În atenția domnului ministru Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Adaptarea sistemului burselor acordate în învățământul special la realitatea educațională și redefinirea conceptului de „merit”

  Stimate Domnule Ministru,

În școlile speciale din România, fiecare copil poartă propria lui luptă cu lumea și propriul drum spre autonomie. Pentru unii elevi, reușita unei zile înseamnă să își lege singuri șireturile, să recunoască literele, să poarte un dialog simplu sau să capete încredere într-un gest firesc al vieții de zi cu zi. Aceste victorii mici, construite cu răbdare și muncă uriașă, au o valoare profundă și merită toată prețuirea comunității educaționale.

Termenul de „bursă de merit”, așezat în actuala sa formă asupra învățământului special, creează o comparație dificilă între realități educaționale fundamental diferite. Performanța unui elev olimpic sau a unui elev cu rezultate academice excepționale urmează o altă dimensiune a evaluării școlare decât progresul unui copil cu cerințe educaționale speciale, pentru care fiecare pas înainte reprezintă o cucerire personală și emoțională.

Comunitatea profesorilor și a părinților din învățământul special resimte nevoia unei abordări mai așezate și mai apropiate de adevărul acestor copii, prin eliminarea denumirii de „bursă de merit” din acest segment educațional și înlocuirea acesteia cu o formulă care să reflecte autentic progresul individual, efortul și dezvoltarea personală.

O denumire precum „bursă de progres”, „bursă pentru dezvoltare personală” sau „bursă de evoluție educațională” ar putea reda mai fidel frumusețea și specificul parcursului acestor elevi, fără a crea ierarhii artificiale între forme diferite de reușită umană și școlară.

În școlile speciale, progresul se măsoară adesea în pași mici care luminează vieți întregi. Acolo, educația înseamnă răbdare, sensibilitate și puterea de a transforma fragilitatea în încredere. Tocmai de aceea, limbajul instituțional și formele de recunoaștere acordate acestor copii merită să poarte aceeași delicatețe și aceeași înțelegere profund umană.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Există la nivelul Ministerului Educației și Cercetării o analiză privind oportunitatea eliminării sintagmei „bursă de merit” din cadrul învățământului special?

2. Are ministerul în vedere crearea unei categorii distincte de bursă pentru elevii din școlile speciale, bazată pe progres individual, autonomie personală și dezvoltare adaptată particularităților fiecărui copil?

3. Ce perspective există pentru înlocuirea termenului „merit” cu o formulă care să reflecte mai fidel realitatea și specificul învățământului special?

4. Au fost consultate cadrele didactice, psihopedagogii și organizațiile reprezentative ale părinților privind impactul actualului sistem de burse asupra elevilor din învățământul special?

5. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru ca sistemul de sprijin financiar destinat acestor copii să ofere încurajare, echilibru emoțional și respect pentru ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui elev?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Adaptarea sistemului burselor acordate în învățământul special la realitatea educațională și redefinirea conceptului de „merit” appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Reașezarea disciplinei „Educație plastică” în arhitectura învățământului special și asigurarea predării acesteia de către profesori de specialitate

Stimate Domnule Ministru,

În universul delicat al școlilor speciale, fiecare culoare capătă glas, fiecare linie devine punte către lume, iar fiecare oră de Educație plastică deschide copiilor o fereastră spre încredere, expresie și lumină interioară. Arta oferă copiilor cu cerințe educaționale speciale un spațiu al echilibrului, al comunicării și al redescoperirii de sine, într-o formă pe care sufletul o înțelege înaintea cuvintelor.

Profesorii de Educație plastică dedicați învățământului special au construit, de-a lungul anilor, adevărate ateliere de sensibilitate și recuperare emoțională. Prin răbdare, vocație și pregătire artistică autentică, acești dascăli au transformat actul educațional într-o formă de terapie prin frumos.

Numeroși profesori titularizați pe catedre de Educație plastică în școlile speciale parcurg trasee suplimentare de formare universitară în Psihologie sau Psihopedagogie specială pentru a-și putea continua activitatea în sistem, deși experiența și pregătirea lor artistică reprezintă o resursă valoroasă pentru dezvoltarea elevilor.

Discipline precum Educația fizică, Limba engleză și Religia beneficiază de predare prin profesori de specialitate, fapt care oferă coerență și stabilitate procesului educațional. În această lumină, comunitatea profesorilor de Educație plastică din învățământul special așteaptă o reașezare firească și echilibrată a statutului acestei discipline în nomenclatorul școlar.

Educația prin artă modelează sensibilitate, răbdare, încredere și curaj. Pentru mulți copii, culoarea devine prima formă de dialog cu lumea, iar profesorul de Educație plastică devine călăuza care transformă emoția în expresie și fragilitatea în putere interioară.

Având în vedere importanța educației artistice în dezvoltarea cognitivă, emoțională și motrică a copiilor cu cerințe educaționale speciale, vă rog să îmi comunicați:

1. Care sunt perspectivele Ministerului Educației și Cercetării privind reintroducerea disciplinei „Educație plastică” în nomenclatorul disciplinelor predate de profesori de specialitate în școlile speciale?

2. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru valorificarea experienței și a titularizării cadrelor didactice specializate în Educație plastică ce activează în învățământul special?

3. Există în prezent o analiză privind contribuția educației artistice la recuperarea emoțională și integrarea socială a copiilor cu cerințe educaționale speciale?

4. Are ministerul în vedere elaborarea unui cadru curricular modern care să ofere educației plastice un rol consolidat în procesul de dezvoltare și incluziune al elevilor din școlile speciale?

5. În ce orizont de timp poate fi avută în vedere armonizarea statutului disciplinei „Educație plastică” cu cel al altor discipline predate de profesori de specialitate în învățământul special?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Reașezarea disciplinei „Educație plastică” în arhitectura învățământului special și asigurarea predării acesteia de către profesori de specialitate appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru, Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Respectarea efectivelor de elevi la clasă conform Legii învățământului preuniversitar

Stimate Domnule Ministru,

În numeroase unități de învățământ preuniversitar se constată depășirea efectivelor de elevi la clasă/grupă, peste limitele prevăzute de Legea învățământului preuniversitar, respectiv între 15 și maximum 26 de elevi.

Această situație afectează în mod direct calitatea actului educațional, capacitatea profesorilor de a desfășura un proces didactic eficient și condițiile de învățare ale elevilor. Supraaglomerarea claselor generează dificultăți reale în gestionarea activității la clasă și reduce șansele unei educații adaptate nevoilor fiecărui elev.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea respectării cadrului legal în vigoare, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația la nivel național privind respectarea efectivelor de elevi la clasă, conform prevederilor Legii învățământului preuniversitar?

2. Care sunt motivele pentru care, în anumite unități de învățământ, aceste limite sunt depășite în mod constant?

3. Ce măsuri are în vedere Ministerul Educației pentru revenirea la efectivele legale, respectiv între 15 și maximum 26 de elevi/clasă?

4. Există un calendar de conformare pentru unitățile de învățământ care nu respectă aceste prevederi?

5. Ce sancțiuni sunt prevăzute pentru nerespectarea acestor limite și în ce măsură au fost acestea aplicate până în prezent?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Respectarea efectivelor de elevi la clasă conform Legii învățământului preuniversitar appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Elaborarea unei metodologii privind normarea activităților din cadrul normei didactice de 40 de ore

Stimate Domnule Ministru,

Activitatea cadrelor didactice nu se rezumă la orele de predare, ci include un volum semnificativ de muncă desfășurat în afara acestora: pregătirea lecțiilor, elaborarea materialelor didactice, evaluarea lucrărilor, activități remediale și alte responsabilități necesare desfășurării procesului educațional.

Aceste activități, care fac parte din norma didactică de 40 de ore pe săptămână, nu sunt reglementate printr-o metodologie clară de normare, ceea ce generează interpretări diferite la nivelul unităților de învățământ și o lipsă de recunoaștere efectivă a muncii depuse de cadrele didactice.

Această lipsă de claritate contribuie la supraîncărcarea personalului didactic și la dezechilibre în organizarea activității profesionale.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Are în vedere Ministerul Educației elaborarea unei metodologii unitare privind normarea activităților desfășurate de cadrele didactice în cadrul celor 40 de ore de muncă săptămânală?

2. Ce criterii și indicatori vor fi utilizați pentru cuantificarea activităților precum pregătirea lecțiilor, elaborarea materialelor didactice și evaluarea lucrărilor elevilor?

3. Care este termenul estimat pentru elaborarea și implementarea unei astfel de metodologii?

4. În ce măsură vor fi consultați partenerii sociali și cadrele didactice în procesul de elaborare a acestui cadru normativ?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare –  Elaborarea unei metodologii privind normarea activităților din cadrul normei didactice de 40 de ore appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Revenirea la norma de predare de 18 ore/săptămână, respectiv 16 ore pentru cadrele didactice cu gradul didactic I și vechime de peste 25 de ani

Stimate Domnule Ministru,

Modificările recente privind creșterea normei didactice de predare au generat o presiune suplimentară asupra cadrelor didactice, în condițiile în care activitatea acestora nu se limitează la orele de predare, ci include pregătirea lecțiilor, evaluarea elevilor, activități extracurriculare și responsabilități administrative.

În absența unei corelări între volumul real de muncă și norma didactică, această creștere conduce la suprasolicitare și afectează în mod direct calitatea actului educațional. Situația este cu atât mai sensibilă în cazul cadrelor didactice cu experiență, pentru care reducerea normei a reprezentat o recunoaștere a rolului profesional și a contribuției în sistem.

Revenirea la norma de 18 ore pe săptămână, respectiv 16 ore pentru cadrele didactice cu grad didactic I și o vechime de peste 25 de ani, reprezintă o măsură necesară pentru restabilirea unui echilibru între responsabilități și capacitatea reală de desfășurare a activității didactice în condiții optime.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este explicatia Ministerului Educației pentru menținerea unei norme didactice majorate, în raport cu volumul real de muncă al cadrelor didactice?

2. A fost realizată o analiză de impact privind efectele creșterii normei didactice asupra calității actului educațional și asupra stării profesionale a personalului didactic?

3. În ce măsură are în vedere Ministerul Educației revenirea la norma de 18 ore pe săptămână, respectiv 16 ore pentru cadrele didactice cu grad didactic I și peste 25 de ani vechime?

4. Ce măsuri intenționează Ministerul să adopte pentru a preveni suprasolicitarea cadrelor didactice și degradarea condițiilor de muncă în sistemul de învățământ?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Revenirea la norma de predare de 18 ore/săptămână, respectiv 16 ore pentru cadrele didactice cu gradul didactic I și vechime de peste 25 de ani appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru, Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Necompensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, cu încălcarea art. 28 din Contractul colectiv de muncă

Stimate Domnule Ministru,

În sistemul de învățământ preuniversitar au fost semnalate situații în care, la încetarea contractului individual de muncă, personalul nu beneficiază de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, deși acest drept este prevăzut atât de legislația muncii, cât și de art. 28 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar.

Neaplicarea acestor prevederi generează prejudicii directe pentru salariați și ridică probleme privind respectarea obligațiilor legale de către angajatori în sistemul public de educație.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația la nivel național privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat la încetarea contractelor individuale de muncă în învățământul preuniversitar?

2. Care sunt cauzele pentru care, în anumite cazuri, acest drept nu este acordat integral sau la timp?

3. Ce măsuri a dispus Ministerul Educației pentru a asigura respectarea prevederilor art. 28 din Contractul colectiv de muncă și a legislației muncii în vigoare?

4. Există un mecanism de monitorizare și control privind acordarea acestor drepturi la nivelul unităților de învățământ?

5. Ce măsuri vor fi luate pentru remedierea situațiilor în care drepturile nu au fost acordate și pentru prevenirea unor astfel de practici pe viitor?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Necompensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, cu încălcarea art. 28 din Contractul colectiv de muncă appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru, Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu. Circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Mărirea normei didactice cu încălcarea art. 14 din Contractul colectiv de muncă

Stimate Domnule Ministru,

Creșterea normei didactice de predare-învățare-evaluare, precum și a activităților de instruire practică și de evaluare curentă, adoptată recent la nivelul sistemului de învățământ preuniversitar, a generat o reacție puternică din partea personalului didactic, în condițiile în care aceasta este apreciată ca fiind în contradicție cu prevederile art. 14 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de negociere colectivă învățământ preuniversitar.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este temeiul juridic în baza căruia a fost majorată norma didactică, în condițiile existenței unor prevederi contractuale în vigoare care stabilesc limitele acesteia?

2. În ce măsură consideră Ministerul Educației că această măsură respectă obligațiile asumate prin contractul colectiv de muncă aplicabil sectorului învățământ?

3. A fost realizată o analiză de impact privind efectele acestei măsuri asupra încărcării profesionale a cadrelor didactice și asupra calității actului educațional?

4. Există în vedere revizuirea acestei decizii sau inițierea unor consultări cu partenerii sociali pentru corectarea situației create?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Mărirea normei didactice cu încălcarea art. 14 din Contractul colectiv de muncă appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Extinderea angajării profesorilor pensionați în sistemul de învățământ și implicațiile asupra resursei umane

    Stimate domnule ministru,

Inițiativa legislativă de modificare a Legii învățământului preuniversitar, care permite profesorilor pensionați să fie încadrați cu jumătate de normă sau normă întreagă, reprezintă un semnal clar al unei probleme structurale privind resursa umană din sistemul de educație.

Potrivit datelor din spațiul public, proiectul prevede ca profesorii pensionați care desfășoară cel puțin jumătate din norma didactică, respectiv aproximativ 10 ore de predare, să poată încheia contracte de muncă similare celor ale personalului activ, și nu exclusiv în regim de plată cu ora, cum se întâmplă în prezent – această modificare ar permite salarizarea corespunzătoare fracțiunii de normă sau normei întregi ocupate, în funcție de volumul de activitate.

Consider, domnule ministru, că această soluție legislativă nu trebuie analizată izolat, ci în legătură directă cu deficitul de cadre didactice și cu dificultățile de ocupare a posturilor în sistem – faptul că se recurge la extinderea rolului profesorilor pensionați indică o incapacitate de a asigura, prin resursa umană activă, acoperirea necesarului de ore la nivel național.

În același timp, apreciez că această măsură ridică o serie de întrebări legitime privind echilibrul între generații în sistemul de educație: pe de o parte, utilizarea profesorilor pensionați poate reprezenta o soluție pe termen scurt pentru acoperirea deficitului, în timp ce, pe de altă parte, există riscul de a bloca accesul cadrelor didactice tinere la posturi stabile și de a amâna reformele necesare în politica de resurse umane.

Din punctul meu de vedere, problema nu este dacă profesorii pensionați pot contribui în continuare la actul educațional, ci în ce condiții și în ce măsură această soluție devine una de substituție pentru lipsa unei strategii coerente de recrutare, formare și retenție a personalului didactic și, în plus, consider că lipsa unei evaluări de impact asupra acestei măsuri ridică semne de întrebare privind efectele pe termen mediu și lung asupra structurii sistemului de învățământ.

Vă solicit, domnule ministru, să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care este numărul actual al profesorilor pensionați care desfășoară activitate didactică în sistemul preuniversitar și ponderea acestora în totalul personalului didactic? Situația o solicit defalcate, pentru fiecare județ în parte.
2. Care este deficitul real de cadre didactice la nivel național, defalcat pe discipline și județe? 
3. Ce impact estimează Ministerul Educației că va avea această modificare legislativă asupra ocupării posturilor de către cadre didactice tinere? 
4. În ce măsură utilizarea profesorilor pensionați este o soluție temporară și care este strategia pentru reducerea dependenței de această categorie de personal? 
5. Ce analiză a realizat Ministerul privind costurile bugetare generate de trecerea de la plata cu ora la salarizarea pe fracțiune de normă sau normă întreagă pentru această categorie?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Extinderea angajării profesorilor pensionați în sistemul de învățământ și implicațiile asupra resursei umane appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Clarificări despre starea infrastructurii școlare și situația investițiilor educaționale din județul Constanța

     Domnule ministru,

În ciuda poziției economice și strategice a județului Constanța, numeroase unități de învățământ continuă să funcționeze în clădiri degradate, cu probleme structurale, spații insuficiente și investiții întârziate. Din punctul meu de vedere, decalajul dintre nevoile reale ale sistemului educațional și ritmul intervențiilor administrative a devenit alarmant.

Mai multe școli și grădinițe din județ se confruntă cu lipsa autorizațiilor ISU, infrastructură sanitară depășită, săli de clasă supraaglomerate și laboratoare insuficient dotate. În unele localități, elevii continuă să învețe în clădiri improvizate sau în spații care nu mai corespund standardelor minimale privind siguranța și actul educațional.

Apreciez că investiția în infrastructura școlară nu poate fi înțeleasă, exclusiv, ca o problemă administrativă locală, ci ea este și o obligație directă a statului român privind accesul la educație în condiții decente.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să aveți amabilitatea să îmi comunicați următoarele:

1. Câte unități de învățământ din județul Constanța funcționează fără autorizație ISU sau cu autorizații parțiale.
2. Care sunt proiectele finanțate prin PNRR și alte programe guvernamentale pentru modernizarea infrastructurii școlare din județ.
3. Ce sume au fost alocate județului Constanța pentru reabilitarea și eficientizarea energetică a unităților de învățământ.
4. Ce măsuri are în vedere Ministerul Educației pentru reducerea deficitului de laboratoare, ateliere și infrastructură digitală.
5. Dacă există o evaluare actualizată privind necesarul real de investiții pentru infrastructura școlară constănțeană, iar în cazul unui răspuns afirmativ, vă rog să o prezentați.

The post Silviu-Titus Păunescu – Întrebare –  Clarificări despre starea infrastructurii școlare și situația investițiilor educaționale din județul Constanța appeared first on AUR.

În atenția: Domnului Mihai Dimian –Ministrul Educației și Cercetării.

Cu copie (spre informare): Ministerul Finanțelor

De la: Domnul Silviu-Octavian Gurlui, deputat în circumscripția electorală nr.24 IAŞI

Subiectul întrebării: Programele educaţionale şi de recuperare pentru copiii cu deficit de auz (hipoacuzici)

Stimate Domnule Ministru,

Hipoacuzia sau surditatea reprezintă cel mai frecvent defect senzorial care afectează toate grupele de vârstă. Surditatea infantilă are consecinţe dintre cele mai grave din cauza impactului important asupra limbajului, dezvoltării cognitive şi psihoafective a copilului. Aceste consecinţe pot fi însă înlăturate sau diminuate semnificativ printr-un sistem de învăţamânt cu programe de recuperare speciale la care contribuie şi dezvoltarea tehnologiei care include implanturile cohleare, precum şi tehnici de învăţare şi antrenare a vorbirii asistate de tehnica pe calculator şi multe altele.

În România au funcţionat şcoli speciale, dedicate educaţiei şi recuperării copiilor cu deficit de auz începând de la vârsta de 2-3 ani şi până la vârsta de 18-20 de ani. O astfel de şcoală a fost înfiinţată în 1919 în Bucureşti prin hotărârea Ministerului Instrucțiunii Publice şi îşi continuă activitatea şi în prezent. Un alt exemplu îl constituie Liceul Tehnologic Special “Vasile Pavelcu” din Iaşi care şcolarizează copii cu diverse tipuri de dizabilităţi senzoriale, inclusiv cele de auz. Din cunoştinţele mele, a existat o grădiniţă pentru copii cu deficit de auz în Fălticeni, judeţul Suceava care asigura servicii de recuperare şi educaţie (pregătirea pentru şcoală) pentru copii cu vârste cuprinse între 2 şi până la 7 ani.

În prezent nu există o informare suficientă si vizibilă asupra instituţiilor de profil şi a programelor de recuperare, educaţie, dezvoltare personală şi integrare a copiilor cu deficit de auz din România, motiv pentru care vă adresez următoarele întrebări:

1. Există o evidenţă a numărului de copii cu deficienţe de auz? Care este numărul acestora?
2. Care sunt instituţiile de învăţământ dedicate copiilor cu deficit de auz şi cum sunt ele structurate pe categorii de vârste (grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, licee)?
3. Care sunt modalităţile de asigurare a accesului absolvenţilor de liceu cu deficit de auz în universităţile de stat?
4. Există programe de studii care să asigure personalul didactic specializat pentru şcolile/grădiniţele dedicate copiilor cu deficit de auz?
5. Există programe de cercetare pentru dezvoltarea de tehnici şi tehnologii noi care să vină în sprijinul copiilor cu deficit de auz?
6. Care este suma pe care Ministerul Educaţiei şi Cercetării o alocă din bugetul său pentru această categorie de învăţământ?
7. Cum se asigură accesul copiilor cu deficit de auz la recuperare şi învăţamântul specializat (informare, finanţare, asigurarea condiţiilor de cazare şi hrană etc.)?

În baza celor sesizate, vă solicit să dispuneţi următoarele:

1. Informarea publică cu acces larg asupra şcolilor dedicate recuperării şi învăţământului pentru copiii cu deficit de auz: pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la nivelul Inspectoratelor şcolare, precum şi la cabinetele medicilor de familie şi la nivelul primăriilor (asistenţi sociali).
2. Asigurarea de către universităţi a accesului la învăţământul superior al studenţilor cu deficit de auz.
3. Asigurarea accesului tinerilor cu deficit de auz la programe de formare profesională conform cu aptitudinile lor.
4. Asistarea tinerilor cu deficit de auz la integrarea pe piaţa muncii.
5. Infiinţarea de programe de studii şi perfecţionare a personalului didactic în specializarea de recuperare şi predare în şcolile pentru copii cu deficit de auz.
6. Lansarea de programe de cercetare pentru dezvoltarea de tehnici şi tehnologii dedicate recuperării copiilor cu deficit de auz, precum şi pentru integrarea studenţilor hipoacuzici în cercetare.

The post Silviu-Octavian Gurlui – Întrebare –  Programele educaţionale şi de recuperare pentru copiii cu deficit de auz appeared first on AUR.