Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, domnului Dragoș-Nicolae Pîslaru, ministru

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Depășirea termenului PNRR (T4 2025) pentru dotarea celor 500 de ateliere de practică din școlile de educație și formare profesională (EFP) și lipsa de transparență privind stadiul real al investiției

    Stimați domni miniștri,

Jalonul PNRR privind echiparea atelierelor de practică din unitățile de învățământ profesional și tehnic – Investiția 14, Componenta 15 — Educație – prevedea dotarea a 500 de ateliere de practică din școlile de educație și formare profesională (EFP), atestată prin certificate de recepție care confirmă livrarea și punerea în funcțiune a echipamentelor avea termenul asumat trimestrul IV 2025. La acest moment, jalonul figurează în continuare cu starea „în implementare” — adică termenul a fost depășit, fără finalizare.

Această întârziere se înscrie într-un tablou îngrijorător al întregului program de dotare a școlilor prin PNRR –  inițial, apelul-cadru de dotare, cu o alocare de peste 1 miliard de euro, viza circa 5.800 de unități de învățământ, dintre care componenta dedicată EFP avea o alocare proprie. Încă din ianuarie 2025, presa de specialitate semnala că doar circa 25% din fondurile apelurilor de dotare a școlilor fuseseră efectiv cheltuite, iar Ministerul Educației nu publica nicăieri — nici măcar pe site-ul dedicat — o situație transparentă a fondurilor cheltuite, a proiectelor implementate și a stadiului fiecărei școli, județ sau localitate.

  În calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, domnilor miniștri, nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea privind lipsa atelierelor de practică, ce sunt inima învățământului profesional și tehnic, locul unde elevii dobândesc deprinderile practice cerute de piața muncii și să nu atrag atenția asupra faptului că întârzierea dotării lor înseamnă generații de elevi din EFP care își fac practica pe echipamente vechi sau insuficiente, exact în domeniul în care România are cel mai mare deficit de competențe și cea mai mare nevoie de forță de muncă calificată.

Având în vedere că depășirea termenului PNRR pune în pericol finanțarea europeană aferentă, domnilor miniștri, vă rog să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. Câte dintre cele 500 de ateliere de practică prevăzute în acest jalon au fost efectiv dotate și puse în funcțiune, atestate prin certificate de recepție, la data răspunsului? Câte sunt în întârziere și care este noul termen ferm de finalizare?
2. De ce a fost depășit termenul T4 2025 asumat prin PNRR și ce a determinat blocajele? A fost solicitată Comisiei Europene o reeșalonare a acestui jalon și, dacă da, până la ce dată?
3. Solicit publicarea unei situații transparente, defalcată pe județe și unități de învățământ, a tuturor celor 500 de ateliere: câte sunt dotate, câte sunt în curs și care este numărul atelierelor pentru care nu au demarat dotările. De ce o astfel de evidență nu este deja publică, în condițiile în care vorbim despre bani publici europeni?
4. Care este, la zi, gradul real de absorbție a fondurilor alocate componentei de dotare a atelierelor de practică din EFP, având în vedere că în ianuarie 2025 doar circa 25% din fondurile apelurilor de dotare a școlilor fuseseră cheltuite?
5. Ce valoare a finanțării europene este în risc de pierdere dacă acest jalon nu este finalizat la termenul reeșalonat, și ce parte din costul dotării va trebui, în acel caz, suportată din bugetul național?
6. Ce impact a avut întârzierea asupra elevilor din învățământul profesional și tehnic — câte generații au absolvit sau își desfășoară practica fără accesul la echipamentele care ar fi trebuit livrate până la finalul anului 2025?
7. Există în județul Iași unități EFP incluse în acest jalon? Care este stadiul dotării lor?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Depășirea termenului PNRR (T4 2025) pentru dotarea celor 500 de ateliere de practică din școlile de educație și formare profesională (EFP) și lipsa de transparență privind stadiul real al investiției appeared first on AUR.

De la: Doamna Laura GHERASIM, deputat în circumscripția electorală nr.39 Vaslui

Subiectul întrebării: Deficitul de personal didactic calificat din județul Vaslui în anul școlar 2025–2026 și impactul asupra rezultatelor elevilor

    Stimate domnule ministru,

Deficitul de profesori calificați din învățământul preuniversitar este principala problemă structurală a sistemului, cu un efect direct asupra rezultatelor elevilor – spre exemplu, datele concursului național de titularizare confirmă că oferta de cadre didactice calificate este insuficientă: la sesiunea 2025, după soluționarea contestațiilor, doar rata notelor mai mari sau egale cu 7 a fost de 46,66%, în timp ce 36,36% dintre candidați au obținut note între 5 și 6,99, ceea ce înseamnă că, practic, aproape jumătate dintre cei care vor să intre în sistem nu ating pragul de la care se pot titulariza, iar o parte însemnată ajung la catedră ca suplinitori, inclusiv fără studii corespunzătoare postului. 

Acest deficit, stimate domnule ministru, nu lovește uniform, el se concentrează în mediul rural și în zonele defavorizate, exact profilul predominant al județului Vaslui, iar consecințele se reflectă în rezultatele la examene: la Bacalaureat 2025, rata de promovare în mediul rural a fost de 65,18%, față de 79,45% în mediul urban — o diferență de circa 14 puncte procentuale. La filiera tehnologică, unde învață cu precădere elevii din medii defavorizate, doar 56,7% dintre candidați au promovat, fiind cea mai scăzută rată din ultimii ani. 

Județul Vaslui este, de ani de zile, printre județele cu cele mai slabe rezultate la examenele naționale și cu cea mai mare expunere la abandon școlar. Atâta vreme cât elevii din comunele acestui județ beneficiază, la materii-cheie, de suplinitori necalificați sau rămân fără profesor la disciplină, dreptul la o educație de calitate, garantat de Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, rămâne, pentru ei, o promisiune fără acoperire. 

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi transmiteți următoarele:

1. Care a fost, la începutul anului școlar 2025–2026, numărul total de posturi/catedre didactice rămase neocupate în județul Vaslui, defalcat pe mediu urban și rural și pe discipline – matematică, limba română, științe, limbi străine?
2. Câte dintre posturile ocupate în județul Vaslui în anul școlar 2025–2026 sunt acoperite de suplinitori fără studii corespunzătoare postului (necalificați) și ce pondere reprezintă aceștia din totalul personalului didactic, defalcat urban/rural?
3. La concursul de titularizare 2025, câți candidați care au susținut proba în județul Vaslui au obținut nota minimă 7 și cum se raportează acest număr la numărul posturilor titularizabile scoase la concurs în județ? Solicit cifra exactă a decalajului dintre cerere și oferta de cadre calificate.
4. Câte unități de învățământ din mediul rural al județului Vaslui au funcționat în anul școlar 2025–2026 fără profesor la una sau mai multe discipline pe parcursul anului, și pentru câte clase?
5. Există un program finanțat de stimulare a cadrelor didactice calificate care acceptă posturi în școlile rurale greu de ocupat din județul Vaslui (sprijin pentru locuire, decontarea navetei, sporuri pentru zonă defavorizată)? Dacă da, care este suma alocată în 2026 și câți profesori a atras în județ? Dacă nu, intenționează ministerul instituirea unuia și în ce termen?
6. Având în vedere decalajul de rezultate dintre rural și urban, ce măsuri țintite are ministerul pentru școlile din mediul rural al județului Vaslui și cum vor fi acestea corelate cu acoperirea deficitului de personal calificat?

The post Laura GHERASIM – Întrebare – Deficitul de personal didactic calificat din județul Vaslui în anul școlar 2025–2026 și impactul asupra rezultatelor elevilor appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Efectele măsurilor de austeritate din educație asupra profesorilor și raportul dintre economiile impuse în 2025 și „creșterea” salarială promisă pentru 2027

    Stimate domnule ministru,

Timp de aproape un an, profesorilor din România li s-a cerut să accepte o serie de măsuri prezentate drept responsabile, inevitabile și temporare, în numele salvării bugetului – li s-a spus că educația are o contribuție importantă la deficit, că două ore în plus la norma de predare nu reprezintă o povară reală, că un număr mai mare de elevi într-o clasă nu constituie o problemă, că plata cu ora trebuie redusă, că sute de școli trebuie comasate și că din regândirea normelor didactice se vor obține economii de 2-3 miliarde de lei – toate aceste măsuri au fost adoptate prin Legea 141/2025.

Astăzi, la un an distanță, bilanțul acestor măsuri poate fi evaluat nu pe baza intențiilor, ci a rezultatelor. Iar prima evaluare independentă de anvergură nu a venit nici de la Guvern, nici de la minister, ci de la Comisia Europeană, a cărei concluzie este lipsită de ambiguitate: măsurile de reducere a costurilor adoptate în 2025 au afectat negativ condițiile de muncă ale profesorilor, în pofida majorărilor salariale din anii anteriori.

Această concluzie, stimate domnule ministru, contrastează izbitor cu modul în care aceeași perioadă a fost prezentată de autoritățile române: în raportul privind starea învățământului publicat de minister, creșterea normei didactice, mărirea efectivelor de elevi și comasarea școlilor erau descrise drept măsuri cu efecte „semnificative, dar controlate”, care nu ar fi produs un impact negativ major. Cu alte cuvinte, în timp ce experții europeni constatau o deteriorare, ministerul raporta stabilitate, optimizare și eficientizare.

Mai grav, atunci când propriul institut de specialitate al ministerului — Institutul de Științe ale Educației — a adus argumente care nu confirmau discursul oficial privind norma didactică, acele documente au fost, potrivit relatărilor de presă, blocate de la publicare și transmise fragmentar. Acest episod a fost ulterior consemnat în raportul „Starea democrației în 2025″, cu observația că un decident politic a intervenit în răspunsul tehnic al experților, privând publicul de acces la informație independentă.

În tot acest timp, măsurile de austeritate au fost adoptate fără o analiză de impact serioasă: fără evaluarea efectelor asupra rezultatelor elevilor, fără studii privind abandonul școlar sau efectele claselor supraaglomerate, fără estimări privind deficitul de profesori.

Iar acum, cercul se închide într-un mod care ridică o problemă de fond: noua lege a salarizării propune pentru educație o creștere de 1,75 miliarde de lei în 2027, prezentată drept cea mai mare alocare sectorială a reformei. Numai că economiile impuse anterior profesorilor prin regândirea normelor didactice fuseseră estimate chiar de minister la 2-3 miliarde de lei. Altfel spus, s-au luat aproximativ 2 miliarde din condițiile de muncă ale profesorilor, iar acum li se oferă înapoi 1,75 miliarde — mai puțin decât li s-a luat — prezentat drept generozitate și creștere.

Având în Vedere cele expuse, stimate domnule ministru, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări:

1. Cum răspunde ministerul concluziei Comisiei Europene potrivit căreia măsurile adoptate în 2025 au deteriorat condițiile de muncă ale profesorilor, având în vedere că propriul raport al ministerului afirma absența unui impact negativ major?
2. Care a fost valoarea economiilor obținute din „regândirea normelor didactice” și din celelalte măsuri din Legea 141/2025, defalcată pe surse (creșterea normei, reducerea plății cu ora, comasarea școlilor, tăierea burselor)?
3. A existat, anterior adoptării acestor măsuri, o analiză de impact privind efectele asupra rezultatelor elevilor, asupra abandonului școlar, asupra efectivelor de elevi pe clasă și asupra deficitului de personal didactic? Dacă da, solicit comunicarea acesteia; dacă nu, pe ce fundamentare au fost adoptate măsurile?
4. Este adevărat că o analiză a Institutului de Științe ale Educației privind norma didactică a fost blocată de la publicare și transmisă fragmentar? Solicit comunicarea integrală a documentului original, nealterat.
5. Cum justifică ministerul faptul că, după economii de aproximativ 2 miliarde de lei impuse profesorilor, creșterea salarială promisă pentru 2027 este de 1,75 miliarde de lei — sub valoarea sumelor anterior reduse?
6. Ce analize de impact stau la baza noii legi a salarizării în privința personalului din educație, și cum se asigură ministerul că măsurile actuale nu vor reproduce erorile semnalate de Comisia Europeană?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Efectele măsurilor de austeritate din educație asupra profesorilor și raportul dintre economiile impuse în 2025 și „creșterea” salarială promisă pentru 2027 appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Reducerea birocrației din unitățile de învățământ și eficiența comisiilor obligatorii din școli

Stimate domnule ministru,

Numeroși profesori au semnalat faptul că o parte semnificativă a timpului destinat activității didactice este consumată de participarea la diverse comisii și structuri administrative existente la nivelul unităților de învățământ.

În timp ce anumite comisii au un rol esențial în funcționarea școlii – precum comisia de întocmire a orarului, comisia de acordare a burselor sau comisiile metodice, există numeroase semnale din sistem privind utilitatea redusă a altor structuri care generează volume considerabile de documente, procese-verbale, rapoarte și proceduri, fără efecte vizibile asupra calității actului educațional.

Cadrele didactice reclamă faptul că activitatea unor comisii precum CEAC, comisiile pentru curriculum, comisiile de etică, comisiile pentru prevenirea și eliminarea violenței sau diferitele structuri de monitorizare și evaluare internă presupune întocmirea unor documentații extinse, care ocupă zeci de ore anual și contribuie la accentuarea birocrației din școli.

Profesorii atrag atenția asupra situației în care responsabilități care necesită pregătire de specialitate, precum activitățile PSI și alte obligații administrative, sunt transferate către cadrele didactice, deși acestea nu fac parte din misiunea principală a profesorului.

În acest context, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este numărul total al comisiilor obligatorii prevăzute în prezent pentru funcționarea unei unități de învățământ preuniversitar?

2. Ce evaluare a realizat Ministerul Educației privind timpul anual consumat de cadrele didactice pentru activitățile administrative aferente acestor comisii?

3. Există studii sau analize care demonstrează impactul concret al activității comisiilor CEAC, curriculum, etică și prevenirea violenței asupra rezultatelor școlare ale elevilor?

4. A realizat ministerul o analiză comparativă privind organizarea acestor activități în alte state membre ale Uniunii Europene și existența unor structuri similare?

5. Are în vedere Ministerul Educației reducerea numărului de comisii obligatorii și simplificarea procedurilor administrative care apasă asupra personalului didactic?

6. Ce măsuri intenționează să adopte ministerul pentru ca profesorii să aloce mai mult timp activităților didactice și mai puțin timp completării de documente, rapoarte și procese-verbale?

7. Are ministerul în vedere transferarea responsabilităților de natură tehnică, precum cele privind prevenirea și stingerea incendiilor, către personal specializat sau operatori autorizați, astfel încât cadrele didactice să se concentreze asupra activității educaționale?Solicit răspuns în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Reducerea birocrației din unitățile de învățământ și eficiența comisiilor obligatorii din școli appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare

    Stimate domnule ministru,

Mii de profesori din România continuă să fie tratați de Ministerul Educației ca personal provizoriu, deși ocupă, ani la rând, aceleași posturi, obțin note mari la concursurile naționale și asigură funcționarea efectivă a sistemului de învățământ. În loc să corecteze această anomalie administrativă și umană, Ministerul Educației perpetuează un mecanism birocratic absurd prin care cadre didactice care au obținut note de 8, 9 sau 10 sunt obligate să repete, anual, aceeași probă scrisă de titularizare pentru a-și păstra locul de muncă.

Recent, ați declarat că „nu ați găsit încă nicio soluție” pentru profesorii angajați pe viabilitatea postului, după ce anterior anunțaserăți că situația va fi analizată.

 Această situație demonstrează, domnule ministru, nu doar lipsa unei reforme reale în educație, ci și incapacitatea Ministerului Educației de a oferi stabilitate profesională unor oameni care țin, efectiv, școala românească în funcțiune – profesorii sunt puși, anual, într-o stare de nesiguranță permanentă, obligați să retrăiască aceeași procedură birocratică, în timp ce ministerul invocă la nesfârșit decizii ale Curții Constituționale fără să vină cu o soluție legislativă serioasă și coerentă.

Mai grav decât cele menționate, declarațiile unor oficiali din minister arată că menținerea profesorilor într-o zonă de precaritate este privită drept un „mecanism de reglaj” al sistemului, pentru a conserva artificial o anumită „mobilitate” a personalului didactic.

Având în vedere că această abordare este profund nedreaptă și reprezintă o formă de umilire administrativă pentru mii de profesori care au demonstrate, deja, competență profesională și care predau de ani de zile pe posturi considerate viabile, stimate domnule ministru, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Câți profesori sunt angajați în prezent pe viabilitatea postului la nivel național, defalcat pe județe și discipline? 
2. Câți dintre acești profesori au obținut în ultimii 5 ani note peste 7 la concursul național de titularizare? 
3. Care sunt motivele pentru care Ministerul Educației nu a identificat, până în prezent, o soluție legislativă pentru stabilizarea acestor cadre didactice? 
4. Ce variante legislative au fost analizate de minister și care au fost respinse? 
5. Care sunt deciziile Curții Constituționale invocate de minister și în ce mod blochează acestea soluțiile propuse? 
6. Există, în prezent, un calendar pentru modificarea legislației privind titularizarea și statutul profesorilor angajați pe viabilitatea postului? 
7. Consideră Ministerul Educației normal ca profesori care predau de ani întregi pe același post și care au obținut note foarte bune la titularizare să fie obligați să repete, anual, aceeași probă scrisă pentru a-și păstra locul de muncă? 
8. Care este impactul acestei instabilități cronice asupra deficitului de personal didactic și asupra abandonului profesiei de către tinerii profesori? 
9. Câte memorii, petiții și solicitări oficiale au fost primite de Ministerul Educației în ultimii 3 ani din partea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și ce răspunsuri concrete au fost formulate?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare

    Stimate domnule ministru,

Mii de profesori din România continuă să fie tratați de Ministerul Educației ca personal provizoriu, deși ocupă, ani la rând, aceleași posturi, obțin note mari la concursurile naționale și asigură funcționarea efectivă a sistemului de învățământ. În loc să corecteze această anomalie administrativă și umană, Ministerul Educației perpetuează un mecanism birocratic absurd prin care cadre didactice care au obținut note de 8, 9 sau 10 sunt obligate să repete, anual, aceeași probă scrisă de titularizare pentru a-și păstra locul de muncă.

Recent, ați declarat că „nu ați găsit încă nicio soluție” pentru profesorii angajați pe viabilitatea postului, după ce anterior anunțaserăți că situația va fi analizată.

 Această situație demonstrează, domnule ministru, nu doar lipsa unei reforme reale în educație, ci și incapacitatea Ministerului Educației de a oferi stabilitate profesională unor oameni care țin, efectiv, școala românească în funcțiune – profesorii sunt puși, anual, într-o stare de nesiguranță permanentă, obligați să retrăiască aceeași procedură birocratică, în timp ce ministerul invocă la nesfârșit decizii ale Curții Constituționale fără să vină cu o soluție legislativă serioasă și coerentă.

Mai grav decât cele menționate, declarațiile unor oficiali din minister arată că menținerea profesorilor într-o zonă de precaritate este privită drept un „mecanism de reglaj” al sistemului, pentru a conserva artificial o anumită „mobilitate” a personalului didactic.

Având în vedere că această abordare este profund nedreaptă și reprezintă o formă de umilire administrativă pentru mii de profesori care au demonstrate, deja, competență profesională și care predau de ani de zile pe posturi considerate viabile, stimate domnule ministru, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Câți profesori sunt angajați în prezent pe viabilitatea postului la nivel național, defalcat pe județe și discipline? 
2. Câți dintre acești profesori au obținut în ultimii 5 ani note peste 7 la concursul național de titularizare? 
3. Care sunt motivele pentru care Ministerul Educației nu a identificat, până în prezent, o soluție legislativă pentru stabilizarea acestor cadre didactice? 
4. Ce variante legislative au fost analizate de minister și care au fost respinse? 
5. Care sunt deciziile Curții Constituționale invocate de minister și în ce mod blochează acestea soluțiile propuse? 
6. Există, în prezent, un calendar pentru modificarea legislației privind titularizarea și statutul profesorilor angajați pe viabilitatea postului? 
7. Consideră Ministerul Educației normal ca profesori care predau de ani întregi pe același post și care au obținut note foarte bune la titularizare să fie obligați să repete, anual, aceeași probă scrisă pentru a-și păstra locul de muncă? 
8. Care este impactul acestei instabilități cronice asupra deficitului de personal didactic și asupra abandonului profesiei de către tinerii profesori? 
9. Câte memorii, petiții și solicitări oficiale au fost primite de Ministerul Educației în ultimii 3 ani din partea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și ce răspunsuri concrete au fost formulate?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Umilirea profesorilor angajați pe viabilitatea postului și blocajul perpetuu din sistemul de titularizare appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Adaptarea sistemului burselor acordate în învățământul special la realitatea educațională și redefinirea conceptului de „merit”

  Stimate Domnule Ministru,

În școlile speciale din România, fiecare copil poartă propria lui luptă cu lumea și propriul drum spre autonomie. Pentru unii elevi, reușita unei zile înseamnă să își lege singuri șireturile, să recunoască literele, să poarte un dialog simplu sau să capete încredere într-un gest firesc al vieții de zi cu zi. Aceste victorii mici, construite cu răbdare și muncă uriașă, au o valoare profundă și merită toată prețuirea comunității educaționale.

Termenul de „bursă de merit”, așezat în actuala sa formă asupra învățământului special, creează o comparație dificilă între realități educaționale fundamental diferite. Performanța unui elev olimpic sau a unui elev cu rezultate academice excepționale urmează o altă dimensiune a evaluării școlare decât progresul unui copil cu cerințe educaționale speciale, pentru care fiecare pas înainte reprezintă o cucerire personală și emoțională.

Comunitatea profesorilor și a părinților din învățământul special resimte nevoia unei abordări mai așezate și mai apropiate de adevărul acestor copii, prin eliminarea denumirii de „bursă de merit” din acest segment educațional și înlocuirea acesteia cu o formulă care să reflecte autentic progresul individual, efortul și dezvoltarea personală.

O denumire precum „bursă de progres”, „bursă pentru dezvoltare personală” sau „bursă de evoluție educațională” ar putea reda mai fidel frumusețea și specificul parcursului acestor elevi, fără a crea ierarhii artificiale între forme diferite de reușită umană și școlară.

În școlile speciale, progresul se măsoară adesea în pași mici care luminează vieți întregi. Acolo, educația înseamnă răbdare, sensibilitate și puterea de a transforma fragilitatea în încredere. Tocmai de aceea, limbajul instituțional și formele de recunoaștere acordate acestor copii merită să poarte aceeași delicatețe și aceeași înțelegere profund umană.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Există la nivelul Ministerului Educației și Cercetării o analiză privind oportunitatea eliminării sintagmei „bursă de merit” din cadrul învățământului special?

2. Are ministerul în vedere crearea unei categorii distincte de bursă pentru elevii din școlile speciale, bazată pe progres individual, autonomie personală și dezvoltare adaptată particularităților fiecărui copil?

3. Ce perspective există pentru înlocuirea termenului „merit” cu o formulă care să reflecte mai fidel realitatea și specificul învățământului special?

4. Au fost consultate cadrele didactice, psihopedagogii și organizațiile reprezentative ale părinților privind impactul actualului sistem de burse asupra elevilor din învățământul special?

5. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru ca sistemul de sprijin financiar destinat acestor copii să ofere încurajare, echilibru emoțional și respect pentru ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui elev?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Adaptarea sistemului burselor acordate în învățământul special la realitatea educațională și redefinirea conceptului de „merit” appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Reașezarea disciplinei „Educație plastică” în arhitectura învățământului special și asigurarea predării acesteia de către profesori de specialitate

Stimate Domnule Ministru,

În universul delicat al școlilor speciale, fiecare culoare capătă glas, fiecare linie devine punte către lume, iar fiecare oră de Educație plastică deschide copiilor o fereastră spre încredere, expresie și lumină interioară. Arta oferă copiilor cu cerințe educaționale speciale un spațiu al echilibrului, al comunicării și al redescoperirii de sine, într-o formă pe care sufletul o înțelege înaintea cuvintelor.

Profesorii de Educație plastică dedicați învățământului special au construit, de-a lungul anilor, adevărate ateliere de sensibilitate și recuperare emoțională. Prin răbdare, vocație și pregătire artistică autentică, acești dascăli au transformat actul educațional într-o formă de terapie prin frumos.

Numeroși profesori titularizați pe catedre de Educație plastică în școlile speciale parcurg trasee suplimentare de formare universitară în Psihologie sau Psihopedagogie specială pentru a-și putea continua activitatea în sistem, deși experiența și pregătirea lor artistică reprezintă o resursă valoroasă pentru dezvoltarea elevilor.

Discipline precum Educația fizică, Limba engleză și Religia beneficiază de predare prin profesori de specialitate, fapt care oferă coerență și stabilitate procesului educațional. În această lumină, comunitatea profesorilor de Educație plastică din învățământul special așteaptă o reașezare firească și echilibrată a statutului acestei discipline în nomenclatorul școlar.

Educația prin artă modelează sensibilitate, răbdare, încredere și curaj. Pentru mulți copii, culoarea devine prima formă de dialog cu lumea, iar profesorul de Educație plastică devine călăuza care transformă emoția în expresie și fragilitatea în putere interioară.

Având în vedere importanța educației artistice în dezvoltarea cognitivă, emoțională și motrică a copiilor cu cerințe educaționale speciale, vă rog să îmi comunicați:

1. Care sunt perspectivele Ministerului Educației și Cercetării privind reintroducerea disciplinei „Educație plastică” în nomenclatorul disciplinelor predate de profesori de specialitate în școlile speciale?

2. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru valorificarea experienței și a titularizării cadrelor didactice specializate în Educație plastică ce activează în învățământul special?

3. Există în prezent o analiză privind contribuția educației artistice la recuperarea emoțională și integrarea socială a copiilor cu cerințe educaționale speciale?

4. Are ministerul în vedere elaborarea unui cadru curricular modern care să ofere educației plastice un rol consolidat în procesul de dezvoltare și incluziune al elevilor din școlile speciale?

5. În ce orizont de timp poate fi avută în vedere armonizarea statutului disciplinei „Educație plastică” cu cel al altor discipline predate de profesori de specialitate în învățământul special?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Reașezarea disciplinei „Educație plastică” în arhitectura învățământului special și asigurarea predării acesteia de către profesori de specialitate appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru, Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Respectarea efectivelor de elevi la clasă conform Legii învățământului preuniversitar

Stimate Domnule Ministru,

În numeroase unități de învățământ preuniversitar se constată depășirea efectivelor de elevi la clasă/grupă, peste limitele prevăzute de Legea învățământului preuniversitar, respectiv între 15 și maximum 26 de elevi.

Această situație afectează în mod direct calitatea actului educațional, capacitatea profesorilor de a desfășura un proces didactic eficient și condițiile de învățare ale elevilor. Supraaglomerarea claselor generează dificultăți reale în gestionarea activității la clasă și reduce șansele unei educații adaptate nevoilor fiecărui elev.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea respectării cadrului legal în vigoare, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este situația la nivel național privind respectarea efectivelor de elevi la clasă, conform prevederilor Legii învățământului preuniversitar?

2. Care sunt motivele pentru care, în anumite unități de învățământ, aceste limite sunt depășite în mod constant?

3. Ce măsuri are în vedere Ministerul Educației pentru revenirea la efectivele legale, respectiv între 15 și maximum 26 de elevi/clasă?

4. Există un calendar de conformare pentru unitățile de învățământ care nu respectă aceste prevederi?

5. Ce sancțiuni sunt prevăzute pentru nerespectarea acestor limite și în ce măsură au fost acestea aplicate până în prezent?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Respectarea efectivelor de elevi la clasă conform Legii învățământului preuniversitar appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Elaborarea unei metodologii privind normarea activităților din cadrul normei didactice de 40 de ore

Stimate Domnule Ministru,

Activitatea cadrelor didactice nu se rezumă la orele de predare, ci include un volum semnificativ de muncă desfășurat în afara acestora: pregătirea lecțiilor, elaborarea materialelor didactice, evaluarea lucrărilor, activități remediale și alte responsabilități necesare desfășurării procesului educațional.

Aceste activități, care fac parte din norma didactică de 40 de ore pe săptămână, nu sunt reglementate printr-o metodologie clară de normare, ceea ce generează interpretări diferite la nivelul unităților de învățământ și o lipsă de recunoaștere efectivă a muncii depuse de cadrele didactice.

Această lipsă de claritate contribuie la supraîncărcarea personalului didactic și la dezechilibre în organizarea activității profesionale.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Are în vedere Ministerul Educației elaborarea unei metodologii unitare privind normarea activităților desfășurate de cadrele didactice în cadrul celor 40 de ore de muncă săptămânală?

2. Ce criterii și indicatori vor fi utilizați pentru cuantificarea activităților precum pregătirea lecțiilor, elaborarea materialelor didactice și evaluarea lucrărilor elevilor?

3. Care este termenul estimat pentru elaborarea și implementarea unei astfel de metodologii?

4. În ce măsură vor fi consultați partenerii sociali și cadrele didactice în procesul de elaborare a acestui cadru normativ?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare –  Elaborarea unei metodologii privind normarea activităților din cadrul normei didactice de 40 de ore appeared first on AUR.