De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Clarificări despre diferența de circa 250 de milioane de euro între valoarea programului naval din mecanismul SAFE și suma de „aproape 1 miliard de euro” anunțată public, precum și utilizarea unui contract de înzestrare a Forțelor Navale pentru acoperirea datoriilor Șantierului Naval Mangalia

                             Stimate domnule ministru,

În documentele oficiale privind mecanismul european SAFE, prezentate la finalul lunii ianuarie 2026, programele celor două nave de patrulare și ale celor două vedete de intervenție pentru scafandri figurează cu valori de 700 de milioane de euro, respectiv 57 de milioane de euro — adică, un total de aproximativ 757 de milioane de euro.

Ulterior, într-un interviu public, ați afirmat că valoarea acestui pachet este „de aproximativ 1 miliard de euro”. Diferența dintre cele două cifre depășește 240 de milioane de euro și nu a fost însoțită, până în prezent, de nicio justificare tehnică privind schimbarea configurației navelor, a înzestrării sau a pachetului logistic.

În plus, domnule ministru, ați explicat public rațiunea acestei majorări în termeni lipsiți de echivoc: ați declarat că ați „gândit” valoarea comenzii astfel încât suma să fie „suficient de atractivă” pentru un producător care să preia Șantierul Naval Mangalia și să își asume pierderea generată de o datorie de 180 de milioane de euro aferentă unui activ a cărui valoare de inventar este de 87 de milioane de euro. 

Având în vedere, domnule ministru, că prețul plătit din bani publici pentru patru nave militare ar fi fost calibrat nu pe baza valorii reale a navelor, ci pentru a compensa o datorie comercială a unui șantier aflat în procedură de faliment, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este valoarea actualizată, defalcată pe fiecare dintre cele patru nave – două nave de patrulare și două vedete de intervenție, și pe componente — cost de construcție, înzestrare, instruire, suport logistic — care conduce la suma de „aproape 1 miliard de euro”?
2. Cum se explică diferența de peste 240 de milioane de euro față de valoarea de 757 de milioane de euro înscrisă în documentele SAFE din ianuarie 2026? Ce element de configurație, capabilitate sau dotare s-a modificat între cele două momente?
3. Confirmați că o parte din această valoare a fost stabilită nu în funcție de costul real al navelor, ci pentru a acoperi datoria de 180 de milioane de euro a Șantierului Naval Mangalia? În caz afirmativ, pe ce temei legal pot fi finanțate, printr-un contract de înzestrare a Forțelor Navale și prin mecanismul SAFE, datorii comerciale ale unei societăți aflate în insolvență?
4. Cum se justifică acest preț prin raportare la achiziții comparabile? Corveta ușoară HISAR, contractată din Turcia în decembrie 2025, a costat 223 de milioane de euro, pachet complet — instruire și suport logistic incluse. Cele patru corvete multirol Gowind 2500 ofertate de Naval Group în 2019 însumau 1,2 miliarde de euro pentru nave de o clasă superioară celor de patrulare avute acum în vedere.
5. Mecanismul SAFE alocă aproximativ 16 miliarde de euro, din care 9 miliarde strict pentru înzestrarea Armatei, iar restul pentru infrastructură dual-use. În ce categorie se încadrează componenta de „salvare a Mangalia” și cum a fost validată această încadrare de către instituțiile europene gestionare ale mecanismului?
6. A existat un aviz al Curții de Conturi, al Ministerului Finanțelor sau al Consiliului Concurenței privind compatibilitatea acestei scheme cu regulile de ajutor de stat și cu disciplina financiară a fondurilor europene? În cazul unui răspuns afirmativ, solicit comunicarea lor.

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificări despre diferența de circa 250 de milioane de euro între valoarea programului naval din mecanismul SAFE și suma de „aproape 1 miliard de euro” anunțată public, precum și utilizarea unui contract de înzestrare a Forțelor Navale pentru acoperirea datoriilor Șantierului Naval Mangalia appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare?

                             Stimate domnule ministru,

Înzestrarea Armatei României cu armament individual de tip NATO este unul dintre proiectele de modernizare militară cel mai frecvent invocate de guvernanți ca dovadă a seriozității cu care România își tratează securitatea națională. În acest scop, Comisiile de apărare din Parlament au aprobat o achiziție estimată la 378.589 de arme și peste 200 de milioane de cartușe, incluzând arme de asalt calibrul 5,56 mm, mitraliere, puști pentru lunetiști, aruncătoare de grenade și pistoale mitralieră ceea ce, pe hârtie, este o achiziție impresionantă. 

Cu toate acestea, problema apare cu ceea ce lipsește din această achiziție – pachetul contractat prin mecanismul european SAFE nu include sistemele optice și optoelectronice aferente armelor, aceste echipamente de ochire fiind finanțate separat, dintr-o linie bugetară națională distinctă, în cadrul unui program de înzestrare paralel. Cu alte cuvinte, România cumpără aproape 380.000 de arme de asalt moderne fără să cumpere în același pachet și mijloacele prin care soldații pot să ochească și să tragă eficient cu ele — în special pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă, exact condițiile în care se desfășoară cea mai mare parte a luptelor moderne, după cum ne arată conflictul din Ucraina. 

MApN explică această separare prin istoricul birocratic al celor două programe, ambele inițiate în 2021 și aprobate de CSAT și Parlament, dar al căror calendar a fost decalat din cauza constrângerilor bugetare din anii precedenți, o explicație care, în loc să liniștească, ridică și mai multe semne de întrebare – dacă ambele programe au fost aprobate în același an, dacă ambele sunt necesare pentru funcționalitatea tactică a aceluiași sistem de armament, de ce nu au fost achiziționate împreună, în același pachet, cu aceleași termene de livrare și aceeași sursă de finanțare? 

Răspunsul oficial al ministerului este că achiziția aparaturii optice a fost împărțită în două etape, prima fiind sincronizată strict cu termenele de livrare ale noului armament individual, pentru a asigura funcționalitatea tactică imediat după recepție. Această asigurare — că sincronizarea va funcționa — este însă doar o promisiune verbală, fără nicio garanție contractuală publică și fără nicio penalitate prevăzută în cazul în care calendarul programului bugetar național se modifică, așa cum s-a mai întâmplat cu zeci de programe de înzestrare ale armatei române în ultimii 30 de ani – România are o tradiție bogată în a cumpăra sisteme de armament incomplete, în a întârzia componentele esențiale din lipsă de buget și în a lăsa militarii să opereze echipamente parțial funcționale: blindatele fără dotări complete, avioane fără armamentul aferent, nave fără sistemele de luptă integrate — acestea nu sunt scenarii ipotetice, ci realități documentate ale înzestrării armatei române. Există orice motiv să credem că de data aceasta va fi altfel?

În timp ce soldații români vor primi arme de asalt moderne, fără garanții ferme că vor primi și mijloacele optice necesare pentru a le folosi eficient în condiții reale de luptă, armata ucraineană combate zi și noapte cu sisteme complet integrate, iar lecțiile războiului modern arată fără echivoc că aparatura de vedere nocturnă și echipamentele optoelectronice nu sunt accesorii opționale — sunt parte esențială a sistemului de luptă al infanteristului modern.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care este justificarea pentru separarea achiziției armelor de asalt de achiziția aparaturii optice aferente, în condițiile în care ambele programe au fost aprobate simultan în 2021 și vizează același sistem de armament individual?

2. Care este valoarea totală estimată a programului de achiziție a aparaturii optice și optoelectronice, din ce sursă bugetară va fi finanțat integral, și există alocările bugetare deja aprobate pentru întreaga perioadă de livrare?

3. Ce garanții contractuale sau legislative există că cele două programe vor fi efectiv sincronizate și că soldații români nu vor ajunge să opereze arme de asalt moderne fără dotarea optică necesară, în cazul în care programul bugetar național suferă întârzieri?

4. Câți dintre cei 378.589 de militari care vor primi noile arme de asalt vor dispune de aparatură optică de vedere nocturnă funcțională la momentul livrării armelor, și care este procentul estimat de dotare completă sistem-optică la prima tranșă de recepție?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Armata română cumpără 378.000 de arme de asalt fără aparatură optică: cum justifică MApN fragmentarea artificială a unui sistem de armament unitar și ce garanții există că cele două achiziții paralele vor fi sincronizate la livrare? appeared first on AUR.

De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov 

Subiectul întrebării: Lipsa de reacție a Ministerului Apărării Naționale în fața încălcării inacceptabile a suveranității României de către Ucraina

Stimate domnule ministru,

La data de 5 iunie 2026, în apele teritoriale ale României au pătruns patru drone navale ucrainene, având la bord sute de kilograme de combustibil fiecare, dintre care una a pătruns în Portul Constanța, unde a fost detonată, cu riscul provocării unui dezastru de mari proporții.

Ca reacție la aceste grave evenimente, reprezentanții statului român și, în primul rând, președintele României, Nicușor Dan, au ales să justifice acțiunea Ucrainei ca fiind un efect al agresiunii ruse și să exonereze de răspundere acest stat.

Această lipsă de fermitate în apărarea intereselor naționale ale României a determinat Ucraina să treacă la atac, în loc să își asume răspunderea pentru evenimente, declanșând un război informațional împotriva României, inclusiv în spațiul public românesc, folosindu-se de agenți de influență.

Deși Ucraina este beneficiara unui sprijin consistent din partea României și este, totodată, unica răspunzătoare pentru gravul incident din 5 iunie, aceasta atacă statul român prin agenții săi de influență, promovând următoarele teme de dezinformare:

1. România ar încălca sancțiunile aplicate Rusiei privind comerțul cu petrol, prin primirea în porturile românești a unor petroliere sub diferite pavilioane, care ar descărca petrol rusesc adus din Portul Novorossiisk pentru rafinăriile din România.

2. Pasămite, pentru că România ar fi încălcat sancțiunile impuse Rusiei, ar fi răspunzătoare pentru gravul incident de la Constanța și s-ar fi expus singură acțiunilor Ucrainei, care își arogă, de la sine putere, acest drept. 

3.Reprezentanții Ucrainei, în loc să comunice oficial scopul prezenței dronelor în apele românești, au preferat să transmită, prin agenții de influență din România, că misiunea acestora ar fi fost interceptarea și distrugerea navelor care urmau să iasă din porturile românești și pe care Ucraina le consideră ca făcând parte din așa-zisa „flotă fantomă”, prin intermediul căreia Rusia ar încălca sancțiunile.

4. Agenții de influență ai Ucrainei din România au prezentat o listă de nave care, pasămite, ar fi intrat și ieșit în repetate rânduri din porturile românești, deși s-ar fi aflat sub sancțiuni.

În urma informațiilor apărute în spațiul public privind pătrunderea fără drept, cu încălcarea integrității teritoriale a României, a unui vehicul naval fără pilot în zona Portului Constanța și detonarea acestuia de către Ucraina în apropierea unor obiective de importanță strategică, fapt care ar fi putut produce o catastrofă în care zeci de mii de români ar fi putut să fie omorâți, vă solicit, domnule ministru, să aveți amabilitatea să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. La ce moment au fost detectate de către structurile Ministerului Apărării Naționale vehiculele navale fără pilot care au pătruns în apele teritoriale ale României? Au fost acestea monitorizate pe întreaga durată a deplasării lor? Cum a ajuns drona în apele teritoriale românești fără știința noastră?
2. Ce măsuri operative au fost dispuse pentru interceptarea, blocarea sau neutralizarea acestora?
3. Dacă nu s-a intervenit, cine a luat această decizie și în baza căror considerente?
4. Au fost informate în timp real Administrația Prezidențială, Guvernul României și celelalte instituții competente?
5. Care a fost evaluarea de risc realizată de MApN cu privire la infrastructura critică aflată în zona Portului Constanța?
6. Există o evaluare oficială a pagubelor materiale produse în urma incidentului?
7. Consideră Ministerul Apărării Naționale că reacția instituțiilor statului român a fost una corespunzătoare gravității situației?
8. Ce măsuri concrete vor fi adoptate pentru ca asemenea incidente să nu se mai repete?
9. Ce achiziții de sisteme anti-dronă (aeriene și maritime) au fost făcute de MApN în ultimii patru ani? Este România pregătită pentru un nou astfel de atac din partea Ucrainei?
10. Ați solicitat explicații părții ucrainene pentru această violare a teritoriului național? Ați solicitat scuze din partea Ucrainei pentru operațiuni militare pe teritoriul României? Ați reușit să obțineți din partea Ucrainei explicații pentru cele 4 ore în care drona s-a aflat în portul Constanța fără știința noastră?

În opinia mea, integritatea teritorială a României a fost pur și simplu călcată în picioare de către Ucraina. O forță militară străină a acționat pe teritoriul național al României fără permisiune și fără să înștiințeze autoritățile române. Acest lucru este inacceptabil!

Așadar, explicați, vă rog, lipsa dumneavoastră de reacție. Pare că sunteți al doilea ministru al Apărării al Ucrainei și faceți orice pentru a implica România în război direct cu Rusia!

The post Dan TANASĂ – Întrebare – Lipsa de reacție a Ministerului Apărării Naționale în fața încălcării inacceptabile a suveranității României de către Ucraina appeared first on AUR.

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Dronă rusească explodează pe un bloc din Galați în timp ce F-16-urile României privesc neputincioase: cum este posibil ca armata unui stat NATO să nu poată doborî o dronă Geran-2, deasupra unui oraș de 250.000 de locuitori?

 Domnule ministru,

În noaptea de 28 spre 29 mai 2026, România a trecut printr-un moment care ar trebui să provoace cutremur politic și instituțional: o dronă rusească de tipul Geran-2, cu încărcătură de luptă la bord, a lovit un bloc din municipiul Galați și a explodat la impact, rănind patru persoane – nu a explodat în câmp, nu a căzut în Dunăre, ci a lovit un bloc locuit, într-un oraș românesc, în 2026, la trei ani de când știm cu certitudine că astfel de drone survolează spațiul aerian din vecinătatea noastră 

Răspunsul statului român a fost pe măsura pregătirii sale: două avioane F-16 și un elicopter IAR-330 Puma SOCAT au decolat în alarmă, fără însă a putea interveni. Avioane de generația a patra, achiziționate cu miliarde de euro din banii contribuabililor, au urmărit o dronă ieftină de atac și nu au putut face nimic. Acesta este tabloul apărării aeriene a României în fața unei amenințări pe care o cunoaștem de ani de zile. 

Explicațiile oferite ulterior de reprezentanții Ministerului pe care îl conduceți nu au liniștit pe nimeni — dimpotrivă, au adâncit îngrijorarea. Generalul Gheorghe Maxim, locțiitorul comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite, a declarat că una dintre limitările majore este că armata nu poate executa foc cu proiectile care ar putea ajunge pe teritoriul Ucrainei, chiar dacă aceasta se află în stare de război. Cu alte cuvinte: România nu poate apăra un bloc locuit din Galați pentru că s-ar putea deranja vecinii. O logică care transformă un stat NATO într-o țintă pasivă. 

A doua explicație a fost și mai alarmantă: timpul de analiză și de intervenție în acest caz specific a fost de 4 minute, caracterizat ca fiind „prea scurt” pentru o intervenție împotriva dronei. Patru minute. Atât îi trebuie unei drone Geran-2 să traverseze spațiul aerian românesc și să lovească un bloc. Și armata României, cu tot cu F-16-uri, sisteme radar și stat-major, nu are un protocol care să funcționeze în aceste patru minute. 

Generalul Toma a invocat și lipsa de echipare a armatei, susținând că sistemele antiaeriene actuale sunt neactualizate la amenințările moderne și că achizițiile unor sisteme moderne se fac abia acum prin programul SAFE. Același program SAFE din care Ministerul de Interne al colegului dumneavoastră de guvern tocmai a ratat un contract de 816 milioane de euro. Cercul incompetenței guvernamentale se închide perfect. 

Premierul Bolojan însuși a recunoscut public că „răspunsul apărării românești a fost limitat de nivelul dotării.” Este o recunoaștere fără precedent — și fără consecințe, cel puțin deocamdată. 

România este membră NATO din 2004 – are soldați în misiuni internaționale, cheltuie procente din PIB pe apărare cu care se laudă la summit-uri și, totuși, în noaptea de 28 spre 29 mai 2026, nu a putut doborî o dronă rusească deasupra Galațiului.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Care sunt exact capacitățile tehnice actuale ale armatei române de interceptare a dronelor de tip Geran-2 la joasă altitudine în timp real, și de ce aceste capacități s-au dovedit insuficiente în cazul Galați, deși drona a fost detectată și urmărită radar din momentul în care se afla încă în spațiul aerian al Ucrainei?

2. Dacă timpul de reacție disponibil a fost de 4 minute și acesta a fost caracterizat drept „prea scurt”, ce măsuri a luat sau intenționează să ia Ministerul Apărării pentru a reduce timpii de decizie și de angajare a țintelor, astfel încât o situație identică să nu se repete?

3. Care este stadiul exact al dotării armatei române cu sisteme antiaeriene moderne capabile să intercepteze drone de mică înălțime în zone urbane, și de ce, după trei ani de război la granițe, România nu dispune încă de o astfel de capabilitate operațională?

4. Limitarea legală invocată — imposibilitatea de a trage cu proiectile care ar putea ajunge pe teritoriul Ucrainei — a fost adusă la cunoștința aliaților NATO și a fost discutată în cadrul structurilor de comandă ale Alianței? Dacă da, care a fost răspunsul? Dacă nu, de ce nu?

5. Cine poartă răspunderea pentru faptul că, la trei ani de la izbucnirea războiului în Ucraina și după zeci de incidente cu drone în apropierea granițelor României, armata română nu dispune de un sistem funcțional de apărare antidronă pentru protecția zonelor locuite?

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Dronă rusească explodează pe un bloc din Galați în timp ce F-16-urile României privesc neputincioase: cum este posibil ca armata unui stat NATO să nu poată doborî o dronă Geran-2, deasupra unui oraș de 250.000 de locuitori? appeared first on AUR.

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: România produce blindate Piranha 5 și nu le poate vinde – cum este posibil ca, în plină cursă de reînarmare europeană, statul român să nu aibă, nici în 2026, cadrul legislativ pentru exporturi G2G și să fi pierdut, deja, contracte cu Slovacia și Bulgaria?

  Domnule ministru,

Europa se reînarmează în ritm de război, iar comenzile de blindate, vehicule de luptă și transportoare militare au explodat în ultimii trei ani și industria de apărare se luptă să facă față cererii. În acest context excepțional, România se află într-o poziție de-a dreptul privilegiată: produce pe teritoriul său, în parteneriat cu gigantul american General Dynamics, unul dintre cele mai apreciate transportoare blindate din dotarea NATO — Piranha 5, dezvoltat în comun cu implicarea Uzinei Mecanice București, în baza unui joint-venture între UMB și General Dynamics European Land Systems Romania

Și cu toate acestea, România nu reușește să vândă – nu pentru că produsul ar fi slab și nu pentru că nu există cerere, ci pentru că, de ani de zile, România nu a reușit să reglementeze legal în Parlament cadrul legislativ pentru a putea exporta prin contracte G2G — Guvern la Guvern, cu alte cuvinte, nu există reglementare pentru livrare, doar pentru achiziție. 

Consecințele acestei inacțiuni legislative sunt deja cuantificabile și dureroase: fostul ministru al Economiei Florin Spătaru a confirmat public că România a pierdut contracte cu Slovacia și Bulgaria pentru blindatele Piranha 5 tocmai din această cauză. „A existat interesul de care vorbiți. Noi le-am transmis că le putem oferi, dar din păcate nu prin contracte G2G. Cerința lor a fost pe astfel de procedură iar noi nu am putut face acest lucru”, a declarat acesta. Slovacia și Bulgaria au cumpărat în cele din urmă blindate de la alții — Bulgaria alegând Stryker americane, prin procedură G2G, exact mecanismul pe care România nu l-a reglementat niciodată. Spătaru a fost și mai tranșant în declarația sa publică: „România nu e în stare în acest moment și știu foarte bine ce spun — nu are capacitatea legislativă și instituțională de a încheia contracte G2G de vânzare cu alte țări, fie că sunt europene sau din alte zone.” 

Această situație nu este o surpriză apărută peste noapte, domnule ministru, este rezultatul unui eșec sistematic și deliberat al clasei politice românești, perpetuat de fiecare guvern care a trecut prin fruntea Ministerului Apărării. Ani de zile, în timp ce războiul din Ucraina a creat o cerere fără precedent de echipament militar, în timp ce aliații noștri din NATO și-au actualizat urgent cadrele legislative și instituționale pentru a fructifica oportunitatea, România a stat cu mâinile în sân – nicio inițiativă legislativă serioasă, niciun proiect de lege adoptat, nicio urgentare a unui dosar care putea aduce României contracte de export de sute de milioane de euro și care putea consolida industria națională de apărare.

Și acesta este contextul în care vă găsiți astăzi la conducerea Ministerului Apărării — un minister care cumpără blindate Piranha 5 produse în România pentru propria armată, dar care nu poate vinde același produs unor aliați dispuși să îl cumpere, pentru că nu există un simplu cadru legal care să permită acest lucru. Este o absurditate instituțională fără egal în rândul statelor membre NATO!

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. De ce, în cei doi ani de mandat ai guvernelor din care ați făcut parte, nu a fost inițiată și adoptată legislația necesară pentru exporturile de tehnică militară prin contracte G2G, cu toate că această lacună era cunoscută și semnalată public de ani de zile?

2. Care este stadiul exact al demersurilor legislative din prezent pentru reglementarea cadrului G2G de export, există un proiect de lege în lucru, și care este calendarul estimat pentru adoptarea acestuia?

3. Ați cuantificat valoarea totală a contractelor de export pierdute de România din cauza acestei lacune legislative — inclusiv cele cu Slovacia și Bulgaria pentru Piranha 5 — și cine considerați că poartă răspunderea politică pentru aceste pierderi?

4. În contextul în care Europa se reînarmează accelerat și fereastra de oportunitate pentru exporturi de tehnică militară se va închide în câțiva ani, ce plan concret aveți pentru ca industria românească de apărare să poată fructifica această oportunitate istorică înainte ca ea să expire?

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – România produce blindate Piranha 5 și nu le poate vinde – cum este posibil ca, în plină cursă de reînarmare europeană, statul român să nu aibă, nici în 2026, cadrul legislativ pentru exporturi G2G și să fi pierdut, deja, contracte cu Slovacia și Bulgaria? appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile

                 Domnule ministru,

Incidentul din municipiul Galați, în urma căruia o dronă militară de proveniență rusă a pătruns, a evoluat și a căzut pe teritoriul național, producând pagube într-o zonă locuită, reprezintă mai mult decât continuarea unor episoade asemănătoare, practic, putem spune că s-a pierdut controlul asupra spațiului aerian al României.

Faptul că ținta a fost detectată, că au existat mijloace de reacție și că s-a ajuns inclusiv la autorizarea de angajare, iar rezultatul final a fost impactul pe teritoriul național, indică, domnule ministru, fie o incapacitate operațională gravă, fie un blocaj decizional în lanțul de comandă ori o combinație a celor două – cu mențiunea că, oricare dintre aceste variante conduce la aceeași concluzie, statul român nu a fost capabil să prevină un risc direct asupra propriei populații.

În acest context, apreciez că responsabilitatea nu poate fi limitată doar la nivel tehnic sau administrativ, ci trebuie asumată la nivelul Guvernului și al Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde sunt stabilite politicile de securitate, regulile de angajare și cadrul decizional.

Întrucât acest nou incident ridică inclusiv problema unei posibile incompetențe grave în exercitarea atribuțiilor de apărare a teritoriului național, în condițiile în care o țintă ostilă a traversat spațiul aerian și a ajuns într-o zonă locuită fără a fi neutralizată, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Confirmați sau infirmați explicit faptul că, în cazul incidentului de la Galați, statul român a pierdut controlul efectiv asupra unei ținte ostile aflate în spațiul său aerian? 
2. Cine sunt persoanele, nominal, din lanțul de comandă și decizie care nu și-au îndeplinit atribuțiile și ce măsuri ați dispus împotriva acestora? 
3. Considerați că actualele reguli de angajare sunt adecvate sau apreciați că acestea au contribuit la producerea acestui rezultat? 
4. Ce măsuri ați dispus pentru ca, în situații similare, neutralizarea unei ținte ostile să fie realizată înainte de a pune în pericol populația civilă? 
5. Cum explicați expunerea directă a populației din zonă la un risc real, în condițiile în care statul român susține că deține capabilități funcționale de monitorizare și intervenție? 
6. De ce, în condițiile în care exista autorizare de angajare a țintei, drona nu a fost neutralizată înainte de a intra și a evolua în spațiul aerian național?
7. Cum explicați lipsa unei comunicări publice clare și coerente în primele ore după incident, într-un moment în care populația avea nevoie de informații rapide și credibile?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Pierderea controlului asupra spațiului aerian național la Galați și responsabilitatea politică pentru expunerea populației civile appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român

                 Domnule ministru,

În spațiul public au apărut informații extrem de grave privind intenția clasificării detaliilor contractuale aferente programelor SAFE și asumarea unor obligații financiare pe termen foarte lung pentru achiziții militare, în condițiile în care opinia publică și Parlamentul României nu au acces la informațiile esențiale privind costurile reale, dobânzile totale și condițiile contractuale asumate de statul român. 

România ar putea ajunge să plătească, timp de aproximativ 45 de ani, costurile și dobânzile aferente unor programe de înzestrare militară ale căror detalii ar urma să fie clasificate integral, inclusiv în ceea ce privește condițiile financiare și obligațiile asumate de stat, o situație care ridică probleme majore privind controlul democratic asupra cheltuirii banului public și limitele secretizării în domeniul achizițiilor strategice.

Consider, domnule ministru, că securitatea națională nu poate deveni un pretext pentru eliminarea totală a transparenței bugetare și pentru transformarea unor angajamente financiare uriașe în obligații asumate fără o dezbatere publică și fără control parlamentar real.

Cetățenii României au dreptul să știe ce costuri totale vor suporta generațiile viitoare, care este valoarea dobânzilor asumate și în ce măsură aceste contracte afectează capacitatea statului de a finanța alte domenii esențiale precum sănătatea, educația sau infrastructura.

În plus, consider deosebit de grav faptul că, în contextul actual al deficitului bugetar ridicat și al presiunilor fiscale asupra populației și mediului economic, Guvernul pare dispus să accepte obligații financiare întinse pe decenii, în condițiile unei transparențe aproape inexistente.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să transmiteți răspusuri punctuale la următoarele întrebări următoarele întrebări:

1. Care este valoarea totală a obligațiilor financiare pe care România intenționează să le asume prin mecanismul SAFE, inclusiv valoarea estimată a dobânzilor și perioada de rambursare?
2. Ce companii și state vor beneficia direct de aceste contracte și ce procent din valoarea programelor va reveni industriei de apărare din România?
3. Ce obligații concrete de offset, transfer de tehnologie, producție locală și mentenanță pe teritoriul României au fost negociate în cadrul acestor programe?
4. Cine a decis clasificarea contractelor SAFE și ce categorii de informații vor fi secretizate, inclusiv dacă această clasificare va include componentele financiare și clauzele contractuale?
5. Vor avea Parlamentul României și instituțiile abilitate acces integral la condițiile financiare, anexele și obligațiile asumate prin aceste contracte?
6. Ce impact estimează Guvernul că vor avea aceste obligații financiare asupra deficitului bugetar și asupra capacității statului de a finanța alte domenii esențiale în următoarele decenii?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Lipsa de transparență privind programele SAFE și obligațiile financiare pe termen lung asumate de statul român appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare

                 Domnule ministru,

Prin prezenta întrebare parlamentară vă solicit să clarificați, în mod public, situația contractului încheiat de Ministerul Apărării Naționale cu Elbit Systems pentru furnizarea sistemelor de drone, în condițiile în care statul român a ajuns să solicite compensații de ordinul sutelor de milioane de lei pentru nelivrarea acestora la termen.

Din informațiile apărute în spațiul public, întârzierile sunt semnificative, penalitățile cresc, iar Ministerul Apărării ia în calcul inclusiv rezilierea contractului. În același timp, prezența unor actori diplomatici în discuțiile dintre părți ridică o serie de întrebări privind modul în care sunt gestionate aceste negocieri și dacă poziția statului român este una fermă și coerentă.

Vă atrag atenția, stimate domnule ministru, că întârzierea livrării unor sisteme militare într-un contract de asemenea valoare nu înseamnă doar costuri suplimentare, ci afectează, direct, capacitatea operațională a Armatei Române și poate conduce chiar la situația în care echipamentele devin depășite înainte de a fi utilizate efectiv! 

Având în vedere că acest contract relevă o problemă serioasă de gestionare a unui program strategic, într-un context de securitate regională în care astfel de capabilități sunt esențiale, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Care este valoarea exactă a penalităților calculate până în prezent și ce sumă estimează Ministerul Apărării că va recupera, efectiv, de la contractor? 
2. Care sunt motivele pentru care întârzierile au fost acceptate inițial și în ce temei a fost invocată forța majoră? 
3. Cine sunt persoanele din conducerea MApN responsabile de gestionarea acestui contract și ce măsuri au fost dispuse în cazul unor eventuale deficiențe administrative? 
4. În ce măsură aceste întârzieri afectează capacitatea operațională actuală a Armatei Române și ce soluții alternative sunt analizate? 
5. Există riscul ca sistemele contractate să nu mai corespundă cerințelor tehnice la momentul livrării și ce clauze contractuale protejează statul român în această situație? 
6. Ce rol au avut reprezentanții diplomatici străini în discuțiile purtate și dacă aceste intervenții au influențat poziția Ministerului Apărării? 
7. În cazul rezilierii contractului, care sunt consecințele financiare și care este planul concret de înlocuire a acestor capabilități într-un termen realist?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Clarificări despre întârzierile majore în livrarea sistemelor de drone Watchkeeper X, penalități contractuale și posibile vulnerabilități în gestionarea contractelor de apărare appeared first on AUR.

Domnul Radu-Dinel Miruță, ministru

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Clarificarea procedurii de selecție a furnizorului pentru armamentul individual în cadrul programului SAFE

Domnule ministru,

Modul în care statul român gestionează achizițiile de apărare finanțate din fonduri europene nu este doar o chestiune tehnică, ci și una care ține de credibilitatea instituțională, de respectare a regulilor europene și, în special, de capacitatea reală a României de a-și construi o autonomie industrială în domeniul strategic al apărării.

Din informațiile apărute recent în spațiul public, inclusiv în legătură cu poziția companiei italiene Beretta, rezultă o serie de ipoteze care ridică serioase semne de întrebare privind transparența, caracterul competitiv și fundamentarea tehnică a procedurii de selecție pentru programul de armament individual finanțat prin mecanismul SAFE.

Astfel, se susține că nu a fost organizată o procedură competitivă formală, deși cadrul legal național, OUG nr. 62/2025, și regulamentul european impun explicit transparență și tratament egal între ofertanți. 

De asemenea, există afirmații potrivit cărora unii operatori economici nu au avut acces la cerințele operaționale complete, în timp ce alții ar fi beneficiat de informații suplimentare, ceea ce ar putea afecta grav principiul egalității de tratament. 

În același timp, se ridică problema utilizării unei proceduri accelerate sau a negocierii fără publicare, fără o justificare transparentă privind analiza comparativă a ofertelor și criteriile efective de selecție. 

Având în vedere faptul că trebuie lămurit dacă decizia statului român respectă obiectivul fundamental al programului SAFE, acela de a consolida industria europeană de apărare, în condițiile în care există suspiciuni privind favorizarea unor furnizori aflați sub control din afara Uniunii Europene, întrucât, în absența unor explicații clare și documentate, acest caz riscă să afecteze atât utilizarea fondurilor europene, cât și interesele industriale pe termen lung ale României, domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți următoarelor întrebări:

1. A fost organizată o procedură competitivă formală pentru selecția furnizorului de armament individual în cadrul programului SAFE? Dacă nu, care este temeiul legal pentru această opțiune procedurală? 
2. Ce operatori economici au fost invitați oficial în procesul de evaluare și care au fost criteriile de selecție aplicate acestora? 
3. Au avut toți participanții acces la aceleași cerințe operaționale și documentații tehnice finale? Dacă nu, cine a decis diferențierea accesului la informații și în baza căror argumente? 
4. A fost realizată o evaluare comparativă documentată a ofertelor? Vă rog să precizați criteriile utilizate – preț, termen de livrare, transfer de tehnologie, producție locală etc. și punctajele acordate fiecărui ofertant. 
5. A fost analizată eligibilitatea tuturor ofertanților în raport cu cerințele regulamentului SAFE privind controlul din afara Uniunii Europene și limitarea componentelor non-UE? 
6. În ce măsură decizia finală reflectă obiectivul de dezvoltare a capacităților industriale naționale, inclusiv prin transfer de tehnologie și producție locală? 
7. Cine sunt persoanele și structurile instituționale care au avut responsabilitatea directă în evaluarea și selecția furnizorului?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificarea procedurii de selecție a furnizorului pentru armamentul individual în cadrul programului SAFE appeared first on AUR.

Subiectul întrebării: Clarificări despre riscul pierderii a 17 miliarde € din SAFE și acceptarea unor prețuri umflate cu 30%

Domnule ministru,
Situația programului SAFE a depășit faza întârzierilor administrative și a intrat într-o zonă de risc imediat, determinată de un calendar fix și de blocaje interne – din datele publice rezultă că România are în lucru 21 de contracte, dintre care 11 trebuie semnate până la data de 31 mai, termen care nu poate fi extins unilateral1. În prezent, o parte dintre aceste contracte nu au parcurs toate etapele obligatorii, respectiv avizarea în Consiliul Suprem de Apărare a Țării și aprobarea în Parlament, ceea ce
reduce efectiv timpul rămas pentru finalizarea procedurilor și semnarea
documentelor.
În paralel, ca ministru al Apărării, ați indicat, explicit, apariția unor oferte revizuite de către furnizori, cu valori majorate cu până la 30% față de propunerile inițiale, o creștere care nu este una de tip marginal, ci una care produce un impact direct asupra bugetului și care pune Guvernul în fața unei alternative limitate: fie acceptă costuri semnificativ mai mari în condiții de presiune de timp, fie riscă pierderea finanțării prin neîncheierea contractelor până la termen.
Consider, domnule ministru, că problema este una dublă și cuantificabilă – pe de o parte, întârzieri în lanțul decizional Guvern–Consiliul Suprem de Apărare a Țării–Parlament, care pot fi identificate pe fiecare etapă procedurală, iar pe de altă parte, o modificare substanțială a condițiilor comerciale, care afectează valoarea finală a contractelor.
În aceste condiții, vă solicit următoarele:

1. Precizați, la zi, pentru fiecare dintre cele 21 de contracte din programul SAFE, stadiul exact: data transmiterii către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, data avizării, data transmiterii către Parlament și stadiul aprobării.
2. Indicați, pentru cele 11 contracte care trebuie semnate până la 31 mai, câte zile au rămas disponibile pentru fiecare etapă procedurală și care dintre acestea nu mai pot fi finalizate în termen, în ritmul
   actual.
3. Precizați instituția și persoanele responsabile pentru fiecare întârziere în parte, cu indicarea exactă a intervalelor de timp în care documentațiile au fost blocate.
4. Indicați valoarea totală inițială a ofertelor pentru aceste contracte și valoarea actualizată după majorările de până la 30%, precum și diferența totală în euro rezultată.
5. Precizați, pe fiecare contract, care furnizori au modificat prețurile și înce procent, și dacă aceste modificări au fost justificate contractual sau au apărut exclusiv pe fondul presiunii termenului-limită.
6. Indicați dacă a fost sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Țării sau alte instituții cu privire la aceste majorări de preț și ce decizii au fost luate.
7. Precizați, pentru fiecare contract în parte, care este suma exactă ce se pierde dacă termenul de 31 mai nu este respectat și dacă există posibilitatea reală de prelungire sau renegociere a termenelor.
8. Prezentați un calendar pe zile, ci nu pe etape generale, pentru finalizarea procedurilor până la 31 mai, cu responsabilități instituționale clare pentru fiecare termen.

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Clarificări despre riscul pierderii a 17 miliarde Euro din SAFE și acceptarea unor prețuri umflate cu 30% appeared first on AUR.