De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Transparența contractării prin programul SAFE — criterii de atribuire, grad de localizare industrială și mecanisme de control

Domnule ministru,

Programul SAFE, instrumentul european menit să accelereze înzestrarea și să consolideze baza industrială de apărare a statelor membre1, reprezintă, pentru România, un angajament financiar de amploare și o oportunitate strategică ce nu trebuie risipită și, tocmai pentru că este vorba despre fonduri publice considerabile și despre securitatea

națională, modul în care sunt selectate proiectele, atribuite contractele și negociate compensațiile industriale trebuie să reziste celor mai exigente standarde de transparență și control.

În spațiul public au apărut, în ultimele săptămâni, mai multe situații care ridică întrebări privind guvernanța programului – Guvernul a anunțat, la 2 iunie 2026, includerea în lista SAFE a unui acord-cadru de până la 196 de milioane de euro încheiat cu Digi România S.A. — fostă RCS&RDS, parte din același grup cu Digi24 și Digi FM — pentru dezvoltarea unei platforme de tip LLM destinate securității cibernetice. Contractul a fost semnat la nivelul SRI, iar selecția furnizorilor se realizează, potrivit SRI, într-un grup de lucru interinstituțional coordonat de Cancelaria Prim-Ministrului, conform OUG 62/20252. Prim-ministrul de la acel moment a declarat public că încheierea contractului „nu are nicio legătură cu Guvernul” și că a aflat din presă cine l-a semnat — o afirmație care, departe de a clarifica, adâncește incertitudinea privind lanțul de decizie și responsabilitate.

În paralel, capacitatea instituțională a Ministerului Apărării de a gestiona acest val de contractări a fost afectată de o criză la vârful conducerii militare: șeful Statului Major al Apărării și locțiitorul său au fost vizați de o anchetă DNA și și-au anunțat retragerea. Deși dosarul respectiv nu privește programul SAFE, momentul acestei instabilități — în plină perioadă de decizii critice de înzestrare — ridică, iarăsi, o serie de întrebări privind continuitatea și coerența procesului.

La acestea se adaugă semnale privind calitatea și siguranța unor echipamente achiziționate. O investigație Reuters a relevat că o militară din Forțele Navale Române a suferit amputarea a două degete într-un incident produs la 12 mai 2026, în timpul unui exercițiu cu drona V-BAT a companiei Shield AI3, în condițiile în care România a contractat astfel de drone în

valoare de circa 30 de milioane de dolari. Aceeași investigație documentează un istoric de peste 50 de prăbușiri ale aparatului în 18 luni și alegații privind ascunderea unor deficiențe tehnice.

Având în vedere că, indiferent de natura fiecărui caz în parte, suma acestor situații impune o clarificare instituțională fermă: Parlamentul și cetățenii au dreptul să știe dacă fondurile alocate prin SAFE sunt cheltuite eficient, transparent și în interesul consolidării reale a capacității de apărare și a industriei naționale, domnule ministru, vă solicit să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Care este lista completă a proiectelor și contractelor derulate sau coordonate de Ministerul Apărării Naționale în cadrul programului SAFE, cu indicarea valorii, a furnizorului, a procedurii de atribuire (competitivă sau directă) și a justificării alegerii fiecărei proceduri?
2. Pentru fiecare contract major, care este gradul de localizare industrială în România — procentul de producție, asamblare și transfer de tehnologie efectiv realizate pe teritoriul național — și ce obligații de offset au fost asumate de furnizori?
3. Cum se asigură ministerul, în cadrul grupului de lucru interinstituțional reglementat prin OUG 62/2025, că procedurile de selecție respectă principiile concurenței și ale celui mai bun raport calitate-preț, în special în cazul atribuirilor către operatori unici?
4. Ce mecanisme de control intern și de verificare a integrității au fost aplicate procesului de contractare prin SAFE, și au fost sesizate organe de control sau de urmărire penală cu privire la vreuna dintre aceste proceduri?
5. Care este situația contractului pentru dronele V-BAT, în lumina incidentului din 12 mai 2026 și a alegațiilor privind siguranța

aparatului? Intenționează ministerul să suspende, să reevalueze sau să condiționeze derularea acestuia până la finalizarea anchetei?

• Ce garanții poate oferi ministerul că programele esențiale rămase necontractate sau întârziate — între care capabilitățile de contracarare a dronelor, semnalate ca lacună după incidentele de la Galați și Constanța — vor fi finalizate într-un orizont de timp adecvat amenințărilor actuale?
• În ce măsură instabilitatea de la nivelul conducerii militare afectează derularea, monitorizarea și controlul contractelor în curs din cadrul SAFE?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Transparența contractării prin programul SAFE — criterii de atribuire, grad de localizare industrială și mecanisme de control appeared first on AUR.

De la: Domnul George-Nicolae SIMION, deputat în circumscripția electorală nr.42 București

Subiectul întrebării: Stadiul programului de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim și consecințele asupra pregătirii piloților de F-16

Domnule ministru,

În august 2020, Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu Avioane Craiova S.A. un contract în valoare de 275 milioane lei fără TVA (circa 55 milioane euro) pentru revitalizarea și modernizarea a 10 aeronave IAR-99 Standard la configurația IAR-99 SM, cu termen de livrare integrală de 48 de luni — respectiv august 20241.

La data formulării prezentei întrebări parlamentare, la aproape doi ani de la termenul contractual și la cinci ani de la semnare, niciuna dintre cele

10 aeronave nu a fost recepționată de Forțele Aeriene Române. MApN a executat în februarie 2026 scrisoarea de garanție aferentă avansului (circa 8 milioane euro), Avioane Craiova a contestat în instanță execuția, iar compania a ajuns în pragul incapacității de plată. Între timp, deși mai multe aeronave ar fi finalizat testele de zbor, recepția lor a fost refuzată din cauza neîndeplinirii cerințelor contractuale, inclusiv lipsa unui echipament obligatoriu de protecție electronică necomandat ani de zile de fosta conducere a societății.

Având în vedere că acest program nu este un simplu proiect industrial și că aeronavele IAR-99 SM constituie platforma de antrenament avansat prin care piloții români realizează tranziția către avioanele multirol F-16, în condițiile în care capacitatea Centrului de Pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea este, potrivit declarațiilor publice ale conducerii MApN, la limita supraîncărcării, precum și faptul că acest blocaj afectează direct generarea de capacitate de luptă, într-un context regional de securitate marcat de războiul de la granița estică a NATO, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. La data prezentei, câte dintre cele 10 aeronave IAR-99 SM au fost efectiv recepționate de Forțele Aeriene Române și care este calendarul ferm, asumat de minister, pentru livrarea integrală a lotului?
2. Care este valoarea totală a sumelor plătite de MApN către Avioane Craiova S.A. în baza contractului din 2020 și care este, la zi, situația penalităților contractuale aplicate sau executate?
3. În ce stadiu se află litigiul declanșat de Avioane Craiova împotriva ministerului ca urmare a executării scrisorii de garanție și ce expunere financiară are statul în acest dosar?

• Ce soluție tehnică a fost adoptată pentru integrarea echipamentului de protecție electronică lipsă și aceasta condiționează recepția aeronavelor sau livrarea se poate realiza cu integrare ulterioară?
• Dispune ministerul de o evaluare a impactului operațional pe care întârzierea acestui program îl produce asupra fluxului de pregătire a piloților de F-16 și ce măsuri alternative de instruire au fost luate pentru perioada în care lotul IAR-99 SM nu este disponibil?
• Având în vedere includerea Avioane Craiova S.A. pe lista companiilor de stat vizate de procesul de reformă, ce garanții există că finalizarea contractului de modernizare nu va fi afectată de eventuala restructurare a societății?
• A dispus ministerul, în coordonare cu celelalte instituții implicate, un audit independent al modului de derulare a contractului, astfel încât responsabilitățile pentru întârzierile de peste cinci ani să fie clar stabilite, dincolo de transferul reciproc de vină între conducerile succesive?

The post George-Nicolae SIMION – Întrebare – Stadiul programului de modernizare a aeronavelor IAR-99 Șoim și consecințele asupra pregătirii piloților de F-16 appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Obligațiile de cooperare industrială asumate în cadrul ordinelor de achiziție semnate la 17 iulie 2026 prin programul SAFE pentru elicopterele H225M și radarele Ground Master 200

                             Stimate domnule ministru,

La 17 iulie 2026 au fost semnate, prin Direcția generală pentru armamente, două ordine de achiziție în cadrul programului SAFE, cu Direcția generală pentru armamente din Franța în calitate de autoritate contractantă: 12 elicoptere multi-misiune Airbus H225M Caracal, cu o valoare totală aprobată a proiectului de 852 de milioane de euro, și 12 sisteme radar Ground Master 200 MM/A produse de Thales, în valoare de 258 de milioane de euro, cu un preț cumulat, de peste 1,1 miliarde de euro. Primul radar este prevăzut a fi livrat în luna a 11-a de la semnare, prima aeronavă în luna a 38-a, iar toate echipamentele finanțate prin SAFE trebuie livrate până în 2030.

Achiziția a fost prezentată public nu doar ca o operațiune de înzestrare, ci ca un program de relansare industrială: linie finală de asamblare la platforma de la Ghimbav, pregătirea specialiștilor în Franța, retehnologizarea fabricii și, începând cu 2030, elicoptere produse în România atât pentru Armată, cât și pentru export, aceasta fiind partea cu adevărat importantă a contractului, pentru că, fără ea, România rămâne un simplu cumpărător care se împrumută pentru a plăti locuri de muncă în altă țară.

Or, tocmai aici apar întrebările – cooperarea industrială deplină este asociată public unei comenzi totale de 42 de elicoptere — de peste trei ori mai mult decât cele 12 contractate în această etapă — cu o investiție suplimentară estimată la circa 2 miliarde de euro. Cele 12 aparate sunt destinate inițial Forțelor pentru Operații Speciale, iar suplimentarea cu încă 32 pentru Forțele Terestre rămâne, deocamdată, o intenție. Diferența dintre cele două scenarii nu este de nuanță: o linie de asamblare dimensionată pentru un volum redus riscă să devină o investiție imposibil de amortizat.

Precedentele episoade din înzestrarea armatei române obligă, însă, la prudență – pe aceeași platformă funcționează din 2016 o fabrică Airbus de 10.000 de metri pătrați, destinată modelului H215, care nu a ajuns niciodată la producție de serie, în lipsa comenzilor ferme din partea statului român. Programul IAR-99 Șoim modernizat a acumulat întârzieri de ani de zile din cauza lipsei documentației finale de proiectare și a corelării insuficiente dintre contractul industrial și contractul principal al ministerului. Transferul formal de competențe nu produce, prin el însuși, capacitate de producție.

La cele semnalate, se adaugă și o problemă de structură contractuală, anume partenerul român al acordului industrial este IAR S.A., societate cu capital majoritar de stat listată la bursă, iar semnatarul din partea producătorului este Airbus Helicopters Franța — filiala română a grupului nefiind deținătoarea certificatului de tip. IAR S.A. deține certificări de organizație de producție EASA Part-21G și de proiectare RMAR Part-21J, însă nu este public dacă domeniul acestora acoperă producția specifică H225M. Compania a raportat o cifră de afaceri de circa 89 de milioane de euro, cu activitate concentrată pe mentenanță și modernizare, și un ritm anual al investițiilor de aproximativ 5 milioane de euro — dimensiuni greu de reconciliat cu cerințele unei linii finale de asamblare integrate într-un lanț internațional de producție.

În fine, întreaga construcție trebuie judecată în raport cu situația finanțelor publice: finanțarea SAFE se face prin împrumut, nu prin grant, deci diminuează presiunea imediată asupra bugetului, dar majorează expunerea statului și obligațiile viitoare de rambursare, într-un an cu un deficit estimat la circa 6,2% din PIB și cu o datorie publică proiectată la 63,4% din PIB în 2027. 

Având în Vedere cele expuse, stimate domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Ce obligații de cooperare industrială au fost asumate în acordurile aferente programului H225M, în ceea ce privește nivelul de localizare a producției, valoarea investițiilor, numărul de locuri de muncă, responsabilitățile de certificare și drepturile de utilizare a documentației tehnice? Solicit comunicarea acestor prevederi, într-o formă compatibilă cu regulile de clasificare.
2. Este cooperarea industrială deplină la platforma de la Ghimbav condiționată contractual de plasarea unei comenzi totale de 42 de elicoptere? Dacă da, care sunt obligațiile care rămân în vigoare în ipoteza în care România se limitează la cele 12 aparate contractate?
3. Există o decizie de principiu și o sursă de finanțare identificată pentru suplimentarea flotei cu 32 de elicoptere destinate Forțelor Terestre? Care este calendarul avut în vedere?
4. Care este relația contractuală dintre Ministerul Apărării Naționale, IAR S.A., Airbus Helicopters Franța și Airbus Helicopters România și cine răspunde, în raport cu ministerul, pentru îndeplinirea obligațiilor industriale?
5. Acoperă certificările deținute în prezent de IAR S.A. producția și asamblarea finală a elicopterelor H225M? Dacă nu, ce etape de certificare sunt necesare, cine le finanțează și în ce termen?
6. Ce obligații de localizare au fost incluse în acordul interguvernamental privind radarele Ground Master 200, inclusiv în ceea ce privește producția antenelor, integrarea pe platforme auto și numărul de angajați, și ce mecanisme de verificare a îndeplinirii lor sunt prevăzute?
7. Ce indicatori de monitorizare a implementării obligațiilor industriale au fost stabiliți — valoare adăugată în România, număr de furnizori autohtoni, pondere a componentelor fabricate în țară — și cu ce periodicitate vor fi raportați Parlamentului?
8. Ce analiză de compatibilitate a fost realizată privind integrarea radarelor Ground Master 200 în arhitectura națională de comandă, control și supraveghere aeriană, având în vedere caracterul eterogen al sistemelor aflate în dotare, și care este costul estimat al acestei integrări?
9. Ce clauze de penalizare sau de reziliere sunt prevăzute în situația neîndeplinirii obligațiilor de transfer tehnologic și de investiții asumate de partenerii externi?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Obligațiile de cooperare industrială asumate în cadrul ordinelor de achiziție semnate la 17 iulie 2026 prin programul SAFE pentru elicopterele H225M și radarele Ground Master 200 appeared first on AUR.

În atenția domnului ministru Radu Miruță

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Siguranța populației din județul Tulcea în contextul incursiunilor și detectărilor repetate de drone în proximitatea frontierei României cu Ucraina

Stimate domnule ministru interimar,

Locuitorii din județul Tulcea, în special cei din localitățile aflate în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina, trăiesc de o perioadă îndelungată într-o stare de alertă aproape permanentă, generată de detectarea repetată a unor drone sau ținte aeriene în apropierea ori în interiorul spațiului aerian național.

Numai în ultimele zile, situația a căpătat o frecvență îngrijorătoare. La 13 august 2026, sistemele de supraveghere radar ale MApN au identificat o țintă aeriană în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina, două aeronave F-16 fiind ridicate de la sol pentru monitorizarea situației, iar populația din nordul județului Tulcea fiind avertizată prin RO-ALERT. În aceeași perioadă au fost raportate mai multe situații succesive care au determinat alertarea populației.

La 14 august 2026, MApN a anunțat inclusiv semnalarea unei drone căzute în zona localității Luncavița, la aproximativ cinci kilometri de frontiera cu Ucraina.

Pentru locuitorii din Tulcea, repetarea acestor incidente ridică o întrebare legitimă privind capacitatea statului român de a identifica, urmări, intercepta și, atunci când situația o impune, neutraliza amenințările aeriene care se apropie de teritoriul național.

România este stat membru al Uniunii Europene și al NATO și dispune de sisteme de supraveghere radar, aeronave de luptă și, începând din acest an, de noi capabilități destinate combaterii dronelor. În aceste condiții, populația are dreptul să știe dacă mecanismele de apărare existente oferă o protecție reală sau dacă România se limitează, în anumite situații, la detectarea amenințării și transmiterea unui mesaj RO-ALERT după ce aceasta a ajuns în proximitatea comunităților.

Problema nu poate fi redusă la numărul alertelor transmise. O alertă reprezintă un instrument de informare a populației, însă apărarea teritoriului presupune în primul rând capacitatea de detectare, identificare, urmărire, evaluare și neutralizare a amenințărilor, precum și protejarea populației civile și a infrastructurii critice.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este numărul total al țintelor aeriene de tip dronă detectate de sistemele MApN în proximitatea frontierei României cu Ucraina și în spațiul aerian național în perioada 1 ianuarie 2025 – 14 august 2026, cu o evidențiere distinctă pentru județul Tulcea?

2. Dintre aceste ținte, câte au fost confirmate ca drone, câte au fost identificate ca aparținând unor categorii militare sau civile și câte au rămas neidentificate ori neconfirmate după încheierea operațiunilor de monitorizare?

3. Pentru județul Tulcea, câte dintre aceste incidente au determinat transmiterea mesajelor RO-ALERT, câte au presupus ridicarea aeronavelor de luptă și câte au presupus intervenția efectivă a altor sisteme de apărare aeriană?

4. În câte situații din perioada menționată o dronă sau un element de dronă a fost identificat ulterior la sol pe teritoriul României și în câte cazuri nu a fost identificată zona de impact sau nu au fost recuperate elemente ale aeronavei?

5. Care este, în prezent, timpul mediu de reacție dintre detectarea unei ținte aeriene în proximitatea frontierei și ridicarea aeronavelor de luptă pentru interceptare și care este timpul maxim înregistrat în perioada 2025–2026?

6. Ce capacități de combatere și neutralizare a dronelor sunt operaționale în județul Tulcea și în zona Deltei Dunării și care este nivelul lor de acoperire teritorială? În ce măsură există zone în care o dronă de mici dimensiuni poate pătrunde fără a putea fi urmărită și neutralizată cu mijloace disponibile?

7. Având în vedere frecvența alertelor, ce măsuri suplimentare a dispus MApN pentru protejarea populației civile și a infrastructurii critice din localitățile aflate în proximitatea frontierei cu Ucraina, inclusiv Chilia Veche, Periprava, Plauru, Ceatalchioi, Pardina, Luncavița, Isaccea și alte localități expuse?

8. Există, la nivelul MApN, o evaluare privind riscul ca o dronă sau fragmente ale acesteia să lovească locuințe, unități de învățământ, obiective economice, infrastructură energetică, obiective militare ori alte obiective civile din județul Tulcea? Dacă există, care sunt principalele măsuri de reducere a acestui risc?

9. În condițiile în care România este stat membru NATO și UE, care sunt capabilitățile NATO și mecanismele de sprijin aliat activate sau disponibile pentru România în cazul intensificării incursiunilor dronelor în proximitatea frontierei de est? Ce capacități suplimentare sunt solicitate sau puse la dispoziție României?

10. Considerați că actualul nivel de protecție oferit populației din județul Tulcea este suficient în eventualitatea unei escaladări a incursiunilor cu drone, iar dacă răspunsul este afirmativ, vă rog să prezentați concret capacitățile operaționale pe care se bazează această evaluare și măsurile pe care le aveți în vedere pentru ca locuitorii din zona de frontieră să nu rămână într-o stare permanentă de nesiguranță?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Siguranța populației din județul Tulcea în contextul incursiunilor și detectărilor repetate de drone în proximitatea frontierei României cu Ucraina appeared first on AUR.

De către: Deputat VADIM TUDOR Lidia, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Circumscripția 42 București

Obiectul întrebării: Capacitățile Armatei Române pentru detectarea și neutralizarea dronelor și stadiul dotării cu sisteme antidrone

Domnule ministru,

Conflictele recente au demonstrat importanța sistemelor moderne de combatere a dronelor, acestea devenind una dintre principalele amenințări pe câmpul de luptă și pentru infrastructurile strategice.

În acest context, este necesară o evaluare clară a capacităților deținute de Armata Română pentru detectarea, urmărirea și neutralizarea dronelor ostile, precum și a motivelor pentru care România nu dispune încă de un sistem antidrone modern, integrat și suficient pentru nivelul actual al amenințărilor.

Având în vedere aceste aspecte, doresc să vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce capacități operaționale deține în prezent Armata Română pentru combaterea dronelor?

2. Care este numărul și distribuția acestor sisteme în cadrul structurilor Ministerului Apărării Naționale?

3. În ce măsură actualele capacități permit protejarea obiectivelor strategice, a bazelor militare, a infrastructurii critice și a zonelor de frontieră?

4. De ce România nu dispune, la acest moment, de un sistem antidrone modern, integrat și cu acoperire națională, comparabil cu soluțiile utilizate de alte state membre NATO?

5. Care sunt principalele motive pentru întârzierile în dezvoltarea sau achiziționarea unor astfel de capabilități? Acestea sunt de natură financiară, birocratică, tehnică sau țin de prioritizarea programelor de înzestrare?

6. Ce programe de achiziție pentru sisteme antidrone sunt în derulare sau planificate de Ministerul Apărării Naționale și care este calendarul estimat pentru operaționalizarea acestora?

7. Ce lecții au fost desprinse de Ministerul Apărării Naționale din utilizarea masivă a dronelor în conflictele recente și cum au influențat acestea planurile de înzestrare ale Armatei Române?

The post VADIM TUDOR Lidia – Întrebare – Capacitățile Armatei Române pentru detectarea și neutralizarea dronelor și stadiul dotării cu sisteme antidrone appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Alertele repetate privind dronele și capacitatea României de a proteja populația civilă în proximitatea frontierei cu Ucraina

Stimate Domnule Minsitru Interimar,

Incidentele aeriene asociate atacurilor cu drone desfășurate în proximitatea frontierei României au devenit o situație repetitivă pentru comunitățile din județele Tulcea, Galați și, în anumite situații, Brăila.

În noaptea de 28 spre 29 mai 2026, o dronă a pătruns în spațiul aerian național și s-a prăbușit pe acoperișul unui bloc de locuințe din municipiul Galați, incident în urma căruia au fost transmise mesaje RO-ALERT în mai multe județe.  La 26 iulie 2026, Ministerul Apărării Naționale a anunțat că o aeronavă F-16 a Forțelor Aeriene Române a doborât o dronă care pătrunsese neautorizat în spațiul aerian național.

În luna iulie au existat mai multe situații în care sistemele radar au detectat ținte sau grupuri de ținte aeriene în proximitatea frontierei, fiind ridicate aeronave F-16 și, în anumite situații, Eurofighter, iar populația din nordul județului Tulcea a fost avertizată prin RO-ALERT.

Repetarea acestor situații ridică întrebări legitime privind nivelul de protecție oferit populației civile, timpul de reacție al autorităților, eficiența sistemelor de detecție și capacitatea statului român de a preveni ca o dronă să ajungă deasupra unor localități sau obiective civile.

Doresc ca răspunsul să cuprindă date pentru perioada 1 ianuarie – 12 august 2026, defalcate pe incidente, județe, tipuri de ținte, timpi de reacție și măsuri adoptate, precum și situația actuală a capacităților României de detectare, interceptare și neutralizare a dronelor.

Având în vedere cele precizate, vă rog să răspundeți concret la următoarele întrebări:

1. Câte alerte aeriene generate de riscul unor drone au fost instituite în România în perioada 1 ianuarie – 12 august 2026, defalcat pe județe, date și durata fiecărei alerte?

2. În câte dintre aceste situații au fost detectate efectiv drone care au pătruns în spațiul aerian național și în câte cazuri a fost vorba exclusiv despre ținte detectate în proximitatea frontierei?

3. Care este timpul mediu dintre detectarea unei ținte aeriene de către sistemele radar și transmiterea mesajului RO-ALERT către populație? Care a fost cel mai scurt și cel mai lung interval înregistrat în 2026?

4. În cazul dronelor care au pătruns în spațiul aerian românesc, care a fost timpul de reacție dintre detectare, ridicarea aeronavelor de luptă și luarea deciziei de interceptare sau angajare a țintei?

5. Câte drone au fost interceptate, neutralizate sau doborâte de forțele române în 2026 și câte dintre acestea au fost identificate ulterior ca fiind de origine rusească, respectiv ucraineană sau de altă origine?

6. După incidentul din Galați și după doborârea dronei din 26 iulie, ce măsuri suplimentare au fost adoptate pentru protejarea localităților aflate în proximitatea frontierei, în special în județele Tulcea și Galați?

7. Există în prezent zone din județele Tulcea, Galați și Brăila în care sistemele de detectare a dronelor prezintă limitări tehnice sau operaționale? Dacă da, care sunt aceste limitări și când estimează ministerul că vor fi eliminate?

8. Ce procedură de informare și protecție a populației se aplică în cazul unei drone care pătrunde în spațiul aerian național și se îndreaptă către o zonă locuită și în ce condiții se dispune evacuarea sau adăpostirea populației?

9. Care este necesarul financiar identificat de MApN pentru creșterea capacității României de detectare și combatere a dronelor, ce sumă este prevăzută în bugetul anului 2026 și ce sisteme urmează efectiv să fie achiziționate și operaționalizate până la sfârșitul anului?

10. Având în vedere caracterul repetitiv al incidentelor, care este nivelul de risc evaluat oficial de MApN pentru populația civilă din județele de frontieră și ce măsuri concrete, cu termene și responsabilități, sunt prevăzute pentru situația în care frecvența incursiunilor cu drone crește în perioada următoare?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Alertele repetate privind dronele și capacitatea României de a proteja populația civilă în proximitatea frontierei cu Ucraina appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Cadrul juridic și capabilitățile militare necesare pentru protecția infrastructurii energetice din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

                             Stimate domnule ministru,

OMV Petrom și Romgaz au anunțat finalizarea instalării platformei de producție „Neptun Alpha”, o structură de 16.500 de tone și peste 225 de metri înălțime, amplasată la o adâncime a apei de aproximativ 120 de metri, au fost finalizate 6 din cele 10 sonde de producție și a fost instalată conducta submarină de 160 de kilometri care leagă perimetrul de țărm. Începerea producției este estimată pentru anul 2027.

Platforma reprezinită cel mai important proiect energetic al României din ultimele decenii și singura șansă a țării de a trece, într-un interval scurt, de la statutul de importator vulnerabil la cel de furnizor regional și, tocmai de aceea, această infrastructură devine automat o țintă, mai ales în contextul conflictului regional. O platformă fixă, imobilă, cu personal la bord, aflată la peste 100 de kilometri de coastă, alături de o conductă submarină care traversează o zonă în care nave comerciale au fost deja lovite — cel mai recent, o navă cu GPL avariată la 20 de mile de Sulina — reprezintă exact tipul de obiectiv vizat de acțiunile hibride: mine derivante, drone navale de suprafață, sabotaj subacvatic, bruiaj al sistemelor de navigație.

Problema pe care o semnalez, domnule ministru, nu este doar una de tip tehnic, ci în primul rând, una juridică – instalațiile se află în zona economică exclusivă, care nu face parte din teritoriul național și nu intră sub incidența articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. România deține drepturi suverane de exploatare a resurselor, dar cadrul legal în vigoare limitează intervenția forțelor armate, în principal, la situațiile în care este atacat teritoriul național. Aceasta înseamnă că, în cazul unui incident asupra platformei, comandantul aflat la fața locului nu are astăzi o bază juridică limpede pentru a acționa — iar o asemenea ambiguitate, într-un interval de câteva minute, se traduce în inacțiune. Un adversar care testează limitele nu caută confruntarea deschisă, ci exact acest gol de reglementare.

La aceasta se adaugă lipsa capabilităților – sistemele destinate protecției infrastructurii offshore — rachetele antinavă Naval Strike Missile, sistemele antiaeriene IRIS-T, sistemele navale Millennium contractate de la Rheinmetall — se află în diverse stadii de contractare prin mecanismul SAFE, însă niciunul nu este încă în dotarea Armatei României, iar pentru unele dintre ele termenele de livrare nu au fost comunicate. Cele patru nave prevăzute a fi construite la Mangalia au un ciclu de producție de ordinul anilor, existând riscul depășirii termenului-limită de 31 decembrie 2030 impus de mecanismul SAFE. În prezent, principala platformă navală modernă disponibilă este o singură corvetă ușoară. Capacitățile de detectare și supraveghere subacvatică, semnalate public ca insuficiente inclusiv la nivelul consilierilor prezidențiali, rămân un capitol deschis. Cu alte cuvinte, între momentul intrării în producție și momentul în care România va dispune de mijloacele de a-și apăra această investiție se deschide o fereastră de vulnerabilitate pe care nimeni nu a explicat public cum va fi acoperită.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Există, la nivelul Ministerului Apărării Naționale, un proiect de act normativ care să reglementeze regulile de angajare și competențele forțelor armate pentru protecția infrastructurii economice din zona economică exclusivă? Dacă da, în ce stadiu se află și când urmează să fie transmis Parlamentului?
2. În lipsa unui asemenea cadru, care este, în prezent, temeiul juridic în baza căruia forțele navale ar putea interveni pentru apărarea platformei „Neptun Alpha” sau a conductei submarine, în cazul unui atac sau al unei acțiuni de sabotaj?
3. Care sunt termenele contractuale de livrare pentru sistemele Naval Strike Missile, IRIS-T, Millennium și pentru celelalte capabilități destinate protecției infrastructurii maritime, achiziționate prin mecanismul SAFE sau prin alte programe? Câte dintre acestea vor fi operaționale până la începutul producției, în 2027?
4. Ce capabilități de detectare și supraveghere de suprafață și subacvatică sunt în prezent în dotarea Forțelor Navale pentru zona perimetrului Neptun Deep și ce achiziții sunt prevăzute în acest sens?
5. Există un plan de apărare specific pentru infrastructura energetică offshore, elaborat împreună cu operatorii economici și cu celelalte instituții cu atribuții în domeniu? A fost acesta testat prin exerciții?
6. Care este stadiul programului de construcție a celor patru nave militare la Mangalia și ce evaluare are ministerul privind riscul depășirii termenului-limită impus de mecanismul SAFE?
7. Au fost purtate discuții la nivel aliat privind extinderea măsurilor de descurajare și supraveghere ale NATO asupra infrastructurii energetice românești aflate în afara teritoriului național?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Cadrul juridic și capabilitățile militare necesare pentru protecția infrastructurii energetice din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: De ce a ratat România termenul SAFE pentru înzestrarea cu noi arme de asalt și cât ne va costa în plus dacă vom plăti factura de la buget

                             Stimate domnule ministru,

Întrebat de presă ce se întâmplă cu programul de dotare a militarilor noștri cu arme de asalt moderne, care să înlocuiască vechile AK-47, MApN a transmis clar: dacă banii nu vin prin mecanismul european SAFE, programul va merge mai departe pe bani de la buget, între cele două variante existând, totuși, o diferență de sute de milioane de euro pe termen lung. Împrumuturile prin SAFE vin cu dobândă mică, cu scadență de până la 45 de ani și cu zece ani de grație. Comisia Europeană a ținut cont când a făcut alocările tocmai de starea finanțelor noastre, iar România a primit a doua cea mai mare sumă din tot mecanismul, 16,7 miliarde de euro, după Polonia. A plăti aceleași arme din buget, în condițiile în care avem unul dintre cele mai mari deficite din Uniune, înseamnă a renunța la o finanțare rezonabilă și a împinge povara pe umerii bugetului de stat, adică ai contribuabilului, în anii care vin.

În ceea ce privește contractul pentru noi arme de asalt, acesta trebuia semnat în primăvara lui 2026, dar a alunecat într-o fază de clarificări suplimentare, după ce s-au cerut verificări tehnice la documentația furnizorului ratându-se termenul-limită din 30 mai pentru achizițiile individuale prin SAFE. Întrebat ce s-a întâmplat, MApN a pasat răspunsul către Ministerul de Interne, care derulează procedura, deși tot MApN e principalul beneficiar, cu circa 240.000 de arme de infanterie evaluate inițial la aproape 440 de milioane de euro, dintr-un contract total de peste 800 de milioane. 

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Care este stadiul procedurii de achiziție a sistemelor de armament individual de infanterie și ce anume din documentația depusă a impus faza de clarificări suplimentare care a dus la ratarea termenului din 30 mai 2026?
2. Dacă programul nu mai poate fi finanțat prin SAFE și se trece la finanțare de la buget, care este costul suplimentar estimat pentru statul român, ținând cont de diferența de dobândă, de scadență și de perioada de grație față de condițiile mecanismului european?
3. Ce impact ar avea finanțarea de la buget a acestui program asupra țintei de deficit bugetar pentru 2026 și pentru anii următori?
4. Mai există posibilitatea recuperării finanțării prin SAFE pentru armele de asalt, printr-o eventuală reîncadrare a achiziției sau prin altă procedură, și în ce termen ar trebui luată această decizie?
5. Cum își împart MApN și MAI răspunderea pentru derularea acestei proceduri și pentru ratarea termenului, având în vedere că MApN este principalul beneficiar, iar procedura este condusă de MAI?
6. Ratarea termenului afectează în vreun fel angajamentele privind producția și localizarea industrială pe teritoriul național, inclusiv locurile de muncă asociate acestora?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – De ce a ratat România termenul SAFE pentru înzestrarea cu noi arme de asalt și cât ne va costa în plus dacă vom plăti factura de la buget appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Cum ne asigurăm că miliardele din mecanismul SAFE rămân în economia românească, prin transfer de tehnologie și mentenanță în țară?

                             Stimate domnule ministru,

Într-un interviu recent, generalul-maior în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO, a spus ceva ce mulți oameni din sistem știu, dar puțini rostesc cu voce tare – prețul pe care îl plătim la cumpărarea unui echipament militar înseamnă cam 30% din cât ne costă el, de fapt, restul de 70% vine pe urmă, an după an, timp de douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani — mentenanță, piese, modernizări, exploatare, deci, cu alte cuvinte, factura adevărată nu se plătește la semnarea contractului, ci pe tot parcursul vieții acelui echipament.

De aici pornește îngrijorarea mea, domnule ministru, pe care v-o semnalez prin prezenta întrebare parlamentară: România se pregătește să cheltuiască sume foarte mari prin mecanismul european SAFE, iar dacă vom înțelege această finanțare doar ca pe o simplă cumpărare de tehnică, banii de întreținere din deceniile următoare vor pleca, în cea mai mare parte, în afara țării și vom fi dependenți, pentru fiecare reparație și fiecare piesă, de producători externi, adică exact greșeala pe care nu ne-o mai putem permite, mai ales după ce zeci de ani de subfinanțare ne-au adus în situația de a avea încă la dispoziția infanteriei transportoare TAB-77 și mașini de luptă bazate pe bătrânul BMP-1 sovietic. 

Generalul Toma a mai atras atenția asupra unui lucru care ar trebui să dea de gândit oricui răspunde de aceste contracte. Procesul de selecție din SAFE s-a desfășurat, spune el, în circuit închis, iar acolo unde se cereau explicații se invoca faptul că sunt informații clasificate. Domnia sa afirmă răspicat că multe dintre acele detalii nu aveau de ce să fie secrete. Iar procentele de integrare locală exprimate în spațiul public, de 40% sau 60%, nu valorează mare lucru dacă firmele românești nu ajung să facă parte cu adevărat din lanțul marilor producători, până acolo încât mentenanța și modernizările să se poată executa integral pe teritoriul național. 

Pe acestă cale, domnule ministru, mai semnalez o problemă despre care se vorbește și mai puțin: oamenii. Războiul din Ucraina a arătat că lupta modernă nu se mai duce în formații mari, ci în echipe mici, de doi până la șase militari, conduse de subofițeri. Tot ei sunt cei care operează sistemele scumpe și complicate pe care le cumpărăm — Patriot, HIMARS, dronele. Și tot acest corp al subofițerilor a fost, în cuvintele generalului, neglijat istoric și rămâne neglijat și azi – fără un traseu de carieră limpede, fără reguli de promovare pe care omul să se poată baza, cu salarizarea și pensiile militare schimbate din câțiva în câțiva ani, mulți dintre cei bine pregătiți pleacă, astfel că putem achiziționa cele mai bune sisteme din lume, dacă nu avem personal calificat să le țină în funcțiune și să le folosească, am aruncat banii degeaba.

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Ce clauze de transfer de tehnologie și de mentenanță pe teritoriul național sunt prevăzute în contractele derulate sau aflate în pregătire prin mecanismul SAFE, și ce proporție din operațiunile de întreținere și modernizare pe întreaga durată de viață a echipamentelor va putea fi executată în țară?
2. Cum se traduc procentele de integrare locală anunțate public în capacitate a industriei românești de a executa ea însăși mentenanța, și nu doar în furnizarea de componente minore? Ce companii românești sunt incluse și în ce operațiuni?
3. A făcut ministerul o estimare a costului total de operare pe întreg ciclul de viață pentru principalele achiziții din SAFE, dincolo de prețul de cumpărare, și ce parte din acest cost ar urma să fie cheltuită în afara României în lipsa unui transfer de tehnologie corespunzător?
4. Care au fost criteriile de selecție a partenerilor și a echipamentelor în cadrul SAFE și ce anume din aceste procese a fost clasificat? Pe ce temei legal s-a stabilit caracterul clasificat al respectivelor informații?
5. Ce măsuri are ministerul pentru dezvoltarea și menținerea corpului subofițerilor — traseu de carieră, reguli predictibile de promovare, stabilitate salarială — astfel încât personalul instruit să nu părăsească sistemul, iar sistemele complexe achiziționate să aibă cine să le opereze?
6. Există un plan pentru pregătirea personalului tehnic care va asigura mentenanța în țară a noilor echipamente, corelat cu graficul livrărilor din SAFE?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Cum ne asigurăm că miliardele din mecanismul SAFE rămân în economia românească, prin transfer de tehnologie și mentenanță în țară? appeared first on AUR.

De către: Deputat Lidia VADIM TUDOR, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Circumscripția 42 București

Obiectul întrebării: Situația incidentelor cu drone produse pe teritoriul României și măsurile de răspuns adoptate de Armata Română

Domnule ministru,

În contextul războiului din Ucraina, au fost semnalate în ultima vreme mai multe incidente în care drone sau fragmente provenite de la astfel de aparate au fost identificate pe teritoriul României ori în apropierea spațiului aerian național.

Aceste incidente ridică întrebări cu privire la amploarea fenomenului, nivelul de amenințare reprezentat și capacitatea instituțiilor statului de a reacționa eficient.

Având în vedere responsabilitățile Ministerului Apărării Naționale privind apărarea spațiului aerian al României, vă solicit să îmi comunicați următoarele:

1. Care este numărul total al incidentelor în care au fost implicate drone pe teritoriul României sau în spațiul aerian național, în perioada 24 februarie 2022 – prezent?

Vă rog să prezentați o situație detaliată a acestor incidente, cu precizarea:

•  datei și locului producerii fiecărui incident;
•  tipului incidentului (pătrundere în spațiul aerian, survol, prăbușire, recuperare de fragmente etc.);
•  tipului de dronă implicată (aeriană, navală/maritimă sau alt tip);
•  dacă a fost identificat modelul, originea și operatorul dronei. 

2. În câte dintre aceste cazuri, Armata Română a intervenit pentru detectarea, urmărirea, interceptarea sau neutralizarea dronelor?

3. În câte situații, dronele au fost neutralizate efectiv de către structurile militare române?

4. În cazurile în care dronele nu au fost neutralizate, care au fost motivele concrete care au împiedicat intervenția sau distrugerea acestora?

5. Câte dintre aceste incidente au fost provocate de drone care au pătruns efectiv în spațiul aerian național și câte au constat în identificarea unor fragmente rezultate în urma unor incidente produse în proximitatea granițelor României?

6. Ce concluzii a formulat Ministerul Apărării Naționale în urma acestor incidente și ce măsuri au fost adoptate pentru reducerea riscurilor viitoare?

The post Lidia VADIM TUDOR – Întrebare – Situația incidentelor cu drone produse pe teritoriul României și măsurile de răspuns adoptate de Armata Română appeared first on AUR.