politică salarială adoptat în România în ultimul deceniu, iar sistemul de educație este una dintre categoriile cu cea mai mare expunere la efectele acestei legi, atât prin volumul de personal afectat, cât și prin sensibilitatea politică și socială a domeniului.

Mecanismul propus prin proiect stabilește o valoare de referință de 4.325 lei, căreia i se aplică coeficienți de salarizare specifici fiecărei funcții și categorii de personal. Pentru învățământul preuniversitar, această formulă generează salarii de bază marginal mai mari față de actualele grile — însă problema fundamentală nu stă în salariul de bază, ci în dispariția sporurilor care completau veniturile totale ale cadrelor didactice.

Eliminarea indemnizației de hrană, a sporului pentru titlul de doctor pentru categoriile care nu îl au inclus în coeficient, a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică, a sporului pentru condiții vătămătoare și reducerea sporului pentru condiții grele de muncă de la 15% la 5% produce, conform calculelor sindicatelor din educație, o scădere a venitului net total cu până la 20% pentru o parte semnificativă a corpului didactic. Această scădere se suprapune peste doi ani consecutivi de înghețare a salariilor — 2024 și 2025 — și peste o inflație cumulată care a erodat semnificativ puterea de cumpărare.

Având în vedere că Ministerul Finanțelor este instituția care a construit și validat proiecțiile bugetare ale acestei legi, stimate domnule ministru, întrebarea legitimă, pe care o adresez, în calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, în numele celor peste 200.000 de cadre didactice din România și al milioanelor de elevi al căror viitor depinde de calitatea sistemului de educație, este dacă aceste proiecții au luat în calcul și costul social al scăderii veniturilor profesorilor — nu doar economiile bugetare pe termen scurt și, prin urmare, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care sunt proiecțiile bugetare ale Ministerului Finanțelor privind impactul financiar al noii legi a salarizării asupra cheltuielilor cu personalul din sistemul de educație preuniversitar și superior, comparativ cu cheltuielile actuale? S-a realizat o estimare a economiilor bugetare generate de eliminarea sporurilor în sectorul educațional?

2. A efectuat Ministerul Finanțelor simulări de impact comparativ — respectiv o analiză a venitului net total al cadrelor didactice înainte și după intrarea în vigoare a noii legi, luând în calcul atât majorarea salariului de bază prin noii coeficienți, cât și eliminarea sporurilor actuale? Aceste simulări sunt disponibile public?

3. Cum se justifică, în logica bugetară a Ministerului Finanțelor, faptul că salariul maxim al unui profesor din preuniversitar nu atinge coeficientul 3 dintr-o scară de la 1 la 8, în timp ce alte categorii de personal bugetar se situează la coeficienți semnificativ mai ridicați? Care a fost criteriul de ierarhizare aplicat în construcția grilei pentru educație?

4. Diferența tranzitorie prevăzută în proiect — menită să acopere eliminarea sporurilor până la 1 ianuarie 2032 — este garantată prin mecanisme juridice ferme sau poate fi prorogată prin acte normative ulterioare? Ministerul Finanțelor poate oferi o garanție explicită că această diferență nu va fi eliminată sau redusă înainte de termenul prevăzut?

5. A luat Ministerul Finanțelor în calcul, în construcția proiecțiilor bugetare, costul indirect al scăderii atractivității carierei didactice — respectiv creșterea deficitului de personal calificat, costurile de recrutare și formare, impactul asupra calității educației și, pe termen lung, asupra competitivității economice a României?

The post Cristina-Emanuela Dascălu – Întrebare – Proiecțiile bugetare ale noii legi a salarizării pentru sistemul de educație, simulările de impact comparativ asupra veniturilor cadrelor didactice și justificarea coeficienților de salarizare propuși appeared first on AUR.

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Creșterea alarmantă a numărului de insolvențe în județul Prahova și măsurile de sprijin pentru mediul de afaceri local

  Domnule ministru,

Județul Prahova reprezintă una dintre cele mai importante zone economice ale României, cu un profil industrial și logistic bine definit, contribuind semnificativ la PIB-ul național prin sectoarele petrolier, chimic, al construcțiilor și al serviciilor. Forța economică tradițională a județului, susținută de zeci de mii de întreprinderi mici și mijlocii, a constituit, de-a lungul deceniilor, un motor al dezvoltării regionale și al ocupării forței de muncă.

Cu toate acestea, domnule ministru, datele recente relevă o deteriorare îngrijorătoare a mediului antreprenorial prahovean – în primele două luni ale anului 2026, județul Prahova a înregistrat 39 de insolvențe, plasându-se în prima parte a clasamentului național, cu o creștere de peste 18% față de aceeași perioadă a anului precedent. În luna februarie 2026 au fost consemnate 23 de insolvențe într-o singură lună, alături de județe precum Cluj, Brașov și Bihor. Această evoluție nu poate fi disociată de contextul macroeconomic mai larg – costurile de finanțare ridicate, consumul intern moderat, presiunea fiscală crescută și incertitudinea legislativă au erodat capacitatea firmelor locale de a-și menține activitatea.

Totodată, datele Direcției de Statistică Prahova arată că, la sfârșitul lunii februarie 2026, numărul salariaților din județ a scăzut cu peste 2.000 de persoane față de aceeași perioadă din 2025, iar indicele câștigului salarial real a coborât la 94,8%, ceea ce înseamnă o pierdere reală a puterii de cumpărare a locuitorilor județului. Aceste cifre, coroborate cu creșterea insolvențelor, conturează un tablou de fragilizare structurală a economiei prahovene, cu riscuri pe termen mediu pentru locurile de muncă și pentru veniturile bugetelor locale.

În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce analiză a efectuat Ministerul Finanțelor cu privire la cauzele creșterii insolvențelor în județele cu profil industrial precum Prahova și care sunt concluziile acesteia?
2. Există sau sunt avute în vedere mecanisme fiscale de sprijin — eșalonări, facilități, reduceri de sarcini administrative — destinate întreprinderilor mici și mijlocii din județele aflate în top național al insolvențelor?
3. Ce măsuri concrete intenționează Guvernul să adopte pentru stoparea deteriorării mediului de afaceri în județul Prahova și pentru protejarea locurilor de muncă afectate de valul de insolvențe din 2026?

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Creșterea alarmantă a numărului de insolvențe în județul Prahova și măsurile de sprijin pentru mediul de afaceri local appeared first on AUR.

                   Ministerul Finanțelor, domnului ministru, Alexandru NAZARE 

                   Ministerul Justiției, domnului ministru, Radu MARINESCU 

De către: Deputat Alexandru BORDIAN, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

Circumscripția: nr. 18 Galați

Obiectul întrebării: Situația efectivelor de câini-polițiști și câini detectori utilizați în combaterea traficului de droguri, armament și muniții, a contrabandei, introducerii telefoanelor și obiectelor interzise în penitenciare, precum și eficiența operațională a acestora în punctele vamale și unitățile de detenție din România.

Domnule viceprim-ministru,

Domnilor miniștri,

România s-a confruntat în ultimii ani cu o creștere alarmantă a traficului de droguri, a contrabandei cu țigarete, a transporturilor ilicite de numerar, precum și a introducerii de substanțe interzise și telefoane mobile în penitenciare. În același timp, presa națională a relatat în mod repetat despre utilizarea câinilor special antrenați pentru depistarea drogurilor, țigaretelor, armelor, munițiilor, banilor proveniți din contrabandă ori a altor bunuri interzise, atât în aeroporturi și puncte de frontieră, cât și în penitenciare.

Ministerul Afacerilor Interne a anunțat recent desfășurarea unor acțiuni de amploare în aeroporturi, cu utilizarea câinilor specializați în depistarea drogurilor, iar Autoritatea Vamală Română și structurile antifraudă au prezentat în trecut rezultate ale câinilor detectori utilizați în combaterea contrabandei cu țigarete și droguri. Totodată, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că folosește câini special dresați pentru prevenirea și depistarea traficului de droguri în unitățile de detenție. Presa a relatat inclusiv despre existența unor câini specializați în detectarea banilor proveniți din contrabandă sau ascunși ilegal în mijloace de transport.

În situația în care România reprezintă frontiera externă a Uniunii Europene, a NATO și a spațiului Schengen, iar fluxurile de mărfuri și persoane dinspre spațiul ex-sovietic și Balcani au crescut semnificativ în ultimii ani, consider că este necesară o evaluare completă și transparentă a capacității operative reale a statului român în domeniul utilizării câinilor detectori.

Ținând cont de intensificarea traficului de droguri sintetice, a transporturilor ilegale de numerar și a contrabandei cu produse accizabile, precum și provocările generate de războiul din Ucraina și de extinderea rutelor de trafic prin regiunea Mării Negre sau dinspre Balcani, consider necesară clarificarea nivelului de cooperare al autorităților române cu structurile similare din Republica Moldova, Ucraina și Serbia în domeniul antrenării și utilizării câinilor detectori.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați în termenul prescris de lege:

1. Care este numărul total de câini detectori/câini-polițiști aflați în prezent în dotarea: a) structurilor din subordinea/coordonarea Ministerului Afacerilor Interne; b) Autorității Vamale Române și structurilor ANAF; c) Administrației Naționale a Penitenciarelor.

2. Vă rog să prezentați, defalcat pe fiecare dintre ultimii 5 ani, numărul total de câini detectori existenți anual în: a) Poliția Română; b) Poliția de Frontieră Română; c) Jandarmeria Română; d) Autoritatea Vamală Română; c) Administrația Națională a Penitenciarelor.

3. Care sunt categoriile de specializare existente pentru câinii detectori utilizați de statul român. Vă rog să precizați distinct numărul câinilor antrenați pentru: a) depistarea drogurilor; b) detectarea armelor și munițiilor; c) detectarea explozivilor; d) detectarea numerarului și valorilor provenite din contrabandă; e) detectarea țigaretelor și produselor accizabile; f) detectarea telefoanelor mobile și a altor dispozitive interzise în penitenciare; j) alte categorii de specializare.

4. Care sunt centrele de instruire și dresaj existente în România pentru câinii detectori utilizați de instituțiile menționate. Vă rog să precizați: a) denumirea și localizarea fiecărui centru; b) instituția în subordinea căreia funcționează; c) capacitatea anuală de instruire; d) numărul instructorilor și al personalului auxiliar; e) costurile anuale de funcționare și întreținere pentru fiecare centru.

5. Vă rog să comunicați, defalcat pentru fiecare punct vamal existent în România (rutier, feroviar, aeroportuar, maritim, fluvial, poștal sau vamă internă): a) numărul de câini detectori existenți; b) tipul de specializare al acestora; c) numărul conductorilor/însoțitorilor canini; d) programul de funcționare și disponibilitatea permanentă ori temporară a echipelor canine.

6. Vă rog să comunicați, defalcat pentru fiecare penitenciar din România: a) numărul de câini detectori utilizați; b) tipul de specializare al acestora; c) numărul personalului responsabil de îngrijire și utilizare; d) costurile anuale de întreținere.

7. Care au fost, pentru fiecare dintre ultimii 5 ani, rezultatele operative obținute prin utilizarea câinilor detectori. Vă rog să prezentați distinct și defalcat pe fiecare punct vamal și pe fiecare penitenciar: a) numărul de depistări de droguri; b) cantitățile confiscate; c) numărul de depistări de numerar nedeclarat; d) numărul de depistări de țigarete și produse accizabile; e) numărul de arme și muniții depistate; f) numărul telefoanelor mobile și al altor obiecte interzise descoperite în penitenciare; j) numărul dosarelor penale rezultate.

8. Care sunt costurile totale suportate anual de statul român pentru: a) achiziția câinilor; b) dresaj și instruire; c) hrană și întreținere; d) servicii veterinare; e) dotări și echipamente; f) salarizarea personalului conductor.

9. Ce măsuri au fost luate în ultimii 5 ani pentru creșterea efectivelor canine specializate în detectarea noilor droguri sintetice și a substanțelor psihoactive/psihotrope. 

10. Dacă există puncte vamale sau penitenciare în care nu există permanent câini detectori specializați. Dacă da, vă rog să le enumerați și să precizați motivele.

11. Care este gradul de ocupare a posturilor de conductori canini și specialiști în domeniul chinologic în instituțiile menționate.

12. Ce programe de cooperare, instruire comună sau schimb de experiență există între autoritățile române și instituțiile similare din Republica Moldova, Ucraina și Serbia privind: a) dresajul câinilor detectori; b) detectarea drogurilor sintetice; c) combaterea contrabandei; d) detectarea armamentului și munițiilor; e) schimbul de bune practici și participarea la exerciții comune.

13. Dacă au existat finanțări europene sau programe internaționale prin care România a achiziționat sau instruit câini detectori. Dacă da, vă rog să precizați: a) valoarea finanțărilor; b) programele utilizate; c) instituțiile beneficiare; d) rezultatele concrete obținute.

14. Dacă există în prezent o strategie națională integrată privind dezvoltarea capacităților canine de detecție pentru combaterea criminalității transfrontaliere, a traficului de droguri și a introducerii de obiecte interzise în penitenciare. Dacă da, vă rog să transmiteți principalele obiective și indicatorii de performanță ai acesteia.

The post Alexandru BORDIAN – Întrebare – Situația efectivelor de câini-polițiști și câini detectori utilizați în combaterea traficului de droguri, armament și muniții, a contrabandei, introducerii telefoanelor și obiectelor interzise în penitenciare, precum și eficiența operațională a acestora în punctele vamale și unitățile de detenție din România appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Accesul egal al tuturor categoriilor de bugetari la mecanisme de protecție împotriva restanțelor salariale ale statului

                 Domnule ministru,

Pe data de 5 mai 2026, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre în dosarul 1844/2/2026 prin care a obligat Guvernul României și Ministerul Finanțelor să aloce integral fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante ale unei categorii de bugetari, sub sancțiunea unor penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere — echivalentul a 365% pe an. Prin aceeași hotărâre, instanța a aplicat și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Această decizie demonstrează un lucru esențial – atunci când există un mecanism legal de constrângere financiară, statul găsește fondurile necesare, inclusiv prin rectificare bugetară. Cu alte cuvinte, banii există — ceea ce lipsește este obligația legală universală de a-i aloca echitabil tuturor categoriilor de bugetari cu drepturi salariale neachitate.

Profesorii care au așteptat ani de zile aplicarea Legii nr. 153/2017 și ale căror salarii au fost înghețate prin ordonanțe de urgență succesive în 2024 și 2025 nu au beneficiat de niciun mecanism similar de protecție. La fel, personalul medical, asistenții sociali, polițiștii, pompierii și funcționarii publici de rang mediu — cu salarii incomparabil mai mici — nu dispun de instrumentele legale prin care să constrângă statul să-și onoreze obligațiile salariale în termene și cu penalități proporționale. Această asimetrie nu are o justificare constituțională și reprezintă o inechitate flagrantă față de sute de mii de angajați bugetari.

Mai mult, proiectul noii legi a salarizării, aflat în dezbatere publică, propune reducerea venitului net al cadrelor didactice cu până la 20% prin eliminarea sporurilor — în timp ce același stat se dovedește capabil să mobilizeze rapid fonduri atunci când este expus unor penalități judiciare. 

Având în vedere ce această dublă măsură — austeritate pentru profesori, conformare imediată când există constrângere financiară — nu este un accident administrativ, ci o alegere politică care are consecințe directe asupra echității sistemului bugetar, stimate domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Care este valoarea totală a drepturilor salariale restante față de categoriile de bugetari — cadre didactice, personal medical, asistenți sociali, polițiști, pompieri — care nu au fost achitate la termenele legale în perioada 2022-2026? Ministerul Finanțelor deține o evidență centralizată a acestor restanțe, defalcată pe categorii de personal?
2. Statul român aplică, în prezent, dobânzi sau penalități de întârziere pentru neplata la termen a drepturilor salariale ale tuturor categoriilor de bugetari? Dacă nu, care este justificarea acestei diferențe de tratament față de alte mecanisme de executare silită existente în sistemul juridic românesc?
3. Ministerul Finanțelor intenționează să propună un mecanism legal universal de protecție a drepturilor salariale restante — aplicabil în mod egal tuturor categoriilor de angajați bugetari — similar cu cel de care beneficiază în prezent categoriile cu acces privilegiat la instrumentele de executare silită?
4. Care ar fi costul bugetar estimat al aplicării unui mecanism de penalități de întârziere — similar celui stabilit prin hotărârea din dosarul 1844/2/2026 — pentru restanțele salariale acumulate față de cadrele didactice și personalul medical în perioada 2022-2026?
5. Cum intenționează Ministerul Finanțelor să asigure că principiul egalității în fața legii, consacrat prin articolul 16 din Constituția României, este respectat în ceea ce privește tratamentul aplicat diferitelor categorii de bugetari cu drepturi salariale neachitate de către stat?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Accesul egal al tuturor categoriilor de bugetari la mecanisme de protecție împotriva restanțelor salariale ale statului appeared first on AUR.

Domnului Ilie Bolojan, ministru interimar al Energiei

Domnul Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Obligațiile financiare ale statului față de sistemul judiciar și impactul bugetar al restanțelor salariale câștigate în instanță de magistrați

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

În timp ce milioane de români se confruntă cu inflație, taxe crescute și degradarea nivelului de trai, statul român riscă să intre într-o spirală a privilegiilor bugetare și a obligațiilor financiare imposibil de susținut pe termen lung, decizia recentă a Curții de Apel București, prin care Guvernul României și Ministerul Finanțelor sunt obligate să aloce integral fondurile necesare plății drepturilor salariale restante ale magistraților, sub sancțiunea unor penalități și amenzi semnificative pentru fiecare zi de întârziere, ridică probleme extrem de grave privind gestionarea finanțelor publice și capacitatea statului român de a controla explozia cheltuielilor generate de procesele din sistemul de justiție. 

Din informațiile publice apărute până în prezent, statul român ar urma să suporte aproximativ 2 miliarde de euro reprezentând drepturi salariale restante câștigate prin mii de acțiuni în instanță promovate de magistrați în ultimii ani. În același timp, Curtea de Apel București a dispus inclusiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor stabilite prin hotărâre. 

Consider că această situație reprezintă imaginea unui stat ajuns într-o criză profundă de autoritate și coerență administrativă – în timp ce Guvernul invocă permanent lipsa resurselor bugetare pentru investiții publice, infrastructură, educație, sănătate sau sprijinirea mediului economic, românii află că statul trebuie să achite sume uriașe rezultate din litigii salariale generate chiar de instituțiile statului.

Este inacceptabil, domnule prim-ministru, domnule ministru, ca nota de plată a haosului legislativ și administrativ acumulat în ultimii ani să fie transferată integral asupra contribuabililor români, fără ca nimeni să răspundă pentru adoptarea unor acte normative neclare, contradictorii sau susceptibile de interpretări care au generat mii de procese și obligații financiare uriașe pentru bugetul public!

Având în vedere cele prezentate, vă rog să transmiteți următoarele informații:

1. Care este valoarea totală estimată a obligațiilor financiare ale statului rezultate din hotărârile judecătorești privind drepturile salariale restante ale magistraților și ale altor categorii profesionale din sistemul judiciar? 
2. Care este impactul bugetar estimat pentru anii 2026–2028 al acestor obligații? 
3. Câte acțiuni în instanță privind drepturi salariale au fost formulate de magistrați și personal din sistemul judiciar în ultimii 10 ani? 
4. Ce acte normative sau decizii administrative au generat litigiile care au dus la acumularea acestor restanțe? 
5. Există persoane din cadrul Guvernului, Ministerului Finanțelor sau altor instituții care au fost trase la răspundere pentru prejudiciile produse bugetului public prin gestionarea defectuoasă a acestor situații? 
6. Ce măsuri intenționează Guvernul să adopte pentru a preveni apariția unor noi obligații financiare similare generate de litigii salariale? 
7. Care este poziția Guvernului privind sustenabilitatea pe termen lung a actualului sistem de salarizare și privilegii din sistemul judiciar? 
8. Ce impact estimează Guvernul că vor avea aceste plăți asupra deficitului bugetar și asupra finanțării altor domenii esențiale ale statului?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Obligațiile financiare ale statului față de sistemul judiciar și impactul bugetar al restanțelor salariale câștigate în instanță de magistrați appeared first on AUR.

De către: Florin-Cornel POPOVICI, Circumscripția electorală nr. 37 Timiș

Obiectul întrebării: Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării — instrumentul SAFE (Security Action for Europe / Acțiunea de Securitate pentru Europa), instituit prin Regulamentul (UE) 2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025; programul EDIP (European Defence Industry Programme / Programul European pentru Industria de Apărare), instituit prin Regulamentul (UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025; propunerea de Cadru Financiar Multianual 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025); și revizuirea Politicii de Coeziune — și implicațiile acestora asupra marjei naționale de decizie bugetară și a controlului parlamentar efectiv asupra angajamentelor multianuale asumate de România

Stimate domnule Ministru,

În temeiul art. 112 din Constituția României, republicată, al Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și al dispozițiilor Regulamentului Camerei Deputaților privind întrebările, interpelările și informarea deputaților, vă adresez prezenta interpelare, în calitate de deputat și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, cu privire la obligațiile financiare multianuale care angajează structural bugetul public al României, în absența unei dezbateri parlamentare prealabile, cuprinzătoare și publice asupra dimensiunii, duratei și implicațiilor acestora.

Întrebarea fundamentală pe care o ridic în această interpelare este următoarea: care este temeiul mandatului democratic și parlamentar în baza căruia Guvernul României a susținut sau urmează să susțină angajarea statului român în mecanisme financiare europene multianuale, cu efecte asupra bugetului public pe termen lung, în domenii precum apărarea, politica industrială și arhitectura fiscal-bugetară europeană?

I. CONTEXTUL FACTUAL: O TRANSFORMARE A ARHITECTURII FINANCIARE A UE ȘI EXPUNEREA SPECIFICĂ A ROMÂNIEI

Începând cu adoptarea Fondului European de Apărare (EDF — European Defence Fund) sub Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 (CFM, în terminologia europeană MFF — Multiannual Financial Framework), instituirea instrumentului SAFE prin Regulamentul (UE) 2025/1106 al Consiliului din 27 mai 2025 și instituirea programului EDIP prin Regulamentul (UE) 2025/2643 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2025, Uniunea Europeană (UE) a operat o restructurare semnificativă a propriei sale arhitecturi bugetare în domeniul securității și apărării, inclusiv prin recurgerea la mecanismul „Finance Not Linked to Costs” (FNLC), prevăzut de art. 125 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul Financiar al Uniunii, și prin integrarea cheltuielilor de apărare în bugetul european.

Conform documentelor oficiale ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE, dimensiunea agregată a investițiilor europene și naționale mobilizate prin pachetul ReArm Europe / Readiness 2030 vizează peste 800 miliarde EUR până în 2030. Propunerea Comisiei Europene pentru CFM 2028–2034 (COM(2025)571 din 16 iulie 2025) include 131 miliarde EUR exclusiv pentru programe de apărare, securitate și spațiu în cadrul Fondului European de Competitivitate (European Competitiveness Fund), ceea ce, conform comunicării oficiale a Comisiei, reprezintă o creștere de cinci ori față de exercițiul financiar anterior — și de zece ori pe componenta de mobilitate militară din cadrul Connecting Europe Facility.

Instrumentul SAFE, adoptat prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instituie o facilitate de împrumut de până la 150 miliarde EUR, cu maturitate de până la 45 de ani și o perioadă de grație de 10 ani. La 9 septembrie 2025, Comisia Europeană a anunțat că toate cele 150 miliarde EUR de împrumuturi au fost subscrise de 19 state membre, iar la 15 ianuarie 2026 Comisia a aprobat planul național de investiții în apărare al României, alături de cele ale altor șapte state membre. Un al doilea val de opt state membre a fost aprobat la 26 ianuarie 2026.

Pentru România, alocarea SAFE este de aproximativ 16,68 miliarde EUR, a doua cea mai mare alocare națională după Polonia (43,7 miliarde EUR), defalcată, conform comunicărilor oficiale ale Guvernului României din ianuarie 2026, astfel: aproximativ 9,6 miliarde EUR pentru proiecte ale Ministerului Apărării Naționale, 2,8 miliarde EUR pentru Ministerul Afacerilor Interne și protecție civilă, și 4,2 miliarde EUR pentru segmente strategice ale autostrăzilor A7 și A8 (infrastructură cu utilizare duală, civilă și militară). Cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE a fost stabilit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025, aprobată ulterior prin Legea nr. 4/2026 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2026), și ulterior modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2026. La nivel european, asistența financiară concretă acordată României în temeiul Regulamentului (UE) 2025/1106 a fost formalizată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2026/368 a Consiliului din 11 februarie 2026 privind punerea la dispoziția României a asistenței financiare în temeiul instrumentului SAFE, care stabilește condițiile detaliate ale împrumutului acordat statului român.

Pentru ordin de mărime, această alocare reprezintă, conform calculelor proprii pe baza datelor publice, echivalentul a aproximativ 4,4% din PIB-ul prognozat al României pentru anul 2025 (cca 380 miliarde EUR), respectiv aproximativ 1,75 ani de execuție bugetară integrală a Ministerului Apărării Naționale la nivelul actual de 2,5% din PIB, un ordin de mărime care, prin amploare și durată, justifică o cuantificare oficială cuprinzătoare și publică din partea Ministerului Finanțelor.

Conform datelor publice, serviciul împrumutului contractat de România în cadrul SAFE este analizat, în prezenta interpelare, în ipoteza unei perioade de grație de 10 ani (2025–2034, în care se plătesc curent doar dobânzile) și a unei perioade efective de rambursare a principalului de aproximativ 30 de ani (2035–2065), la un cost estimat al finanțării indicat public în jurul valorii de 3%, sub rezerva condițiilor finale ale acordului de împrumut. Această structură financiară poate produce, prin amploarea și durata sa, efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional.

Suplimentar, recenta revizuire a Regulamentului privind Politica de Coeziune, modificările aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune) și (UE) 2021/1056 (Fondul pentru Tranziție Justă), operate prin Regulamentul (UE) 2025/1914 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 septembrie 2025 (regulamentul de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune), a inclus cheltuielile de apărare ca tip de cheltuială eligibilă, ceea ce înseamnă că fondurile structurale, concepute istoric pentru convergență economică și socială, capătă o destinație suplimentară orientată spre finanțarea industriei de apărare europene.

II. PRIMUL PILON: EXPUNEREA FISCALĂ DIRECTĂ A ROMÂNIEI LA SAFE ȘI LA COMPONENTA DE APĂRARE A CFM 2028–2034

Prin Regulamentul (UE) 2025/1106, instrumentul SAFE permite Comisiei Europene să se împrumute pe piețele de capital în nume propriu și să acorde, mai departe, împrumuturi statelor membre pentru investiții comune în domeniul apărării. România, prin alocarea de aproximativ 16,68 miliarde EUR, devine al doilea cel mai mare beneficiar al acestui instrument.

Caracteristicile financiare ale facilității, maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație de 10 ani, rambursare începând cu anul 2035, generează obligații fiscale multianuale care pot produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe parcursul mai multor cicluri politice succesive. Independent de calificarea juridică formală a acestor angajamente, dimensiunea, durata și automatismul lor de rambursare creează un cadru de constrângere bugetară care va condiționa în mod efectiv exercițiul competențelor naționale în materie fiscală pentru o perioadă care depășește orizontul oricărei legislaturi.

La acestea se adaugă obligațiile multianuale rezultate din componenta de apărare, securitate și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare propusă de 131 miliarde EUR (COM(2025)571), la care România, ca stat membru contributor, va fi angajată în mod automat prin contribuția națională la bugetul UE.

Pe baza parametrilor publici ai facilității (suma împrumutată de 16,68 miliarde EUR, perioadă de grație de 10 ani, perioadă de rambursare de aproximativ 30 de ani), un calcul orientativ propriu, bazat pe ipoteza unei dobânzi de 3%, indică un cost cumulat al dobânzilor de ordinul a 13,8–14 miliarde EUR, respectiv un cost total principal plus dobânzi de aproximativ 30,5 miliarde EUR pe orizontul 2025–2065 — sub rezerva confirmării oficiale prin grafic detaliat de către Ministerul Finanțelor și a clauzelor finale ale acordului de împrumut.

În acest context, este de subliniat că România se află în prezent în procedura de deficit excesiv declanșată de Consiliul UE, iar Consiliul Fiscal al României, instituit prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, are mandat legal explicit pentru evaluarea solidității pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Expunerea cumulată asumată prin SAFE (rambursare 2035–2065) și prin componenta de apărare a CFM 2028–2034 ridică, prin urmare, o problemă de coordonare instituțională între angajamentele europene multianuale și cadrul intern de responsabilitate fiscal-bugetară, problemă care impune o evaluare independentă explicită a impactului asupra valorilor de referință de 60% din PIB pentru datorie publică și 3% din PIB pentru deficit, prevăzute prin criteriile de la Maastricht și prin legislația națională.

În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:

a) Care este expunerea totală cuantificată a României, în obligații multianuale directe și indirecte, rezultată din participarea la instrumentul SAFE, atât prin împrumutul de aproximativ 16,68 miliarde EUR contractat de România în cadrul facilității, cât și prin contribuția națională la mecanismele bugetare europene care susțin serviciul datoriei aferente împrumuturilor contractate de Comisie, defalcată pe orizonturi de 5, 10, 20 și 40 de ani?

b) Care este graficul de rambursare detaliat al împrumutului SAFE pentru România, anual, începând cu 2035, și ce impact estimat are acesta asupra serviciului datoriei publice ca procent din Produsul Intern Brut (PIB)?

c) Care este expunerea totală estimată a României în cadrul componentei de apărare, securitate și spațiu a CFM 2028–2034, în valoare absolută și ca procent din PIB-ul prognozat pentru perioada 2028–2034, calculată pe baza cheii actuale de contribuție națională la bugetul UE?

d) În ce măsură aceste obligații cumulate au fost integrate în Strategia Fiscal-Bugetară pe termen mediu transmisă Parlamentului României, și care sunt scenariile de risc avute în vedere pentru ipotezele de evoluție bugetară nefavorabilă pe orizontul 2026–2070?

e) Care este evaluarea Ministerului Finanțelor privind impactul cumulat al acestor angajamente asupra plafoanelor de datorie publică prevăzute în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 și asupra criteriilor de la Maastricht?

III. AL DOILEA PILON: TEMEIUL MANDATULUI DEMOCRATIC ȘI PARLAMENTAR PENTRU ANGAJAMENTELE ASUMATE DE ROMÂNIA

Decizia de a adopta SAFE, EDIP și pachetul de securitate și apărare al CFM 2028–2034 a fost luată, conform documentelor oficiale, de către statele membre și de co-legislatorii UE. Această realitate procedurală nu suspendă, însă, obligația constituțională de informare și de mandat parlamentar prealabil care decurge din raportul dintre Guvern și Parlament în materia angajamentelor financiare ale statului român.

Articolul 148 din Constituția României, republicată, consacră primatul dreptului UE asupra dreptului intern în materia competențelor transferate prin tratate, dar nu instituie un mandat general și nedeterminat al Guvernului de a angaja statul român în obligații financiare europene noi, care depășesc cadrul transferului de competențe expres ratificat. Apărarea, taxarea și politica industrială rămân, în arhitectura repartizării de competențe stabilite în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), domenii în care competența statului român este preponderent națională sau partajată într-un cadru strict delimitat.

În acest cadru, art. 148 alin. (5) din Constituție prevede expres că „Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”. Coroborat cu Legea nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, care detaliază procedura de informare prealabilă, de transmitere a fișelor de mandat și de control parlamentar asupra poziției executivului în Consiliul UE, cadrul constituțional și legal intern este suficient de clar pentru a institui o obligație formală a Guvernului în această materie — obligație care nu poate fi suspendată prin invocarea caracterului tehnic, urgent sau procedural al dosarelor europene în discuție.

În aceste condiții, fiecare angajament financiar multianual cu efect structural asupra bugetului public român ridică o problemă de temei al mandatului: dacă, prin ce procedură și cu ce conținut a fost transmis Parlamentului României mandatul de poziționare a executivului în Consiliul UE pe dosarele relevante.

În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:

a) Ce documente, fișe de mandat, analize de impact sau evaluări ex-ante au fost transmise Parlamentului României de către Ministerul Finanțelor sau de către Guvern, înainte ca România să își exprime poziția în Consiliul UE pe dosarul SAFE (Regulamentul (UE) 2025/1106), pe dosarul EDIP (Regulamentul (UE) 2025/2643) și pe propunerea de revizuire a Politicii de Coeziune?

b) Care a fost mandatul de negociere acordat reprezentanților României în Consiliul UE pe aceste dosare, care a fost autoritatea internă care a stabilit acest mandat și prin ce procedură a fost adoptat?

c) În ce măsură Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 62/2025 — prin care a fost stabilit cadrul juridic intern de accesare a finanțării SAFE — a fost precedată de o analiză de impact financiar transmisă Parlamentului, inclusiv cu cuantificarea graficului de rambursare a împrumutului de 16,68 miliarde EUR pe orizont 2035–2065?

d) Există o procedură formală prin care Parlamentul României să fie informat sistematic, înainte de adoptarea în Consiliul UE, asupra angajamentelor financiare multianuale ce urmează a fi asumate în numele statului român, în special în condițiile în care art. 148 alin. (5) din Constituție prevede obligația Guvernului de a transmite proiectele de acte cu caracter obligatoriu către Parlament?

e) Intenționează Ministerul Finanțelor să transmită Parlamentului României o analiză cuprinzătoare, publică și cuantificată, asupra obligațiilor financiare cumulate asumate prin SAFE, EDIP, CFM 2028–2034 și revizuirea Politicii de Coeziune, anterior intrării în vigoare a CFM 2028–2034?

IV. AL TREILEA PILON: REORIENTAREA STRUCTURALĂ A FONDURILOR EUROPENE — INCLUDEREA APĂRĂRII ÎN POLITICA DE COEZIUNE ȘI EFECTELE ASUPRA ROMÂNIEI

Politica de Coeziune a UE, instituită istoric ca instrument de convergență economică și socială între statele membre, a constituit pentru România unul dintre principalele canale de finanțare europeană pentru infrastructură, dezvoltare regională, capital uman și tranziție economică. Includerea cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în cadrul Politicii de Coeziune, operată prin modificările legislative recente aduse Regulamentelor (UE) 2021/1058 și (UE) 2021/1056 prin Regulamentul (UE) 2025/1914, modifică natura și destinația acestor fonduri.

Pentru claritate cantitativă, România beneficiază în Cadrul Financiar Multianual 2021–2027 de o alocare de coeziune de aproximativ 31,5 miliarde EUR (alocare europeană), la care se adaugă o contribuție națională de 13,6 miliarde EUR, totalizând 45,1 miliarde EUR pe cele 16 programe operaționale aprobate prin Acordul de Parteneriat. În acest cadru, este de subliniat că, potrivit comunicărilor publice ale Comisiei Europene din 25 martie 2026 privind rezultatele procesului de revizuire la jumătatea perioadei a Politicii de Coeziune, România a realocat 2,837 miliarde EUR (aproximativ 9% din alocarea europeană) către patru dintre noile priorități strategice ale Uniunii Europene, dintre care, conform aceluiași anunț public, 904 milioane EUR sunt direcționate către „apărare și pregătire pentru situații de criză”, iar 1,53 miliarde EUR către „competitivitate și tehnologii strategice” cu componente de utilizare duală. Această realocare nu mai este, prin urmare, o ipoteză de risc, ci un fapt deja consumat, care confirmă transformarea structurală anticipată în prezenta interpelare.

Această modificare ridică o chestiune structurală care merită o analiză publică imediată: în condițiile unui plafon bugetar fix al Politicii de Coeziune, includerea cheltuielilor de apărare ca destinație eligibilă poate reduce, în absența unor alocări suplimentare, spațiul financiar disponibil pentru destinațiile tradiționale de convergență — infrastructura de transport civilă, dezvoltarea regională, agricultură, sănătate publică, educație și tranziție digitală — toate domenii în care România, ca stat beneficiar net al Politicii de Coeziune, are interese strategice fundamentale.

Suplimentar, fenomenul integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE, recunoscut public de Comisia Europeană prin includerea apărării în Politica de Coeziune, în Connecting Europe Facility (mobilitate militară, multiplicat de zece ori în CFM 2028–2034 conform COM(2025)571), în programele Horizon Europe (cybersecuritate cu utilizare duală, civilă și militară) și în arhitectura noului Fond European de Competitivitate, generează o complexitate structurală care îngreunează urmărirea fluxurilor reale de bani și a destinațiilor finale ale acestora.

Pentru România, acest fenomen se traduce într-un risc dublu: pe de o parte, o potențială reducere a fondurilor disponibile pentru destinațiile lor istorice de convergență și, pe de altă parte, o dificultate sporită în controlul parlamentar efectiv asupra modului în care fondurile europene sunt în final utilizate — în special în condițiile în care unele instrumente conexe domeniului apărării (precum Facilitatea Europeană pentru Pace — EPF, European Peace Facility, cu peste 17 miliarde EUR, și Agenția Europeană de Apărare — EDA, European Defence Agency) operează în afara cadrului bugetar standard al UE.

În acest context, vă rog respectuos, Domnule Ministru, să îmi comunicați:

a) Care este estimarea cuantificată a Ministerului Finanțelor privind impactul includerii cheltuielilor de apărare ca tip de cheltuială eligibilă în Politica de Coeziune asupra alocărilor reale primite de România pentru destinațiile tradiționale de convergență (infrastructură civilă, dezvoltare regională, capital uman, tranziție economică), pe orizontul CFM 2028–2034?

b) În ce măsură Ministerul Finanțelor a evaluat consecințele integrării apărării transversal pe liniile bugetare ale UE asupra capacității de prognoză bugetară a statului român pe orizont multianual?

c) Care este poziția Ministerului Finanțelor cu privire la eventuala reorientare a fondurilor europene primite de România dinspre destinațiile tradiționale de coeziune înspre componenta de apărare, și ce mecanisme naționale de protejare a fondurilor de convergență sunt prevăzute?

d) Există o evaluare a contribuției României la instrumente conexe care operează în afara bugetului UE clasic (EPF, EDA, OCCAR — Organisation Conjointe de Coopération en matière d’ARmement) și a modului în care aceste contribuții sunt raportate Parlamentului României?

V. SINTEZĂ: O CHESTIUNE DE MARJĂ NAȚIONALĂ DE DECIZIE BUGETARĂ ȘI DE LEGITIMITATE DEMOCRATICĂ

Cei trei piloni expuși mai sus nu reprezintă trei probleme separate, ci o singură chestiune, articulată pe trei dimensiuni convergente: expunerea fiscală directă cuantificabilă (16,68 miliarde EUR prin SAFE, plus contribuția națională la cele 131 miliarde EUR ale componentei de apărare a CFM 2028–2034), temeiul mandatului democratic și parlamentar prealabil pentru aceste angajamente, și reorientarea structurală a fondurilor europene primite de România.

Articulate împreună, aceste trei dimensiuni configurează o transformare a raportului dintre statul român și arhitectura financiară a Uniunii Europene care, prin amploare, durată și caracter structural, poate produce efecte echivalente cu o limitare semnificativă a marjei naționale de decizie bugetară pe orizont multigenerațional. Indiferent de calificarea juridică formală a acestor angajamente, dimensiunea lor cumulată impune o discuție publică transparentă, cuantificată și prealabilă asupra costurilor reale, a duratei reale și a consecințelor reale ale acestor obligații pentru cetățenii români.

Este, prin urmare, datoria fundamentală a Parlamentului României de a obține răspunsuri clare, cuantificate și publice la întrebările de mai sus, înainte ca arhitectura financiară pe orizont 2028–2070 să devină consolidată printr-un cumul de angajamente instituționale dificil reversibile prin efectele lor bugetare și instituționale. Dezbaterea democratică legitimă presupune ca cetățenii români, prin reprezentanții lor parlamentari, să cunoască, în avans, nu retrospectiv, costul, durata și consecințele angajamentelor financiare asumate în numele lor.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Expunerea fiscală a României la noile instrumente financiare ale Uniunii Europene în domeniul securității și apărării — instrumentul SAFE appeared first on AUR.

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Obiectul interpelării: Costurile de conformare contabilă suportate de microîntreprinderile din România, datele oficiale deținute de Ministerul Finanțelor cu privire la această categorie de contribuabili și măsurile concrete evaluate de minister în vederea reducerii poverii administrative disproporționate, în raport cu principiul proporționalității reglementării consacrat de Directiva 2013/34/UE și cu prioritatea declarată a simplificării interacțiunii contribuabililor cu administrația fiscală

Stimate domnule Ministru,

În aplicarea art. 112 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 212, 213, 214, 215, 216 și 217 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, formulez prezenta interpelare și solicit explicații cu privire la politica Ministerului Finanțelor în domeniul reglementării contabile aplicabile microîntreprinderilor, precum și comunicarea datelor oficiale deținute de minister cu privire la această categorie de contribuabili:

I. Contextul problemei

Microîntreprinderile reprezintă categoria cu cea mai mare pondere numerică din economia României, fiind coloana vertebrală a sectorului privat și principala sursă de ocupare în mediul IMM. Numărul entităților raportoare active la nivel național, în raport cu care Ministerul Finanțelor are competențe de reglementare contabilă, depășește 900.000, potrivit datelor publice, iar o proporție covârșitoare dintre acestea se încadrează în categoria microîntreprinderilor definite la art. 47 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Cadrul contabil aplicabil acestei categorii este stabilit, în principal, prin Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin reglementările contabile emise de Ministerul Finanțelor, în special Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate. Acest cadru impune microîntreprinderilor aceleași obligații fundamentale ca și entităților de dimensiuni medii sau mari: contabilitate în partidă dublă, Plan de conturi general, registre contabile obligatorii (Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea mare), balanță de verificare lunară, situații financiare anuale cu componente multiple, audit statutar în anumite situații, raportări contabile la termene fixe.

Costul economic și administrativ al acestor obligații, raportat la dimensiunea reală a microîntreprinderilor, ridică întrebări legitime privind respectarea principiului proporționalității reglementării — principiu consacrat atât de Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, cât și de jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României în materia reglementării activității economice.

Articolul 36 din Directiva 2013/34/UE permite expres statelor membre să instituie regimuri simplificate pentru microentități, cu exonerări substanțiale de la obligațiile de raportare contabilă. Această opțiune a fost valorificată de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene — printre care Franța, Italia, Germania, Polonia, Cehia, Portugalia și Marea Britanie (până la retragerea din Uniune) — prin introducerea unor regimuri contabile alternative, proporționale cu dimensiunea economică reală a microîntreprinderilor. România nu a valorificat, până în prezent, această opțiune într-un mod sistematic și coerent pentru persoanele juridice, deși a aplicat o formă de contabilitate simplificată pentru persoanele fizice cu venituri în sistem real, prin contabilitatea în partidă simplă, reglementată la art. 1 alin. (5) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.

II. Disproporționalitatea reglementării actuale și costurile de conformare suportate de microîntreprinderi

În practică, microîntreprinderile din România sunt nevoite să suporte, pentru îndeplinirea obligațiilor contabile prevăzute de legislația în vigoare, costuri care, raportate la cifra lor de afaceri, pot reprezenta o povară disproporționată. Printre componentele acestor costuri se numără: onorariile plătite experților contabili membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România pentru ținerea contabilității, costurile licențelor de software contabil, costurile arhivării documentelor justificative, costurile aferente depunerii raportărilor periodice, timpul alocat de administrator sau de personalul entității pentru colectarea documentelor justificative și interacțiunea cu prestatorii de servicii contabile.

Mediul de afaceri a semnalat în mod repetat, prin organizațiile patronale reprezentative, că această povară contabilă este resimțită ca una dintre barierele semnificative în calea inițiativei antreprenoriale, a formalizării activităților economice de mici dimensiuni și a menținerii în economia reglementată a microîntreprinderilor care ar putea fi tentate să opereze în zona gri sau să recurgă la structuri juridice alternative (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale) tocmai pentru a evita cerințele contabile complete.

Ministerul Finanțelor a declarat în mod repetat, în comunicările publice oficiale din anul 2026, că simplificarea interacțiunii contribuabililor cu administrația fiscală reprezintă o prioritate a instituției, iar reducerea birocrației și recompensarea comportamentului fiscal corect sunt obiective strategice ale politicii fiscal-bugetare. Declarațiile publice ale domnului ministru Alexandru Nazare au subliniat angajamentul ministerului pentru digitalizare, transparență și dezvoltarea unor servicii publice moderne, orientate către nevoile reale ale contribuabililor.

În acest context de angajament public asumat, ridicarea întrebărilor privind situația contabilă a microîntreprinderilor și evaluarea oficială a costurilor de conformare suportate de această categorie reprezintă un demers legitim și necesar în exercitarea mandatului parlamentar de control al Guvernului.

III. Solicitările interpelării

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rog, domnule ministru, să îmi comunicați, în scris, explicațiile și datele oficiale cu privire la următoarele aspecte:

1. Care este numărul total al microîntreprinderilor active din România la data de 31 decembrie 2025, definite potrivit art. 47 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, defalcat pe următoarele categorii: (a) microîntreprinderi cu cifra de afaceri anuală sub echivalentul în lei a 50.000 euro; (b) microîntreprinderi cu cifra de afaceri anuală între echivalentul în lei a 50.000 euro și echivalentul în lei a 100.000 euro; (c) microîntreprinderi cu cifra de afaceri anuală peste echivalentul în lei a 100.000 euro? Solicit ca defalcarea să includă și criteriul calității de plătitor sau neplătitor de taxă pe valoarea adăugată.

2. Care este estimarea oficială a Ministerului Finanțelor privind costul mediu anual suportat de o microîntreprindere activă din România pentru îndeplinirea obligațiilor contabile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv onorariile plătite experților contabili sau contabililor autorizați, costul software-ului contabil și costul arhivării documentelor? Dacă Ministerul Finanțelor nu deține o estimare oficială, vă rog să precizați motivele pentru care o asemenea evaluare nu a fost realizată, în condițiile în care simplificarea administrativă este declarată drept prioritate instituțională.

3. Care este numărul total al sancțiunilor contravenționale aplicate microîntreprinderilor în baza art. 41 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, în perioada 2023–2025, defalcat pe exerciții financiare și pe tipuri de contravenții? Care este cuantumul total al amenzilor aplicate acestei categorii de contribuabili și care este rata de încasare efectivă a acestor amenzi?

4. A evaluat Ministerul Finanțelor, în ultimii 5 ani, oportunitatea valorificării opțiunii permise statelor membre de art. 36 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, în sensul instituirii unui regim contabil simplificat pentru microîntreprinderi, proporțional cu dimensiunea lor economică reală? Dacă da, care au fost concluziile acestei evaluări și care sunt motivele pentru care un asemenea regim nu a fost propus până în prezent? Dacă nu, care sunt motivele pentru care o asemenea evaluare nu a fost efectuată?

5. Care este poziția oficială a Ministerului Finanțelor cu privire la modelele de contabilitate simplificată pentru microîntreprinderi aplicate în alte state membre ale Uniunii Europene, în special: regimul francez micro-BIC și micro-BNC; regimul italian regime forfettario; regimul german Kleinunternehmerregelung; regimul polonez ryczałt od przychodów ewidencjonowanych; regimul ceh paušální daň; regimul portughez Regime Simplificado? Consideră ministerul că aceste modele ar putea oferi soluții utile pentru reforma cadrului contabil românesc aplicabil microîntreprinderilor?

6. Câte sesizări, plângeri sau propuneri a primit Ministerul Finanțelor, în ultimii trei ani, din partea microîntreprinderilor, a organizațiilor patronale reprezentative ale întreprinderilor mici și mijlocii sau a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, cu privire la costurile de conformare contabilă suportate de microîntreprinderi sau cu privire la oportunitatea simplificării cadrului contabil aplicabil acestei categorii? Care a fost răspunsul instituțional la aceste sesizări?

7. Dispune Ministerul Finanțelor de date privind numărul microîntreprinderilor care își externalizează contabilitatea către experți contabili sau contabili autorizați membri ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, respectiv proporția acestora în totalul microîntreprinderilor active? Care este estimarea ministerului privind piața totală a serviciilor contabile externalizate pentru microîntreprinderi, exprimată în valoare anuală?

8. Având în vedere prioritatea declarată public de simplificare a interacțiunii contribuabililor cu administrația fiscală, angajamentul pentru digitalizare, transparență și pentru dezvoltarea unor servicii publice moderne, orientate către nevoile reale ale contribuabililor, ce măsuri concrete și cu termene asumate are în vedere Ministerul Finanțelor, în anul 2026, pentru reducerea costurilor de conformare contabilă suportate de microîntreprinderile din România? Există un calendar asumat al unor modificări legislative sau ale legislației secundare în acest sens?

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Costurile de conformare contabilă suportate de microîntreprinderile din România appeared first on AUR.

De către: Florin-Cornel POPOVICI, Circumscripția electorală nr. 37 Timiș

Obiectul întrebării: Solicitare privind comunicarea structurii accizelor și a taxelor fiscale aplicabile produselor energetice accizabile — întrebare de revenire ca urmare a direcționării de către Ministerul Energiei

Stimate domnule Ministru,

În aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202, 203, 212 și 213 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, vă adresez prezenta întrebare:

I. Contextul solicitării

La data de 26.11.2025, sub nr. 3246A/26.11.2025, am înaintat Ministerului Energiei o întrebare parlamentară având ca obiect „Solicitare privind comunicarea structurii de preț pentru toate produsele energetice accizabile”, prin care am solicitat, în esență, comunicarea în scris a structurii complete de preț, inclusiv componentele fiscale (accize, TVA, alte taxe și contribuții), pentru toate produsele energetice accizabile livrate consumatorilor finali pe teritoriul României.

Prin adresa înregistrată cu nr. 1876/DRP, respectiv Co 211/CPM/11.02.2026, Ministerul Energiei, prin p. Ministrul Energiei, domnul Secretar de Stat Casian-Pavel Nițulescu, a răspuns că problematica „excede ariei de competențe ale instituției” și, în privința componentei fiscale, a făcut următoarea trimitere expresă:

„Accizele pentru produsele energetice se regăsesc pe site-ul Ministerului de Finanțe, link: https://mfinante.gov.ro/domenii/fiscalitate/impozite-si-taxe/regim-accize.”

Consider că simpla trimitere la o pagină web, oricât de informativă ar fi aceasta, nu răspunde exigențelor unei întrebări parlamentare formulate în exercitarea dreptului constituțional de control parlamentar. Parlamentul României are dreptul — și obligația — de a primi de la Guvern și de la autoritățile administrației publice centrale răspunsuri formale, structurate și argumentate, iar nu simple hiperlinkuri. Mai mult, componentele fiscale aplicabile produselor energetice accizabile (accize specifice și ad valorem, TVA, contribuții și suprataxe) sunt, fără echivoc, în competența exclusivă a Ministerului Finanțelor, în calitate de minister cu rol de sinteză în domeniul politicii fiscale și al administrării veniturilor bugetare.

În considerarea direcționării oficiale formulate de Ministerul Energiei și a competenței legale a Ministerului Finanțelor, vă adresez prezenta întrebare de revenire și vă solicit să îmi comunicați, în scris, următoarele informații.

II. Solicitarea de informații

1. Lista completă și actualizată a produselor energetice accizabile conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul VIII — Accize și alte taxe speciale, cu precizarea, pentru fiecare produs în parte, a:

• denumirii produsului și a codului NC (Nomenclatura Combinată);
• unității de măsură pentru calculul accizei (1.000 litri, 1.000 kg, gigajoule, MWh etc.);
• nivelului accizei în lei/unitate de măsură, aplicabil la data prezentei;
• nivelului accizei exprimat și în euro/unitate de măsură, cu precizarea cursului de schimb utilizat și a temeiului legal al acestuia (art. 342 Cod fiscal);
• datei ultimei actualizări a nivelului accizei și a actului normativ prin care s-a făcut actualizarea.

2. Evoluția nivelului accizelor pentru fiecare produs energetic accizabil în perioada 2020 – 2026, cu indicarea majorărilor succesive (inclusiv cele introduse prin O.U.G. nr. 156/2024, Legea nr. 141/2025 și orice alte acte normative incidente), a impactului estimat la bugetul de stat și a impactului estimat asupra prețului final la consumator.
3. Structura completă a sarcinii fiscale aplicabile fiecărui produs energetic livrat consumatorilor finali casnici și non-casnici, respectiv:

• acciza specifică (lei/unitate);
• acciza ad valorem, unde este cazul;
• TVA aplicabilă (cota standard de 21% și cotele reduse aplicabile, după caz), cu precizarea bazei de impozitare;
• contribuții și suprataxe (contribuția de cogenerare, certificatele verzi, contribuția pentru înmagazinare, redevențe, orice alte componente fiscale sau parafiscale);
• ponderea totală a componentelor fiscale (accize + TVA + alte taxe) în prețul final plătit de consumator, pe fiecare produs energetic.

4. Veniturile bugetare încasate efectiv din accize pe produse energetice în perioada 2020 – 2025, defalcate pe:

• an calendaristic;
• tip de produs energetic (benzină, motorină, GPL, gaze naturale, energie electrică, cărbune, păcură etc.);
• pondere în totalul veniturilor bugetare din accize și în totalul veniturilor fiscale.

5. Date privind restituirile de accize acordate conform Codului fiscal (de exemplu, pentru motorina utilizată în agricultură, transport rutier de mărfuri, transport de persoane etc.), în perioada 2020 – 2025, cu precizarea:

• cuantumului total restituit anual, pe categorii de beneficiari;
• numărului de beneficiari;
• mecanismului concret de decontare și termenelor medii de restituire.

6. Măsurile concrete luate de Ministerul Finanțelor, prin structurile subordonate (ANAF, Direcția Generală Antifraudă Fiscală, Autoritatea Vamală Română), pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în domeniul produselor energetice accizabile în perioada 2023 – 2025, cu precizarea:

• numărului de acțiuni de control efectuate;
• valorii obligațiilor fiscale suplimentare stabilite;
• valorii efectiv recuperate la buget;
• numărului de dosare penale transmise către organele de urmărire penală.

7. Punctul de vedere oficial al Ministerului Finanțelor asupra afirmației Ministerului Energiei potrivit căreia

„Prețul relativ ridicat este influențat și de multitudinea taxelor și accizelor aplicabile în domeniu, dintre care amintim recenta creștere a TVA.”

și, în concret, cuantificarea contribuției componentei fiscale (accize + TVA) la prețul final al energiei electrice, gazelor naturale și carburanților, comparativ cu media Uniunii Europene.

8. Stadiul transpunerii în legislația fiscală națională a prevederilor Directivei (UE) 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, precum și stadiul negocierilor la nivel european privind revizuirea acestei directive (propunerea de Directivă COM(2021) 563 final).

III. Temeiul solicitării

Prezenta întrebare de revenire are la bază direcționarea oficială a Ministerului Energiei, precum și competența exclusivă a Ministerului Finanțelor în domeniul politicii fiscale, al administrării accizelor și al supravegherii fiscale a produselor energetice, conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Având în vedere presiunea crescută asupra bugetelor gospodăriilor românești, impactul componentei fiscale asupra competitivității economiei naționale și obligația statului de a asigura transparența formării prețurilor, consider că un răspuns formal, structurat și complet din partea Ministerului Finanțelor este nu doar justificat, ci și necesar.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Solicitare privind comunicarea structurii accizelor și a taxelor fiscale aplicabile produselor energetice accizabile — întrebare de revenire ca urmare a direcționării de către Ministerul Energiei appeared first on AUR.

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Obiectul întrebării: Blocajul legislativ recunoscut public de Autoritatea pentru Digitalizarea României privind operaționalizarea principiului „doar o singură dată” (once-only principle) prevăzut de Regulamentul (UE) 2018/1724 și măsurile concrete avute în vedere de Ministerul Finanțelor pentru eliminarea fluxului hibrid cu documente scanate din procedura de depunere a situațiilor financiare anuale, reglementată prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 85/2022

       Stimate domnule Ministru,

În aplicarea art. 64 din Constituția României, art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, art. 202, 203, 212 și 213 din Regulamentul Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, republicat, și având în vedere atribuțiile ce îmi revin în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României, în calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, vă adresez prezentele întrebări:

I. Contextul problemei

Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (Single Digital Gateway) consacră principiul „doar o singură dată” (once-only principle), potrivit căruia cetățenii și întreprinderile nu ar trebui să prezinte autorităților publice documente sau date deja furnizate altor autorități publice. Regulamentul este direct aplicabil în ordinea juridică națională, iar dispozițiile privind principiul „doar o singură dată” se aplică, potrivit calendarului european, începând cu 12 decembrie 2023.

În cursul lunii februarie 2026, Autoritatea pentru Digitalizarea României a recunoscut public, prin declarațiile președintelui instituției, că termenul de finalizare a Portalului Digital Unic național a fost prelungit până în luna martie 2026. Printre cauzele principale ale acestei amânări, Autoritatea pentru Digitalizarea României a invocat în mod expres „necesitatea adoptării unor modificări legislative fără de care anumite proceduri parte a Anexei II din regulamentul SDG nu pot fi derulate integral online”.

Această recunoaștere publică a unui blocaj legislativ, formulată de autoritatea națională competentă în materia transformării digitale, ridică întrebări legitime privind modul în care Guvernul României, și în special Ministerul Finanțelor, înțelege să își îndeplinească obligațiile care îi revin în aplicarea efectivă a regulamentului european.

II. Situația specifică a raportării financiare

În domeniul raportării financiare a operatorilor economici — arie care intră în competența directă a Ministerului Finanțelor —, situația este deosebit de ilustrativă pentru acest blocaj. Ordinul ministrului finanțelor nr. 85/2022 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale impune entităților raportoare un flux hibrid depășit tehnic, care combină elemente electronice cu elemente fizice: formular PDF cu XML atașat, listat, semnat olograf, scanat, inclus într-un fișier arhivă de tip .zip, supus unei limite tehnice de 9,5 MB.

Acest flux contravine, pe de o parte, principiilor moderne de administrație digitală, iar pe de altă parte, recunoașterii juridice depline a semnăturii electronice calificate consacrate prin Regulamentul (UE) nr. 910/2014 (eIDAS) și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităților și instituțiilor publice.

Elementul esențial care trebuie subliniat este că eliminarea fluxului hibrid cu documente scanate și trecerea la un format exclusiv electronic structurat poate fi realizată, din punct de vedere strict tehnic și juridic, prin simpla modificare a Ordinului ministrului finanțelor nr. 85/2022, fără nicio intervenție legislativă. Ministerul Finanțelor are această competență proprie, exclusivă, de ani de zile, dar nu a procedat la o asemenea modificare.

III. Întrebările interpelării

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rog, domnule ministru, să îmi comunicați, în scris, răspunsul la următoarele întrebări:

1. Confirmați poziția publică a Autorității pentru Digitalizarea României exprimată în cursul lunii februarie 2026, potrivit căreia operaționalizarea Portalului Digital Unic al României este blocată de necesitatea adoptării unor modificări legislative? Ce modificări legislative concrete au fost identificate de Ministerul Finanțelor ca fiind necesare în acest scop, în aria de competență a ministerului?

2. Din ce motive Ministerul Finanțelor nu a procedat, până în prezent, la modificarea Ordinului ministrului finanțelor nr. 85/2022, în sensul eliminării fluxului hibrid cu documente scanate și al trecerii la depunerea exclusiv electronică structurată a situațiilor financiare anuale, având în vedere că această modificare intră integral în competența proprie a ministerului și nu necesită nicio intervenție legislativă?

3. Care este calendarul concret asumat de Ministerul Finanțelor pentru eliminarea cerinței privind transmiterea fișierelor arhivă .zip cu documente scanate, prevăzută de Ordinul ministrului finanțelor nr. 85/2022? Dacă nu există un asemenea calendar asumat, vă rog să precizați motivele pentru care ministerul menține o procedură tehnic depășită, care contravine principiilor debirocratizării și Regulamentului (UE) nr. 910/2014 (eIDAS).

4. Care este poziția Ministerului Finanțelor privind aplicarea principiului „doar o singură dată” în domeniul raportării financiare? Considerați că dispozițiile legale actuale permit altor autorități publice să solicite operatorilor economici documente financiare care au fost deja depuse la Ministerul Finanțelor și, dacă da, ce măsuri avute în vedere de minister pentru a elimina această practică birocratică?

5. Câte sesizări, plângeri sau reclamații a primit Ministerul Finanțelor, în ultimii trei ani, din partea operatorilor economici sau a organizațiilor profesionale ale contabililor, cu privire la dificultățile tehnice generate de procedura hibridă de depunere a situațiilor financiare anuale reglementată prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 85/2022? Care a fost răspunsul instituțional la aceste sesizări?

6. Estimările Ministerului Finanțelor cu privire la economiile anuale pentru mediul de afaceri care ar putea fi generate prin trecerea la raportarea exclusiv electronică structurată, calculate pentru cele aproximativ 900.000 de entități raportoare active la nivel național?

7. În contextul în care Portalul Digital Unic al României, finanțat din fonduri europene nerambursabile prin Planul Național de Redresare și Reziliență, a fost amânat succesiv, iar Autoritatea pentru Digitalizarea României invocă blocaje legislative, ce demersuri a întreprins Ministerul Finanțelor pentru a coopera cu Autoritatea pentru Digitalizarea României și pentru a contribui la identificarea și rezolvarea acestor blocaje, în aria de competență proprie?

8. A fost Ministerul Finanțelor consultat sau sesizat oficial de Comisia Europeană cu privire la stadiul aplicării naționale a Regulamentului (UE) 2018/1724 în domeniul raportării financiare? Există vreun risc actual de inițiere a unei proceduri de infringement împotriva României pentru neaplicarea efectivă a principiului „doar o singură dată” în acest domeniu?

The post  Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Blocajul legislativ – Autoritatea pentru Digitalizarea României – Regulamentul (UE) 2018/1724 appeared first on AUR.