În atenția domnului ministru Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Reanalizarea sistemului gradației de merit acordate cadrelor didactice și impactul acestuia asupra climatului educațional

Stimate Domnule Ministru,

Școala românească trăiește prin vocația profesorilor care intră zi de zi în clasă cu aceeași responsabilitate, aceeași emoție și aceeași dorință de a forma caractere și destine. În spatele fiecărei lecții se află ani de pregătire, răbdare, echilibru și o muncă discretă care rareori poate fi cuprinsă integral într-un formular administrativ sau într-un punctaj birocratic.

Sistemul gradației de merit, gândit inițial ca formă de recunoaștere a performanței profesionale, a ajuns să fie perceput în numeroase comunități educaționale drept o competiție repetitivă între aceleași cadre didactice, desfășurată într-un cadru care generează tensiuni, frustrări și distanțări între colegi.

În multe unități de învățământ, aceleași persoane beneficiază periodic, la intervale de cinci ani, de această recompensă salarială, în timp ce numeroși profesori dedicați, apreciați de elevi și părinți, rămân în afara acestui mecanism de recunoaștere profesională. Se conturează astfel percepția unui circuit închis al gradațiilor de merit, influențat adesea de apropierea față de structurile administrative și de relația cu inspectoratele școlare.

Această realitate afectează echilibrul colectivelor didactice și umbrește spiritul de solidaritate care ar trebui să definească mediul educațional. În locul unei atmosfere a colaborării și respectului reciproc, apar adesea competiții interne, rupturi de comunicare și sentimentul unei valorizări inegale a muncii depuse la catedră.

Tot mai multe cadre didactice solicită o reconsiderare profundă a actualului sistem al gradației de merit și identificarea unor forme mai echilibrate, transparente și incluzive de apreciere profesională.

Școala are nevoie de profesori uniți prin respect reciproc, prin bucuria lucrului bine făcut și prin sentimentul că fiecare voce și fiecare efort contează. Recunoașterea profesională capătă adevărata ei valoare atunci când aduce lumină în cancelarie, echilibru între colegi și încredere în actul educațional.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Există la nivelul Ministerului Educației și Cercetării o analiză privind impactul sistemului gradației de merit asupra climatului profesional din unitățile de învățământ?

2. Ce procent dintre beneficiarii gradației de merit au obținut această formă de recompensă în mod repetitiv, la intervale succesive de cinci ani?

3. Are ministerul în vedere reformarea sau eliminarea actualului sistem al gradației de merit, în scopul reducerii tensiunilor și dezechilibrelor create în colectivele școlare?

4. Ce măsuri sunt avute în vedere pentru asigurarea unui proces de evaluare perceput drept echitabil, transparent și accesibil tuturor cadrelor didactice?

5. Există consultări cu sindicatele și organizațiile profesionale privind identificarea unor forme alternative de motivare și recunoaștere a activității profesorilor, care să încurajeze solidaritatea și colaborarea în mediul educațional?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Reanalizarea sistemului gradației de merit acordate cadrelor didactice și impactul acestuia asupra climatului educațional appeared first on AUR.

De la: Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Recunoașterea oficială a eșecului măsurilor de austeritate din educație chiar de către ministrul Educației și impactul acestora asupra sistemului național de învățământ

    Stimate domnule ministru,

Într-o declarație publică recentă, ați admis, explicit, faptul că măsurile de austeritate aplicate în sistemul de educație au avut o eficiență financiară redusă raportat la efectele produse în universități și școli – o afirmație este extrem de gravă, deoarece reprezintă, practic, recunoașterea oficială a faptului că Guvernul a afectat sistemul educațional prin măsuri care au produs tensiuni administrative, reduceri de posturi, supraîncărcarea personalului didactic și diminuarea unor beneficii financiare, fără ca rezultatul bugetar să justifice amploarea acestor efecte. 

Mai mult, domnule ministru, ați declarat că, la nivel universitar, instituțiile au fost obligate să se încadreze în bugete prin creșterea normelor, comasarea unor discipline și reducerea numărului de posturi din statele de funcții – la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, spre exemplu, s-ar fi ajuns inclusiv la o reducere de aproximativ 8% a numărului de posturi. 

Din punctul meu de vedere, în calitate de profesor doctor universitar și Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, vă semnalez, domnule ministru, că situația este profund contradictorie și relevă lipsa unei politici coerente în domeniul educației deoarece, pe de o parte, statul român afirmă constant că educația reprezintă „prioritate națională”, că există deficit de profesori, abandon școlar și probleme grave privind calitatea actului educațional, iar pe de altă parte, același stat reduce posturi, mărește încărcarea didactică și introduce măsuri de austeritate pe care inclusiv ministrul Educației le consideră ineficiente financiar.

În timp ce profesorilor li se cere permanent „adaptare”, „eficiență” și „solidaritate bugetară”, sistemul continuă să fie subfinanțat cronic, iar promisiunea alocării a 6% din PIB pentru educație rămâne, după ani de zile, o simplă declarație politică fără aplicare reală. 

În acest context, vă solicit să răspundeți, punctual, la următoarele întrebări:

1. Care este economia bugetară exactă obținută prin măsurile de austeritate aplicate în sistemul educațional în perioada 2025–2026? 
2. Care este evaluarea oficială a Ministerului Educației privind efectele acestor măsuri asupra calității actului educațional? 
3. Câte posturi didactice și auxiliare au fost reduse, desființate sau neocupate ca efect direct al acestor măsuri? 
4. Câte universități și inspectorate școlare au raportat dificultăți administrative sau deficit de personal după aplicarea măsurilor de austeritate? 
5. Care este creșterea medie a normei didactice suportate de cadrele didactice universitare și preuniversitare în urma acestor măsuri? 
6. Ce programe educaționale, activități remediale sau proiecte de cercetare au fost reduse ori suspendate din lipsă de finanțare? 
7. Există o evaluare oficială privind impactul acestor măsuri asupra abandonului școlar, performanței educaționale și atractivității profesiei didactice? 
8. Dacă eficiența financiară a măsurilor este „mult mai scăzută”, așa cum afirmați, cine își asumă politic și administrativ adoptarea lor? 
9. Ce sume au fost economisite, efectiv, și ce pierderi indirecte estimează ministerul prin reducerea capacității administrative și academice a instituțiilor de învățământ? 
10. Considerați că un sistem educațional deja afectat de deficit de personal, infrastructură slabă și rezultate mediocre poate fi reformat prin măsuri de austeritate și reduceri de posturi? 
11. Veți prezenta Parlamentului o analiză completă privind raportul dintre economiile bugetare obținute și costurile instituționale produse în educație? 
12. Aveți în vedere anularea sau corectarea unor măsuri de austeritate despre care inclusiv conducerea Ministerului Educației afirmă public că au avut eficiență redusă?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Recunoașterea oficială a eșecului măsurilor de austeritate din educație chiar de către ministrul Educației și impactul acestora asupra sistemului național de învățământ appeared first on AUR.

De la: Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Clarificări despre situația diminuării corpului profesoral din România și măsurile Ministerului Educației pentru stoparea deficitului de cadre didactice în sistemul de învățământ preuniversitar.

    Stimate domnule ministru,

Una dintre cele mai grave probleme structurale pe care sistemul românesc de educație le traversează astăzi este degradarea accelerată a corpului profesoral dublată de incapacitatea statului de a păstra în sistem resursa umană esențială fără de care orice reformă educațională devine pur și simplu decorativă. În ultimii ani, discursul oficial a fost dominat de concepte ambițioase, strategii și promisiuni privind modernizarea educației, însă realitatea din școli indică un fenomen mult mai grav – România pierde profesori într-un ritm alarmant, iar această pierdere nu mai poate fi explicată prin simple fluctuații demografice sau administrative.

Datele prezentate recent în spațiul public arată că, în ultimii șase ani, sistemul de învățământ a pierdut peste 30.000 de cadre didactice, ceea ce reprezintă aproximativ 13% din totalul profesorilor existenți la începutul perioadei analizate. În același timp, corpul profesoral îmbătrânește accelerat, numărul tinerilor care aleg cariera didactică rămâne redus, iar multe unități de învățământ funcționează, deja, într-un regim de supraviețuire administrativă, bazat pe improvizație, suplinire și deficit de personal calificat. 

Stimate domnule ministru, în ciuda angajamentelor publice asumate după greva generală din educație, sistemul continuă să transmită tinerilor absolvenți mesajul că profesia didactică presupune instabilitate, supraîncărcare birocratică, autoritate diminuată și perspective materiale limitate. 

Am ajuns la concluzia că statul român se află în situația paradoxală în care vorbește permanent despre importanța educației, dar pierde exact oamenii care țin școala funcțională în fiecare zi și, prin urmare, apreciez că ne aflăm într-un moment critic, deoarece degradarea corpului profesoral nu produce efecte doar asupra prezentului administrativ al școlii românești, ci afectează direct capacitatea statului de a forma generațiile următoare. De asemenea, în foarte multe județe, mai ales în mediul rural și în zonele slab dezvoltate economic, deficitul de personal începe, deja, să afecteze stabilitatea actului educațional, continuitatea disciplinelor și calitatea pregătirii elevilor.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi transmiteți:

1. Care este situația completă, defalcată pe județe, privind evoluția numărului de cadre didactice în perioada 2020–2026? 
2. Care sunt cauzele oficiale identificate de Ministerul Educației pentru pierderea celor peste 30.000 de cadre didactice în ultimii șase ani? 
3. Care este deficitul actual de personal didactic calificat la nivel național, defalcat pe discipline și județe? 
4. Câte posturi sunt ocupate în prezent de personal necalificat sau suplinitori fără titularizare și cum a evoluat acest indicator în ultimii șase ani? 
5. Care este vârsta medie actuală a corpului profesoral și câte cadre didactice urmează să iasă la pensie în următorii cinci ani? 
6. Câți absolvenți ai programelor de formare psihopedagogică au intrat, efectiv, în sistemul de învățământ în fiecare an din perioada 2020–2026? 
7. Există, la nivelul ministerului, o strategie națională de stopare a deficitului de personal didactic și de stabilizare a corpului profesoral? Dacă da, vă rog să o transmiteți integral.

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Clarificări despre situația diminuării corpului profesoral din România și măsurile Ministerului Educației pentru stoparea deficitului de cadre didactice în sistemul de învățământ preuniversitar appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Creșterea fenomenului violenței și consumului de droguri în unitățile de învățământ din județul Mureș

                                       Stimate domnule ministru,

În ultima perioadă, asistăm la o deteriorare evidentă a climatului de siguranță din unitățile de învățământ preuniversitar din România, fenomen care se manifestă prin creșterea cazurilor de violență școlară, bullying, agresiuni fizice, precum și prin extinderea consumului și traficului de droguri în proximitatea școlilor. 

Din punctul meu de vedere, statul român a tratat prea mult timp aceste probleme într-o manieră formală, birocratică și reactivă, fără construirea unor mecanisme reale de prevenție și intervenție.

Consider că această situație este cu atât mai gravă cu cât afectează direct siguranța elevilor, capacitatea profesorilor de a desfășura actul educațional și încrederea părinților în sistemul public de învățământ. În multe cazuri, incidentele sunt minimalizate administrativ, raportate incomplet sau tratate exclusiv după producerea lor, fără existența unei strategii coerente la nivel local și național.

Având în vedere cele expuse domnule ministru, vă rog să îmi comunicați:

1. Numărul total al incidentelor de violență raportate în unitățile de învățământ din județul Mureș în anii școlari 2022–2023, 2023–2024 și 2024–2025, defalcat pe: agresiuni fizice, agresiuni verbale, cazuri de bullying, posesie sau consum de substanțe interzise, alte incidente cu caracter penal. 
2. Numărul unităților de învățământ din județul Mureș care beneficiază în prezent de: pază permanentă, sisteme de supraveghere video funcționale, consilieri școlari sau psihologi angajați. 
3. Câte cazuri privind consumul sau traficul de droguri în proximitatea școlilor din județul Mureș au fost comunicate Ministerului Educației de către autoritățile competente în perioada 2022–2025. 

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Creșterea fenomenului violenței și consumului de droguri în unitățile de învățământ din județul Mureș appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru, Mihai Dimian

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Comasările unităților de învățământ realizate în anul 2025 și necesitatea revizuirii acestora

Stimate Domnule Ministru,

Comasările unităților de învățământ realizate în anul 2025 au fost prezentate ca măsuri de eficientizare administrativă, însă efectele din teren indică probleme serioase de funcționare. În numeroase cazuri, aceste decizii au fost luate fără o fundamentare reală privind impactul asupra elevilor, cadrelor didactice și comunităților locale.

Au apărut situații în care distanțele de parcurs pentru elevi au crescut semnificativ, accesul la educație s-a îngreunat, iar organizarea activității didactice a devenit mai dificilă. În același timp, cadrele didactice au fost nevoite să își desfășoare activitatea în condiții mai complicate, uneori pe mai multe locații, ceea ce a afectat stabilitatea și coerența procesului educațional.

Aceste comasări, realizate în absența unei evaluări riguroase și a unui dialog real cu comunitățile afectate, riscă să genereze efecte pe termen lung asupra calității educației, în special în mediul rural.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. A fost realizată o evaluare de impact înainte de implementarea acestor măsuri, în ceea ce privește accesul elevilor la educație și condițiile de desfășurare a activității didactice?

2. Ce date deține Ministerul Educației privind efectele acestor comasări asupra frecvenței școlare, abandonului și rezultatelor educaționale? 

3. În ce măsură are în vedere Ministerul Educației revizuirea sau anularea acestor comasări în cazurile în care s-au constatat disfuncționalități evidente?

4. Ce mecanisme de consultare a comunităților locale și a cadrelor didactice vor fi utilizate în eventualele decizii viitoare privind reorganizarea unităților de învățământ?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Comasările unităților de învățământ realizate în anul 2025 și necesitatea revizuirii acestora appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Erodarea plății cu ora în educație și impactul asupra veniturilor profesorilor

    Stimate domnule ministru,

Situația existentă în sistemul de învățământ privind plata cu ora nu mai poate fi tratată ca o disfuncție punctuală, ci reflectă o problemă sistemică, generată de modul în care au fost regândite regulile de salarizare și organizare a normei didactice – semnalele venite din partea organizațiilor sindicale, precum și cele primite în cadrul audiențelor parlamentare pe care le susțin, indică faptul că, în urma modificărilor legislative recente, mecanismul plății cu ora a fost recalibrat într-un mod care reduce veniturile reale ale profesorilor, în special pentru cei care acoperă norme incomplete sau care depind de ore suplimentare pentru a-și stabiliza venitul. Concret, există situații în care cadre didactice calificate, cu normă completă și vechime, ajung să fie încadrate preponderent sau chiar exclusiv în regim de plată cu ora, iar venitul rezultat se situează sub nivelul salariului minim.

Consider, domnule ministru, că această situație nu este doar inechitabilă, ci contrazice însăși logica sistemului de salarizare din educație, care ar trebui să reflecte nivelul de calificare, experiența și responsabilitatea profesională, iar recalcularea tarifelor pentru plata cu ora, coroborată cu reducerea numărului de ore disponibile în acest regim, a condus la o dublă presiune asupra veniturilor: pe de o parte, scăderea valorii unitare a orei, pe de altă parte, diminuarea volumului de ore remunerate suplimentar.

Mai mult decât atât, această situație afectează direct funcționarea sistemului de învățământ deoarece plata cu ora nu este un mecanism marginal, ci unul esențial pentru acoperirea deficitului de personal, pentru flexibilitatea organizării procesului didactic și pentru menținerea continuității la clasă, iar în momentul în care acest mecanism devine neatractiv financiar, riscul este dublu – fie orele rămân neacoperite, fie sunt preluate în condiții de compromis, ceea ce afectează calitatea actului educațional.

În același timp, domnule ministru, consider că lipsa unei evaluări de impact înainte de modificarea acestor reguli ridică semne serioase de întrebare: nici la momentrul transmiterii prezentei întrebări parlamentare nu există, în mod public, o analiză care să arate câți profesori sunt afectați, care este pierderea medie de venit și care sunt consecințele asupra resursei umane din sistem, iar în absența acestor date, decizia apare ca fiind una administrativă, fără fundamentare reală în funcționarea concretă a școlilor.

În calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, domnule ministru, trag un puternic semnal de alarmă referitor la problema plății cu ora care trebuie analizată în legătură directă cu politica de personal din educație. Într-un sistem care se confruntă deja cu deficit de cadre didactice și cu dificultăți în atragerea tinerilor către profesie, orice măsură care reduce veniturile reale sau creează incertitudine salarială agravează dezechilibrul existent!

Având în vedere cele expuse, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care este cuantumul actual al plății cu ora pentru cadrele didactice, defalcat pe grade didactice și tranșe de vechime, și care sunt diferențele față de sistemul anterior modificărilor legislative din 2025? 
2. Câte cadre didactice sunt încadrate în prezent în regim de plată cu ora, integral sau parțial, și care este venitul mediu net realizat de acestea? Solicit situația separat pentru județul Iași.
3. Care sunt cauzele administrative și legislative care au condus la situații în care profesori calificați ajung să aibă venituri sub nivelul salariului minim? 
4. Care este impactul reducerii numărului de ore disponibile în regim de plată cu ora asupra acoperirii normelor la nivel național? 
5. Ce evaluare de impact a realizat Ministerul Educației înainte de modificarea regulilor privind plata cu ora și care sunt concluziile acesteia? 
6. Ce măsuri are în vedere Ministerul pentru corectarea acestor dezechilibre și pentru asigurarea unui nivel de remunerare care să reflecte calificarea, experiența și rolul cadrelor didactice în sistemul educațional?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Erodarea plății cu ora în educație și impactul asupra veniturilor profesorilor appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Erodarea plății cu ora în educație și impactul asupra veniturilor profesorilor

    Stimate domnule ministru,

Situația existentă în sistemul de învățământ privind plata cu ora nu mai poate fi tratată ca o disfuncție punctuală, ci reflectă o problemă sistemică, generată de modul în care au fost regândite regulile de salarizare și organizare a normei didactice – semnalele venite din partea organizațiilor sindicale, precum și cele primite în cadrul audiențelor parlamentare pe care le susțin, indică faptul că, în urma modificărilor legislative recente, mecanismul plății cu ora a fost recalibrat într-un mod care reduce veniturile reale ale profesorilor, în special pentru cei care acoperă norme incomplete sau care depind de ore suplimentare pentru a-și stabiliza venitul. Concret, există situații în care cadre didactice calificate, cu normă completă și vechime, ajung să fie încadrate preponderent sau chiar exclusiv în regim de plată cu ora, iar venitul rezultat se situează sub nivelul salariului minim.

Consider, domnule ministru, că această situație nu este doar inechitabilă, ci contrazice însăși logica sistemului de salarizare din educație, care ar trebui să reflecte nivelul de calificare, experiența și responsabilitatea profesională, iar recalcularea tarifelor pentru plata cu ora, coroborată cu reducerea numărului de ore disponibile în acest regim, a condus la o dublă presiune asupra veniturilor: pe de o parte, scăderea valorii unitare a orei, pe de altă parte, diminuarea volumului de ore remunerate suplimentar.

Mai mult decât atât, această situație afectează direct funcționarea sistemului de învățământ deoarece plata cu ora nu este un mecanism marginal, ci unul esențial pentru acoperirea deficitului de personal, pentru flexibilitatea organizării procesului didactic și pentru menținerea continuității la clasă, iar în momentul în care acest mecanism devine neatractiv financiar, riscul este dublu – fie orele rămân neacoperite, fie sunt preluate în condiții de compromis, ceea ce afectează calitatea actului educațional.

În același timp, domnule ministru, consider că lipsa unei evaluări de impact înainte de modificarea acestor reguli ridică semne serioase de întrebare: nici la momentrul transmiterii prezentei întrebări parlamentare nu există, în mod public, o analiză care să arate câți profesori sunt afectați, care este pierderea medie de venit și care sunt consecințele asupra resursei umane din sistem, iar în absența acestor date, decizia apare ca fiind una administrativă, fără fundamentare reală în funcționarea concretă a școlilor.

În calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, domnule ministru, trag un puternic semnal de alarmă referitor la problema plății cu ora care trebuie analizată în legătură directă cu politica de personal din educație. Într-un sistem care se confruntă deja cu deficit de cadre didactice și cu dificultăți în atragerea tinerilor către profesie, orice măsură care reduce veniturile reale sau creează incertitudine salarială agravează dezechilibrul existent!

Având în vedere cele expuse, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care este cuantumul actual al plății cu ora pentru cadrele didactice, defalcat pe grade didactice și tranșe de vechime, și care sunt diferențele față de sistemul anterior modificărilor legislative din 2025? 
2. Câte cadre didactice sunt încadrate în prezent în regim de plată cu ora, integral sau parțial, și care este venitul mediu net realizat de acestea? Solicit situația separat pentru județul Iași.
3. Care sunt cauzele administrative și legislative care au condus la situații în care profesori calificați ajung să aibă venituri sub nivelul salariului minim? 
4. Care este impactul reducerii numărului de ore disponibile în regim de plată cu ora asupra acoperirii normelor la nivel național? 
5. Ce evaluare de impact a realizat Ministerul Educației înainte de modificarea regulilor privind plata cu ora și care sunt concluziile acesteia? 
6. Ce măsuri are în vedere Ministerul pentru corectarea acestor dezechilibre și pentru asigurarea unui nivel de remunerare care să reflecte calificarea, experiența și rolul cadrelor didactice în sistemul educațional?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Erodarea plății cu ora în educație și impactul asupra veniturilor profesorilor appeared first on AUR.

Stimate domnule ministru,

Una dintre cele mai grave vulnerabilități ale statului român rămâne incapacitatea de a trata educația ca o prioritate strategică, dincolo de declarații politice și artificii contabile. Discuția publică din ultimele săptămâni relevă o contradicție majoră: pe de o parte, reprezentanți ai sindicatelor din învățământ afirmă că bugetul educației pentru anul 2026 va coborî la aproximativ 2,4–2,5% din PIB , în timp ce documentele oficiale indică valori în jur de 3% din PIB1.
Această discrepanță, stimate domnule ministru, nu este una tehnică, ci una de fond, care afectează credibilitatea politicilor publice și încrederea actorilor din sistem – opinez că problema reală nu este doar nivelul insuficient al finanțării, ci și lipsa unei raportări unitare și transparente, care să permită o evaluare corectă a efortului bugetar. Cu atât mai mult cu cât România nu a atins niciodată pragul de 6% din PIB pentru educație prevăzut de lege, iar finanțarea rămâne constant sub acest nivel.
În acest context, domnule ministru, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care este procentul exact din PIB alocat educației în proiectul de buget pentru anul 2026, defalcat pe: bugetul Ministerului Educației și totalul cheltuielilor publice pentru educație (inclusiv alte surse și instituții)?
2. Care sunt diferențele metodologice dintre calculul oficial al Guvernului și estimările prezentate de organizațiile sindicale, care indică un nivel de 2,4–2,5% din PIB?
3. Ce sume sunt prevăzute pentru cheltuieli de personal în 2026 și care este explicația reducerii acestora față de anul precedent, în condițiile în care sistemul se confruntă cu deficit de cadre didactice?
4. Ce calendar există pentru atingerea pragului legal de finanțare a educației și care sunt măsurile prin care Guvernul intenționează să reducă diferența dintre nivelul actual și cel prevăzut de lege?
5. Cine își asumă, nominal, la nivel guvernamental, responsabilitatea pentru perpetuarea unei finanțări sub nivelul legal și pentru consecințele deja vizibile asupra calității actului educațional?

The post Cristina Dascălu – Întrebare – Subfinanțare cronică a educației sau manipulare a cifrelor publice? appeared first on AUR.

De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași

Subiectul întrebării: Eliminarea alocației de hrană pentru copiii cu CES – costuri, fundamentare și impact bugetar

Stimate domnule ministru,

Decizia de a elimina plata directă a alocației de hrană pentru copiii cu cerințe educaționale speciale și de a o înlocui cu masă caldă sau pachet alimentar nu este doar o ajustare administrativă, ci o schimbare de fond care afectează, direct, modul în care statul sprijină una dintre cele mai vulnerabile categorii de copii.

Argumentul invocat de inițiatori, acela că sumele nu ar fi utilizate întotdeauna în interesul copilului, ridică o problemă cât se poate de serioasă, anume, aceea că statul alege să înlocuiască un drept financiar cu un mecanism birocratic, fără să clarifice dacă are capacitatea reală de a livra acest serviciu, în mod uniform, la nivel național, încercând să adopte o soluție care riscă să creeze inegalități și blocaje administrative.

În plus, stimate domnule ministru, proiectul a fost adoptat în ciuda unor avize negative, iar școlile nu dispun, în multe cazuri, de infrastructura necesară pentru a asigura masă caldă, ceea ce ridică, din nou, o serie de probleme privind aplicabilitatea reală a măsurii. 

În prezent, alocația de hrană este de 32 lei/zi, respectiv 48 lei/zi pentru copiii cu handicap, iar schimbarea nu vizează cuantumul, ci modul de acordare și, din acest considerent, domnule ministru, în calitate de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților, consider că discuția esențială este una de eficiență, cost și capacitate administrativă, ci nu de principiu.

În acest context, vă solicit să îmi transmiteți:

1. Care sunt motivele pentru care Guvernul susține eliminarea plății directe a alocației de hrană și înlocuirea acesteia cu masă caldă sau pachet alimentar, în condițiile în care problema invocată este una de control al utilizării fondurilor, ci nu de cuantum? 
2. Care este costul mediu estimat al unei mese calde și al unui pachet alimentar per copil și în ce măsură aceste costuri depășesc sau se încadrează în nivelul actual al alocației (32–48 lei/zi)? 
3. Ce impact bugetar total estimează Guvernul pentru implementarea acestui sistem la nivel național, inclusiv costurile logistice (cantine, catering, transport, personal)? 
4. Câți copii cu cerințe educaționale speciale sunt înregistrați în prezent în România și câți dintre aceștia sunt beneficiari direcți ai alocației de hrană? Doresc situația pe județe.
5. Care este suma totală alocată la nivel național pentru plata acestor alocații în anul 2025 și care ar fi echivalentul bugetar în noul sistem bazat pe hrană furnizată direct? 
6. Ce procent din unitățile de învățământ are, în momentul de față, infrastructura necesară pentru a asigura masă caldă și cum intenționați să acoperiți zonele în care acest lucru nu este posibil? Doresc situația pe județe.
7. Ce garanții există că noul sistem nu va genera întârzieri, contracte ineficiente sau costuri suplimentare nejustificate, în condițiile în care alimentația va fi externalizată frecvent către servicii de catering? 
8. Cum evitați apariția unor discrepanțe majore între copii, în funcție de localitate, capacitatea administrativă a școlii sau implicarea autorităților locale?

The post Cristina-Emanuela DASCĂLU – Întrebare – Eliminarea alocației de hrană pentru copiii cu CES – costuri, fundamentare și impact bugetar appeared first on AUR.