De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Măsuri pentru reducerea intermedierii și sprijinirea producătorilor din regiunea Moldovei

Stimate domnule ministru,

Deși județele Moldovei dispun de un număr important de mici producători agricoli, legumicultori, pomicultori, apicultori și crescători de animale, accesul acestora la piață rămâne limitat. În multe cazuri, producătorii sunt nevoiți să își comercializeze marfa prin intermediari, la prețuri mult sub valoarea reală a produselor, în timp ce consumatorii ajung să plătească prețuri semnificativ mai mari.

În județele Iași și Neamț, dar și în Bacău, Vaslui, Botoșani și Suceava, numeroase exploatații familiale produc legume, fructe, produse apicole, lactate și alte produse agroalimentare apreciate pentru calitatea lor. Cu toate acestea, lipsa unor piețe moderne de proximitate, a unor platforme digitale funcționale de comercializare și a unor lanțuri scurte de aprovizionare face ca producătorii locali să aibă dificultăți în a ajunge direct la consumatori, restaurante, unități turistice sau instituții publice.

În contextul în care tot mai mulți români își exprimă preferința pentru produse locale, iar Uniunea Europeană încurajează dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare și a piețelor locale, consider că statul român trebuie să își asume un rol mai activ în apropierea producătorilor de cumpărători.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce programe derulează în prezent Ministerul Agriculturii pentru facilitarea vânzării directe a produselor agricole de către producătorii locali, fără intermediari?

2. Care este situația, la nivelul județelor Iași și Neamț, privind proiectele finanțate în ultimii cinci ani pentru dezvoltarea piețelor agroalimentare moderne, centrelor de colectare, depozitare și distribuție destinate micilor producători?

3. Analizează ministerul posibilitatea realizării unei platforme naționale digitale, administrată de stat sau în parteneriat cu autoritățile locale, prin care producătorii români să își poată comercializa direct produsele către consumatori, restaurante, hoteluri, cantine și alte instituții?

4. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare în regiunea Moldovei, astfel încât produsele agricole locale să ajungă mai ușor în marile orașe și în rețelele comerciale?

5. Există un program prin care școlile, spitalele, căminele pentru persoane vârstnice și alte instituții publice să fie încurajate sau sprijinite să achiziționeze o pondere mai mare de produse provenite de la producători locali? Dacă da, care sunt rezultatele obținute în județele Moldovei?

6. Ce măsuri intenționează ministerul să adopte pentru reducerea dependenței micilor producători de intermediari și pentru creșterea veniturilor acestora, astfel încât agricultura familială să devină o activitate economică sustenabilă, în special în județele Iași, Neamț, Botoșani, Vaslui, Bacău și Suceava?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Măsuri pentru reducerea intermedierii și sprijinirea producătorilor din regiunea Moldovei appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția nr 24 Iași

Obiectul întrebării: Măsuri pentru reducerea intermedierii și sprijinirea producătorilor din regiunea Moldovei

Stimate domnule ministru,

Deși județele Moldovei dispun de un număr important de mici producători agricoli, legumicultori, pomicultori, apicultori și crescători de animale, accesul acestora la piață rămâne limitat. În multe cazuri, producătorii sunt nevoiți să își comercializeze marfa prin intermediari, la prețuri mult sub valoarea reală a produselor, în timp ce consumatorii ajung să plătească prețuri semnificativ mai mari.

În județele Iași și Neamț, dar și în Bacău, Vaslui, Botoșani și Suceava, numeroase exploatații familiale produc legume, fructe, produse apicole, lactate și alte produse agroalimentare apreciate pentru calitatea lor. Cu toate acestea, lipsa unor piețe moderne de proximitate, a unor platforme digitale funcționale de comercializare și a unor lanțuri scurte de aprovizionare face ca producătorii locali să aibă dificultăți în a ajunge direct la consumatori, restaurante, unități turistice sau instituții publice.

În contextul în care tot mai mulți români își exprimă preferința pentru produse locale, iar Uniunea Europeană încurajează dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare și a piețelor locale, consider că statul român trebuie să își asume un rol mai activ în apropierea producătorilor de cumpărători.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce programe derulează în prezent Ministerul Agriculturii pentru facilitarea vânzării directe a produselor agricole de către producătorii locali, fără intermediari?

2. Care este situația, la nivelul județelor Iași și Neamț, privind proiectele finanțate în ultimii cinci ani pentru dezvoltarea piețelor agroalimentare moderne, centrelor de colectare, depozitare și distribuție destinate micilor producători?

3. Analizează ministerul posibilitatea realizării unei platforme naționale digitale, administrată de stat sau în parteneriat cu autoritățile locale, prin care producătorii români să își poată comercializa direct produsele către consumatori, restaurante, hoteluri, cantine și alte instituții?

4. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare în regiunea Moldovei, astfel încât produsele agricole locale să ajungă mai ușor în marile orașe și în rețelele comerciale?

5. Există un program prin care școlile, spitalele, căminele pentru persoane vârstnice și alte instituții publice să fie încurajate sau sprijinite să achiziționeze o pondere mai mare de produse provenite de la producători locali? Dacă da, care sunt rezultatele obținute în județele Moldovei?

6. Ce măsuri intenționează ministerul să adopte pentru reducerea dependenței micilor producători de intermediari și pentru creșterea veniturilor acestora, astfel încât agricultura familială să devină o activitate economică sustenabilă, în special în județele Iași, Neamț, Botoșani, Vaslui, Bacău și Suceava?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Măsuri pentru reducerea intermedierii și sprijinirea producătorilor din regiunea Moldovei appeared first on AUR.

RuraleDe la: Domnul Nicolae MÎNDRESCU, deputat în circumscripția electorală nr.40 Vâlcea

Subiectul întrebării: Creșterea accelerată a insolvențelor din agricultură în prima jumătate a anului 2026 și măsurile de sprijin pentru fermierii aflați în risc financiar

Stimate Domnule Ministru-interimar,

Agricultura rămâne una dintre ramurile de bază ale economiei românești și, pentru numeroase comunități rurale, principala sursă de venit și de stabilitate socială. Tocmai de aceea, o analiză dată publicității la sfârșitul lunii iulie de Casa de Insolvență Transilvania ridică un semnal de alarmă care nu poate fi trecut cu vederea – în primele șase luni ale anului 2026, numărul insolvențelor din agricultură a crescut cu aproape 80%, de la 127 de cazuri în semestrul I 2025 la 226 de cazuri în semestrul I 2026, iar încă de la jumătatea lunii aprilie fusese atins nivelul înregistrat pe parcursul întregului semestru corespunzător din anul anterior.

Ceea ce transformă aceste cifre dintr-o statistică sectorială într-o problemă de securitate economică este natura firmelor afectate – dacă în trecut vulnerabilitatea se concentra în exploatațiile mici și familiale, în acest an criza a urcat către companiile de anvergură: în segmentul societăților cu active imobilizate de peste 4 milioane de euro, numărul insolvențelor a sărit de la o singură firmă în semestrul I 2025 la 19 firme în semestrul I 2026, iar aceste 19 societăți cumulează peste 235 de milioane de euro în active imobilizate, adică peste 57% din totalul activelor intrate în insolvență în acest segment la nivelul întregii economii. Atunci când un jucător de asemenea talie intră în incapacitate de plată, unda de șoc se propagă imediat pe întregul lanț de furnizori, distribuitori și finanțatori, antrenând în cădere și afacerile mici care gravitează în jurul lui.

Cauzele, stimate domnule ministru, nu țin de o proastă gestiune izolată, ci de o suprapunere de presiuni structurale și conjuncturale: volatilitatea prețurilor la cereale, costurile ridicate de producție și de finanțare, secetele recurente care afectează deopotrivă solul și deciziile de rotație a culturilor, la care se adaugă presiunea importurilor de cereale din Ucraina și scumpirea energiei și a îngrășămintelor pe fondul instabilității geopolitice. Cel mai îngrijorător semnal vine însă dinspre creditare – potrivit Raportului BNR asupra stabilității financiare publicat în iunie 2026, rata creditelor neperformante ale companiilor nefinanciare a urcat la 5,6% și depășește 7% în segmentul microîntreprinderilor și al firmelor mici, de unde provine cea mai mare parte a fermierilor, iar creditele cu garanție de stat acordate masiv în agricultură în perioada 2020–2022 au ajuns la o rată de neperformanță de 11,3%. Această din urmă cifră merită cântărită cu prudență de către Minister, fiindcă arată că sprijinul de urgență de atunci nu s-a transformat în reziliență, ci, în bună parte, în datorie greu de rambursat, un avertisment că simpla acordare de garanții, fără măsuri care să întărească structural fermele, riscă să reproducă aceleași vulnerabilități peste câțiva ani.

Harta acestei crize confirmă că ea nu ocolește nicio regiune agricolă a țării. Polii insolvențelor mari sunt județele Bacău și Hunedoara, urmate de Vaslui, Bihor și Ialomița, zone dependente de agricultura extensivă, în timp ce, după numărul total de companii aflate în risc, în frunte se situează Timiș cu 147 de firme, urmat de București cu 85, Arad cu 77, Constanța cu 76, Teleorman cu 74 și Brăila cu 72. Prin urmare, presiunea financiară lovește laolaltă marile exploatații tehnologizate din vestul țării și bazinele tradiționale de cereale din estul și sud-estul României, ceea ce înseamnă că, în lipsa unei reacții ferme din partea statului, riscăm să pierdem simultan și fermele care ar fi trebuit să fie motorul modernizării, și pe cele care asigură pâinea de zi cu zi a comunităților rurale.

Având în vedere cele expuse, domnule ministru-interimar, vă rog să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Dispune Ministerul de o evaluare proprie, actualizată și defalcată pe județe, a numărului de exploatații și de societăți agricole aflate în insolvență sau în risc financiar ridicat, și care este poziția dumneavoastră față de datele analizei citate, potrivit cărora 40% dintre firmele examinate se află deja în zonă de risc, 631 sunt în insolvență iminentă, iar 855 în situație de restructurare?
2. Ce măsuri, cu termene și responsabili clar stabiliți, are în vedere Ministerul pentru intervenția timpurie în cazul celor peste 600 de companii aflate în insolvență iminentă și al celor 855 clasificate drept restructurabile, astfel încât firmele viabile, cu cifre de afaceri solide și cu număr semnificativ de angajați, să fie sprijinite înainte de a ajunge la colaps?
3. Având în vedere rata de neperformanță de 11,3% a creditelor cu garanție de stat acordate în agricultură în perioada 2020–2022, ce reformă a instrumentelor de garantare și creditare gestionate sau coordonate de Minister, inclusiv prin Fondul de Garantare a Creditului Rural și prin AFIR, intenționați să promovați, pentru ca sprijinul public să genereze reziliență, nu îndatorare?
4. Ce instrumente de gestionare a riscului — asigurări agricole subvenționate, scheme de stocare și de reglare a pieței, fonduri mutuale — pregătește Ministerul pentru a proteja fermierii de volatilitatea prețurilor la cereale și de secetele recurente, dincolo de plățile de urgență acordate punctual?
5. Ce măsuri diferențiate aveți în vedere pentru județele identificate drept cele mai vulnerabile — Bacău, Hunedoara, Vaslui, Bihor și Ialomița, dar și marile bazine agricole precum Timiș, Constanța, Teleorman și Brăila —, unde concentrarea insolvențelor și a firmelor în risc impune o abordare adaptată, nu una uniformă la nivel național?
6. Ce program cu orizont multianual are Ministerul pentru a ataca slăbiciunile structurale semnalate în mod repetat — fragmentarea excesivă a terenurilor și lipsa infrastructurii de procesare —, care fac ca o mare parte din producția agricolă a României să rămână nevalorificată la nivel de afacere și să nu ajungă să aducă valoare adăugată în țară?

The post Nicolae MÎNDRESCU – Întrebare – Creșterea accelerată a insolvențelor din agricultură în prima jumătate a anului 2026 și măsurile de sprijin pentru fermierii aflați în risc financiar appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Situația terenurilor agricole deținute de persoane fizice și juridice cu capital străin și măsurile pentru protejarea patrimoniului funciar al României

Stimate domnule ministru,

Pământul agricol reprezintă una dintre cele mai valoroase resurse strategice ale unei națiuni. El nu constituie doar suportul producției agricole, ci exprimă securitatea alimentară, stabilitatea comunităților rurale și capacitatea unui stat de a-și valorifica propriul potențial economic în beneficiul cetățenilor săi.

În ultimele două decenii, în spațiul public au fost exprimate preocupări constante cu privire la extinderea achizițiilor de terenuri agricole de către persoane fizice și juridice cu capital străin, prin mecanisme directe sau indirecte. Totodată, numeroase organizații ale fermierilor au semnalat dificultățile cu care se confruntă exploatațiile agricole românești în accesul la terenuri, pe fondul creșterii accelerate a prețurilor și al concentrării suprafețelor agricole în proprietatea unor investitori cu o putere financiară considerabil superioară celei a fermelor familiale.

În contextul provocărilor generate de schimbările climatice, al presiunilor asupra securității alimentare și al transformărilor geopolitice din regiunea noastră, protejarea patrimoniului funciar al României trebuie să reprezinte o prioritate strategică a statului român. Elaborarea unor politici publice eficiente presupune însă existența unei imagini complete și actualizate privind structura proprietății agricole și evoluția acesteia în ultimii ani.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este suprafața totală de teren agricol aflată, la această dată, în proprietatea persoanelor fizice străine și a persoanelor juridice cu capital străin, defalcată pe județe și pe categorii de folosință agricolă?

2. Care este evoluția acestor suprafețe în ultimii zece ani și care sunt județele în care s-au înregistrat cele mai importante creșteri ale achizițiilor de teren agricol de către investitori străini?

3. Dispune Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de o bază de date centralizată privind structura proprietății funciare și beneficiarii reali ai societăților care dețin terenuri agricole în România?

4. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru facilitarea accesului fermierilor români, în special al tinerilor fermieri și al fermelor familiale, la achiziția de terenuri agricole?

5. Analizează ministerul oportunitatea modificării cadrului legislativ privind vânzarea terenurilor agricole, astfel încât patrimoniul funciar național să beneficieze de mecanisme suplimentare de protecție, în concordanță cu dreptul Uniunii Europene și cu practicile existente în alte state membre?

6. Există programe guvernamentale sau instrumente financiare dedicate sprijinirii fermierilor români pentru cumpărarea terenurilor agricole, în vederea reducerii concentrării proprietății și consolidării exploatațiilor autohtone?

7. Care este strategia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru perioada 2026–2030 în ceea ce privește protejarea patrimoniului funciar agricol, creșterea competitivității fermelor românești și asigurarea unui echilibru între libera circulație a capitalurilor și interesul național privind securitatea alimentară?

Solicit răspuns în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Situația terenurilor agricole deținute de persoane fizice și juridice cu capital străin și măsurile pentru protejarea patrimoniului funciar al României appeared first on AUR.

De către: Deputat A.U.R Cristina Emanuela Dascălu circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Impactul restricțiilor sanitare privind pesta micilor rumegătoare asupra crescătorilor de ovine și caprine din România

Stimate domnule ministru,

Sectorul ovin reprezintă unul dintre pilonii tradiționali ai agriculturii românești și una dintre puținele ramuri zootehnice în care România ocupă o poziție importantă la nivel european. În spatele cifrelor statistice se află zeci de mii de ferme familiale, comunități rurale și generații de crescători care au construit, prin muncă și perseverență, un sector competitiv, capabil să contribuie semnificativ la economia națională și la exporturile agroalimentare ale țării.

Acest sector traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani. Măsurile instituite pentru combaterea pestei micilor rumegătoare, inclusiv restricțiile privind circulația animalelor și suspendarea exporturilor de ovine și caprine, au produs efecte economice deosebit de grave asupra fermierilor, procesatorilor și operatorilor din întregul lanț agroalimentar. Numeroși crescători reclamă blocarea contractelor comerciale, imposibilitatea valorificării efectivelor, creșterea costurilor de întreținere și riscul compromiterii activității economice desfășurate de-a lungul mai multor generații.

Organizațiile profesionale solicită măsuri urgente de sprijin financiar, o strategie clară de reluare a exporturilor și o comunicare transparentă privind negocierile purtate cu instituțiile europene. Menținerea unei perioade îndelungate de restricții riscă să afecteze competitivitatea sectorului ovin românesc și poziția pe care România a reușit să o câștige pe piețele externe.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care este numărul estimat al crescătorilor de ovine și caprine afectați, direct și indirect, de restricțiile instituite pentru combaterea pestei micilor rumegătoare?

2. Care este evaluarea Ministerului Agriculturii privind pierderile economice înregistrate până în prezent de fermieri, procesatori și exportatori din sectorul ovin?

3. Ce forme de sprijin financiar, scheme de compensare sau despăgubiri intenționează ministerul să acorde fermierilor afectați și care este calendarul estimat al implementării acestora?

4. Ce măsuri au fost adoptate împreună cu ANSVSA pentru reducerea duratei restricțiilor și reluarea în condiții de siguranță a activităților comerciale și a exporturilor?

5. Care este stadiul discuțiilor purtate cu Comisia Europeană și cu statele partenere pentru ridicarea restricțiilor privind exporturile de ovine și caprine din România?

6. Ce măsuri are în vedere ministerul pentru protejarea fermelor familiale și evitarea falimentului exploatațiilor care depind exclusiv de creșterea ovinelor și caprinelor?

7. Intenționează ministerul să elaboreze un program național de redresare a sectorului ovin, care să includă măsuri de sprijin pentru producție, procesare și valorificarea superioară a produselor românești atât pe piața internă, cât și pe piețele externe?

Solicit răspuns în scris, în termenul prevăzut de lege.

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Impactul restricțiilor sanitare privind pesta micilor rumegătoare asupra crescătorilor de ovine și caprine din România appeared first on AUR.

România se confruntă din nou cu o criză agricolă severă, ignorată cu nepăsare de autorități: seceta afectează peste jumătate din terenurile agricole ale țării, punând în pericol producția agricolă și amenințând cu falimentul mii de gospodării țărănești. Fermierii români nu mai pot aștepta. Este nevoie de măsuri urgente și concrete, nu de declarații, vizite de fațadă și promisiuni amânate la nesfârșit.

Alianța pentru Unirea Românilor solicită de urgență amânarea plăților din credite, precum și a comisioanelor și dobânzilor aferente creditelor pentru fermierii afectați de secetă; despăgubirea pierderilor printr-un fond de sprijin de urgență; suspendarea temporară a obligațiilor fiscale pentru cei din agricultură; acces simplificat la irigații acolo unde infrastructura o permite și, mai ales, un plan național serios pentru refacerea și extinderea sistemului de irigații.

Datele Observatorului European al Secetei arată clar: peste 51% din solurile țării sunt deja în stare de alertă. Asta înseamnă terenuri uscate, culturi compromise, muncă risipită, familii îngenuncheate de lipsa oricărui sprijin real. Agricultura românească moare cu zile, iar Guvernul se uită în altă parte.

Nu ajungeam aici dacă nu se fura ca în codru. Sistemul național de irigații a fost distrus cu bună știință, bucată cu bucată. În 2022, Ministerul Agriculturii anunța alocarea a 1,5 miliarde de euro pentru infrastructura principală de irigații, desecare și drenaj. Trei ani mai târziu, fermierii nu beneficiază de nimic concret. În schimb, cei care îndrăznesc să se descurce singuri, precum agricultorul de la Lungulețu, care a folosit apa din râu pentru a-și uda cultura, sunt amendați sau chiar arestați.

Fermierii nu pot fi lăsați singuri în fața dezastrului. Agricultura nu poate depinde exclusiv de capriciile vremii. Fără investiții, fără sprijin și fără predictibilitate, tot ce rămâne este falimentul generalizat al unui sector vital. Iar consecințele le vom simți cu toții: prețuri în creștere, produse tot mai rare și o Românie care își abandonează resursele cele mai de preț: pământul și oamenii care îl muncesc.

Domnilor din Guvern, nu mai ignorați realitatea din teren. Lăsați birourile și mergeți în ogoarele arse de soare. Nu e vorba doar despre agricultură. Este vorba despre hrana noastră, despre viitorul economic al țării și despre respectul față de cei care trudesc cinstit pentru toți”.

Călin Matieș,
Deputat AUR
Vicepreședintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților

The post Călin Matieș (deputat AUR), scrisoare deschisă către Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale appeared first on AUR.

Domnului Florin-Ionuț BARBU, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

De către: Deputat Cristina-Emanuela DASCĂLU

Circumscripția electorală: Nr. 24 Iași

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 18.02.2025

Obiectul interpelării: Măsuri concrete pentru sprijinirea fermierilor români în contextul actual

Stimate Domnule Ministru,

În calitate de deputat și reprezentant al cetățenilor din circumscripția mea electorală, vă adresez această interpelare, în contextul dificultăților majore cu care se confruntă fermierii români în prezent. Situația actuală a agriculturii românești necesită măsuri urgente și concrete pentru susținerea producătorilor locali și asigurarea securității alimentare a țării noastre.

România, cu potențialul său agricol remarcabil și cu tradiția sa îndelungată în agricultură, se confruntă cu multiple provocări care afectează direct fermierii: creșterea prețurilor la inputuri, dificultăți în accesarea piețelor de desfacere, precum și competiția neloială din partea importurilor.

În acest context, vă rog, respectuos, să răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt măsurile concrete pe care Ministerul Agriculturii le va implementa în următoarele 6 luni pentru a sprijini fermierii români în față crizei actuale din sectorul agricol?

2. Ce programe de finanțare și subvenții sunt planificate pentru anul 2025 pentru a susține micii și mijlocii fermieri în modernizarea exploatațiilor agricole?

3. Cum veți asigura protejarea pieței interne și a producătorilor locali în fața importurilor masive de produse agricole care destabilizează piața?

4. Ce strategie are ministerul pentru facilitarea accesului fermierilor români la piețele de desfacere și pentru dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare?

5. Care sunt măsurile concrete pentru sprijinirea tinerilor fermieri și încurajarea generației tinere să se implice în agricultură?

6. Ce soluții propune ministerul pentru problemele legate de sistemele de irigații și gestionarea efectelor schimbărilor climatice asupra agriculturii românești?

Consider că este vital să oferim fermierilor români sprijinul necesar pentru a-și continua activitatea în condiții optime și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a sectorului agricol românesc.

Solicit răspuns în scris.

The post Cristina Dascălu – Interpelare – Măsuri concrete pentru sprijinirea fermierilor români în contextul actual appeared first on AUR.

Domnului Florin- Ionuț BARBU, Ministru, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

De către: Deputat Ionel GHEORGHE

Circumscripția Electorală: Nr. 17 Dolj

Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Ședința Camerei Deputaților din data de: 12.02.2025

Obiectul întrebării: Problema producătorilor locali privind comercializarea produselor românești în fața competiției cu produsele importate

Stimate Domnule Ministru,

Producătorii locali din România se confruntă cu dificultăți considerabile în valorificarea produselor autohtone, din cauza prezenței unei mari cantități de produse importate pe piața internă. Rafturile supermarketurilor sunt dominate de produse străine, care beneficiază de un preț mai mic și de o expunere mai mare, făcându-le mult mai atractive pentru consumatori. Această competiție inechitabilă pune presiune asupra micilor producători români, care sunt incapabili să se alinieze la prețurile reduse ale produselor importate din cauza costurilor de producție mai mari, care includ, printre altele, costuri mai ridicate pentru forța de muncă, utilaje, transport și materii prime.

În ciuda calității superioare a multor produse autohtone, consumatorii sunt influențați de prețul mai scăzut al produselor străine și de promovarea acestora, în detrimentul produselor românești. Astfel, micii producători locali ajung să aibă foarte puține opțiuni pentru a-și comercializa produsele. Rafturile magazinelor sunt rezervate produselor importate, iar producătorilor români li se oferă doar un spațiu mic sau, în unele cazuri, chiar niciun spațiu pe rafturi.

Aceasta înseamnă că majoritatea producătorilor locali nu au acces direct la canale de vânzare cu un impact semnificativ asupra pieței. Deși, există un potențial uriaș pentru produsele românești, acestea rămân, din păcate, în umbra celor importate, devenind din ce în ce mai rare.

Producătorii riscă să-și piardă locul pe piață, iar economia locală să depindă tot mai mult de produsele din afaceri internaționale, care adesea nu răspund nevoilor și caracteristicilor pieței românești, în ceastă situație este esențial de a crea un mediu mai favorabil micilor producători prin politici care să le permită acestora să-și valorifice produsele.

Situația actuală în care mulți producători români nu au unde să își valorifice marfa, în timp ce rafturile magazinelor sunt dominate de produse importate, reflectă o problemă economică și socială gravă, lipsa canalelor de vânzare și a sprijinului adecvat din partea autorităților îi condamnă pe acești producători la stagnare sau faliment. În același timp, consumatorii români devin dependenți de produse străine.

Având în vedere importurile masive de produse alimentare, de multe ori de calitate îndoielnică, în condițiile în care România are capacitatea de a produce alimente naturale, sănătoase și de înaltă calitate, vă rugăm să ne răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. De ce România, o țară cu un potențial agricol imens și producători capabili să ofere produse naturale și de calitate, a ajuns să fie dependentă de produse importate?

2. Cum justifică Ministerul Agriculturii situația în care producătorii români rămân cu marfa nevândută sau sunt nevoiți să o vândă la prețuri de nimic, în timp ce piața este invadată de produse importate?

3. De ce se încurajează importul de produse străine și valorificarea lor pe piața internă, în detrimentul susținerii producătorilor locali?

4. Ce măsuri concrete sunt implementate de Ministerul Agriculturii pentru a sprijini micii producători în accesul acestora pe piața internă?

5. Ce campanii de conștientizare sunt sau vor fi implementate pentru a încuraja populația să prioritizeze achiziția de produse autohtone, având în vedere beneficiile economice și nutriționale ale acestora, în condițiile în care produsele românești sunt depășite de produse străine?

6. De asemenea, ce alternative există pentru producători, în afară de supermarketuri, cum ar fi piețele agroalimentare, târgurile locale sau platformele digitale, și ce sprijin financiar sau infrastructural este disponibil pentru a facilita accesul acestora la aceste canale de vânzare?

7. Ce măsuri concrete implementează Ministerul Agriculturii pentru a reduce dependența de produse din import?

8. Având în vedere importanța susținerii economiei locale, ce măsuri de reglementare sunt propuse pentru a garanta un echilibru între produsele importate și cele autohtone pe piața românească?

9. Cum își propune Ministerul Agriculturii pentru anul 2025 să asigure accesul populației la cât mai multe produse românești, proaspete, naturale, direct de la producători?

10. Când o să consumăm ceea ce producem și o să susținem economia locală în loc să finanțăm producătorii străini?

Solicit răspuns în scris.

The post Ionel Gheorghe – Întrebare parlamentară – Problema producătorilor locali privind comercializarea produselor românești în fața competiției cu produsele importate appeared first on AUR.

Adresată: Domnului Florin-Ionuț BARBU, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

De către: Senator Ionuț NEAGU, membru al Comisiei pentru  drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi

Circumscripția electorală: nr. 15 Covasna

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Data: 16.06.2025

Obiectul întrebării: Situația industriei de morărit și panificație din România

Stimate Domnule Ministru,

Având în vedere evoluția și importanța sectorului de morărit și panificație din România, este esențial să analizăm și să discutăm provocările și oportunitățile din acest domeniu vital pentru economia națională. Investițiile realizate în acest sector în ultimele trei decenii au depășit 750-800 de milioane de euro, iar produsele și tehnologiile folosite sunt la nivelul celor din alte țări europene. În ciuda acestor progrese, sectorul se confruntă cu provocări semnificative.

Potrivit unui studiu de piață prezentat de principalul agent economic din domeniu, consumul de pâine pe cap de locuitor a scăzut de la 92 kg/an la puțin peste 82 kg/an în ultimul deceniu, însă rămâne peste media europeană de 78 kg/an. Cu toate acestea, aproape 500.000 de tone de pâine nu apar în datele statistice ale INS, reprezentând aproximativ 23 kg/locuitor de pâine nefiscalizată și neînregistrată. În plus, piața de morărit și panificație, cu o valoare de 3 miliarde de euro, ocupă primul loc în industria alimentară din România.

În prezent, piața este deservită de 4.500 de firme, dintre care ROMPAN reprezintă peste 300 de societăți din toate domeniile industriei, având cote de piață semnificative în morărit, panificație, paste făinoase și biscuiți. Cu toate acestea, sectorul se confruntă cu o lipsă acută de forță de muncă, atât cantitativă cât și calitativă, având un deficit de aproximativ 4.000-5.000 de angajați, ceea ce reprezintă 10% din totalul forței de muncă din industrie. De asemenea, o provocare considerabilă rezidă în prețul energiei electrice care a crescut cu peste 30% de anul trecut, gazele naturale cu peste 40%, iar benzina şi motorina cu peste 15%. De exemplu, Germania are un preţ la energie electrică mai mic cu 20 de euro decât în România, în condiţiile în care preţurile lor sunt cu totul altele.

În lumina acestei situații, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

1. Ce măsuri concrete intenționează Ministerul Agriculturii să implementeze pentru a sprijini industria de morărit și panificație în atragerea și formarea forței de muncă necesare?
2. Cum intenționează Ministerul să abordeze problema evaziunii fiscale și a pâinii nefiscalizate, având în vedere impactul semnificativ asupra economiei și a veniturilor bugetare?
3. Care sunt planurile Ministerului pentru a sprijini investițiile în tehnologie și modernizare în sectorul de morărit și panificație, astfel încât acesta să rămână competitiv la nivel european?
4. Având în vedere dependența tot mai mare de importuri, ce strategii are Ministerul Agriculturii pentru a asigura autosuficiența și securitatea alimentară a României în ceea ce privește produsele de panificație?

The post Ionuț Neagu – Întrebare parlamentară – Situația industriei de morărit și panificație din România appeared first on AUR.

Adresată:

Domnului Florin-Ionuț Barbu, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Domnului Adrian Câciu, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene

De către Domnul senator: Dorinel COSMA

Circumscripția electorală: Nr. 7, Botoșani

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Ședința Senatului din data de: 18.10.2023

Obiectul interpelării – Măsurile de susținere și încurajare a agriculturii și politicile guvernamentale de relansare a sectorului agroalimentar pe piața mondială

        România se usucă. Botoșaniul suferă de sete. Un sfert dintre români nu au apă curentă, conform datelor statistice oficiale, la 34 de ani de la înlocuirea comunismului cu democrația.

În județul Botoșani, în 2009 existau 811 km de rețea de dsitribuție a apei potabile  în 54 de localități. Dacă exceptăm orașele și municipiile, rămân 47 de comune care aveau rețea de apă. La sfârșitul anului 2021, exceptând orașele și municipiile din județ, aveam 38 de comune,  dintr-un total de 71 de comune, care aveau rețea de apă, pe o lungime totală de 993,2 km. Ceea ce înseamnă că,  în decurs de 12 ani, 9 comune din județ, din cele 47 câte erau la data de referință anterioară, au rămas fără rețea de apă potabilă, în vreme ce în alte comune sistemul de alimentare a fost extins. Centralizat, 33 de comune nu au rețea de apă potabilă, potrivit datelor statistice.

În cătunul Balta Arsă, din comuna Corni, cu o populaţie de peste 300 de suflete, nu e nimeni care să nu ştie de tehnologie. Au televizoare, telefoane mobile şi acces la internet. Au cel mai rapid internet din Europa. Totuşi le lipseşte ceva – reţeaua de apă curentă.

În comuna Frumușica există rețea de apă, dar e doar de decor. Oamenii încă nu au văzut apa. Și de nevoie oamenii consumă apă din diverse puțuri, apă despre care DSP a concluzionat anul trecut că are nu doar nitriți peste valorile admise, ci și bacterii precum E.coli sau enterococi.

La Blândești oamenii se spală cum trebuie doar când plouă sau zăpadă topită iarna. Și exemplele pot continua.

În ceea ce privește infrastructura de alimentare cu apă și cea de apă uzată, se pot menționa următoarele deficiențe în județul Botoșani:

• Pentru sistemul de alimentare din Siret s-au consemnat  pierderi extrem de mari în rețea, ceea ce solicită foarte mult stațiile de tratare a apei potabile de la Bucecea și Cătămărăști.
• Cea mai semnificativă deficiență  a sistemului Ștefănești este pierderea extrem de mare de apă  în rețea, solicitând puternic stația de tratare. Stația de tratare nu este capabilă să îndeplinească standardele necesare pentru tratarea apei potabile și nu are suficientă capacitate pentru satisfacerea cererii viitoare.
• În ce privește sistemul Darabani, rețeaua de alimentare are un grad mai redus de scurgeri, în comparație cu alte sisteme din județ, dar pierderile rămân mari, de circa 33,4%. Stația de tratare este într-o avansată stare de degradare și procesul tehnologic nu este corespunzator pentru calitatea apei brute care se cere potabilizată.
• Cea mai semnificativă deficiență  a sistemului Săveni este volumul extrem de mare al pierderilor în rețea, ceea ce solicită stația de tratare a apei. Stația de tratare nu este capabilă să îndeplinească standardele necesare pentru tratarea apei potabile și nu are suficientă capacitate pentru satisfacerea cererii viitoare.
• Tronsonul de aducțiune supraterană de la Leorda, care se află pe o porțiune de teren instabilă, trebuie sa fie de urgență înlocuit, pentru că reprezintă un risc important de întrerupere a serviciile de furnizare a apei către orașul Botoșani și către un mare număr de locuitori din zona de sud-vest a județului.

Toate aceste aspecte nu sunt conturate din pix în biroul senatorial de la Botoșani. Constatările sunt extrase din Master Planul Județului  Botoșani pentru faza a 2-a (2014 – 2020) a Fondurilor de Coeziune.

        Având în vedere această scurtă expunere, vă adresez rugămintea de a răspunde următoarelor întrebări:

1. Ce măsuri aveți în derulare pentru a evita ca satele țării să fie pustiite din cauza lipsei de apă?

• Cine se face vinovat de implementarea deficitară, dezastruoasă a proiectelor de aducțiune de apă în zonele rurale?

• Ce sancțiuni s-au aplicat sau ce măsuri s-au luat în localitățile cu sisteme de aducțiune de apă recepționate și nefuncționale?

• De ce nu se implementează un proiect mai vechi, cel al magistralei de aducțiune a apei din râul Prut, proiect care ar rezolva această problemă majoră a județului Botoșani?

The post Dorinel Cosma – Interpelare – Măsurile de susținere și încurajare a agriculturii și politicile guvernamentale de relansare a sectorului agroalimentar pe piața mondială appeared first on AUR.