De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile

                 Domnule ministru,

Incidentul din municipiul Galați, în urma căruia o dronă militară de proveniență rusă a pătruns, a evoluat și a căzut pe teritoriul național, producând pagube într-o zonă locuită, reprezintă mai mult decât continuarea unor episoade asemănătoare, practic, putem spune că s-a pierdut controlul asupra spațiului aerian al României.

Faptul că ținta a fost detectată, că au existat mijloace de reacție și că s-a ajuns inclusiv la autorizarea de angajare, iar rezultatul final a fost impactul pe teritoriul național, indică, domnule ministru, fie o incapacitate operațională gravă, fie un blocaj decizional în lanțul de comandă ori o combinație a celor două – cu mențiunea că, oricare dintre aceste variante conduce la aceeași concluzie, statul român nu a fost capabil să prevină un risc direct asupra propriei populații.

În acest context, apreciez că responsabilitatea nu poate fi limitată doar la nivel tehnic sau administrativ, ci trebuie asumată la nivelul Guvernului și al Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde sunt stabilite politicile de securitate, regulile de angajare și cadrul decizional.

Întrucât acest nou incident ridică inclusiv problema unei posibile incompetențe grave în exercitarea atribuțiilor de apărare a teritoriului național, în condițiile în care o țintă ostilă a traversat spațiul aerian și a ajuns într-o zonă locuită fără a fi neutralizată, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Confirmați sau infirmați explicit faptul că, în cazul incidentului de la Galați, statul român a pierdut controlul efectiv asupra unei ținte ostile aflate în spațiul său aerian? 
2. Cine sunt persoanele, nominal, din lanțul de comandă și decizie care nu și-au îndeplinit atribuțiile și ce măsuri ați dispus împotriva acestora? 
3. Considerați că actualele reguli de angajare sunt adecvate sau apreciați că acestea au contribuit la producerea acestui rezultat? 
4. Ce măsuri ați dispus pentru ca, în situații similare, neutralizarea unei ținte ostile să fie realizată înainte de a pune în pericol populația civilă? 
5. Cum explicați expunerea directă a populației din zonă la un risc real, în condițiile în care statul român susține că deține capabilități funcționale de monitorizare și intervenție? 
6. De ce, în condițiile în care exista autorizare de angajare a țintei, drona nu a fost neutralizată înainte de a intra și a evolua în spațiul aerian național?
7. Cum explicați lipsa unei comunicări publice clare și coerente în primele ore după incident, într-un moment în care populația avea nevoie de informații rapide și credibile?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român

                 Domnule ministru,

În spațiul public au apărut informații extrem de grave privind intenția clasificării detaliilor contractuale aferente programelor SAFE și asumarea unor obligații financiare pe termen foarte lung pentru achiziții militare, în condițiile în care opinia publică și Parlamentul României nu au acces la informațiile esențiale privind costurile reale, dobânzile totale și condițiile contractuale asumate de statul român. 

România ar putea ajunge să plătească, timp de aproximativ 45 de ani, costurile și dobânzile aferente unor programe de înzestrare militară ale căror detalii ar urma să fie clasificate integral, inclusiv în ceea ce privește condițiile financiare și obligațiile asumate de stat, o situație care ridică probleme majore privind controlul democratic asupra cheltuirii banului public și limitele secretizării în domeniul achizițiilor strategice.

Consider, domnule ministru, că securitatea națională nu poate deveni un pretext pentru eliminarea totală a transparenței bugetare și pentru transformarea unor angajamente financiare uriașe în obligații asumate fără o dezbatere publică și fără control parlamentar real.

Cetățenii României au dreptul să știe ce costuri totale vor suporta generațiile viitoare, care este valoarea dobânzilor asumate și în ce măsură aceste contracte afectează capacitatea statului de a finanța alte domenii esențiale precum sănătatea, educația sau infrastructura.

În plus, consider deosebit de grav faptul că, în contextul actual al deficitului bugetar ridicat și al presiunilor fiscale asupra populației și mediului economic, Guvernul pare dispus să accepte obligații financiare întinse pe decenii, în condițiile unei transparențe aproape inexistente.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să transmiteți răspusuri punctuale la următoarele întrebări următoarele întrebări:

1. Care este valoarea totală a obligațiilor financiare pe care România intenționează să le asume prin mecanismul SAFE, inclusiv valoarea estimată a dobânzilor și perioada de rambursare?
2. Ce companii și state vor beneficia direct de aceste contracte și ce procent din valoarea programelor va reveni industriei de apărare din România?
3. Ce obligații concrete de offset, transfer de tehnologie, producție locală și mentenanță pe teritoriul României au fost negociate în cadrul acestor programe?
4. Cine a decis clasificarea contractelor SAFE și ce categorii de informații vor fi secretizate, inclusiv dacă această clasificare va include componentele financiare și clauzele contractuale?
5. Vor avea Parlamentul României și instituțiile abilitate acces integral la condițiile financiare, anexele și obligațiile asumate prin aceste contracte?
6. Ce impact estimează Guvernul că vor avea aceste obligații financiare asupra deficitului bugetar și asupra capacității statului de a finanța alte domenii esențiale în următoarele decenii?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare

                 Domnule ministru,

Prin prezenta întrebare parlamentară vă solicit să clarificați, în mod public, situația contractului încheiat de Ministerul Apărării Naționale cu Elbit Systems pentru furnizarea sistemelor de drone, în condițiile în care statul român a ajuns să solicite compensații de ordinul sutelor de milioane de lei pentru nelivrarea acestora la termen.

Din informațiile apărute în spațiul public, întârzierile sunt semnificative, penalitățile cresc, iar Ministerul Apărării ia în calcul inclusiv rezilierea contractului. În același timp, prezența unor actori diplomatici în discuțiile dintre părți ridică o serie de întrebări privind modul în care sunt gestionate aceste negocieri și dacă poziția statului român este una fermă și coerentă.

Vă atrag atenția, stimate domnule ministru, că întârzierea livrării unor sisteme militare într-un contract de asemenea valoare nu înseamnă doar costuri suplimentare, ci afectează, direct, capacitatea operațională a Armatei Române și poate conduce chiar la situația în care echipamentele devin depășite înainte de a fi utilizate efectiv! 

Având în vedere că acest contract relevă o problemă serioasă de gestionare a unui program strategic, într-un context de securitate regională în care astfel de capabilități sunt esențiale, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este valoarea exactă a penalităților calculate până în prezent și ce sumă estimează Ministerul Apărării că va recupera, efectiv, de la contractor? 
2. Care sunt motivele pentru care întârzierile au fost acceptate inițial și în ce temei a fost invocată forța majoră? 
3. Cine sunt persoanele din conducerea MApN responsabile de gestionarea acestui contract și ce măsuri au fost dispuse în cazul unor eventuale deficiențe administrative? 
4. În ce măsură aceste întârzieri afectează capacitatea operațională actuală a Armatei Române și ce soluții alternative sunt analizate? 
5. Există riscul ca sistemele contractate să nu mai corespundă cerințelor tehnice la momentul livrării și ce clauze contractuale protejează statul român în această situație? 
6. Ce rol au avut reprezentanții diplomatici străini în discuțiile purtate și dacă aceste intervenții au influențat poziția Ministerului Apărării? 
7. În cazul rezilierii contractului, care sunt consecințele financiare și care este planul concret de înlocuire a acestor capabilități într-un termen realist?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare appeared first on AUR.

Domnul Radu-Dinel Miruță, ministru

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Clarificarea procedurii de selecție a furnizorului pentru armamentul individual în cadrul programului SAFE

Domnule ministru,

Modul în care statul român gestionează achizițiile de apărare finanțate din fonduri europene nu este doar o chestiune tehnică, ci și una care ține de credibilitatea instituțională, de respectare a regulilor europene și, în special, de capacitatea reală a României de a-și construi o autonomie industrială în domeniul strategic al apărării.

Din informațiile apărute recent în spațiul public, inclusiv în legătură cu poziția companiei italiene Beretta, rezultă o serie de ipoteze care ridică serioase semne de întrebare privind transparența, caracterul competitiv și fundamentarea tehnică a procedurii de selecție pentru programul de armament individual finanțat prin mecanismul SAFE.

Astfel, se susține că nu a fost organizată o procedură competitivă formală, deși cadrul legal național, OUG nr. 62/2025, și regulamentul european impun explicit transparență și tratament egal între ofertanți. 

De asemenea, există afirmații potrivit cărora unii operatori economici nu au avut acces la cerințele operaționale complete, în timp ce alții ar fi beneficiat de informații suplimentare, ceea ce ar putea afecta grav principiul egalității de tratament. 

În același timp, se ridică problema utilizării unei proceduri accelerate sau a negocierii fără publicare, fără o justificare transparentă privind analiza comparativă a ofertelor și criteriile efective de selecție. 

Având în vedere faptul că trebuie lămurit dacă decizia statului român respectă obiectivul fundamental al programului SAFE, acela de a consolida industria europeană de apărare, în condițiile în care există suspiciuni privind favorizarea unor furnizori aflați sub control din afara Uniunii Europene, întrucât, în absența unor explicații clare și documentate, acest caz riscă să afecteze atât utilizarea fondurilor europene, cât și interesele industriale pe termen lung ale României, domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. A fost organizată o procedură competitivă formală pentru selecția furnizorului de armament individual în cadrul programului SAFE? Dacă nu, care este temeiul legal pentru această opțiune procedurală? 
2. Ce operatori economici au fost invitați oficial în procesul de evaluare și care au fost criteriile de selecție aplicate acestora? 
3. Au avut toți participanții acces la aceleași cerințe operaționale și documentații tehnice finale? Dacă nu, cine a decis diferențierea accesului la informații și în baza căror argumente? 
4. A fost realizată o evaluare comparativă documentată a ofertelor? Vă rog să precizați criteriile utilizate – preț, termen de livrare, transfer de tehnologie, producție locală etc. și punctajele acordate fiecărui ofertant. 
5. A fost analizată eligibilitatea tuturor ofertanților în raport cu cerințele regulamentului SAFE privind controlul din afara Uniunii Europene și limitarea componentelor non-UE? 
6. În ce măsură decizia finală reflectă obiectivul de dezvoltare a capacităților industriale naționale, inclusiv prin transfer de tehnologie și producție locală? 
7. Cine sunt persoanele și structurile instituționale care au avut responsabilitatea directă în evaluarea și selecția furnizorului?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificarea procedurii de selecție a furnizorului pentru armamentul individual în cadrul programului SAFE appeared first on AUR.

Subiectul întrebării: Clarificări despre riscul pierderii a 17 miliarde € din SAFE și acceptarea unor prețuri umflate cu 30%

Domnule ministru,
Situația programului SAFE a depășit faza întârzierilor administrative și a intrat într-o zonă de risc imediat, determinată de un calendar fix și de blocaje interne – din datele publice rezultă că România are în lucru 21 de contracte, dintre care 11 trebuie semnate până la data de 31 mai, termen care nu poate fi extins unilateral1. În prezent, o parte dintre aceste contracte nu au parcurs toate etapele obligatorii, respectiv avizarea în Consiliul Suprem de Apărare a Țării și aprobarea în Parlament, ceea ce
reduce efectiv timpul rămas pentru finalizarea procedurilor și semnarea
documentelor.
În paralel, ca ministru al Apărării, ați indicat, explicit, apariția unor oferte revizuite de către furnizori, cu valori majorate cu până la 30% față de propunerile inițiale, o creștere care nu este una de tip marginal, ci una care produce un impact direct asupra bugetului și care pune Guvernul în fața unei alternative limitate: fie acceptă costuri semnificativ mai mari în condiții de presiune de timp, fie riscă pierderea finanțării prin neîncheierea contractelor până la termen.
Consider, domnule ministru, că problema este una dublă și cuantificabilă – pe de o parte, întârzieri în lanțul decizional Guvern–Consiliul Suprem de Apărare a Țării–Parlament, care pot fi identificate pe fiecare etapă procedurală, iar pe de altă parte, o modificare substanțială a condițiilor comerciale, care afectează valoarea finală a contractelor.
În aceste condiții, vă solicit următoarele:

1. Precizați, la zi, pentru fiecare dintre cele 21 de contracte din programul SAFE, stadiul exact: data transmiterii către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, data avizării, data transmiterii către Parlament și stadiul aprobării.
2. Indicați, pentru cele 11 contracte care trebuie semnate până la 31 mai, câte zile au rămas disponibile pentru fiecare etapă procedurală și care dintre acestea nu mai pot fi finalizate în termen, în ritmul
   actual.
3. Precizați instituția și persoanele responsabile pentru fiecare întârziere în parte, cu indicarea exactă a intervalelor de timp în care documentațiile au fost blocate.
4. Indicați valoarea totală inițială a ofertelor pentru aceste contracte și valoarea actualizată după majorările de până la 30%, precum și diferența totală în euro rezultată.
5. Precizați, pe fiecare contract, care furnizori au modificat prețurile și înce procent, și dacă aceste modificări au fost justificate contractual sau au apărut exclusiv pe fondul presiunii termenului-limită.
6. Indicați dacă a fost sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Țării sau alte instituții cu privire la aceste majorări de preț și ce decizii au fost luate.
7. Precizați, pentru fiecare contract în parte, care este suma exactă ce se pierde dacă termenul de 31 mai nu este respectat și dacă există posibilitatea reală de prelungire sau renegociere a termenelor.
8. Prezentați un calendar pe zile, ci nu pe etape generale, pentru finalizarea procedurilor până la 31 mai, cu responsabilități instituționale clare pentru fiecare termen.

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificări despre riscul pierderii a 17 miliarde Euro din SAFE și acceptarea unor prețuri umflate cu 30% appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R. Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală  nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Întărirea controlului asupra serviciilor de transport în regim de taxi,

Stimate domnule ministru,

Vă adresez o întrebare care nu pornește doar dintr-o experiență personală, ci dintr-o realitate care, din păcate, poate afecta orice cetățean al României.

Recent, în municipiul Iași, am fost beneficiara unui serviciu de transport în regim de taxi în cadrul căruia conducătorul auto a adoptat o conduită profund neconformă: traseu ocolitor, refuzul restituirii restului cuvenit, limbaj agresiv și, mai grav, manevre periculoase în trafic, inclusiv circulația pe contrasens.

Mai îngrijorătoare decât faptele în sine a fost însă reacția ulterioară a autorităților, care nu a reflectat gravitatea situației și nu a oferit sentimentul minim de protecție pe care statul trebuie să îl garanteze cetățenilor săi.

Dacă un reprezentant al statului român se poate confrunta cu o asemenea situație fără a beneficia de un răspuns ferm și eficient, ne putem întreba, în mod legitim: ce se întâmplă cu cetățeanul obișnuit? Cu un vârstnic? Cu un copil? Cu o persoană vulnerabilă?

Nu putem accepta ca spațiul public să devină un loc al abuzului tolerat și al lipsei de reacție instituțională.

Este momentul să ne asumăm, în mod real, responsabilitatea pentru siguranța cetățenilor și pentru calitatea serviciilor care le sunt oferite.

Având în vedere toate aceste aspecte, vă rog sa  răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce măsuri au fost adoptate pentru întărirea controlului asupra serviciilor de transport în regim de taxi, în temeiul Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi?
2. Ce măsuri au fost adoptate pentru protejarea efectivă a consumatorilor împotriva practicilor abuzive, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor?
3. Cum este asigurată o intervenție promptă și adecvată din partea organelor de ordine publică, în situații care implică comportamente agresive și încălcări ale normelor rutiere, potrivit OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Întărirea controlului asupra serviciilor de transport în regim de taxi appeared first on AUR.

De către: Deputat Nicolae Mîndrescu, deputat în circumscripția electorala nr.40, Vâlcea 

Obiectul întrebării: Lipsa responsabilității privind refacerea infrastructurii locale afectate de șantierul Autostrăzii Sibiu–Pitești din zona Perișani – Cornetu

Stimate domnule Ministru interimar,

În contextul derulării lucrărilor la Autostrada Sibiu–Pitești, în special pe sectoarele adiacente zonei Perișani – Cornetu – Râmnicu Vâlcea, se constată o degradare accelerată a infrastructurii rutiere locale (drumuri județene și comunale), ca urmare a utilizării intensive de către traficul greu aferent șantierelor.

Unitățile administrativ-teritoriale din zonă semnalează deteriorări majore ale carosabilului, afectarea siguranței rutiere, creșterea costurilor de întreținere și lipsa unor măsuri concrete de compensare sau refacere a infrastructurii afectate.

Având în vedere obligațiile ce revin beneficiarului lucrărilor și constructorilor, inclusiv în temeiul prevederilor contractuale și al legislației privind administrarea drumurilor publice, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care sunt drumurile județene și comunale din zona Perișani – Cornetu – Râmnicu Vâlcea utilizate oficial ca rute pentru traficul greu aferent șantierului Autostrăzii Sibiu–Pitești?

Vă solicit transmiterea unei liste complete, pe tronsoane, cu indicarea stării tehnice inițiale (la momentul începerii lucrărilor).

2. Ce evaluări oficiale au fost realizate de către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) sau de către constructori privind degradarea acestor drumuri?

Vă rog să precizați datele la care au fost efectuate aceste evaluări și concluziile acestora.

3. Ce obligații contractuale concrete au constructorii în ceea ce privește întreținerea, repararea și readucerea la starea inițială a drumurilor afectate? Care sunt termenele asumate pentru aceste lucrări?
4. Ce lucrări de reparații și întreținere au fost efectiv realizate până în prezent?

Vă solicit detalierea pe fiecare tronson, cu indicarea valorii lucrărilor, a executantului și a stadiului fizic.

5. Ce măsuri compensatorii sunt prevăzute pentru unitățile administrativ-teritoriale afectate (Perișani, Cornetu, Râmnicu Vâlcea și localitățile limitrofe)?
6. Există alocări bugetare dedicate pentru refacerea infrastructurii locale afectate de traficul greu?
7. Ce soluții alternative au fost analizate sau implementate pentru reducerea presiunii traficului greu asupra localităților (drumuri tehnologice dedicate, rute ocolitoare temporare etc.)?
8. Dacă nu au fost implementate, care sunt motivele și dacă există un calendar de realizare?
9. În ceea ce privește exproprierile și organizarea șantierului, ce suprafețe au fost utilizate pentru drumuri tehnologice și dacă acestea au fost corect întreținute și readuse la starea inițială?
10. Există sesizări privind utilizarea necorespunzătoare a terenurilor sau afectarea proprietăților private?
11. Care sunt măsurile concrete pe care Ministerul Transporturilor și CNAIR le vor adopta, cu termene clare, pentru: refacerea integrală a infrastructurii rutiere locale afectate; monitorizarea continuă a traficului greu; prevenirea unor degradări suplimentare pe durata lucrărilor?

Având în vedere situația expusă, caracterizată prin degradarea accentuată a infrastructurii rutiere locale din zona Perișani – Cornetu – Râmnicu Vâlcea, precum și lipsa unor măsuri compensatorii clare și eficiente, vă solicit să dispuneți, în regim de urgență, realizarea unei evaluări complete și actualizate a tuturor drumurilor județene și comunale afectate de traficul greu aferent șantierului Autostrăzii Sibiu–Pitești, cu evidențierea stării tehnice inițiale și actuale.

De asemenea, solicit prezentarea unui plan concret, etapizat și asumat, care să includă lucrările de reparații și întreținere ce revin atât Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, cât și constructorilor implicați, cu indicarea clară a termenelor de execuție, a surselor de finanțare și a responsabilităților instituționale.

În același timp, vă solicit să precizați măsurile compensatorii care vor fi acordate unităților administrativ-teritoriale afectate, inclusiv eventuale alocări bugetare dedicate pentru refacerea infrastructurii locale, astfel încât povara generată de lucrările de interes național să nu fie transferată exclusiv asupra comunităților locale.

Totodată, consider necesară clarificarea situației drumurilor tehnologice și a rutelor alternative utilizate sau ce urmează a fi utilizate, precum și prezentarea unor soluții concrete pentru reducerea presiunii traficului greu asupra localităților, inclusiv prin realizarea de variante ocolitoare temporare sau optimizarea organizării de șantier.

Nu în ultimul rând, vă solicit să comunicați măsurile pe care Ministerul Transporturilor și CNAIR le vor adopta pentru monitorizarea continuă a stării infrastructurii rutiere din zonă și pentru prevenirea unor degradări suplimentare, precum și termenele clare în care aceste măsuri vor fi implementate.

The post Nicolae Mîndrescu – Întrebare – Lipsa responsabilității privind refacerea infrastructurii locale afectate de șantierul Autostrăzii Sibiu–Pitești din zona Perișani – Cornetu appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Poziția României privind Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză” 

Stimate domnule ministru interimar,

În urma dezbaterii Proiectului de Hotărâre privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză” COM(2025) 903, asistăm, din nou, la promovarea unor obiective ambițioase la nivel european, care riscă să rămână simple declarații politice pentru statele din estul Uniunii, inclusiv pentru România.

Deși ideea unei rețele feroviare de mare viteză este, în principiu, benefică, realitatea din România este dramatic diferită: infrastructura feroviară este învechită, viteza medie a trenurilor este sub standardele europene, iar investițiile majore întârzie de ani de zile.

România are nevoie, înainte de toate, de respect, echitate și investiții reale în infrastructura sa de bază. Nu putem vorbi despre trenuri de mare viteză într-o țară în care, în multe regiuni, transportul feroviar funcționează la standarde de secol trecut.

În aceste condiții, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este poziția oficială a Guvernului României față de această inițiativă europeană, în condițiile în care România nu dispune, în prezent, de infrastructura minimă necesară pentru a susține proiecte de transport feroviar de mare viteză?

2. Ce garanții are România că acest nou val de investiții europene nu va favoriza, din nou, statele vestice, în timp ce țara noastră rămâne blocată în faza modernizării infrastructurii de bază?

3. Care sunt proiectele concrete de cale ferată de mare viteză pe care Guvernul intenționează să le propună și să le susțină la nivel european și în ce orizont de timp pot deveni acestea realitate?

4. În condițiile în care România nu a finalizat nici coridoarele feroviare clasice de importanță strategică, nu considerați că promovarea unor obiective de mare viteză este prematură și riscă să deturneze resursele de la nevoile reale ale infrastructurii naționale?

5. Cum va proteja Guvernul interesele României, astfel încât această inițiativă să nu devină încă un mecanism prin care statele dezvoltate atrag fonduri suplimentare, iar România rămâne într-o zonă periferică a conectivității europene?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Poziția României privind Comunicarea Comisiei Europene „Conectarea Europei prin transportul feroviar de mare viteză” appeared first on AUR.

De către: Deputat Elena DOBOŞ

Circumscripția electorală: nr.38 TULCEA

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Obiectul întrebării: Vulnerabilitatea critică a spațiului aerian din nordul județului Tulcea și riscurile directe pentru populație

Stimate domnule ministru,

Succesiunea alarmantă a incidentelor din ultimele zile precum: prăbușiri de drone pe teritoriul României, descoperirea de fragmente cu încărcătură explozivă între Luncavița și Văcăreni, județul Galați (unde un o drona s-a prăbușit după ce a zburat 20 km de granița cu Ucraina)  și activarea repetată a alertelor RO-Alert conturează o realitate inacceptabilă,  spațiul aerian al României este penetrat sistematic, iar cetățenii din județul Tulcea sunt lăsați să trăiască sub o amenințare constantă.

Nu mai putem vorbi despre incidente izolate, ci despre o stare de fapt care pune în pericol direct viața oamenilor. Faptul că dispozitive cu încărcătură explozivă cad pe teritoriul nostru național dovedește o vulnerabilitate majoră și un eșec în asigurarea siguranței publice. Oamenii sunt îngroziți, iar sentimentul de abandon este tot mai accentuat în fața unei situații care riscă, în orice moment, să se transforme într-o tragedie umană. În satele tulcene de pe malul Dunării, oamenii spun că, de fiecare dată când are loc un atac asupra localității Reni, au senzația că acesta se desfășoară chiar deasupra caselor lor. Vă puteți imagina ce sentimente și ce nivel de anxietate trăiesc acești oameni.

În asemenea condiții, etichetarea zonei ca fiind una de risc va afecta inevitabil turismul din județul Tulcea. Sute de afaceri de familie, dependente de activități turistice, vor fi afectate din cauza incidentelor repetate cu drone care cad pe teritoriul României. Turiștii români și străini vor evita aceste zone tocmai din aceste motive, întrucât nu mai vorbim despre incidente izolate, ci despre un tipar care se repetă și care riscă să degenereze într-o tragedie.

Este extrem de grav ca o dronă să parcurgă zeci de kilometri pe teritoriul național fără a fi interceptată. Unde sunt sistemele noastre antirachetă? Unde este planul național de intervenție rapidă?

Pe acest fond, turismul va fi grav afectat în județul Tulcea, un județ care se confruntă deja cu probleme economice semnificative

În acest context, vă rog să-mi comunicați:

1. Cum explicați faptul că, în pofida existenței unor sisteme moderne de apărare antiaeriană, spațiul aerian al României continuă să fie violat, iar drone cu potențial letal ajung să se prăbușească în proximitatea sau chiar în interiorul comunităților civile din județul Tulcea?

2. De ce aceste drone nu sunt interceptate înainte de a pătrunde sau de a cădea pe teritoriul național?
3. Sunt dislocate efectiv în zona de nord a județului Tulcea sisteme de apărare antiaeriană performante, precum cele de tip Patriot sau echivalente? Dacă nu, de ce?

4. Ce forțe și mijloace sunt, în acest moment, operaționale în teren pentru a preveni un incident cu victime?

5. Există o strategie clară de interceptare a dronelor care pătrund pe teritoriul României sau ne limităm la constatarea ulterioară a impactului acestora?

6. De ce dronele reușesc să parcurgă distanțe semnificative pe teritoriul național fără a fi neutralizate, în ciuda capabilităților militare existente?

7. Cum explicați discrepanța dintre capacitățile tehnice declarate ale armatei și realitatea din teren, unde dronele ajung să cadă în apropierea comunităților?

8. Ce garanții concrete puteți oferi locuitorilor din Tulcea că statul român are controlul asupra situației și că astfel de incidente nu vor escalada?

The post Deputat Elena DOBOŞ – Întrebare – Vulnerabilitatea critică a spațiului aerian din nordul județului Tulcea și riscurile directe pentru populație appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Întârzierea înlocuirii elicopterelor IAR-330 Puma și incoerența programelor de înzestrare

Domnule ministru,

Situația actuală a flotei de elicoptere militare evidențiază o problemă serioasă de planificare și decizie strategică în domeniul apărării – România continuă să opereze elicoptere IAR-330 Puma, aparate proiectate în anii ’70 și produse începând cu 1974, care au depășit de mult ciclul optim de viață operațională.

Deși necesitatea înlocuirii acestor aeronave este cunoscută de ani de zile, procesul de modernizare a fost întârziat constant. În prezent, există deja două direcții distincte: pe de o parte, achiziția de elicoptere H225M pentru Armată, iar pe de altă parte, introducerea elicopterelor Black Hawk în structurile Ministerului Afacerilor Interne, abordare care, din punctul meu de vedere, ridică o problemă de coerență strategică, anume că România riscă să opereze flote diferite, cu costuri de mentenanță, instruire și logistică semnificativ mai mari, fără o viziune unitară asupra capabilităților necesare. În același timp, costurile programelor de înzestrare sunt ridicate, pentru un număr limitat de aeronave, în condițiile în care nevoia reală este mai mare.

Având în vedere aceste aspecte, domnule ministru, vă solicit:

1. Să precizați calendarul clar de retragere a elicopterelor IAR-330 Puma din serviciul activ. 
2. Să indicați numărul total de elicoptere necesare pentru înlocuirea completă a flotei actuale. 
3. Să explicați de ce România a ales soluții diferite (H225M și Black Hawk) în locul unei platforme unice. 
4. Să prezentați costul total estimat al programelor de achiziție și mentenanță pentru aceste două tipuri de elicoptere. 
5. Să precizați dacă aceste programe includ obligații de offset industrial, care este procentul asumat și ce tip de transfer tehnologic sau producție locală este prevăzut

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Întârzierea înlocuirii elicopterelor IAR-330 Puma și incoerența programelor de înzestrare appeared first on AUR.