De către: Deputat VADIM TUDOR Lidia, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Circumscripția 42 București

Obiectul întrebării: Capacitățile Armatei Române pentru detectarea și neutralizarea dronelor și stadiul dotării cu sisteme antidrone

Domnule ministru,

Conflictele recente au demonstrat importanța sistemelor moderne de combatere a dronelor, acestea devenind una dintre principalele amenințări pe câmpul de luptă și pentru infrastructurile strategice.

În acest context, este necesară o evaluare clară a capacităților deținute de Armata Română pentru detectarea, urmărirea și neutralizarea dronelor ostile, precum și a motivelor pentru care România nu dispune încă de un sistem antidrone modern, integrat și suficient pentru nivelul actual al amenințărilor.

Având în vedere aceste aspecte, doresc să vă adresez următoarele întrebări:

1. Ce capacități operaționale deține în prezent Armata Română pentru combaterea dronelor?

2. Care este numărul și distribuția acestor sisteme în cadrul structurilor Ministerului Apărării Naționale?

3. În ce măsură actualele capacități permit protejarea obiectivelor strategice, a bazelor militare, a infrastructurii critice și a zonelor de frontieră?

4. De ce România nu dispune, la acest moment, de un sistem antidrone modern, integrat și cu acoperire națională, comparabil cu soluțiile utilizate de alte state membre NATO?

5. Care sunt principalele motive pentru întârzierile în dezvoltarea sau achiziționarea unor astfel de capabilități? Acestea sunt de natură financiară, birocratică, tehnică sau țin de prioritizarea programelor de înzestrare?

6. Ce programe de achiziție pentru sisteme antidrone sunt în derulare sau planificate de Ministerul Apărării Naționale și care este calendarul estimat pentru operaționalizarea acestora?

7. Ce lecții au fost desprinse de Ministerul Apărării Naționale din utilizarea masivă a dronelor în conflictele recente și cum au influențat acestea planurile de înzestrare ale Armatei Române?

The post VADIM TUDOR Lidia – Întrebare – Capacitățile Armatei Române pentru detectarea și neutralizarea dronelor și stadiul dotării cu sisteme antidrone appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Alertele repetate privind dronele și capacitatea României de a proteja populația civilă în proximitatea frontierei cu Ucraina

Stimate Domnule Minsitru Interimar,

Incidentele aeriene asociate atacurilor cu drone desfășurate în proximitatea frontierei României au devenit o situație repetitivă pentru comunitățile din județele Tulcea, Galați și, în anumite situații, Brăila.

În noaptea de 28 spre 29 mai 2026, o dronă a pătruns în spațiul aerian național și s-a prăbușit pe acoperișul unui bloc de locuințe din municipiul Galați, incident în urma căruia au fost transmise mesaje RO-ALERT în mai multe județe.  La 26 iulie 2026, Ministerul Apărării Naționale a anunțat că o aeronavă F-16 a Forțelor Aeriene Române a doborât o dronă care pătrunsese neautorizat în spațiul aerian național.

În luna iulie au existat mai multe situații în care sistemele radar au detectat ținte sau grupuri de ținte aeriene în proximitatea frontierei, fiind ridicate aeronave F-16 și, în anumite situații, Eurofighter, iar populația din nordul județului Tulcea a fost avertizată prin RO-ALERT.

Repetarea acestor situații ridică întrebări legitime privind nivelul de protecție oferit populației civile, timpul de reacție al autorităților, eficiența sistemelor de detecție și capacitatea statului român de a preveni ca o dronă să ajungă deasupra unor localități sau obiective civile.

Doresc ca răspunsul să cuprindă date pentru perioada 1 ianuarie – 12 august 2026, defalcate pe incidente, județe, tipuri de ținte, timpi de reacție și măsuri adoptate, precum și situația actuală a capacităților României de detectare, interceptare și neutralizare a dronelor.

Având în vedere cele precizate, vă rog să răspundeți concret la următoarele întrebări:

1. Câte alerte aeriene generate de riscul unor drone au fost instituite în România în perioada 1 ianuarie – 12 august 2026, defalcat pe județe, date și durata fiecărei alerte?

2. În câte dintre aceste situații au fost detectate efectiv drone care au pătruns în spațiul aerian național și în câte cazuri a fost vorba exclusiv despre ținte detectate în proximitatea frontierei?

3. Care este timpul mediu dintre detectarea unei ținte aeriene de către sistemele radar și transmiterea mesajului RO-ALERT către populație? Care a fost cel mai scurt și cel mai lung interval înregistrat în 2026?

4. În cazul dronelor care au pătruns în spațiul aerian românesc, care a fost timpul de reacție dintre detectare, ridicarea aeronavelor de luptă și luarea deciziei de interceptare sau angajare a țintei?

5. Câte drone au fost interceptate, neutralizate sau doborâte de forțele române în 2026 și câte dintre acestea au fost identificate ulterior ca fiind de origine rusească, respectiv ucraineană sau de altă origine?

6. După incidentul din Galați și după doborârea dronei din 26 iulie, ce măsuri suplimentare au fost adoptate pentru protejarea localităților aflate în proximitatea frontierei, în special în județele Tulcea și Galați?

7. Există în prezent zone din județele Tulcea, Galați și Brăila în care sistemele de detectare a dronelor prezintă limitări tehnice sau operaționale? Dacă da, care sunt aceste limitări și când estimează ministerul că vor fi eliminate?

8. Ce procedură de informare și protecție a populației se aplică în cazul unei drone care pătrunde în spațiul aerian național și se îndreaptă către o zonă locuită și în ce condiții se dispune evacuarea sau adăpostirea populației?

9. Care este necesarul financiar identificat de MApN pentru creșterea capacității României de detectare și combatere a dronelor, ce sumă este prevăzută în bugetul anului 2026 și ce sisteme urmează efectiv să fie achiziționate și operaționalizate până la sfârșitul anului?

10. Având în vedere caracterul repetitiv al incidentelor, care este nivelul de risc evaluat oficial de MApN pentru populația civilă din județele de frontieră și ce măsuri concrete, cu termene și responsabilități, sunt prevăzute pentru situația în care frecvența incursiunilor cu drone crește în perioada următoare?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Alertele repetate privind dronele și capacitatea României de a proteja populația civilă în proximitatea frontierei cu Ucraina appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Cadrul juridic și capabilitățile militare necesare pentru protecția infrastructurii energetice din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

                             Stimate domnule ministru,

OMV Petrom și Romgaz au anunțat finalizarea instalării platformei de producție „Neptun Alpha”, o structură de 16.500 de tone și peste 225 de metri înălțime, amplasată la o adâncime a apei de aproximativ 120 de metri, au fost finalizate 6 din cele 10 sonde de producție și a fost instalată conducta submarină de 160 de kilometri care leagă perimetrul de țărm. Începerea producției este estimată pentru anul 2027.

Platforma reprezinită cel mai important proiect energetic al României din ultimele decenii și singura șansă a țării de a trece, într-un interval scurt, de la statutul de importator vulnerabil la cel de furnizor regional și, tocmai de aceea, această infrastructură devine automat o țintă, mai ales în contextul conflictului regional. O platformă fixă, imobilă, cu personal la bord, aflată la peste 100 de kilometri de coastă, alături de o conductă submarină care traversează o zonă în care nave comerciale au fost deja lovite — cel mai recent, o navă cu GPL avariată la 20 de mile de Sulina — reprezintă exact tipul de obiectiv vizat de acțiunile hibride: mine derivante, drone navale de suprafață, sabotaj subacvatic, bruiaj al sistemelor de navigație.

Problema pe care o semnalez, domnule ministru, nu este doar una de tip tehnic, ci în primul rând, una juridică – instalațiile se află în zona economică exclusivă, care nu face parte din teritoriul național și nu intră sub incidența articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic. România deține drepturi suverane de exploatare a resurselor, dar cadrul legal în vigoare limitează intervenția forțelor armate, în principal, la situațiile în care este atacat teritoriul național. Aceasta înseamnă că, în cazul unui incident asupra platformei, comandantul aflat la fața locului nu are astăzi o bază juridică limpede pentru a acționa — iar o asemenea ambiguitate, într-un interval de câteva minute, se traduce în inacțiune. Un adversar care testează limitele nu caută confruntarea deschisă, ci exact acest gol de reglementare.

La aceasta se adaugă lipsa capabilităților – sistemele destinate protecției infrastructurii offshore — rachetele antinavă Naval Strike Missile, sistemele antiaeriene IRIS-T, sistemele navale Millennium contractate de la Rheinmetall — se află în diverse stadii de contractare prin mecanismul SAFE, însă niciunul nu este încă în dotarea Armatei României, iar pentru unele dintre ele termenele de livrare nu au fost comunicate. Cele patru nave prevăzute a fi construite la Mangalia au un ciclu de producție de ordinul anilor, existând riscul depășirii termenului-limită de 31 decembrie 2030 impus de mecanismul SAFE. În prezent, principala platformă navală modernă disponibilă este o singură corvetă ușoară. Capacitățile de detectare și supraveghere subacvatică, semnalate public ca insuficiente inclusiv la nivelul consilierilor prezidențiali, rămân un capitol deschis. Cu alte cuvinte, între momentul intrării în producție și momentul în care România va dispune de mijloacele de a-și apăra această investiție se deschide o fereastră de vulnerabilitate pe care nimeni nu a explicat public cum va fi acoperită.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:

1. Există, la nivelul Ministerului Apărării Naționale, un proiect de act normativ care să reglementeze regulile de angajare și competențele forțelor armate pentru protecția infrastructurii economice din zona economică exclusivă? Dacă da, în ce stadiu se află și când urmează să fie transmis Parlamentului?
2. În lipsa unui asemenea cadru, care este, în prezent, temeiul juridic în baza căruia forțele navale ar putea interveni pentru apărarea platformei „Neptun Alpha” sau a conductei submarine, în cazul unui atac sau al unei acțiuni de sabotaj?
3. Care sunt termenele contractuale de livrare pentru sistemele Naval Strike Missile, IRIS-T, Millennium și pentru celelalte capabilități destinate protecției infrastructurii maritime, achiziționate prin mecanismul SAFE sau prin alte programe? Câte dintre acestea vor fi operaționale până la începutul producției, în 2027?
4. Ce capabilități de detectare și supraveghere de suprafață și subacvatică sunt în prezent în dotarea Forțelor Navale pentru zona perimetrului Neptun Deep și ce achiziții sunt prevăzute în acest sens?
5. Există un plan de apărare specific pentru infrastructura energetică offshore, elaborat împreună cu operatorii economici și cu celelalte instituții cu atribuții în domeniu? A fost acesta testat prin exerciții?
6. Care este stadiul programului de construcție a celor patru nave militare la Mangalia și ce evaluare are ministerul privind riscul depășirii termenului-limită impus de mecanismul SAFE?
7. Au fost purtate discuții la nivel aliat privind extinderea măsurilor de descurajare și supraveghere ale NATO asupra infrastructurii energetice românești aflate în afara teritoriului național?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Cadrul juridic și capabilitățile militare necesare pentru protecția infrastructurii energetice din zona economică exclusivă a României în Marea Neagră appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: De ce a ratat România termenul SAFE pentru înzestrarea cu noi arme de asalt și cât ne va costa în plus dacă vom plăti factura de la buget

                             Stimate domnule ministru,

Întrebat de presă ce se întâmplă cu programul de dotare a militarilor noștri cu arme de asalt moderne, care să înlocuiască vechile AK-47, MApN a transmis clar: dacă banii nu vin prin mecanismul european SAFE, programul va merge mai departe pe bani de la buget, între cele două variante existând, totuși, o diferență de sute de milioane de euro pe termen lung. Împrumuturile prin SAFE vin cu dobândă mică, cu scadență de până la 45 de ani și cu zece ani de grație. Comisia Europeană a ținut cont când a făcut alocările tocmai de starea finanțelor noastre, iar România a primit a doua cea mai mare sumă din tot mecanismul, 16,7 miliarde de euro, după Polonia. A plăti aceleași arme din buget, în condițiile în care avem unul dintre cele mai mari deficite din Uniune, înseamnă a renunța la o finanțare rezonabilă și a împinge povara pe umerii bugetului de stat, adică ai contribuabilului, în anii care vin.

În ceea ce privește contractul pentru noi arme de asalt, acesta trebuia semnat în primăvara lui 2026, dar a alunecat într-o fază de clarificări suplimentare, după ce s-au cerut verificări tehnice la documentația furnizorului ratându-se termenul-limită din 30 mai pentru achizițiile individuale prin SAFE. Întrebat ce s-a întâmplat, MApN a pasat răspunsul către Ministerul de Interne, care derulează procedura, deși tot MApN e principalul beneficiar, cu circa 240.000 de arme de infanterie evaluate inițial la aproape 440 de milioane de euro, dintr-un contract total de peste 800 de milioane. 

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Care este stadiul procedurii de achiziție a sistemelor de armament individual de infanterie și ce anume din documentația depusă a impus faza de clarificări suplimentare care a dus la ratarea termenului din 30 mai 2026?
2. Dacă programul nu mai poate fi finanțat prin SAFE și se trece la finanțare de la buget, care este costul suplimentar estimat pentru statul român, ținând cont de diferența de dobândă, de scadență și de perioada de grație față de condițiile mecanismului european?
3. Ce impact ar avea finanțarea de la buget a acestui program asupra țintei de deficit bugetar pentru 2026 și pentru anii următori?
4. Mai există posibilitatea recuperării finanțării prin SAFE pentru armele de asalt, printr-o eventuală reîncadrare a achiziției sau prin altă procedură, și în ce termen ar trebui luată această decizie?
5. Cum își împart MApN și MAI răspunderea pentru derularea acestei proceduri și pentru ratarea termenului, având în vedere că MApN este principalul beneficiar, iar procedura este condusă de MAI?
6. Ratarea termenului afectează în vreun fel angajamentele privind producția și localizarea industrială pe teritoriul național, inclusiv locurile de muncă asociate acestora?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – De ce a ratat România termenul SAFE pentru înzestrarea cu noi arme de asalt și cât ne va costa în plus dacă vom plăti factura de la buget appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Cum ne asigurăm că miliardele din mecanismul SAFE rămân în economia românească, prin transfer de tehnologie și mentenanță în țară?

                             Stimate domnule ministru,

Într-un interviu recent, generalul-maior în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est al NATO, a spus ceva ce mulți oameni din sistem știu, dar puțini rostesc cu voce tare – prețul pe care îl plătim la cumpărarea unui echipament militar înseamnă cam 30% din cât ne costă el, de fapt, restul de 70% vine pe urmă, an după an, timp de douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani — mentenanță, piese, modernizări, exploatare, deci, cu alte cuvinte, factura adevărată nu se plătește la semnarea contractului, ci pe tot parcursul vieții acelui echipament.

De aici pornește îngrijorarea mea, domnule ministru, pe care v-o semnalez prin prezenta întrebare parlamentară: România se pregătește să cheltuiască sume foarte mari prin mecanismul european SAFE, iar dacă vom înțelege această finanțare doar ca pe o simplă cumpărare de tehnică, banii de întreținere din deceniile următoare vor pleca, în cea mai mare parte, în afara țării și vom fi dependenți, pentru fiecare reparație și fiecare piesă, de producători externi, adică exact greșeala pe care nu ne-o mai putem permite, mai ales după ce zeci de ani de subfinanțare ne-au adus în situația de a avea încă la dispoziția infanteriei transportoare TAB-77 și mașini de luptă bazate pe bătrânul BMP-1 sovietic. 

Generalul Toma a mai atras atenția asupra unui lucru care ar trebui să dea de gândit oricui răspunde de aceste contracte. Procesul de selecție din SAFE s-a desfășurat, spune el, în circuit închis, iar acolo unde se cereau explicații se invoca faptul că sunt informații clasificate. Domnia sa afirmă răspicat că multe dintre acele detalii nu aveau de ce să fie secrete. Iar procentele de integrare locală exprimate în spațiul public, de 40% sau 60%, nu valorează mare lucru dacă firmele românești nu ajung să facă parte cu adevărat din lanțul marilor producători, până acolo încât mentenanța și modernizările să se poată executa integral pe teritoriul național. 

Pe acestă cale, domnule ministru, mai semnalez o problemă despre care se vorbește și mai puțin: oamenii. Războiul din Ucraina a arătat că lupta modernă nu se mai duce în formații mari, ci în echipe mici, de doi până la șase militari, conduse de subofițeri. Tot ei sunt cei care operează sistemele scumpe și complicate pe care le cumpărăm — Patriot, HIMARS, dronele. Și tot acest corp al subofițerilor a fost, în cuvintele generalului, neglijat istoric și rămâne neglijat și azi – fără un traseu de carieră limpede, fără reguli de promovare pe care omul să se poată baza, cu salarizarea și pensiile militare schimbate din câțiva în câțiva ani, mulți dintre cei bine pregătiți pleacă, astfel că putem achiziționa cele mai bune sisteme din lume, dacă nu avem personal calificat să le țină în funcțiune și să le folosească, am aruncat banii degeaba.

Față de cele de mai sus, vă rog să îmi comunicați, în scris, următoarele:

1. Ce clauze de transfer de tehnologie și de mentenanță pe teritoriul național sunt prevăzute în contractele derulate sau aflate în pregătire prin mecanismul SAFE, și ce proporție din operațiunile de întreținere și modernizare pe întreaga durată de viață a echipamentelor va putea fi executată în țară?
2. Cum se traduc procentele de integrare locală anunțate public în capacitate a industriei românești de a executa ea însăși mentenanța, și nu doar în furnizarea de componente minore? Ce companii românești sunt incluse și în ce operațiuni?
3. A făcut ministerul o estimare a costului total de operare pe întreg ciclul de viață pentru principalele achiziții din SAFE, dincolo de prețul de cumpărare, și ce parte din acest cost ar urma să fie cheltuită în afara României în lipsa unui transfer de tehnologie corespunzător?
4. Care au fost criteriile de selecție a partenerilor și a echipamentelor în cadrul SAFE și ce anume din aceste procese a fost clasificat? Pe ce temei legal s-a stabilit caracterul clasificat al respectivelor informații?
5. Ce măsuri are ministerul pentru dezvoltarea și menținerea corpului subofițerilor — traseu de carieră, reguli predictibile de promovare, stabilitate salarială — astfel încât personalul instruit să nu părăsească sistemul, iar sistemele complexe achiziționate să aibă cine să le opereze?
6. Există un plan pentru pregătirea personalului tehnic care va asigura mentenanța în țară a noilor echipamente, corelat cu graficul livrărilor din SAFE?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Cum ne asigurăm că miliardele din mecanismul SAFE rămân în economia românească, prin transfer de tehnologie și mentenanță în țară? appeared first on AUR.

De către: Deputat Lidia VADIM TUDOR, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Circumscripția 42 București

Obiectul întrebării: Situația incidentelor cu drone produse pe teritoriul României și măsurile de răspuns adoptate de Armata Română

Domnule ministru,

În contextul războiului din Ucraina, au fost semnalate în ultima vreme mai multe incidente în care drone sau fragmente provenite de la astfel de aparate au fost identificate pe teritoriul României ori în apropierea spațiului aerian național.

Aceste incidente ridică întrebări cu privire la amploarea fenomenului, nivelul de amenințare reprezentat și capacitatea instituțiilor statului de a reacționa eficient.

Având în vedere responsabilitățile Ministerului Apărării Naționale privind apărarea spațiului aerian al României, vă solicit să îmi comunicați următoarele:

1. Care este numărul total al incidentelor în care au fost implicate drone pe teritoriul României sau în spațiul aerian național, în perioada 24 februarie 2022 – prezent?

Vă rog să prezentați o situație detaliată a acestor incidente, cu precizarea:

•  datei și locului producerii fiecărui incident;
•  tipului incidentului (pătrundere în spațiul aerian, survol, prăbușire, recuperare de fragmente etc.);
•  tipului de dronă implicată (aeriană, navală/maritimă sau alt tip);
•  dacă a fost identificat modelul, originea și operatorul dronei. 

2. În câte dintre aceste cazuri, Armata Română a intervenit pentru detectarea, urmărirea, interceptarea sau neutralizarea dronelor?

3. În câte situații, dronele au fost neutralizate efectiv de către structurile militare române?

4. În cazurile în care dronele nu au fost neutralizate, care au fost motivele concrete care au împiedicat intervenția sau distrugerea acestora?

5. Câte dintre aceste incidente au fost provocate de drone care au pătruns efectiv în spațiul aerian național și câte au constat în identificarea unor fragmente rezultate în urma unor incidente produse în proximitatea granițelor României?

6. Ce concluzii a formulat Ministerul Apărării Naționale în urma acestor incidente și ce măsuri au fost adoptate pentru reducerea riscurilor viitoare?

The post Lidia VADIM TUDOR – Întrebare – Situația incidentelor cu drone produse pe teritoriul României și măsurile de răspuns adoptate de Armata Română appeared first on AUR.

De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova

Subiectul întrebării: Demararea fazei a doua de înzestrare a corvetei „Contraamiral August Roman” – 261 fără desemnarea șantierului naval de echipare și costul real al capabilității

        Domnule ministru,

Forțele Navale Române au comunicat că, odată cu intrarea în serviciu, la 20 iunie 2026, a corvetei „Contraamiral August Roman” – 261, navă din clasa HISAR achiziționată din excedentul Forțelor Navale ale Republicii Turcia, a fost demarată faza a doua a procesului de dotare suplimentară care prevede o nouă procedură de achiziție în valoare estimată de 42 de milioane de euro, fără TVA, în vederea echipării navei „într-un șantier naval din România” cu sisteme de lansare rachete antiaeriene VLS, sistem de apărare antiaeriană apropiată de calibrul 35 de milimetri CIWS, sistem de lansare racheto-torpile și sistem de căutare și urmărire în infraroșu. Separat, prin instrumentul european SAFE (Security Action for Europe), este anunțată instalarea la bord a sistemului de rachete antinavă NSM (Naval Strike Missile).

Comunicarea publică ridică, domnule ministru, o nelămurire de fond: se anunță demararea fazei a doua și echiparea navei „într-un șantier naval din România”, însă șantierul respectiv nu este numit. Nu se poate demara în mod serios o fază de înzestrare a cărei execuție depinde direct de un șantier naval, atâta vreme cât nu se cunoaște în care șantier se va realiza efectiv echiparea. Fie șantierul a fost deja stabilit și, atunci, publicul are dreptul să știe care este și prin ce procedură a fost ales, fie nu a fost stabilit și, atunci, anunțul privind demararea fazei a doua este, în cel mai bun caz, prematur.

La aceasta se adaugă o problemă de transparență a costului: contractul de tip guvern la guvern pentru achiziția navei, semnat în decembrie 2025, a fost de 223 de milioane de euro, fără TVA, valoarea totală pentru atingerea capabilității operaționale fiind estimată de minister la circa 265 de milioane de euro, fără TVA, la care se adaugă componenta NSM finanțată separat prin SAFE. Cadrul legal al achizițiilor în domeniile apărării și securității este stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011, iar Parlamentul are obligația de a exercita controlul asupra modului în care sunt cheltuiți acești bani publici.

Față de cele de mai sus, domnule ministru, vă solicit să îmi comunicați următoarele:

1. A fost desemnat șantierul naval din România în care urmează să se realizeze echiparea corvetei – în cazul unui răspuns afirmativ, care este acesta, pe baza cărei proceduri a fost selectat și la ce dată a fost desemnat; în caz unui răspuns negativ, în ce sens a fost „demarată” faza a doua a procesului de dotare, în condițiile în care execuția acesteia depinde de un șantier încă nestabilit.
2. Prin ce tip de procedură se va derula achiziția estimată la 42 de milioane de euro pentru sistemele de luptă suplimentare, dacă aceasta este una competitivă sau de tip negociere fără publicare, care este temeiul legal invocat și care este calendarul detaliat al procedurii.
3. La momentul deciziei de achiziție a navei, în decembrie 2025, a fost evaluat și asumat faptul că nava nu dispune de principalele sisteme de luptă și că atingerea capabilității operaționale necesită cheltuieli suplimentare și un proces de integrare ulterior; ce documente de fundamentare au stat la baza acestei decizii.
4. Care este costul total real al programului, defalcat pe componente: prețul navei, faza a doua de dotare, lucrările de integrare în șantier, componenta NSM prin SAFE și costurile de operare și mentenanță estimate pe durata de viață, precum și sursele de finanțare pentru fiecare componentă.
5. Care este data estimată la care nava va atinge capabilitatea operațională deplină și ce capacitate reală de apărare are nava în perioada intermediară, în care operează în Marea Neagră fără sistemele antiaeriene și antisubmarin anunțate, în condițiile actuale de securitate din regiune.
6. Ce tip de sistem VLS și ce rachete antiaeriene vor fi achiziționate, cum se asigură compatibilitatea și integrarea tehnică a unor sisteme de proveniențe diferite pe o platformă de construcție turcă și cine își asumă răspunderea tehnică pentru integrarea de ansamblu a navei.
7. Care este stadiul contractului încheiat în cadrul SAFE pentru sistemele NSM, calendarul de livrare și integrare la bord și modul în care această componentă se corelează cu faza a doua de dotare realizată în șantierul naval din România.
8. Ce participare a industriei naționale de apărare este prevăzută în cadrul fazei a doua și al lucrărilor de integrare, ce contracte sau subcontracte pot reveni operatorilor economici români, inclusiv unităților din industria de apărare situate în județul [județul], și ce beneficii industriale și de mentenanță pe termen lung sunt asigurate pentru România.

The post Petre PUŞCAŞU – Întrebare – Demararea fazei a doua de înzestrare a corvetei „Contraamiral August Roman” – 261 fără desemnarea șantierului naval de echipare și costul real al capabilității appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Pătrunderea dronelor navale ucrainene în apele teritoriale românești, incidentul din Portul Constanța și capacitatea proprie a României de a-și apăra suveranitatea maritimă

                             Stimate domnule ministru,

În data de 5 iunie 2026, o dronă maritimă ucraineană asupra căreia se pierduse controlul a pătruns în Portul Constanța, în zona danelor 77–78, unde s-a autodetonat după câteva ore. Ulterior, ministrul Apărării a anunțat că a transmis părții ucrainene o solicitare oficială cuprinzând zece întrebări privind misiunea, traiectoria, momentul pierderii controlului, tipul comunicațiilor și încărcătura explozivă a dronelor, și că a propus Kievului ca dronele navale lansate în Marea Neagră să fie programate astfel încât să se autodetoneze automat la 12 mile marine de țărmul românesc, în cazul pierderii controlului. Tot ministrul a precizat că, la momentul declarațiilor, România nu primise încă un răspuns clar.

Acest incident, departe de a fi unul izolat, ridică o problemă cât se poate de serioasă privind suveranitatea și securitatea națională – apele teritoriale ale României se întind pe 12 mile marine, conform Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată prin Legea nr. 110/1996, și sunt reglementate prin Legea nr. 17/1990. 

Având în vedere faptul că un mijloc militar străin, încărcat cu explozibil, a putut pătrunde nestingherit până într-un port aglomerat, esențial pentru economia și securitatea țării, fără a fi detectat și neutralizat de mijloacele proprii, precum și perspectiva ca apărarea apelor noastre teritoriale să depindă de programarea voluntară a armamentului de către o forță armată străină, oricât de prietenă, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele: 

1. A primit Ministerul Apărării Naționale un răspuns oficial al părții ucrainene la cele zece întrebări transmise, care este conținutul acestuia și ce s-a stabilit privind tipul dronei din 5 iunie, misiunea, încărcătura explozivă și momentul în care s-a pierdut controlul asupra ei.
2. Din ce motiv sistemele naționale de supraveghere și apărare maritimă nu au detectat și nu au neutralizat drona înainte ca aceasta să pătrundă în Portul Constanța, ce capacități proprii de detecție și de contracarare a dronelor navale deține în prezent România și care sunt lacunele identificate.
3. Câte incidente provocate de drone navale sau aeriene, de orice proveniență, au afectat apele teritoriale, zona economică exclusivă sau spațiul aerian al României în ultimii trei ani, ce evidență ține ministerul asupra acestora și câte dintre ele au vizat sau au afectat infrastructură critică ori zone locuite.
4. În ce măsură consideră ministerul că securitatea apelor teritoriale românești poate depinde de programarea voluntară a armamentului de către o forță armată străină și ce mecanisme proprii, independente de cooperarea părții ucrainene, are România pentru a împiedica pătrunderea unor asemenea mijloace în cazul în care propunerea de autodetonare nu este acceptată sau respectată.
5. Care este stadiul propunerii privind protocolul de autodetonare la 12 mile marine, dacă aceasta a fost formalizată într-un acord ori într-un angajament asumat de partea ucraineană, dacă este fezabilă și verificabilă tehnic și prin ce mijloace ar putea România verifica respectarea ei.
6. Ce măsuri suplimentare de protecție a infrastructurii critice portuare de la Constanța și a localităților de pe litoral au fost dispuse după incident și ce risc a reprezentat explozia pentru viața și siguranța personalului și a populației din zonă.
7. Ce demersuri a întreprins România la nivelul NATO și al aliaților pentru tratarea acestei probleme, dacă incidentul a fost discutat în format aliat și ce sprijin a fost solicitat sau obținut pentru întărirea capacității de supraveghere și apărare în zona maritimă de responsabilitate.
8. Ce rol poate avea industria națională de apărare, în dezvoltarea și producția de sisteme de detecție și de contracarare a dronelor navale și aeriene, și ce programe de înzestrare în acest domeniu are în vedere ministerul.

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Pătrunderea dronelor navale ucrainene în apele teritoriale românești, incidentul din Portul Constanța și capacitatea proprie a României de a-și apăra suveranitatea maritimă appeared first on AUR.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, domnului ministru-interimar, Radu-Dinel Miruță

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Întârzierea de peste patru ani a podului peste râul Olt la Voila și absența mobilității militare pentru baza NATO de la Cincu

                             Stimate domnule ministru,

Grupul de Luptă NATO de la Cincu este complet operațional de la finalul anului 2022. Astăzi, la aproape patru ani de la operaționalizare, accesul echipamentelor militare grele către această bază — element de descurajare pe Flancul Estic, într-un moment de presiune militară maximă la Marea Neagră — rămâne dependent de o infrastructură rutieră și feroviară inadecvată.

Generalul (r.) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022–2025, a semnalat public că proiectul unui nou pod peste râul Olt, în zona localității Voila — situată la circa 11 km de Cincu — a trenat mai bine de patru ani, în special din cauza blocajelor birocratice.

Consecințele operaționale sunt directe – echipamentele grele aliate, precum tancurile Leclerc ale armatei franceze dislocate la Cincu, au fost nevoite să ocolească zeci, chiar sute de kilometri prin alte județe, pe trasee secundare din Țara Făgărașului, fapt care se traduce prin ore de întârziere la fiecare transport și deteriorarea unei infrastructuri care nu este proiectată pentru trafic greu. Mai mult, se atrage atenția că nici noua autostradă Sibiu–Făgăraș nu prevede un nod de legătură în zonă, care să asigure afluirea și defluirea rapidă a trupelor aliate.

Contrastul cu alți aliați este greu de ignorat, domnule ministru: în aceeași perioadă, armata cehă își poate deplasa tancurile Leopard 2A4 chiar pe autostradă, ca exercițiu de mobilitate, dispunând de infrastructura și de cadrul legal care fac posibilă o astfel de manevră.

Prin urmare, vă solicit să clarificați următoarele:

1. Care este stadiul actual al proiectului podului peste râul Olt din zona Voila? Solicit calendarul detaliat al procedurilor parcurse din momentul inițierii și până în prezent, cu indicarea fiecărei etape și a duratei acesteia.
2. Care au fost, punctual, blocajele birocratice care au dus la întârzierea de peste patru ani? Ce instituții au avut responsabilități în fiecare etapă și unde s-a produs blocajul?
3. Există un termen ferm de finalizare a podului? Care este sursa de finanțare și ce sumă a fost alocată?
4. Cum a fost gestionată, în acești ani, mobilitatea echipamentelor militare grele aliate către Cincu, având în vedere lipsa unei rute adecvate? Ce costuri suplimentare și ce uzură a infrastructurii existente au rezultat din ocolirea forțată a zonei?
5. Confirmați că proiectul autostrăzii Sibiu–Făgăraș nu prevede un nod de legătură care să asigure accesul rapid al trupelor către Cincu? În caz afirmativ, pe ce bază a fost luată această decizie și mai poate fi corectată proiectarea?
6. România beneficiază de finanțări europene dedicate mobilității militare (Military Mobility), parte a mecanismului „Connecting Europe Facility”. Au fost accesate astfel de fonduri pentru infrastructura din zona Cincu–Voila? În cazul unui răspuns negativ, menționați motivele.

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Întârzierea de peste patru ani a podului peste râul Olt la Voila și absența mobilității militare pentru baza NATO de la Cincu appeared first on AUR.

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Capacitatea reală a Armatei de a contracara dronele și stadiul modernizării sistemelor de artilerie antiaeriană Oerlikon

                             Stimate domnule ministru,

Incidentele recente au expus o vulnerabilitate de securitate pe care cetățenii o resimt direct – la sfârșitul lunii mai 2026, o dronă rusă de tip Geran/Shahed a lovit un bloc de locuințe din centrul Galațiului, rănind două persoane, iar la scurt timp o dronă maritimă a ajuns necontrolată în dana 78 a Portului Constanța, unde s-a autodetonat. În urma acestor evenimente, reacția publică a autorităților a fost că ne-am confrunta cu o tehnologie emergentă împotriva căreia nu ar exista soluții tehnice accesibile – explicație ce este contrazisă de realitatea din dotarea proprie a Armatei Române și de experiența aliaților. În plus, războiul dronelor nu este o noutate apărută peste noapte la granița noastră – încă din 2022, forțele ucrainene doboară în mod curent drone de tip Shahed folosind exact categoriile de echipamente pe care le deține și România.

Potrivit analizelor de specialitate, Armata Română dispune, deja, de mijloace utilizabile în acest scop: aproximativ 60 de instalații de mitraliere de tip MR-4 (4×14,5 mm), circa 300 de tunuri antiaeriene mobile de 2×30 mm, în jur de 37 de sisteme autopropulsate Gepard — recunoscute la nivel mondial drept eficiente împotriva dronelor — precum și mitraliere grele montate pe vedetele care patrulează pe Dunăre, iar o parte dintre aceste sisteme sunt mobile și pot fi redislocate cu ușurință pentru protejarea unor zone urbane sau strategice.

La acestea se adaugă un program de modernizare a cărui finalizare este așteptată chiar în acest an: în 2023, concernul Rheinmetall a primit o comandă de la Ministerul Apărării în valoare de 328 de milioane de euro pentru modernizarea a patru instalații de artilerie antiaeriană Oerlikon GDF de 35 mm, prin integrarea soluției Skynex — un sistem capabil să angajeze mai multe ținte simultan la distanță scurtă, cu o cadență de tragere ridicată, însă, conform informațiilor publice, acest contract trebuia finalizat în 2026, însă stadiul său nu este cunoscut.

Având în vedere că se conturează, domnule ministru, o contradicție pe care opinia publică o resimte ca pe o lipsă de transparență: pe de o parte, ni se comunică faptul că nu am avea soluții tehnice împotriva dronelor, iar pe de altă parte, deținem în dotare exact categoriile de sisteme pe care aliații le folosesc cu succes de patru ani, plus un program de modernizare care ar fi trebuit deja încheiat, vă rog să răspundeți, punctual, următoarelor întrebări:

1. Care este, în prezent, numărul total și gradul de operativitate  -funcționale / în mentenanță / cu probleme tehnice – al sistemelor aflate în dotare care pot fi folosite împotriva dronelor — mitraliere MR-4, tunuri antiaeriene de 30 mm, sisteme autopropulsate Gepard și mitraliere grele de pe vedetele fluviale?
2. De ce nu au fost dislocate astfel de sisteme mobile pentru protecția zonei urbane Galați–Brăila, dat fiind că este una dintre cele mai expuse aglomerări urbane de la graniță?
3. Care este stadiul contractului din 2023 cu Rheinmetall, în valoare de 328 de milioane de euro, pentru modernizarea sistemelor Oerlikon de 35 mm prin integrarea soluției Skynex? A fost finalizat în 2026, conform angajamentului inițial? Dacă nu, care sunt cauzele întârzierii, noul termen și penalitățile calculate?
4. Pe ce fundamentare tehnică s-au întemeiat declarațiile publice potrivit cărora România nu ar dispune de soluții împotriva dronelor, în condițiile în care aceste sisteme se află în dotare?
5. Care sunt regulile de angajare actuale care permit sau împiedică doborârea unei drone care pătrunde în spațiul aerian național deasupra unor zone locuite, și ce modificări legislative sau procedurale sunt necesare pentru a permite o reacție eficientă?
6. Au fost analizate soluții de protecție pasivă pentru infrastructura portuară din Marea Neagră — precum plasele anti-dronă — având în vedere că amenințarea dinspre Marea Neagră este prezentă de aproape patru ani și jumătate?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Capacitatea reală a Armatei de a contracara dronele și stadiul modernizării sistemelor de artilerie antiaeriană Oerlikon appeared first on AUR.