De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Oprirea Unităților 1 și 2 ale CNE Cernavodă, impactul asupra securității energetice a României, prețului energiei și capacității statului de a gestiona situațiile hidrologice extreme

Stimate Domnule Ministru,

Situația creată în jurul Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă în luna august 2026 impune o evaluare urgentă și transparentă din partea Ministerului Energiei.

La data de 28 iulie 2026, Unitatea 1 a CNE Cernavodă a fost oprită controlat și deconectată de la Sistemul Energetic Național ca urmare a nivelului foarte scăzut, descris de Nuclearelectrica drept fără precedent, al Dunării, pe fondul secetei severe. 

Ulterior, după ce Unitatea 1 fusese reconectată la începutul lunii iulie în urma opririi planificate, aceasta a intrat din nou în procedură de oprire, de această dată din cauza condițiilor hidrologice. 

La 11 august 2026, Nuclearelectrica a anunțat că există posibilitatea opririi controlate a Unității 2 în dimineața zilei de 13 august 2026, ca urmare a scăderii nivelului Dunării și a prognozelor INHGA. 

Potrivit informațiilor comunicate de ANAR, – 230 cm reprezintă nivelul minim al apei în zona Cernavodă care poate permite funcționarea centralei, iar situația hidrologică a devenit mai dificilă decât estimările anterioare. 

În paralel, Guvernul a alocat 5,1 milioane de lei din Fondul de rezervă pentru continuarea lucrărilor de dragaj pe Dunăre, iar autoritățile au pregătit măsuri de compensare a producției nucleare indisponibile, inclusiv scoaterea din rezervă a grupului energetic Rovinari 4 și utilizarea capacităților disponibile ale Hidroelectrica. 

Situația este cu atât mai importantă cu cât CNE Cernavodă reprezintă o componentă majoră a producției de energie electrică a României. Cele două unități au produs în 2024 peste 10,9 milioane MWh brut, potrivit datelor Nuclearelectrica. 

Problema depășește caracterul punctual al unei opriri determinate de condițiile hidrologice. Ea privește reziliența Sistemului Energetic Național, capacitatea de producție disponibilă în perioade de vârf, necesarul de import, evoluția prețurilor angro, securitatea alimentării consumatorilor și capacitatea statului român de a anticipa și gestiona efectele schimbărilor hidrologice asupra infrastructurii energetice strategice.

Într-o situație în care România riscă să rămână temporar fără producție nucleară, problema nu poate fi redusă la o simplă fluctuație hidrologică. Este necesar să știm cât de pregătit este statul român pentru situații în care factori climatici, tehnici și de piață se suprapun și pun presiune simultan asupra producției, prețului și securității alimentării cu energie.

Având în vedere cele precizate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația tehnică exactă a Unității 1 și Unității 2 ale CNE Cernavodă la data de 12 august 2026 și care este puterea disponibilă efectiv din producția nucleară?

2. Care este intervalul estimat pentru menținerea Unității 1 în stare de oprire ca urmare a nivelului Dunării?

3. Care este durata estimată pentru eventuala oprire a Unității 2 și care sunt criteriile tehnice care vor determina momentul repornirii acesteia?

4. Care este nivelul minim al Dunării și, separat, debitul minim necesar pentru funcționarea în condiții de siguranță a Unității 2?

5. Există în prezent o prognoză INHGA care să indice momentul la care nivelul Dunării va reveni peste pragul necesar funcționării centralei? Vă solicit să comunicați intervalul de timp estimat.

6. Ce scenarii au fost elaborate pentru situația în care nivelul Dunării rămâne sub pragul operațional timp de 7, 14, 30 sau 60 de zile?

7. Care este cantitatea de energie electrică estimată a fi pierdută din Sistemul Energetic Național prin oprirea Unității 1 și, ulterior, a Unității 2?

8. Care este producția medie orară și zilnică de energie care trebuie înlocuită în cazul opririi simultane a celor două unități?

9. Ce capacități de producție sunt disponibile în România pentru compensarea acestei cantități și care este contribuția estimată a fiecăreia: cărbune, gaze naturale, hidro, eolian, fotovoltaic și alte surse?

10. Ce capacitate suplimentară poate furniza efectiv Hidroelectrica în această perioadă, ținând cont de nivelurile actuale ale principalelor acumulări și de obligațiile privind rezerva de apă?

11. Ce capacități termoenergetice sunt pregătite să intre în funcțiune și pentru cât timp pot fi menținute operațional?

12. În cazul grupului Rovinari 4, care este puterea disponibilă, care este timpul necesar pentru punerea efectivă în funcțiune și care este costul estimat al energiei produse?

13. Ce cantitate suplimentară de energie electrică estimează Ministerul că va trebui importată în cazul opririi ambelor unități de la Cernavodă?

14. Care este capacitatea maximă de import disponibilă României prin interconexiunile cu statele vecine în orele de vârf?

15. Care este costul mediu estimat al energiei importate comparativ cu costul energiei care ar fi fost produsă la Cernavodă?

16. Ce impact estimează Ministerul asupra prețului energiei electrice pe piața angro, în cazul menținerii opririi celor două unități pentru două săptămâni?

17. Ce impact estimați asupra prețurilor energiei pentru consumatorii industriali și pentru consumatorii casnici?

18. A fost elaborat un scenariu privind riscul apariției unor vârfuri de preț sau deficit de energie în orele de consum maxim ca urmare a indisponibilizării simultane a producției nucleare?

19. Câte contracte de furnizare/livrare a energiei electrice sunt afectate de invocarea forței majore?

20. Care este cantitatea totală de energie pe care Nuclearelectrica nu o mai poate livra în baza acestor contracte?

21. Care este valoarea financiară estimată a obligațiilor contractuale afectate?

22. Ce impact financiar va avea situația asupra Nuclearelectrica și, implicit, asupra bugetului de stat, având în vedere participația statului la companie?

23. Cine suportă diferența dintre prețul contractual și prețul energiei achiziționate pentru înlocuirea cantităților indisponibile?

24. Când a fost identificat pentru prima dată riscul ca nivelul Dunării să ajungă sub pragul necesar funcționării CNE Cernavodă și când a fost informat oficial Ministerul Energiei?

25. Ce măsuri preventive au fost dispuse de Minister în momentul în care au apărut primele prognoze privind atingerea nivelului critic?

26. De ce intervențiile de dragare și de redirecționare a apei au fost intensificate într-un moment în care nivelul Dunării ajunsese deja la pragul critic?

27. Care este eficiența tehnică estimată a lucrărilor de dragare și a soluției de poziționare a barjelor pentru creșterea nivelului apei în zona de captare a CNE Cernavodă? În ultimele zile au fost efectuate intervenții cu barje în zona Bala pentru menținerea debitului către Cernavodă. 

28. Ce investiții structurale sunt necesare pentru ca o situație hidrologică similară să nu conducă, în viitor, la indisponibilizarea simultană a principalelor capacități nucleare ale României?

29. Consideră Ministerul Energiei că România dispune, la data de 12 august 2026, de suficiente capacități de producție, stocare și import pentru a compensa simultan indisponibilizarea celor două unități de la Cernavodă?

30. Care este rezerva de putere disponibilă în Sistemul Energetic Național în cazul unui vârf de consum concomitent cu indisponibilizarea Cernavodă?

31. Care este scenariul Ministerului în cazul în care, simultan cu oprirea Cernavodă, apare o producție eoliană și fotovoltaică redusă și o disponibilitate hidro diminuată?

32. Ce măsuri sunt pregătite pentru evitarea apelării excesive la importuri în cazul prelungirii perioadei de indisponibilitate?

33. Există un plan național de continuitate a alimentării cu energie electrică pentru situația în care Cernavodă rămâne indisponibilă pe o perioadă mai lungă? Dacă există, vă solicit să comunicați principalele măsuri și instituțiile responsabile.

34. A realizat Ministerul Energiei o analiză privind vulnerabilitatea infrastructurii energetice strategice la secetă hidrologică și temperaturi extreme?

35. Ce alte centrale electrice importante din România sunt dependente de un anumit nivel al resurselor de apă și care este riscul ca acestea să devină indisponibile în condiții de secetă severă?

36. Aveți în vedere modificarea strategiei naționale privind securitatea energetică astfel încât riscul hidrologic să fie tratat ca risc energetic strategic, nu doar ca situație punctuală de exploatare?

37. Ce investiții sunt prevăzute pentru creșterea rezilienței sistemului energetic în fața secetei, inclusiv dezvoltarea capacităților de stocare, a producției dispecerizabile și a interconexiunilor?

38. În ce măsură consideră Ministerul că actualul mix energetic al României poate garanta independența energetică în condițiile în care o singură evoluție hidrologică poate scoate temporar din funcțiune aproximativ 1.400 MW de capacitate nucleară instalată?

39. Care este planul Ministerului pentru ca România să nu depindă, în situații similare, de importuri de energie la prețuri ridicate?

40. În final, care este termenul realist comunicat de Minister pentru revenirea integrală a CNE Cernavodă la producția normală și care este costul total estimat pentru economia României al acestei indisponibilizări – energie neprodusă, energie importată, impact asupra pieței, obligații contractuale și intervenții hidrotehnice?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Oprirea Unităților 1 și 2 ale CNE Cernavodă, impactul asupra securității energetice a României, prețului energiei și capacității statului de a gestiona situațiile hidrologice extreme appeared first on AUR.

De la: Domnul Nicolae MÎNDRESCU, deputat în circumscripția electorală nr.40 Vâlcea

Subiectul întrebării: Clarificări despre angajamentele asumate de România privind depozitarea în Ucraina a gazelor din perimetrul Neptun Deep și cooperarea energetică în Marea Neagră

Stimate Domnule Ministru-interimar,

Parlamentul de la Kiev l-a votat pe Serhii Korețki, până acum director general al companiei energetice de stat Naftogaz, în funcția de prim-ministru al Ucrainei. Numirea are o relevanță directă pentru România: compania pe care a condus-o a purtat discuții preliminare cu OMV Petrom pentru un posibil parteneriat privind dezvoltarea unei descoperiri importante de gaze din sectorul ucrainean al Mării Negre, zăcământ situat în apropierea perimetrelor maritime românești și considerat de specialiștii din industrie unul dintre cele mai promițătoare din regiune.

Această schimbare se suprapune peste înțelegerile convenite în martie 2026, cu ocazia vizitei la București a președintelui Ucrainei, când cele două părți au anunțat intenția de a dezvolta împreună proiecte energetice în Marea Neagră. În spațiul public au circulat informații potrivit cărora una dintre componentele acestor înțelegeri ar viza stocarea în Ucraina a producției viitoare de gaze din perimetrul Neptun Deep. Documentele nu au fost prezentate Parlamentului, iar Ministerul Energiei nu a oferit până acum o explicație privind conținutul lor!

Miza, domnule ministru-interimar, depășește cu mult chestiunea tehnică a depozitării, întrucât Neptun Deep înseamnă aproximativ 100 de miliarde de metri cubi și reprezintă singura șansă a României de a-și schimba poziția energetică în regiune pentru următoarele decenii. Cine controlează depozitarea controlează, în bună măsură, momentul și prețul la care gazul ajunge pe piață, iar a externaliza această funcție într-o țară aflată în război, ale cărei instalații energetice sunt ținta constantă a atacurilor și care are propriile priorități de aprovizionare, ridică întrebări serioase atât de securitate a aprovizionării, cât și de suveranitate economică. România dispune de zăcăminte epuizate care pot fi folosite pentru stocare, iar capacitatea de depozitare a fost, ani la rând, un obiectiv declarat de investiții. Dacă aceste capacități sunt insuficiente, Parlamentul are dreptul să afle de ce, după atâția ani de anunțuri, nu au fost dezvoltate!

Există, domnule ministru-interimar, și o dimensiune care ține de patrimoniul diplomatic al României – delimitarea platoului continental cu Ucraina a fost obținută printr-un proces de cinci ani la Curtea Internațională de Justiție, încheiat în 2009 cu o hotărâre unanimă prin care României i-a revenit o suprafață de aproximativ 9.700 km², adică peste 79% din zona aflată în litigiu, hotărâre care a fixat cadrul juridic în care România își exploatează astăzi resursele. Orice formă de cooperare cu partea ucraineană în zone adiacente liniei de delimitare trebuie construită astfel încât să nu creeze precedente, ambiguități sau situații de fapt care să erodeze poziția câștigată atunci.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru interimar, vă solicit să îmi comunicați următoarele:

1. Prevăd documentele convenite în martie 2026 între România și Ucraina depozitarea în Ucraina a producției de gaze naturale din perimetrul Neptun Deep? Solicit comunicarea textului acestor documente și a anexelor tehnice.
2. Ce cantități, în ce condiții comerciale, pe ce durată și cu ce garanții de restituire ar urma să facă obiectul unei asemenea depozitări?
3. Care este capacitatea totală de înmagazinare subterană a gazelor naturale existentă în România, gradul de utilizare din ultimii trei ani și necesarul estimat după intrarea în producție a perimetrului Neptun Deep?
4. Ce proiecte de extindere a capacității de înmagazinare pe teritoriul național au fost promovate în ultimii cinci ani, cu ce finanțare și în ce stadiu se află? Din ce motive nu au fost finalizate?
5. Ce analiză de risc a fost realizată privind depozitarea unei părți din producția națională pe teritoriul unui stat aflat în conflict armat, ale cărui instalații energetice sunt ținta unor atacuri repetate?
6. A fost informat sau consultat ministerul cu privire la discuțiile purtate între Naftogaz și OMV Petrom privind zăcământul din sectorul ucrainean al Mării Negre? Ce implicații are un asemenea parteneriat pentru interesele statului român, inclusiv în calitate de acționar în companii din domeniu?
7. Ce evaluare juridică a fost solicitată privind compatibilitatea proiectelor de cooperare în zonele adiacente liniei de delimitare cu hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 2009 și ce instituții au formulat această evaluare?
8. Ce mecanism de informare a Parlamentului are în vedere ministerul privind angajamentele asumate în domeniul energetic în relația cu statele vecine?

The post Nicolae MÎNDRESCU – Întrebare – Clarificări despre angajamentele asumate de România privind depozitarea în Ucraina a gazelor din perimetrul Neptun Deep și cooperarea energetică în Marea Neagră appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Echilibrul măsurilor de reducere a consumului de apă și energie între consumatorii casnici și marii consumatori industriali

Stimate domnule ministru,

În contextul perioadelor de secetă, al temperaturilor ridicate și al presiunii asupra sistemelor de alimentare cu apă și energie, autoritățile și operatorii de utilități adresează frecvent populației apeluri privind reducerea consumului voluntar. Cetățenii sunt îndemnați să limiteze utilizarea apei și a energiei electrice, fiind invocată necesitatea unui comportament responsabil pentru protejarea resurselor.

În spațiul public există întrebări legitime privind eficiența acestor măsuri, în condițiile în care ponderea consumului casnic este diferită de cea a marilor consumatori industriali, iar populația are dreptul să cunoască dacă efortul de economisire este distribuit echitabil între toate categoriile de consumatori.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce pondere reprezintă consumul populației în consumul total de energie electrică și, respectiv, de apă la nivel național, comparativ cu cel al consumatorilor industriali și al altor mari utilizatori?

2. Care sunt principalele categorii de consumatori industriali care utilizează volume semnificative de apă și energie și ce măsuri de eficiență și reducere a consumului au fost impuse sau recomandate acestora în anul 2026?

3. În perioadele în care populației i se solicită reducerea consumului voluntar, sunt aplicate măsuri similare și operatorilor economici cu consumuri foarte mari? Dacă da, care sunt acestea?

4. Deține ministerul o analiză privind impactul real al reducerii consumului casnic asupra echilibrului sistemului energetic și asupra consumului de apă, comparativ cu efectele pe care le-ar produce măsurile de eficiență aplicate marilor consumatori industriali?

5. Ce investiții sunt prevăzute pentru reducerea pierderilor din rețelele de distribuție a energiei și apei, având în vedere că o parte importantă a resurselor se pierde înainte de a ajunge la consumatorul final?

6. Ce măsuri intenționează ministerul să adopte pentru ca politicile de economisire a resurselor să fie fundamentate pe criterii de eficiență și echitate, astfel încât responsabilitatea să fie împărțită proporțional între consumatorii casnici, instituțiile publice și marii consumatori industriali?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Echilibrul măsurilor de reducere a consumului de apă și energie între consumatorii casnici și marii consumatori industriali appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Echilibrul măsurilor de reducere a consumului de apă și energie între consumatorii casnici și marii consumatori industriali

Stimate domnule ministru,

În contextul perioadelor de secetă, al temperaturilor ridicate și al presiunii asupra sistemelor de alimentare cu apă și energie, autoritățile și operatorii de utilități adresează frecvent populației apeluri privind reducerea consumului voluntar. Cetățenii sunt îndemnați să limiteze utilizarea apei și a energiei electrice, fiind invocată necesitatea unui comportament responsabil pentru protejarea resurselor.

În spațiul public există întrebări legitime privind eficiența acestor măsuri, în condițiile în care ponderea consumului casnic este diferită de cea a marilor consumatori industriali, iar populația are dreptul să cunoască dacă efortul de economisire este distribuit echitabil între toate categoriile de consumatori.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce pondere reprezintă consumul populației în consumul total de energie electrică și, respectiv, de apă la nivel național, comparativ cu cel al consumatorilor industriali și al altor mari utilizatori?

2. Care sunt principalele categorii de consumatori industriali care utilizează volume semnificative de apă și energie și ce măsuri de eficiență și reducere a consumului au fost impuse sau recomandate acestora în anul 2026?

3. În perioadele în care populației i se solicită reducerea consumului voluntar, sunt aplicate măsuri similare și operatorilor economici cu consumuri foarte mari? Dacă da, care sunt acestea?

4. Deține ministerul o analiză privind impactul real al reducerii consumului casnic asupra echilibrului sistemului energetic și asupra consumului de apă, comparativ cu efectele pe care le-ar produce măsurile de eficiență aplicate marilor consumatori industriali?

5. Ce investiții sunt prevăzute pentru reducerea pierderilor din rețelele de distribuție a energiei și apei, având în vedere că o parte importantă a resurselor se pierde înainte de a ajunge la consumatorul final?

6. Ce măsuri intenționează ministerul să adopte pentru ca politicile de economisire a resurselor să fie fundamentate pe criterii de eficiență și echitate, astfel încât responsabilitatea să fie împărțită proporțional între consumatorii casnici, instituțiile publice și marii consumatori industriali?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Echilibrul măsurilor de reducere a consumului de apă și energie între consumatorii casnici și marii consumatori industriali appeared first on AUR.

Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE)

De la: Domnul Nicolae MÎNDRESCU, deputat în circumscripția electorală nr.40 Vâlcea

Subiectul întrebării: Prețurile record la energia electrică din 30 iunie–1 iulie 2026 și deficitul cronic de capacități de stocare care ne obligă să exportăm ieftin ziua și să importăm scump seara

Stimate Domnule Ministru-interimar,

În zilele caniculare de 30 iunie și 1 iulie 2026, România a înregistrat cele mai mari prețuri la energia electrică din întreaga Uniune Europeană – astfel, la 1 iulie, la ora 19:00, un MWh s-a tranzacționat la 5.321 lei, adică peste 1.000 de euro — un record istoric pentru piața românească, iar prețul spot mediu al zilei a fost de 295 de euro/MWh la noi, față de 148 de euro/MWh în Bulgaria, ţară vecină, cu care împărțim aceeași piață regională. Cu alte cuvinte, domnule ministru-interimar, românii au plătit de două ori mai mult decât bulgarii pentru aceeași marfă, în aceeași zi!

Explicația acestei diferențe nu ține de ghinion, ci de o alegere de politică publică prelungită ani la rând: România produce energie fotovoltaică în cantități foarte mari în timpul zilei, când consumul este scăzut, și o vinde la prețuri derizorii peste graniță. Seara, pe vârful de consum, când soarele apune, o cumpărăm înapoi — adesea chiar din Bulgaria — la prețuri de peste zece ori mai mari. Bulgaria a înțeles din timp că viitorul rețelei stă în stocare: a investit în ultimii doi ani peste 2 miliarde de euro în baterii și dispune acum de circa 4,1 GW capacitate de stocare, de cinci ori mai mult decât cei 878 MW ai României, echivalentul a aproximativ 1% din cererea de vârf. Vecinii de la sud de Dunăre au ajuns, astfel, pe locul trei în Uniune la stocare, după Germania și Italia, iar în caz de avarie majoră își pot susține sistemul două ore și jumătate doar din baterii și hidrocentrale cu acumulare; România ar rezista, în aceeași situație, un sfert de oră…

Consider, domnule ministru, că o țară care produce curent și îl vinde pe nimic ziua, ca apoi să se împrumute scump seara pentru a-l răscumpăra, își sabotează singură competitivitatea și puterea de cumpărare a propriilor gospodării. Cu atât mai grav cu cât situația pe care v-o semnalez era previzibilă: expunerea sistemului a fost agravată de oprirea pentru modernizare a unui reactor de 700 MW de la Cernavodă și de funcționarea la jumătate de capacitate a centralei de la Brazi, factori de risc cunoscuți dinainte de sezonul cald. 

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Care a fost volumul net de energie exportată de România în intervalele de peste zi și cel importat în intervalele de seară din zilele de 30 iunie și 1 iulie 2026, precum și diferența de preț mediu dintre energia vândută și cea răscumpărată în aceste intervale?
2. La cât estimează ministerul pierderea suportată de consumatorii și de economia românească din acest tipar de export ieftin ziua–import scump seara, pe parcursul verii curente?
3. Care este stadiul programului de instalare a capacităților de stocare în baterii, față de ținta anunțată de 1,5 GW în acest an și 4 GW în următorii doi ani, și câte proiecte sunt în prezent contractate, în execuție și, respectiv, puse în funcțiune?
4. Ce a determinat suprapunerea, în plin sezon estival de vârf, a opririi reactorului de la Cernavodă cu funcționarea la capacitate redusă a centralei de la Brazi, și cum a fost gestionat riscul de sistem rezultat din această suprapunere?
5. Ce măsuri imediate are în vedere ministerul pentru limitarea expunerii consumatorilor la vârfurile de preț din orele de seară pe durata verii 2026, până la intrarea în funcțiune a noilor capacități de producție și de stocare?
6. Care este calendarul asumat pentru intrarea în funcțiune a centralei de la Mintia (1,7 GW) și a celei a Romgaz (0,4 GW) și în ce măsură contribuția acestora va reduce dependența de importurile scumpe din orele de vârf?

The post Nicolae MÎNDRESCU – Întrebare – Prețurile record la energia electrică din 30 iunie–1 iulie 2026 și deficitul cronic de capacități de stocare care ne obligă să exportăm ieftin ziua și să importăm scump seara appeared first on AUR.

Subiectul: Accesul unei echipe de televiziune și al unor reprezentanți ai autorităților locale în perimetrele și proprietățile REMIN SA din orașul Cavnic

Domnule ministru,

În spațiul public au fost prezentate imagini filmate în subteran și în alte obiective aparținând REMIN SA din orașul Cavnic, în cadrul unui reportaj realizat de Antena 3 CNN pentru emisiunea „Descoperiți”, realizată de jurnalista Andreea Sava și difuzată în jurul datei de 2 mai 2026. Potrivit declarațiilor publice ale primarului orașului Cavnic, acesta a participat la realizarea reportajului împreună cu echipa de filmare.

Având în vedere că REMIN SA se află în procedură de insolvență și administrează active aflate în patrimoniul statului, vă rog să îmi comunicați:

1.⁠ ⁠Dacă Antena 3 CNN, jurnalista Andreea Sava, Primăria Cavnic sau alte persoane implicate au solicitat și au primit aprobări pentru accesul în mine, galerii, clădiri, terenuri și alte proprietăți aparținând REMIN SA. În caz afirmativ, vă solicit copii ale solicitărilor și aprobărilor emise.

2.⁠ ⁠Care au fost locațiile exacte aparținând REMIN SA în care au fost realizate filmările și cine a aprobat accesul în aceste obiective.

3.⁠ ⁠Dacă accesul s-a realizat cu respectarea tuturor procedurilor legale și a normelor privind securitatea obiectivelor miniere.

4.⁠ ⁠Dacă REMIN SA sau Ministerul Economiei au efectuat verificări după realizarea filmărilor pentru a constata eventuale distrugeri, degradări, lipsuri ori sustrageri de bunuri din patrimoniul societății.

5.⁠ ⁠Dacă au fost constatate nereguli privind accesul în aceste obiective și, în caz afirmativ, ce măsuri au fost dispuse și dacă au fost sesizate organele competente.

6.⁠ ⁠Dacă în cadrul reportajului au fost prezentate informații, imagini sau date privind resurse minerale, infrastructură minieră ori alte elemente cu valoare economică sau strategică și dacă publicarea acestora a fost analizată ori aprobată de către societate sau minister.

7.⁠ ⁠Dacă filmările au fost realizate în obiective care fac parte din patrimoniul ce urmează să fie transferat sau despre care se discută transferul către autoritățile locale din Cavnic.

8.⁠ ⁠⁠În situația în care accesul în perimetrele și obiectivele REMIN SA s-a realizat fără aprobările legale necesare, vă rog să precizați dacă societatea, conducerea acesteia sau Ministerul Economiei s-au autosesizat, dacă au fost sesizate organele competente și ce măsuri au fost dispuse pentru stabilirea responsabilităților și prevenirea unor situații similare.

Solicit transmiterea documentelor și informațiilor care au stat la baza aprobării accesului în aceste obiective.

The post Daniel-Cătălin Ciornei – Interpelare – Accesul unei echipe de televiziune și al unor reprezentanți ai autorităților locale în perimetrele și proprietățile REMIN SA din orașul Cavnic appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Întârzierea jalonului PNRR privind centralele de cogenerare de înaltă eficiență pe gaz din Constanța și Arad

     Domnule ministru,

Jalonul 134 din PNRR (Componenta 6 — Energie, Investiția 3) prevede construirea unor capacități de producție combinată de energie termică și electrică (CHP) pe gaz, de înaltă eficiență și flexibile, în sectorul încălzirii centralizate, o investiție ce vizează două centrale — la Constanța și la Arad — cu o capacitate totală de 154,90 MW, un buget de 86 de milioane de euro și termen de finalizare trimestrul II 2026, adică termenul curent. Conform monitorizării PNRR, jalonul se află „în întârziere”.

Situația celor două proiecte este inegală – centrala de la Constanța are șanse mai mari de a fi finalizată în termenul PNRR, în schimb, centrala de la Arad înregistrează întârzieri îngrijorătoare la instalarea echipamentelor tehnice — exact etapa critică, fără de care punerea în funcțiune este imposibilă. În acest context, cum jalonul este unul singur, pentru ambele centrale, întârzierea proiectului de la Arad pune în pericol îndeplinirea integrală a obiectivului și, implicit, întreaga finanțare.

Cogenerarea de înaltă eficiență în sistemele de termoficare urbană este exact soluția de care au nevoie orașele românești pentru a furniza căldură și apă caldă la costuri predictibile, reducând atât facturile, cât și emisiile — într-un moment în care sisteme întregi de termoficare se află în pragul colapsului financiar. 

Având în vedere că neîndeplinirea jalonului atrage o penalizare de 64 de milioane de euro, la un buget total de 86 de milioane, cu alte cuvinte, riscul fiind de a pierde fonduri europene echivalente cu aproape 75% din valoarea investiției — o risipă greu de justificat pentru o întârziere de execuție, domnule ministru, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Care este, la data răspunsului, stadiul fizic real al fiecăreia dintre cele două centrale de cogenerare — Constanța și Arad? Câți MW din cei 154,90 prevăzuți sunt instalați și câți sunt operaționali?
2. Pentru centrala de la Arad: care este cauza întârzierilor la instalarea echipamentelor tehnice? Este vorba despre o problemă a constructorului, a furnizorului de echipamente, a procedurilor de achiziție sau a finanțării? Ce a întreprins Ministerul Energiei pentru deblocare și de ce nu a fost soluționată la timp?
3. Confirmați că, în cazul în care centrala de la Arad nu este finalizată în termen, jalonul în ansamblu nu poate fi îndeplinit, chiar dacă proiectul de la Constanța este gata? Există o variantă de raportare parțială acceptată de Comisia Europeană?
4. A fost solicitată Comisiei Europene o reeșalonare a acestui jalon? Dacă da, până la ce dată? Dacă nu, pe ce bază se estimează încadrarea în termenul T2 2026?
5. Confirmați că neîndeplinirea jalonului atrage o penalizare de 64 de milioane de euro? Cine suportă această pierdere și ce parte din investiția de 86 de milioane de euro mai poate fi salvată dacă unul dintre proiecte nu este finalizat?
6. Care este planul de urgență pentru centrala de la Arad — finalizare accelerată, preluare pe alt program de finanțare europeană sau continuare din bugetul național? Care este noul termen realist de punere în funcțiune?
7. Ce impact are întârzierea acestor capacități asupra sistemelor de termoficare din Constanța și Arad și asupra costului căldurii pentru consumatorii racordați, în contextul în care cogenerarea de înaltă eficiență era menită tocmai să reducă aceste costuri?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Întârzierea jalonului PNRR privind centralele de cogenerare de înaltă eficiență pe gaz din Constanța și Arad appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Întârzierea gravă a jalonului PNRR privind cele 240 MW de capacități noi de stocare a energiei electrice

     Domnule ministru,

Jalonul 139 din PNRR (Componenta 6 — Energie, Investiția 4.a — Noi capacități de stocare a energiei electrice) prevede instalarea a cel puțin 240 MW de capacitate de stocare, cu termen trimestrul II 2026 — adică termenul curent — și un buget de 80 de milioane de euro și conform monitorizării PNRR, acest jalon se află în „întârziere gravă”, cifrele fiind elocvente: din cele 11 proiecte finanțate, unul singur a fost finalizat, un alt proiect se află la doar 1% grad de implementare, iar două proiecte nici măcar nu au demarat procedurile de achiziție. Printre motivele invocate pentru întârzieri se numără birocrația excesivă și blocajele instituționale în relația cu Transelectrica — adică tocmai operatorul de transport și sistem aflat sub controlul statului, a cărui colaborare ar fi trebuit să fie un facilitator, nu un obstacol.

Miza acestui jalon este una dublă – pe de o parte, stocarea energiei este o capabilitate strategică, prin stocarea energiei ieftine în timpul zilei și eliberarea ei în rețea în orele de vârf de seară — când prețurile ating frecvent cote alarmante — România și-ar putea reduce dependența de importuri scumpe și de centralele poluante pe combustibili fosili, iar întârzierea înseamnă, concret, facturi mai mari și o securitate energetică mai fragilă, într-un context regional tensionat. Pe de altă parte, neîndeplinirea jalonului atrage o penalizare de 51 de milioane de euro — bani publici europeni pierduți pentru o investiție de 80 de milioane de euro, adică o risipă echivalentă cu peste 60% din valoarea investiției.

Având în vedere că responsabilitatea este clar atribuită Ministerului Energiei, cu termenul deja în curs și cu un singur proiect finalizat, riscul ratării integrale a jalonului — și al declanșării penalizării — este iminent, domnule ministru, vă rog să clarificați următoarele:

1. Câți MW din cei 240 prevăzuți sunt efectiv instalați și operaționali la data răspunsului? Care este stadiul fizic, proiect cu proiect, al celor 11 capacități de stocare finanțate?
2. De ce, din 11 proiecte finanțate, unul singur a fost finalizat, unul se află la 1% implementare, iar două nu au demarat nici măcar achizițiile, în condițiile în care termenul T2 2026 era cunoscut din momentul aprobării PNRR?
3. Care sunt blocajele instituționale din relația cu Transelectrica invocate drept cauză a întârzierilor? Ce demersuri a făcut Ministerul Energiei, în calitate de coordonator și de autoritate tutelară a Transelectrica, pentru a le debloca, și de ce nu au fost soluționate la timp?
4. A fost solicitată Comisiei Europene o reeșalonare a acestui jalon? Dacă da, până la ce dată și în ce condiții? Dacă nu, pe ce bază se estimează încadrarea în termenul T2 2026?
5. Confirmați că neîndeplinirea jalonului atrage o penalizare de 51 de milioane de euro? Cine suportă această pierdere și ce parte din investiția de 80 de milioane de euro mai poate fi salvată?
6. Care este planul de urgență pentru cele două proiecte care nu au demarat achizițiile și pentru cel aflat la 1% implementare? Vor fi acestea abandonate, preluate pe alt program de finanțare sau finalizate din bugetul național?
7. Ce impact estimează Ministerul Energiei că are întârzierea acestor 240 MW de stocare asupra prețului energiei în orele de vârf și asupra dependenței României de importuri și de capacitățile pe combustibili fosili în iarna 2026–2027?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare –  Întârzierea gravă a jalonului PNRR privind cele 240 MW de capacități noi de stocare a energiei electrice appeared first on AUR.

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Lipsa unei strategii și a unui cadru legal pentru destinația celor 700 de milioane mc de gaze din Neptun Deep pentru care statul și-a exercitat dreptul de preempțiune

Domnule ministru,

Statul român și-a exercitat dreptul de preempțiune pentru o cantitate de 700 de milioane de metri cubi de gaze naturale anual, timp de șapte ani, începând cu 2028, din partea Petrom a proiectului Neptun Deep, volumul reprezentând aproximativ 7–8% din consumul anual al României și se va adăuga cantităților de care va beneficia Romgaz, partener 50–50% cu Petrom în acest proiect.

Decizia de a asigura un control public asupra unei resurse strategice extrase din Marea Neagră este, în principiu, una rațională, însă problema este că exercitarea acestui drept pare să nu fie însoțită nici de o destinație clar definită, nici de un cadru legal, nici de un mecanism instituțional prin care aceste gaze să ajungă, efectiv, la beneficiarii vizați și, în acest context, a-ți rezerva un volum important dintr-o resursă fără a fi stabilit dinainte ce faci cu el ridică întrebări de planificare strategică.

Posibilele utilizări — securizarea consumului instituțiilor publice vitale (spitale, școli, unități militare), aprovizionarea sistemelor de termoficare precum ELCEN București ca instrument de protecție socială, sau alimentarea industriei chimice pentru producția de îngrășăminte — sunt toate plauzibile, dar fiecare presupune decizii, contracte și reglementări care nu par a exista încă.

Cel mai elocvent exemplu al acestui decalaj este chiar industria îngrășămintelor, prezentată drept utilizarea cu cea mai mare valoare adăugată – gazul reprezentând circa 70% din costul de producție – România mai are funcțional un singur combinat — Azomureș, preluat de Romgaz, care își asigură propriul gaz. Celelalte patru unități rămase, foste în grupul Interagro, sunt fie cumpărate dar niciodată repornite (Amurco și Chemgas Slobozia), fie scoase la vânzare de lichidator (Ga Pro Co Piatra Neamț și Donau Chem Turnu Măgurele). Cu alte cuvinte, una dintre principalele justificări strategice ale preempțiunii nu are, în acest moment, infrastructura industrială care să o transforme în realitate.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă solicit să clarificați următoarele:

1. Care este destinația decisă a celor 700 de milioane mc de gaze pe an pentru care statul și-a exercitat dreptul de preempțiune? Există o decizie de Guvern sau o strategie aprobată în acest sens, sau preempțiunea a fost exercitată fără o destinație stabilită?
2. Prin ce entitate publică și prin ce mecanism juridic vor fi preluate, gestionate și direcționate aceste gaze către beneficiarii finali? Ce act normativ reglementează acest mecanism și când va fi adoptat?
3. La ce preț vor fi achiziționate gazele de la Petrom în baza dreptului de preempțiune și la ce preț vor fi livrate beneficiarilor? Cum se evită ca diferența să devină o subvenție necontabilizată sau o pierdere pentru bugetul de stat?
4. Dacă una dintre destinațiile avute în vedere este producția de îngrășăminte, cum intenționează Guvernul să rezolve faptul că România nu mai are practic capacitate industrială funcțională în acest domeniu, cu excepția Azomureș? Există un plan de repornire a combinatelor inactive și, dacă da, cine îl finanțează?
5. A fost evaluat impactul exercitării acestui drept de preempțiune asupra relației contractuale cu Petrom/OMV și asupra atractivității investiționale a proiectului Neptun Deep, dat fiind că este vorba despre cea mai mare investiție energetică din istoria României?
6. Cum se corelează această decizie cu obiectivul declarat al României de a deveni exportator regional de gaze și pivot al Coridorului Vertical? Rezervarea unui volum pentru consum intern este compatibilă cu angajamentele de export, sau există un risc de suprapunere a destinațiilor?

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Lipsa unei strategii și a unui cadru legal pentru destinația celor 700 de milioane mc de gaze din Neptun Deep pentru care statul și-a exercitat dreptul de preempțiune appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români?

                             Stimate domnule ministru,

România are hidrocentrale pe Dunăre și pe zeci de râuri interioare. Are două unități nucleare la Cernavodă care produc energie stabilă și ieftină. Are zăcăminte de gaze naturale. Are un potențial eolian și solar în plină expansiune. Cu alte cuvinte, este una dintre țările cele mai bine înzestrate din Uniunea Europeană din punctul de vedere al resurselor energetice primare. Și, totuși, datele Eurostat publicate în mai 2026, confirmă că România a înregistrat cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din UE — plus 58,6% față de aceeași perioadă a anului precedent — și că românii plătesc cea mai apăsătoare factură la energie din întreaga Uniune Europeană, raportată la puterea lor de cumpărare.

Faptul acesta nu este un accident conjunctural, ci este rezultatul unui sistem energetic disfuncțional, prost reglementat și lăsat pradă intereselor unor actori care profită de vulnerabilitățile structurale ale pieței, sub privirile indiferente ale unui minister care administrează criza în loc să o rezolve.

După oprirea temporară a celor două unități nucleare de la CNE Cernavodă, România a redevenit cea mai scumpă piață europeană a energiei, cu un preț mediu zilnic de 143 euro/MWh — cu maxime de 1.670 lei/MWh luni și 1.367 lei/MWh marți, prețuri care se regăsesc direct în facturile românilor și ale companiilor românești, erodate zi de zi de un sistem care funcționează împotriva consumatorului. 

Și mai grav este paradoxul structural pe care experții îl semnalează de ani de zile și pe care niciun guvern nu l-a rezolvat: România produce energie, dar nu o poate folosi inteligent atunci când are cea mai mare nevoie de ea — astfel, ajunge să exporte energie ieftină în orele de producție solară mare și să importe energie scumpă seara, când consumul crește, iar producția regenerabilă scade. Cu alte cuvinte, România vinde ieftin ceea ce produce și cumpără scump ceea ce îi lipsește — un cerc vicios care nu are nimic de-a face cu resursele țării, ci cu lipsa de investiții în infrastructura de stocare, în interconexiunile electrice și în modernizarea pieței. 

Potrivit expertului în energie Dumitru Chisălița, dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală, factura finală ar fi cu 25-45% mai mică. Diferența de 39-44% între serviciul universal E.ON și cele mai bune oferte concurențiale de pe piață confirmă exact acest interval. Sunt sute de lei pe an luați din buzunarul fiecărei familii românești, nu din cauza prețurilor mondiale ale energiei, ci din cauza unui sistem intern care permite și chiar încurajează această suprataxare. 

Insuficiența interconexiunilor între sistemele energetice ale țărilor UE, în principal între cele din centrul Europei și cele din sud-est, a scumpit, în medie, vara trecută electricitatea angro tranzacționată în România cu peste 26%, față de scenariul în care ar fi fost respectată norma europeană privind capacitatea minimă disponibilă pentru schimburi transfrontaliere – o problemă cunoscută, semnalată, și nerezolvată. 

Din iulie 2026, prețul serviciului universal E.ON va ajunge la 1,756 lei/kWh cu TVA, echivalentul a aproximativ 0,33 euro/kWh — peste media europeană, într-o țară în care salariul mediu net este de trei ori mai mic decât în Germania sau Franța. Aceasta este realitatea pe care ministerul dumneavoastră o administrează în fiecare zi — și față de care nu a prezentat niciun plan credibil de remediere structural!

În acest context, domnule ministru, vă adresez următoarele întrebări:

1. Cum explicați paradoxul prin care România, una dintre țările cu cele mai diversificate și mai ieftine surse de producție energetică din UE, a ajuns să înregistreze cea mai mare creștere a prețului energiei electrice pentru consumatorii casnici din întreaga Uniune Europeană — plus 58,6% într-un singur an — și cine considerați că poartă răspunderea politică pentru această situație?

2. Ce măsuri și cu ce calendar asumat intenționează ministerul dumneavoastră să ia pentru eliminarea vulnerabilității structurale prin care România exportă energie ieftină ziua și importă energie scumpă seara, inclusiv prin accelerarea investițiilor în capacități de stocare și modernizarea interconexiunilor cu rețelele europene?

3. Oprirea celor două unități de la Cernavodă a aruncat România pe primul loc în clasamentul celor mai scumpe piețe de energie din UE. Care este planul ministerului pentru reducerea dependenței sistemului energetic național de funcționarea simultană a ambelor unități nucleare, și de ce construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă continuă să avanseze în ritm de melc?

4. Experții estimează că factura românilor ar putea fi cu 25-45% mai mică dacă piața ar funcționa normal. Ce măsuri legislative și de reglementare veți iniția pentru a elimina mecanismele care permit această suprataxare sistematică a consumatorilor români, în beneficiul unor actori care profită de disfuncționalitățile pieței?

5. Aveți în vedere plafonarea prețurilor energiei electrice pentru consumatorii casnici vulnerabili pe durata crizei de prețuri, și dacă nu — cum justificați în fața românilor cu venituri mici o factură la energie mai mare decât suportă cetățenii din țări cu salarii de trei ori mai mari?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – România, cea mai scumpă piață de energie din UE raportat la puterea de cumpărare, deși produce hidroenergie, nuclear și gaze interne – cum justifică Ministerul Energiei acest paradox și ce face concret pentru a pune capăt jefuirii sistematice a consumatorilor români? appeared first on AUR.