De la: Deputat, Barstan Tiberiu-Claudiu, Circumscripția electorală, nr.22, Hunedoara

Obiectul întrebării: Eficiența măsurilor de protecție în cazurile de violență domestică cu ordin    de protecție.

                                                  Stimate Domnule Ministru,

În contextul evenimentelor recente din țară, inclusiv cazul grav petrecut în județul Cluj, în care o femeie și-a pierdut viața în urma unui atac comis de o persoană împotriva căreia exista un ordin de protecție, vă solicit următoarele clarificări:

1. Câte cazuri de încălcare a ordinelor de protecție au fost înregistrate în ultimele 12 luni la nivel național? 
2. Ce măsuri operative suplimentare au fost implementate pentru monitorizarea agresorilor aflați sub restricții judiciare? 
3. Există un sistem funcțional de alertare rapidă între poliție și victime în caz de încălcare a ordinului de protecție? 
4. Câte intervenții ale poliției au fost întârziate sau nu au fost finalizate cu sancțiuni în astfel de cazuri în ultimul an? 
5. Ce modificări legislative sunt avute în vedere pentru întărirea protecției victimelor violenței domestice? 

Având în vedere gravitatea situației și impactul social major, vă rog să precizați ce măsuri concrete intenționați să adoptați pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii.

The post Barstan Tiberiu-Claudiu – Întrebare – Eficiența măsurilor de protecție în cazurile de violență domestică cu ordin    de protecție appeared first on AUR.

           În atenția domnului ministru Cătălin Predoiu

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Prevenirea recrutării copiilor și adolescenților de către grupările de criminalitate organizată

Stimate Domnule Ministru,

În ultimii ani, autoritățile europene și organizațiile internaționale au atras atenția asupra unui fenomen extrem de îngrijorător: recrutarea tot mai frecventă a copiilor și adolescenților de către grupările de criminalitate organizată. Minorii sunt folosiți pentru distribuția de droguri, transportul de bunuri provenite din activități ilicite, fraude informatice, furturi organizate, cerșetorie forțată și alte activități infracționale, profitându-se de vulnerabilitatea lor și de regimul juridic diferit aplicabil minorilor.

Fenomenul este amplificat de utilizarea rețelelor sociale și a platformelor digitale, prin intermediul cărora grupările infracționale identifică și racolează tineri proveniți din medii vulnerabile, promițându-le câștiguri rapide sau apartenența la anumite grupuri.

Având în vedere gravitatea situației și necesitatea protejării copiilor împotriva exploatării infracționale, vă rog să îmi comunicați:

1. Care este numărul cazurilor identificate de recrutare a minorilor de către grupări de criminalitate organizată în perioada 2023–2025, la nivel național?

2. Ce tipuri de activități infracționale implică cel mai frecvent minorii recrutați de rețelele de criminalitate organizată?

3. Care sunt principalele categorii de risc și factorii care favorizează recrutarea copiilor și adolescenților în astfel de rețele?

4. Ce programe de prevenire și informare desfășoară Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile sale specializate, în școli și comunități pentru a combate acest fenomen?

5. Câte acțiuni comune au fost desfășurate în ultimii trei ani de Poliția Română, DIICOT, autoritățile din domeniul educației și protecției copilului pentru identificarea și protejarea minorilor aflați în risc de recrutare?

6. Există o strategie națională dedicată prevenirii implicării minorilor în criminalitatea organizată și, dacă da, care sunt principalele rezultate obținute până în prezent?

7. Ce măsuri suplimentare intenționează să adopte ministerul pentru monitorizarea mediului online și pentru combaterea tentativelor de recrutare a minorilor prin intermediul platformelor digitale?

The post Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Prevenirea recrutării copiilor și adolescenților de către grupările de criminalitate organizată appeared first on AUR.

De la: Domnul Silviu-Titus PĂUNESCU, Deputat AUR, circumscripția electorală nr.14, Constanța

Subiectul întrebării: Eșecul MAI în contractul SAFE-Sig Sauer: incompetență sau corupție instituționalizată? Cine răspunde pentru pierderea a 816,5 milioane de euro?

     Domnule ministru,

România traversează una dintre cele mai grave crize de securitate din istoria sa recentă, într-un context geopolitic în care războiul se poartă la granițele noastre și în care înzestrarea armatei și a forțelor de ordine nu mai este o opțiune, ci o obligație față de cetățeni și față de aliați. În acest context dramatic, Ministerul Afacerilor Interne pe care îl conduceți a reușit performanța rușinoasă de a rata un contract de 816,5 milioane de euro — bani europeni destinați tocmai pentru a dota cu armament modern Armata Română, Poliția, Jandarmeria și serviciile de securitate ale statului.

Termenul-limită de 30 mai 2026, impus explicit de Regulamentul european SAFE (UE) 2025/1106, a trecut fără ca ministerul dumneavoastră să semneze contractul cu firma Sig Sauer – nu din cauza unui eveniment neprevăzut, nu din cauza unui obstacol tehnic de ultimă oră, ci din cauza unui șir de decizii proaste, negocieri prost conduse și, după toate aparențele, a unor interese oculte care au prevalat în fața interesului național.

Incompetența acestui minister nu este o noutate, dar de data aceasta are un preț cuantificabil: opt sute șaisprezece milioane și jumătate de euro, pe care România i-a accesat ca împrumut și pe care contribuabilii români îi vor rambursa până în anul 2065, bani pentru care nu vor primi nimic în schimb — nicio armă, nicio fabrică, niciun transfer de tehnologie.

Și mai grav, domnule ministru, este tabloul din spatele acestui eșec: conform informațiilor apărute în presa de investigație, negocierile serioase purtate de Ministerul Apărării cu producători europeni consacrați — belgieni și germani — care acceptau să fabrice armele integral pe teritoriul României, satisfăcând astfel criteriul „interesului esențial de securitate”, au fost abandonate subit, în locul lor, fiind favorizată compania Sig Sauer, ale cărei interese sunt reprezentate în România de un general-locotenent în rezervă, fost director al Statului Major General, aflat în relații strânse cu o senatoare PNL și cu un baron de partid din Ilfov. Oferta Sig Sauer nu satisfăcea integral cerința de producție în România, iar Consiliul de Supraveghere a Cerințelor din cadrul MApN s-a opus în mod explicit atribuirii — opoziție care a fost pur și simplu ocolită prin mutarea contractului de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne, operațiune ordonată de cancelarul guvernamental, împotriva voinței ministrului Apărării.

Cu alte cuvinte: când procedura corectă a produs un rezultat incomod pentru anumite rețele de interese, procedura a fost schimbată. Ministerul Apărării a fost scos din joc. Ministerul de Interne — condus de dumneavoastră — a preluat achiziția. Și a eșuat, lamentabil, lăsând România fără arme și fără bani!

Cele prezentate până acum, domnule ministru, nu mai reprezintă doar dovezi de incompetență, ci reflectă toate semnele corupției instituționalizate: deturnarea unei proceduri de achiziție publică, favorizarea unui ofertant prin eliminarea concurenței, implicarea unor intermediari cu funcții sensibile în stat și, la final, prejudicierea gravă a interesului național.

În acest context, vă adresez următoarele întrebări:

1. Cine poartă răspunderea politică și juridică pentru neîndeplinirea termenului-limită de 30 mai 2026, termen cunoscut de ministerul dumneavoastră cu luni de zile înainte, și ce măsuri disciplinare sau penale vor fi luate față de persoanele vinovate?

2. În baza cărei decizii și cu acordul cui au fost abandonate negocierile Ministerului Apărării cu FN Herstal și Heckler & Koch — producători care satisfăceau integral criteriul fabricării în România — în favoarea companiei Sig Sauer, al cărei reprezentant local este un fost înalt ofițer al Armatei Române cu legături politice documentate?

3. Cine a decis transferul achiziției de la Ministerul Apărării la Ministerul de Interne, împotriva opoziției ministrului Apărării, și care este baza legală și operațională a acestei decizii?

4. Există vreun risc juridic față de statul român din partea companiei Beretta, care deținea un contract de exclusivitate cu Romarm, și cine va suporta eventualele despăgubiri solicitate de aceasta?

5. Ce demersuri ați inițiat față de Comisia Europeană pentru salvarea celor 816,5 milioane de euro și care este probabilitatea realistă că acești bani nu vor fi pierduți definitiv?

The post Silviu-Titus PĂUNESCU – Întrebare – Eșecul MAI în contractul SAFE-Sig Sauer: incompetență sau corupție instituționalizată? Cine răspunde pentru pierderea a 816,5 milioane de euro? appeared first on AUR.

                   Ministerul Finanțelor, domnului ministru, Alexandru NAZARE 

                   Ministerul Justiției, domnului ministru, Radu MARINESCU 

De către: Deputat Alexandru BORDIAN, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

Circumscripția: nr. 18 Galați

Obiectul întrebării: Situația efectivelor de câini-polițiști și câini detectori utilizați în combaterea traficului de droguri, armament și muniții, a contrabandei, introducerii telefoanelor și obiectelor interzise în penitenciare, precum și eficiența operațională a acestora în punctele vamale și unitățile de detenție din România.

Domnule viceprim-ministru,

Domnilor miniștri,

România s-a confruntat în ultimii ani cu o creștere alarmantă a traficului de droguri, a contrabandei cu țigarete, a transporturilor ilicite de numerar, precum și a introducerii de substanțe interzise și telefoane mobile în penitenciare. În același timp, presa națională a relatat în mod repetat despre utilizarea câinilor special antrenați pentru depistarea drogurilor, țigaretelor, armelor, munițiilor, banilor proveniți din contrabandă ori a altor bunuri interzise, atât în aeroporturi și puncte de frontieră, cât și în penitenciare.

Ministerul Afacerilor Interne a anunțat recent desfășurarea unor acțiuni de amploare în aeroporturi, cu utilizarea câinilor specializați în depistarea drogurilor, iar Autoritatea Vamală Română și structurile antifraudă au prezentat în trecut rezultate ale câinilor detectori utilizați în combaterea contrabandei cu țigarete și droguri. Totodată, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat că folosește câini special dresați pentru prevenirea și depistarea traficului de droguri în unitățile de detenție. Presa a relatat inclusiv despre existența unor câini specializați în detectarea banilor proveniți din contrabandă sau ascunși ilegal în mijloace de transport.

În situația în care România reprezintă frontiera externă a Uniunii Europene, a NATO și a spațiului Schengen, iar fluxurile de mărfuri și persoane dinspre spațiul ex-sovietic și Balcani au crescut semnificativ în ultimii ani, consider că este necesară o evaluare completă și transparentă a capacității operative reale a statului român în domeniul utilizării câinilor detectori.

Ținând cont de intensificarea traficului de droguri sintetice, a transporturilor ilegale de numerar și a contrabandei cu produse accizabile, precum și provocările generate de războiul din Ucraina și de extinderea rutelor de trafic prin regiunea Mării Negre sau dinspre Balcani, consider necesară clarificarea nivelului de cooperare al autorităților române cu structurile similare din Republica Moldova, Ucraina și Serbia în domeniul antrenării și utilizării câinilor detectori.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați în termenul prescris de lege:

1. Care este numărul total de câini detectori/câini-polițiști aflați în prezent în dotarea: a) structurilor din subordinea/coordonarea Ministerului Afacerilor Interne; b) Autorității Vamale Române și structurilor ANAF; c) Administrației Naționale a Penitenciarelor.

2. Vă rog să prezentați, defalcat pe fiecare dintre ultimii 5 ani, numărul total de câini detectori existenți anual în: a) Poliția Română; b) Poliția de Frontieră Română; c) Jandarmeria Română; d) Autoritatea Vamală Română; c) Administrația Națională a Penitenciarelor.

3. Care sunt categoriile de specializare existente pentru câinii detectori utilizați de statul român. Vă rog să precizați distinct numărul câinilor antrenați pentru: a) depistarea drogurilor; b) detectarea armelor și munițiilor; c) detectarea explozivilor; d) detectarea numerarului și valorilor provenite din contrabandă; e) detectarea țigaretelor și produselor accizabile; f) detectarea telefoanelor mobile și a altor dispozitive interzise în penitenciare; j) alte categorii de specializare.

4. Care sunt centrele de instruire și dresaj existente în România pentru câinii detectori utilizați de instituțiile menționate. Vă rog să precizați: a) denumirea și localizarea fiecărui centru; b) instituția în subordinea căreia funcționează; c) capacitatea anuală de instruire; d) numărul instructorilor și al personalului auxiliar; e) costurile anuale de funcționare și întreținere pentru fiecare centru.

5. Vă rog să comunicați, defalcat pentru fiecare punct vamal existent în România (rutier, feroviar, aeroportuar, maritim, fluvial, poștal sau vamă internă): a) numărul de câini detectori existenți; b) tipul de specializare al acestora; c) numărul conductorilor/însoțitorilor canini; d) programul de funcționare și disponibilitatea permanentă ori temporară a echipelor canine.

6. Vă rog să comunicați, defalcat pentru fiecare penitenciar din România: a) numărul de câini detectori utilizați; b) tipul de specializare al acestora; c) numărul personalului responsabil de îngrijire și utilizare; d) costurile anuale de întreținere.

7. Care au fost, pentru fiecare dintre ultimii 5 ani, rezultatele operative obținute prin utilizarea câinilor detectori. Vă rog să prezentați distinct și defalcat pe fiecare punct vamal și pe fiecare penitenciar: a) numărul de depistări de droguri; b) cantitățile confiscate; c) numărul de depistări de numerar nedeclarat; d) numărul de depistări de țigarete și produse accizabile; e) numărul de arme și muniții depistate; f) numărul telefoanelor mobile și al altor obiecte interzise descoperite în penitenciare; j) numărul dosarelor penale rezultate.

8. Care sunt costurile totale suportate anual de statul român pentru: a) achiziția câinilor; b) dresaj și instruire; c) hrană și întreținere; d) servicii veterinare; e) dotări și echipamente; f) salarizarea personalului conductor.

9. Ce măsuri au fost luate în ultimii 5 ani pentru creșterea efectivelor canine specializate în detectarea noilor droguri sintetice și a substanțelor psihoactive/psihotrope. 

10. Dacă există puncte vamale sau penitenciare în care nu există permanent câini detectori specializați. Dacă da, vă rog să le enumerați și să precizați motivele.

11. Care este gradul de ocupare a posturilor de conductori canini și specialiști în domeniul chinologic în instituțiile menționate.

12. Ce programe de cooperare, instruire comună sau schimb de experiență există între autoritățile române și instituțiile similare din Republica Moldova, Ucraina și Serbia privind: a) dresajul câinilor detectori; b) detectarea drogurilor sintetice; c) combaterea contrabandei; d) detectarea armamentului și munițiilor; e) schimbul de bune practici și participarea la exerciții comune.

13. Dacă au existat finanțări europene sau programe internaționale prin care România a achiziționat sau instruit câini detectori. Dacă da, vă rog să precizați: a) valoarea finanțărilor; b) programele utilizate; c) instituțiile beneficiare; d) rezultatele concrete obținute.

14. Dacă există în prezent o strategie națională integrată privind dezvoltarea capacităților canine de detecție pentru combaterea criminalității transfrontaliere, a traficului de droguri și a introducerii de obiecte interzise în penitenciare. Dacă da, vă rog să transmiteți principalele obiective și indicatorii de performanță ai acesteia.

The post Alexandru BORDIAN – Întrebare – Situația efectivelor de câini-polițiști și câini detectori utilizați în combaterea traficului de droguri, armament și muniții, a contrabandei, introducerii telefoanelor și obiectelor interzise în penitenciare, precum și eficiența operațională a acestora în punctele vamale și unitățile de detenție din România appeared first on AUR.

De către: Deputat Alexandru BORDIAN, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

Circumscripția: nr. 18 Galați

Obiectul întrebării: Practica abuzivă a numirilor prin împuternicire la conducerea Inspectoratelor Județene de Poliție și vulnerabilizarea gravă a Poliției Române.

 Domnule viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Interne,

În ultimii ani, în spațiul public au apărut numeroase informații alarmante privind transformarea procedurii de numire prin împuternicire într-un mecanism permanent de control administrativ și politic asupra structurilor de conducere ale Poliției Române. Investigațiile jurnalistice recente, inclusiv cele realizate de Recorder, precum și pozițiile sindicatelor și asociațiilor profesionale din sistem, indică existența unui fenomen sistemic de deprofesionalizare instituțională, care afectează grav funcționarea uneia dintre instituțiile fundamentale ale statului român.

Potrivit informațiilor publice, sute de funcții de conducere din cadrul Poliției Române sunt ocupate prin împuternicire, inclusiv funcții de inspectori-șefi ai inspectoratelor județene și poziții importante din structurile centrale ale IGPR. Practica, prevăzută inițial de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului ca măsură excepțională și temporară, a devenit în multe cazuri o regulă administrativă, ocolind concursurile și evaluarea profesională reală.

Conform legislației în vigoare, împuternicirea poate fi dispusă pentru maximum șase luni și poate fi prelungită încă șase luni, perioadă în care autoritatea are obligația organizării concursului pentru ocuparea definitivă a postului. Cu toate acestea, presa și organizațiile profesionale au semnalat cazuri în care funcții-cheie au fost ocupate ani la rând prin împuterniciri succesive sau prin diverse artificii administrative.

Fenomenul a cunoscut o expansiune fără precedent în perioada exercitării mandatului de ministru al Afacerilor Interne de către Carmen Dan și a continuat în mandatele miniștrilor Ion Marcel Vela și Lucian Bode, fără ca Ministerul Afacerilor Interne să fi reușit să restabilească normalitatea instituțională.

Un exemplu revoltător semnalat în presa națională este cazul lui Călin Ionuț Rolnic, care, la doar 27 de ani și având o experiență de numai opt zile în poliție, a fost numit prin împuternicire adjunct al șefului IPJ Sălaj, deși, în condițiile unui concurs normal, nu ar fi putut participa din cauza lipsei de vechime și experiență profesională.

Mai multe materiale jurnalistice și declarații ale liderilor sindicali din poliție indică faptul că au existat presiuni politice exercitate de reprezentanți ai unor partide pentru numirea unor șefi de inspectorate județene pe criterii de obediență și apartenență politică, ceea ce afectează grav independența operațională a Poliției Române și încrederea cetățenilor în instituție.

Totodată, sindicatele din poliție au acuzat conducerea IGPR că ar fi manipulat statisticile privind numărul real al funcțiilor ocupate prin împuternicire și că situația este mult mai gravă decât cea prezentată oficial.

Exprim părerea că în acest context nu poate fi ignorată legătura dintre slăbirea profesionalismului instituțional și eșecurile dramatice ale Poliției Române în gestionarea unor cazuri grave care au șocat opinia publică și au evidențiat deficiențe majore de comandă, coordonare și asumare a responsabilității operative.

Având în vedere cele prezentate mai sus și ținând cont de gravitatea aspectelor semnalate, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Care este, la data prezentei, numărul exact al funcțiilor de conducere din cadrul Poliției Române ocupate prin împuternicire și care este ponderea acestora din totalul funcțiilor de conducere existente.

2. Câte funcții de inspectori-șefi și adjuncți ai inspectoratelor județene de poliție sunt ocupate în prezent prin împuternicire.

3. Care sunt inspectoratele județene și structurile centrale ale IGPR unde funcțiile de conducere sunt ocupate prin împuternicire de mai mult de 12 luni.

4. Ce măsuri concrete ați dispus pentru organizarea concursurilor de ocupare definitivă a funcțiilor vacante de conducere.

5. Dacă dumneavoastră ca vicepremier și ministru de resort considerați că actualul sistem al împuternicirilor respectă principiile meritocrației și profesionalismului într-o instituție fundamentală a statului.

6. Dacă, în ultimii cinci ani, a existat vreo analiză internă privind impactul numirilor prin împuternicire asupra performanței operative a Poliției Române.

7. Dacă au fost identificate situații în care persoane numite prin împuternicire nu îndeplineau condițiile minime de experiență sau pregătire profesională prevăzute pentru funcțiile respective.

8. Dacă au existat sesizări sau verificări privind intervenții ori presiuni politice în procesul de desemnare prin împuternicire a șefilor de inspectorate sau a altor structuri de conducere.

9. Care este poziția oficială a Ministerului Afacerilor Interne față de acuzațiile formulate de sindicatele polițiștilor și de investigațiile jurnalistice potrivit cărora împuternicirile au devenit un instrument de control politic asupra Poliției Române.

10. Dacă intenționați sau nu să inițiați modificarea cadrului legislativ și normativ pentru limitarea drastică a utilizării împuternicirilor și pentru garantarea ocupării funcțiilor de conducere exclusiv prin concurs transparent și competitiv. Vă rog să argumentați în cazul oricărei poziții (pozitivă sau negativă).

The post Alexandru BORDIAN – Întrebare – Practica abuzivă a numirilor prin împuternicire la conducerea Inspectoratelor Județene de Poliție și vulnerabilizarea gravă a Poliției Române appeared first on AUR.

De către: Deputat VADIM TUDOR Lidia, Grupul Parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Circumscripția 42 București

Obiectul întrebării: Proporționalitatea alocării de resurse publice pentru asigurarea ordinii la evenimente private

Domnule ministru,

În contextul în care, la data de 23 mai 2026, structurile Ministerului Afacerilor Interne au desfășurat un dispozitiv de aproximativ 10.000 de cadre – de peste 10 ori mai mult decât la concertul Metallica, spre exemplu – pentru asigurarea ordinii publice la un concert privat pe Arena Națională din București, la care publicul a fost format preponderent din cetățeni ucraineni, ruși și belaruși – doresc să vă adresez următoarele întrebări:

1. În baza căror evaluări de risc și criterii operative s-a decis mobilizarea unui efectiv de aproximativ 10.000 de cadre pentru acest eveniment și cine a aprobat această măsură? 

2. Au fost afectate, prin redistribuirea acestor resurse, capacitatea operațională și nivelul de siguranță publică în alte zone ale Capitalei?

3. Care a fost costul total al acestui dispozitiv uriaș de securitate și de ce cheltuielile generate de un eveniment comercial cu public majoritar din state terțe a trebuit să cadă în sarcina contribuabilului român?

The post VADIM TUDOR Lidia – Întrebare –  Proporționalitatea alocării de resurse publice pentru asigurarea ordinii la evenimente private appeared first on AUR.

De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov 

Subiectul întrebării: Respectarea simbolurilor oficiale ale statului român la inaugurarea Cetății Rakoczi din județul Bacău

Stimate domnule Ministru,

        La evenimentul de inaugurare a Cetății Rakoczi din județul Bacău, obiectiv reabilitat din fonduri publice ale statului român, au participat reprezentanți ai administrației centrale și locale, printre care prefectul județului Bacău, președintele Consiliului Județean Bacău, primarul municipiului Bacău, ministrul Dezvoltării, precum și alți demnitari și reprezentanți politici.

Potrivit imaginilor și informațiilor apărute în spațiul public, la eveniment ar fi fost arborate drapelul Ungariei și așa-numitul steag secuiesc, însă nu și drapelul oficial al României, deși investiția a fost realizată din bani publici ai statului român și în prezența unor oficiali ai autorităților române.

Având în vedere importanța respectării simbolurilor naționale și obligațiile instituțiilor publice privind reprezentarea statului român, vă rog, domnule ministru, să aveți amabilitatea să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Confirmă Ministerul Afacerilor Interne faptul că la evenimentul oficial de inaugurare a Cetății Rakoczi din județul Bacău nu a fost arborat drapelul României?
2. Dacă această informație se confirmă, care au fost motivele pentru care drapelul României nu a fost prezent la un eveniment oficial desfășurat pe teritoriul României și finanțat din fonduri publice românești?
3. Cine a avut responsabilitatea organizării protocolului oficial și a elementelor ceremoniale ale evenimentului?
4. Au fost respectate prevederile:
   • Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României,
   • intonarea imnului național,
   • folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice?
5. A fost intonat imnul de stat al României în cadrul ceremoniei oficiale?
   Dacă da, în ce moment al evenimentului și în ce formă?
6. Au purtat primarii și ceilalți reprezentanți ai administrației publice locală prezenți la eveniment eșarfa tricoloră prevăzută de lege pentru ceremoniile oficiale?
7. A existat vreo solicitare expresă sau vreo decizie privind neafișarea drapelului României la acest eveniment?
8. Consideră MAI că arborarea exclusivă a unor simboluri străine sau regionale, în absența drapelului național, este compatibilă cu caracterul oficial al unei ceremonii publice organizate de autorități ale statului român?
9. Au fost sesizate instituțiile abilitate cu privire la eventuale încălcări ale legislației privind simbolurile naționale?
10. Ce măsuri intenționează să adopte MAI pentru a preveni repetarea unor situații similare la evenimente oficiale organizate de autorități publice din România?

În contextul sensibilității publice privind respectarea simbolurilor statului român, consider necesară o clarificare oficială și completă din partea Ministerului Afacerilor Interne.

The post Dan TANASĂ – Întrebare – Respectarea simbolurilor oficiale ale statului român la inaugurarea Cetății Rakoczi din județul Bacău appeared first on AUR.

De la: Domnul Dan TANASĂ, Deputat AUR ales în Circumscripția Electorală nr. 8, Brașov 

Subiectul întrebării: Utilizarea imaginii angajaților MAI și a resurselor instituției în campanii de promovare asociate creatorului de conținut „Nishro”

Stimate domnule Ministru,

        În spațiul public și pe platformele de social media au apărut mai multe materiale video și postări în care angajați ai Ministerului Afacerilor Interne apar în uniformă, în contexte de promovare și validare publică a creatorului de conținut cunoscut sub numele de „Nishro”, cetățean străin și influencer activ în mediul online.

Având în vedere necesitatea menținerii neutralității instituționale, a prestigiului uniformei structurilor Ministerului Afacerilor Interne și a utilizării transparente a resurselor publice, vă rog, domnule ministru, să aveți amabilitatea să răspundeți la următoarele întrebări:

1. A existat o campanie oficială de comunicare, promovare sau relații publice a MAI în colaborare directă sau indirectă cu persoana cunoscută public drept „Nishro”?
2. Dacă da, care a fost obiectivul exact al acestei campanii și care au fost structurile MAI implicate?
3. În baza căror proceduri, aprobări interne sau documente administrative au fost realizate materialele video în care apar angajați ai MAI în uniformă?
4. A existat un contract, parteneriat, memorandum, acord de colaborare sau orice alt tip de relație contractuală între MAI, structuri subordonate ale MAI și persoana menționată ori reprezentanții acesteia?
5. Ce costuri au fost suportate din fonduri publice pentru realizarea, promovarea sau distribuirea acestor materiale?
6. Au fost implicate agenții externe de PR, marketing, comunicare sau management de influenceri în această campanie?
7. Care sunt criteriile și procedurile prin care MAI selectează persoane publice, influenceri sau creatori de conținut pentru colaborări de imagine?
8. Au fost efectuate verificări privind activitatea publică, mesajele promovate anterior sau eventualele controverse asociate persoanei promovate în cadrul acestor materiale?
9. Consideră MAI că asocierea imaginii instituției și a uniformei statului român cu promovarea unor influenceri străini este oportună și compatibilă cu statutul și obligațiile de neutralitate ale instituției?
10. Care au fost indicatorii de performanță, rezultatele concrete și justificarea de interes public pentru această acțiune de comunicare?
11. Cum a fost ales acest cetățean din Sri Lanka pentru această „campanie” de PR? Care este mesajul campaniei?
12. Clipurile sunt de-a dreptul stupefiante, toate uniformele MAI prezente să-l „salute” pe un cetățean străin fără niciun merit în România. Românii sunt alungați din România iar MAI se asigură că străinii sunt cât mai bine primiți aici, acesta este mesajul „campaniei”?

În contextul preocupărilor publice privind utilizarea imaginii instituțiilor statului în campanii de promovare online, consider necesară o clarificare completă și transparentă din partea Ministerului Afacerilor Interne.

Este inacceptabil ca uniforma statului român și autoritatea Ministerului Afacerilor Interne să fie utilizate în campanii de imagine opace, fără o justificare clară de interes public și fără transparență privind selecția persoanelor promovate. Cetățenii au dreptul să știe dacă resursele MAI sunt folosite pentru activități instituționale legitime sau pentru campanii de PR cu caracter personal și de influență online.

Vă solicit anexarea tuturor contractelor, notelor interne și aprobărilor privind filmările cu acest cetățean străin, precum și lista completă a videoclipurilor și canalelor pe care au fost distribuite.

The post Dan TANASĂ – Întrebare – Utilizarea imaginii angajaților MAI și a resurselor instituției în campanii de promovare asociate creatorului de conținut „Nishro” appeared first on AUR.

Domnului Marian-Cătălin Predoiu, viceprim-ministru, ministrul Afacerilor Interne, ministru interimar al Justiției

De la: Domnul Răzvan Daniel Biro, Deputat AUR, Circumscripția 28, Mureș

Subiectul întrebării: Situația programelor finanțate prin SAFE aflate în portofoliul Ministerului Afacerilor Interne

Domnule ministru,

În contextul consolidării capacității operaționale a structurilor din domeniul afacerilor interne și al utilizării instrumentelor financiare dedicate securității, consider că modul în care sunt implementate programele finanțate prin SAFE trebuie analizat nu doar din perspectiva absorbției fondurilor, ci și a efectelor economice și industriale pe care aceste programe le generează la nivel național.

Este esențial, domnule ministru, ca aceste programe să fie corelate cu mecanisme de tip offset, în măsura în care implică achiziții de echipamente, tehnologii sau servicii din exterior. În absența unei astfel de corelări, există riscul ca resurse financiare semnificative să fie utilizate fără a produce beneficii secundare pentru economia națională, pentru dezvoltarea capacităților industriale sau pentru transferul de know-how.

Apreciez că, în cazul programelor gestionate de Ministerul Afacerilor Interne, unde componenta de dotare și modernizare este relevantă, includerea sau evaluarea unor obligații de offset poate contribui la dezvoltarea industriei naționale de securitate, la crearea de locuri de muncă și la creșterea autonomiei strategice.

În acest context, domnule ministru, vă solicit să-mi comunicați, punctual, următoarele:

1. Care este lista programelor finanțate prin mecanisme de tip SAFE aflate în prezent în portofoliul Ministerului Afacerilor Interne? 
2. Care este stadiul de implementare pentru fiecare dintre aceste programe – planificare, contractare, execuție, finalizare? 
3. Care este valoarea totală a fondurilor alocate și gradul de absorbție realizat până în prezent? 
4. În cazul programelor care implică achiziții externe, ce prevederi contractuale sau politici instituționale există privind mecanismele de offset? 
5. Ce valoare estimată a obligațiilor de offset a fost stabilită, dacă este cazul, și care este stadiul de realizare a acestora? 
6. Ce tipuri de beneficii economice au fost obținute sau sunt preconizate prin aceste mecanisme  – transfer de tehnologie, producție locală, parteneriate industriale? 
7. Ce instituții sunt responsabile pentru monitorizarea și verificarea îndeplinirii obligațiilor de offset în cadrul acestor programe? 
8. Ce mecanisme de transparență sunt puse la dispoziția publicului pentru evaluarea implementării acestor programe și a componentelor de offset asociate?

The post Răzvan Daniel Biro – Întrebare – Situația programelor finanțate prin SAFE aflate în portofoliul Ministerului Afacerilor Interne appeared first on AUR.

Domnului Marian-Cătălin Predoiu, viceprim-ministru, ministrul Afacerilor Interne, ministru interimar al Justiției

Spre luare la cunoștință: Doamnei Procuror General al României, Cristina CHIRIAC, Patrchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție

De către: Florin-Cornel POPOVICI, deputat

Circumscripția electorală: nr. 37, Timiș

Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul: Solicitare adresată Ministerului Justiției, în calitate de autoritate publică prin care s-a soluționat întrebarea parlamentară nr. 4024A/11.02.2026, având ca obiect: (i) reanalizarea cauzei nr. 159/306/P/2024 instrumentate sub mandatul fostei conduceri PÎCCJ; (ii) comunicarea stadiului cercetărilor pe componenta Bejeriță (schema de intermediere pe 5 proiecte majore de infrastructură din județul Timiș); (iii) examinarea posibilei incidențe a relațiilor de notorietate publică privind triunghiul Florența – Mocioalcă – Bejeriță asupra imparțialității deciziei procedurale din 12.02.2026.

      Stimate Domnule Ministru,

Prezenta revenire vizează o situație de maximă gravitate instituțională: eludarea răspunsului fostei conduceri a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la întrebarea parlamentară privind o posibilă schemă de intermediere nejustificată cu impact de aproximativ 1 miliard EUR fonduri europene pe 5 proiecte majore de infrastructură din județul Timiș. La aceasta se adaugă transferul unei cauze penale conexe către o unitate de parchet neadecvată competenței materiale și personale, în condițiile în care prejudiciul calculat de subsemnatul pe baza documentelor tehnice și a constatărilor de control depășește de aproximativ 14 ori pragul legal al competenței obligatorii a Direcției Naționale Anticorupție.

În temeiul art. 112 din Constituția României, al art. 34 lit. d) și i) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, precum și al art. 202–203 și 212–213 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, în exercitarea atribuțiilor ce îmi revin în calitate de deputat, membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, vă adresez prezenta revenire la întrebarea parlamentară nr. 4024A/11.02.2026, transmisă Prim-Ministrului României și soluționată prin filiera Departamentului pentru Relația cu Parlamentul, având în vedere că răspunsurile primite, provenind de la Ministerul Justiției (două adrese succesive: nr. 3/10.426/2026 din 20.02.2026 și nr. 5/10.426/2026 din 23.03.2026), de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (adresa nr. 3254/E/2026, semnată de fostul Procuror General Alex Florența) și de la Ministerul Finanțelor (nr. 182246/02.04.2026), configurează, în opinia subsemnatului, un set de aspecte procedurale și de fond care impun un al doilea ciclu de control parlamentar și interinstituțional.

Prezenta revenire nu constituie o plângere împotriva ordonanței din 12.02.2026 în temeiul art. 339–341 din Codul de procedură penală, cale procedurală pe care înțeleg să o exercit separat, în termenul legal, ci o solicitare oficială adresată Ministerului Justiției, în calitate de autoritate publică prin care s-a soluționat întrebarea parlamentară, pentru a dispune, în limitele competențelor legale, măsurile de remediere care se impun, precum și pentru a informa, spre luare la cunoștință, actuala conducere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în persoana doamnei Procuror General Cristina Chiriac, cu privire la modul în care a fost gestionată cauza sub mandatul încheiat al fostului procuror general Alex Florența.

I. CONSTATARE PRELIMINARĂ: ELUDAREA OBIECTULUI ÎNTREBĂRII PARLAMENTARE

Înainte de orice analiză detaliată, subsemnatul țin să marchez, de la început, constatarea cea mai gravă a întregului demers: adresa nr. 3254/E/2026, semnată personal de domnul Procuror General Alex Florența în numele fostei conduceri a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, NU A RĂSPUNS LA OBIECTUL ÎNTREBĂRII PARLAMENTARE. Întrebarea parlamentară nr. 4024A/11.02.2026, transmisă Prim-Ministrului României, are ca obiect, declarat și nemijlocit, „schema sistematică de intermediere nejustificată în aprovizionarea cu agregate minerale pentru marile proiecte de infrastructură rutieră și feroviară din județul Timiș”, vizând expres cinci proiecte cu valoare totală de aproximativ 8 miliarde lei, din care aproximativ 1 miliard EUR fonduri europene, schemă centrată pe gruparea Bejeriță și componenta dosarului penal nr. 2819/115/2016 aflat pe rolul Tribunalului Reșița.

Or, fostul Procuror General Alex Florența a ales, prin adresa nr. 3254/E/2026, să răspundă EXCLUSIV cu privire la dosarul nr. 159/306/P/2024 (componenta Bethausen, exploatarea ilegală a 10.557 mc de agregate din albia râului Bega), evitând cu desăvârșire orice referire la obiectul principal al întrebării, respectiv schema de intermediere pe cele cinci proiecte majore de infrastructură (componenta Bejeriță). Această alegere editorială, operată sub semnătură personală, configurează prima și cea mai vizibilă deficiență a răspunsului instituțional al fostei conduceri PÎCCJ: o eludare obiectivă a obiectului real al controlului parlamentar.

Mai mult, prin chiar conținutul adresei nr. 3254/E/2026, fostul Procuror General îmi aduce la cunoștință, în mod indirect și pentru prima dată, că la data de 12.02.2026 Secția de urmărire penală a PÎCCJ a dispus o ordonanță de clasare în parte pe componenta Bethausen, ordonanță cu privire la care, deși am avut și am calitatea procesuală de denunțător (denunțul înregistrat la 05.03.2025, sub nr. 23/18/P/2025, la DNA Timișoara), NU AM FOST NICIODATĂ NOTIFICAT OFICIAL prin canalele procedurale prevăzute de art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală. Această împrejurare, dezvăluită incident prin chiar răspunsul fostei conduceri PÎCCJ, configurează o a doua deficiență instituțională, de natură procedurală obiectivă, prevăzută expres de Codul de procedură penală.

Cele două deficiențe, eludarea obiectului principal al întrebării parlamentare și neîndeplinirea obligației legale de comunicare a soluției către denunțător, configurează, în opinia subsemnatului, o deficiență managerială și procedurală a fostei conduceri a Parchetului General în gestionarea unei cauze de această amploare și complexitate, deficiență care constituie, alături de elementele detaliate în secțiunile ce urmează, fundamentul prezentei reveniri.

II. OBIECTUL REVENIRII

Subsemnatul am sesizat Parchetul General prin două demersuri distincte, ambele transmise oficial pe adresa sesizare@mpublic.ro:

1. Sesizarea din 24.02.2026, în temeiul art. 289–290 Cod procedură penală, având ca obiect schema sistemică de intermediere nejustificată în aprovizionarea cu agregate minerale pentru 5 proiecte majore de infrastructură din județul Timiș (impact financiar estimat 20–24 milioane EUR documentați, până la 114–137 milioane EUR estimați prin extrapolare), implicând fonduri POIM, POT, PNRR și TEN-T, denumită în continuare „componenta Bejeriță”;
2. Plângerea penală din 12.03.2026 privind exploatarea ilegală de agregate minerale din albia râului Bega, obstrucționarea activității de audit public extern și complicitate instituțională la acoperirea unui prejudiciu de 14.686.650 lei, având ca subiecți activi pe primarul comunei Bethausen Lihoni Ioan, dar și pe domnul Busuioc Mihai (fost Președinte al Curții de Conturi a României, în prezent judecător la Curtea Constituțională), pe domnul Lazăr Sorin (Șef Departament VI Bugete Locale CCR), precum și pe responsabilii Camerei de Conturi Arad, denumită în continuare „componenta Bethausen”.

Cele două componente sunt distincte ca obiect, autori, prejudiciu, sursă de finanțare și temei juridic, însă ambele au la bază aceeași tipologie infracțională: utilizarea funcției publice pentru deturnarea unor fonduri publice și/sau europene, dublată de mecanisme instituționale de protecție a făptuitorilor.

III. CONSTATAREA OBIECTIVĂ A MODULUI DE INSTRUMENTARE

Cu titlu prealabil, subsemnatul precizez expres că prezenta revenire se întemeiază exclusiv pe: (i) acte oficiale emise de instituțiile publice ale statului român; (ii) documente rezultate din misiunile de audit public extern coordonate în calitatea profesională anterioară; (iii) răspunsuri instituționale comunicate oficial în cadrul controlului parlamentar; și (iv) elemente de notorietate publică invocate exclusiv pentru a fundamenta necesitatea unor verificări instituționale, iar nu ca probe în sens procesual penal. Subsemnatul nu formulez acuzații penale definitive, competența stabilirii existenței infracțiunilor revenind exclusiv organelor judiciare competente, în cadrul procedurilor specifice prevăzute de Codul de procedură penală.

Adresa nr. 3254/E/2026 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, semnată de fostul Procuror General Alex Florența, comunicată Ministerului Justiției și transmisă subsemnatului prin filiera Departamentului pentru Relația cu Parlamentul (răspunsul la interpelarea nr. 4024A/2026), evidențiază o secvență procedurală care, în opinia subsemnatului, ridică probleme grave de competență, de legalitate și de etică profesională.

III.1. Cronologia procedurală reținută în chiar adresa PÎCCJ

• 11.04.2024, înregistrarea dosarului nr. 159/306/P/2024 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, ca urmare a denunțului formulat de Administrația Bazinală de Apă Banat, având ca obiect extragerea ilegală a 10.557 mc de agregate minerale din albia râului Bega de către „persoane necunoscute”;
• 16.04.2024, începerea urmăririi penale in rem, prin ordonanță, pentru art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 și art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996;
• 05.03.2025, înregistrarea sub nr. 23/18/P/2025, la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara, a denunțului formulat de subsemnatul, având ca obiect faptul concret că primarul comunei Bethausen, Lihoni Ioan, în calitate de funcționar public, ordonator de credite, „a dispus și coordonat, folosind inclusiv utilaje aparținând instituției publice și combustibilul achiziționat de instituția publică, exploatarea ilegală a 18.020 tone de agregate miniere din albia râului Bega” (citatul fiind preluat textual din însăși adresa PÎCCJ nr. 3254/E/2026);
• (nedatat), DNA Timișoara dispune declinarea competenței către Parchetul Făget;
• 21.07.2025, Parchetul Făget reunește dosarul 23/18/P/2025 la dosarul 159/306/P/2024;
• 24.07.2025, Parchetul Făget declină competența în favoarea PÎCCJ, Secția de urmărire penală;
• 12.02.2026, Secția de urmărire penală PÎCCJ dispune CLASAREA cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu (art. 297 alin. (1) Cod penal) și DISJUNGEREA + REDECLINAREA competenței în favoarea Parchetului Făget pentru cercetarea exclusivă a infracțiunilor tehnice de extracție fără permis și fără autorizație de gospodărirea apelor;
• 25.02.2026, reînregistrare la Parchetul Făget sub nr. 159/306/P/2024/dl, „cercetări în curs de desfășurare”.

III.2. Anomaliile substanțiale ale acestei cronologii

Analiza riguroasă a acestei secvențe procedurale relevă următoarele anomalii care, cumulate, depășesc cu mult sfera erorii judiciare obișnuite și configurează indiciile unei instrumentări vădit deficitare:

a) Reducerea calificativă progresivă a obiectului cauzei.

Denunțul formulat de subsemnatul în calitate de fost director al Camerei de Conturi Timiș, înregistrat la 05.03.2025 la DNA Timișoara, identifica nominal autorul calificat (primarul Lihoni Ioan, funcționar public, ordonator de credite) și descria cu precizie faptul că exploatarea ilegală s-a realizat cu utilaje proprietate publică a UATC Bethausen și cu motorină achiziționată din bugetul public. Această configurație factuală întrunește prima facie elementele constitutive ale cel puțin trei infracțiuni distincte: (i) abuzul în serviciu (art. 297 Cod penal); (ii) delapidarea (art. 295 Cod penal), prin însușirea în interes propriu și al rudelor a motorinei și uzului utilajelor publice; (iii) exploatarea ilegală a resurselor minerale (art. 47 din Legea minelor nr. 85/2003). Or, ordonanța din 12.02.2026 a Secției de urmărire penală PÎCCJ:

• clasează componenta de abuz în serviciu (art. 297 CP);
• NU analizează în niciun mod componenta de delapidare (art. 295 CP), deși aceasta este distinctă, autonomă și expres descrisă în denunț prin enunțarea folosirii motorinei publice și a utilajelor entității;
• disjunge și redeclinează la Făget exclusiv componenta tehnică (extracție fără permis + fără autorizație gospodărirea apelor), adică fix componenta inițială cu „autori necunoscuți”, deși în dosar exista deja un autor identificat nominal, primarul Lihoni Ioan, în temeiul denunțului meu.

Efectul juridic concret al acestei manopere procedurale este următorul: primarul Lihoni Ioan, denunțat nominal ca autor calificat, este în fapt „decuplat” de calitatea de subiect activ al infracțiunilor de serviciu și retrimis într-un dosar formal împotriva unor „persoane necunoscute” la un parchet de circumscripție rurală, acel parchet de pe lângă Judecătoria Făget care, conform regulilor de competență materială și personală, nu are nici legitimitatea instituțională, nici resursele, nici experiența necesare instrumentării unei cauze de această complexitate.

b) Eludarea totală a componentei privind funcționarii Curții de Conturi.

Plângerea penală transmisă la 12.03.2026 vizează expres faptele penale ale unor funcționari de rang central ai Curții de Conturi a României, instituție constituțională aflată sub control parlamentar, respectiv:

• Busuioc Mihai (fost Președinte CCR la data faptelor; în prezent judecător la Curtea Constituțională), pentru emiterea Hotărârii Plenului CCR nr. 460/17.08.2023 prin care au fost sancționați abuziv 5 auditori publici externi care documentaseră fraudele, sancțiuni anulate ulterior prin hotărâri judecătorești definitive ale Tribunalului Timiș și Curții de Apel Timișoara, ceea ce confirmă caracterul nelegal al întregii proceduri disciplinare;
• Lazăr Sorin (Șef Departament VI Bugete Locale CCR), pentru omisiunea sesizării organelor de urmărire penală (art. 267 Cod penal) după primirea în mai 2024 a Notei oficiale a Camerei de Conturi Timiș conținând calculul detaliat al prejudiciului de 14.686.650 lei;
• responsabilii Camerei de Conturi Arad, pentru efectuarea unui audit superficial cu opinie contrară simbolică, în pofida transmiterii prealabile a întregii documentații probatorii.

Aceste fapte sunt distincte ca subiect activ, ca latură obiectivă, ca prejudiciu și ca temei juridic (art. 267, 269, 297 Cod penal). Ele NU au fost analizate de ordonanța din 12.02.2026, care a fost emisă, de altfel, înainte de înregistrarea plângerii mele din 12.03.2026, și, în mod evident, NU sunt de competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget. Subsemnatul reiterez și menționez expres că aceste fapte fac obiectul autonom al plângerii din 12.03.2026 și solicit ca ele să fie instrumentate ca atare, cu respectarea regulilor de competență personală prevăzute de art. 56 alin. (3) Cod procedură penală.

c) Ignorarea regulilor obligatorii de competență.

Pentru ambele componente, Bethausen și Bejeriță, există încălcări obiective ale regulilor de competență:

• Pentru componenta Bethausen: prejudiciul calculat de subsemnatul pe baza documentelor tehnice, a constatărilor de control și a datelor rezultate din misiunea de audit (14.686.650 lei) depășește de peste 14 ori pragul de 200.000 EUR prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG 43/2002 pentru competența obligatorie a DNA. Conexitatea cu fapte de omisiune a sesizării (art. 267 CP) și favorizarea infractorului (art. 269 CP) comise de funcționari ai unei instituții constituționale impune competența unui parchet superior, nu a unui parchet de circumscripție rurală;
• Pentru componenta Bejeriță: cauza implică fonduri europene directe (POIM, POT, PNRR, TEN-T) cu un impact financiar estimat de 20–24 milioane EUR documentați, iar omisiunea totală a acestei componente din răspunsul fostei conduceri PÎCCJ, deși constituie obiectul principal al întrebării parlamentare, configurează o încălcare a obligației de control instituțional asupra utilizării fondurilor europene.

d) Disproporția dintre tonul instituțional și soluția dispusă.

Textul adresei nr. 3254/E/2026, redactat în limbaj formal de Cabinet Procuror General și transmis Ministrului Justiției, descrie cu rigoare denunțul subsemnatului, inclusiv calitatea subsemnatului de fost director al Camerei de Conturi Timiș și conținutul concret al denunțului, pentru a încheia însă cu o redeclinare la Parchetul Făget, cu mențiunea lapidară „cercetările fiind în curs de desfășurare”. Această disproporție între seriozitatea expunerii și caracterul derizoriu al soluției finale ridică, în opinia subsemnatului, întrebări legitime privind capacitatea managerială, profesională și intelectuală cu care a fost instrumentată cauza la nivelul fostei conduceri a PÎCCJ.

III.3. Patru elemente de contradicție instituțională rezultate din răspunsurile fostei conduceri PÎCCJ

Adresele semnate de fostul Procuror General Alex Florența, atât adresa nr. 3254/E/2026 (răspuns la întrebarea parlamentară nr. 4024A/2026, obiect al prezentei reveniri), cât și, complementar, adresa anterioară nr. 393/C/2025 (răspuns la întrebarea parlamentară nr. 689A/2025 a subsemnatului, privind dosarele clasate pentru fapte de corupție, evaziune fiscală și fraude în perioada 2019–2024), conțin în textul lor patru recunoașteri sau auto-contradicții instituționale care, departe de a justifica soluția dispusă, dimpotrivă, ridică suspiciunea legitimă privind nelegalitatea acesteia și configurează aparența unei conduite argumentative deficitare a fostei conduceri. Subsemnatul le sistematizez mai jos.

a) Recunoașterea ordonanței de clasare și negarea drepturilor procesuale ale denunțătorului.

Adresa nr. 3254/E/2026 menționează expres că prin ordonanța din 12.02.2026 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu (art. 297 alin. (1) Cod penal). Or, conform art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală, ordonanța de clasare se comunică obligatoriu, în copie, denunțătorului. Subsemnatul am calitatea procesuală incontestabilă de denunțător, în temeiul denunțului înregistrat la 05.03.2025 sub nr. 23/18/P/2025 la DNA Timișoara, denunț reținut explicit în textul adresei.

Cu toate acestea, ordonanța de clasare din 12.02.2026 NU mi-a fost comunicată oficial, am luat cunoștință de existența ei abia prin filiera Departamentului pentru Relația cu Parlamentul (răspunsul la interpelarea nr. 4024A/2026), prin lectura adresei nr. 3254/E/2026 transmise Ministrului Justiției. Neîndeplinirea obligației legale de comunicare a soluției către denunțătorul principal al cauzei reprezintă prima nelegalitate procedurală manifestă; mai mult, necomunicarea ordonanței produce un efect procedural direct asupra exercitării dreptului la plângere prevăzut de art. 339–341 din Codul de procedură penală, întrucât termenul legal de 20 de zile pentru exercitarea acestei căi de atac curge de la data comunicării efective a soluției către persoana interesată, comunicare care, în cazul de față, nu s-a produs până la data prezentei reveniri.

Această omisiune afectează direct exercitarea dreptului prevăzut de art. 339–341 Cod procedură penală.

Subsemnatul observ, cu deosebită îngrijorare instituțională, că această conduită procedurală reproduce IDENTIC tipologia documentată anterior în cazul Mocioalcă–Zarcula, în care denunțătorului i-a fost refuzată comunicarea ordonanței de clasare timp de aproximativ un an, până la pronunțarea sentinței definitive a Curții de Apel Timișoara din 21.11.2024 prin care DNA Timișoara a fost obligată să o comunice. Concordanța tipologiei celor două cazuri, ambele privind persoane sau scheme aflate în arhitectura instituțională descrisă în Secțiunea IV.2, depășește, în opinia subsemnatului, sfera coincidenței.

b) Subdimensionarea obiectului cauzei și ignorarea prejudiciului calculat pe baza documentelor tehnice.

Adresa nr. 3254/E/2026 reține în mod selectiv, dintr-un dosar mult mai amplu, doar exploatarea ilegală a 10.557 mc / 18.020 tone de agregate minerale, adică doar capitolul tehnic care permite redeclinarea la Făget. Această reducere a obiectului cauzei la componenta tehnică ascunde dimensiunea reală a prejudiciului documentat în plângerea din 12.03.2026.

Subsemnatul subliniez că prejudiciul invocat de subsemnatul nu rezultă dintr-o extrapolare, ci din calcul riguros pe cantitatea susținută de documentele tehnice rezultate din Notele de constatare ABA Banat nr. 15478/30.10.2023 și nr. 16010/08.11.2023 (10.842 mc certificați tehnic prin expertiză specializată cu dronă și măsurători topo în prezența auditorului Camerei de Conturi Timiș, în cadrul misiunii de audit aflate în desfășurare la acea dată).

Pe această cantitate cuantificată legal, calculul prejudiciului, efectuat conform Legii minelor nr. 85/2003 și Legii nr. 400/2005, prin aplicarea multiplicatorului x10 prevăzut pentru exploatarea fără abonament, produce următoarele valori riguroase, pe componente:

• Redevență minieră datorată: 29.902 lei;
• TVA datorată bugetului de stat: 195.157 lei;
• Impozit pe profit estimat: 164.342 lei;
• Taxă exploatare conform art. 44 alin. (4) Legea nr. 85/2003: 48.044 lei/kmp;
• Venit propriu UATC Bethausen neobținut: 1.027.040 lei (18.020 tone × 57 lei/tonă);
• Total prejudiciu, multiplicat cu coeficientul x10 conform Anexei 6, Cap. B, pct. 3 din Legea nr. 400/2005: 14.686.650 lei.

La această sumă riguros documentată se adaugă, fără a fi cuantificate aici prin extrapolare speculativă: contravaloarea carburantului decontat fictiv din bugetul public (peste 50.000 litri motorină în perioada 2020–2023, conform constatărilor de audit), prejudiciul ecologic rezultat din afectarea stabilității albiei râului Bega și a digurilor existente, precum și prejudiciul bugetar din neîncasarea redevenței, TVA și impozitului pentru perioadele anterioare anului 2021, elemente care fac obiectul cuantificării de către expertiza tehnică judiciară solicitată în mod expres prin plângerea penală.

Suma de 14.686.650 lei (echivalentul a aproximativ 2,9 milioane EUR la cursul actual) depășește de aproximativ 14 ori pragul de 200.000 EUR prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 43/2002 pentru competența obligatorie a Direcției Naționale Anticorupție. Subsemnatul subliniez că criteriul valoric prevăzut de această normă reprezintă un criteriu legal obiectiv pentru atragerea competenței DNA, iar nu un criteriu de oportunitate, lăsat la aprecierea unității de parchet sesizate. Această valoare, calculată riguros pe cantitatea cuantificată, fără extrapolare speculativă, în considerarea respectului datorat principiilor sportivității și legalității procesuale, atrage incidența obligației legale de declinare a competenței către DNA, obligație nerespectată atât de DNA Timișoara însăși (care a declinat la Făget), cât și de Secția de urmărire penală a PÎCCJ (care a redeclinat tot la Făget).

Întreaga argumentare a prezentei reveniri se întemeiază exclusiv pe elemente faptice cuantificate riguros prin acte oficiale ale instituțiilor specializate ale statului român, Curtea de Conturi a României, Administrația Bazinală de Apă Banat, Garda Națională de Mediu, DGRFP Timișoara, Inspecția Financiară.

c) Calificarea reductivă a faptelor și ignorarea grupului infracțional organizat.

Adresa nr. 3254/E/2026 califică faptele drept simplă „executare de activități miniere fără permis sau licență de concesiune” (art. 57 alin. (2) Legea nr. 85/2003) și „extragere a agregatelor minerale fără autorizație de gospodărire a apelor” (art. 93 alin. (2) lit. b) Legea nr. 107/1996). Este o reducere flagrantă a calificării reale a faptelor descrise în plângerea subsemnatului, în care elementele descrise sunt susceptibile de a întruni condițiile prevăzute de art. 367 din Codul penal pentru grupul infracțional organizat, având următoarele elemente constitutive aparente:

• structură organizată: primarul Lihoni Ioan (coordonator), funcționarii Primăriei Bethausen care întocmeau retroactiv foile de activitate zilnică pentru justificarea fictivă a consumului de motorină, rudele de gradul II și III ale primarului (frate, fii) care au edificat construcții ilegale și care au blocat fizic, intimidat și ultragiat auditorii la 21.03.2023, beneficiarii din afara entității care au valorificat ilicit cele 10.842 mc de agregate extrase;
• caracter sistematic și continuu: schema a funcționat neîntrerupt minimum cinci ani consecutivi (2018–2023), cu modus operandi fraudulos identic an de an, în 2020 s-au decontat fictiv 14.038 litri motorină, în 2021, 10.071 litri, în 2022, 13.851 litri excavații + 13.006 litri pentru utilaje inexistente în patrimoniu;
• specializare clară a rolurilor: cine săpa, cine întocmea documentele false retroactive, cine semna adeverințele cu date false privind data începerii construcțiilor (primarul în beneficiul propriilor rude), cine valorifica ilicit agregatele, cine intimida auditorii pentru blocarea misiunii;
• scop infracțional unic: obținerea de foloase materiale ilicite din valorificarea agregatelor extrase ilegal cu resursele publice ale entității, agregate care, conform constatărilor de audit, nu se regăsesc în nicio formă în gestiunea entității și nici nu au generat venituri la bugetul acesteia.

Calificarea juridică reținută în adresa nr. 3254/E/2026, care evită cu desăvârșire menționarea art. 367 Cod penal, deși elementele descrise reclamă verificarea incidenței acestei norme, are un efect procedural imediat și grav: scoate cauza de sub competența obligatorie a DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) prevăzută de art. 12 lit. a) din OUG nr. 78/2016, permițând astfel redeclinarea cauzei la un parchet de circumscripție rurală incompatibil structural cu instrumentarea unui grup infracțional organizat.

Cumulul celor trei elemente, neglijarea drepturilor procesuale ale denunțătorului, subdimensionarea prejudiciului real pentru eludarea competenței DNA și calificarea reductivă pentru eludarea competenței DIICOT, configurează, în opinia subsemnatului, nu o eroare izolată de instrumentare, ci o arhitectură procedurală al cărei efect obiectiv este protejarea făptuitorilor de cercetare adecvată, prin transferul cauzei la singurul parchet structural incapabil să o instrumenteze adecvat.

d) Conduita argumentativă deficitară a fostului Procuror General, auto-contradicția scriptică din răspunsul nr. 393/C/2025.

Subsemnatul țin să aduc în atenția Ministerului Justiției un al patrulea element, complementar și deosebit de relevant pentru caracterizarea modului în care fosta conducere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a operat sub mandatul domnului Alex Florența, element care, prin chiar caracterul său scriptic și obiectiv, exclude orice ipoteză de simplă eroare profesională izolată.

Subsemnatul am formulat la 27.03.2025 întrebarea parlamentară nr. 689A/2025, având ca obiect „Solicitare de informații privind dosarele clasate având ca obiect fapte de corupție, evaziune fiscală și fraude în perioada 2019–2024”, prin care am solicitat expres patru categorii de date: numărul total de dosare în lucru, numărul total de dosare clasate, motivele clasării și, ELEMENT CHEIE PENTRU PREZENTA REVENIRE, VALOAREA TOTALĂ A PREJUDICIILOR aferente dosarelor clasate, cu indicarea motivului clasării.

Răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulat prin adresa nr. 393/C/2025 din 30.04.2025 și semnat personal de domnul Procuror General Alex Florența, conține, la pagina 1, paragraful 4, următoarea afirmație normativă oficială:

„infracțiunile de corupție sunt infracțiuni de pericol, astfel că prejudiciul nu poate fi un criteriu statistic relevant pentru aceste infracțiuni”, Adresa PÎCCJ nr. 393/C/2025 din 30.04.2025, semnată Procuror General Alex FLORENȚA

Această afirmație își devalorizează singură, prin chiar caracterul ei scriptic, credibilitatea juridică și instituțională a fostei conduceri PÎCCJ. Ea cumulează simultan TREI auto-contradicții documentate, fiecare în parte suficientă pentru a impune verificarea conduitei profesionale a magistratului care a semnat-o.

(i) Auto-contradicția intra-documentară.

Aceeași adresă nr. 393/C/2025, în Anexa lit. c), pe DOUĂ pagini complete, furnizează subsemnatului, cu precizie de virgulă, valori multimiliardare ale prejudiciilor pe categoriile exacte de infracțiuni la care se referă întrebarea: art. 289, 290, 291, 292 Cod penal (infracțiuni de corupție în sens larg), art. 244 Cod penal (înșelăciune) și art. 9 din Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală). Spre exemplificare: art. 9 Lg. 241/2005, anul 2019, 577.067.563 lei (lit. b fără precizarea tezei) și 133.161.667 lei (lit. a); art. 244 Cod penal, anul 2019, 372.084.215 lei (lit. b fără precizarea tezei). Cu alte cuvinte: prejudiciul, declarat scriptic ca „criteriu nerelevant statistic”, este în fapt furnizat oficial, sub aceeași semnătură, în același document, pentru aceleași categorii de infracțiuni, și anume tocmai cu valori multimiliardare. Auto-contradicția scriptică este absolută și obiectivă.

(ii) Contradicția cu propriul act ulterior, adresa nr. 3254/E/2026.

Tocmai domnul Alex Florența, care în aprilie 2025 declara prejudiciul ca „irelevant statistic”, invocă, în februarie 2026 (adresa nr. 3254/E/2026, analizată în Secțiunile II.1–II.3), prejudiciul concret al exploatării ilegale a celor 10.557 mc / 18.020 tone de agregate minerale ca temei pentru calificarea juridică a faptelor și pentru redeclinarea competenței la Parchetul Făget. Cu alte cuvinte: când prejudiciul este invocabil pentru subdimensionarea cauzei și redeclinarea la un parchet rural, este relevant; când ar trebui să arate ineficiența Parchetului General pe corupție și fraudă în propriul mandat, devine, brusc, „criteriu statistic nerelevant”. Selectivitatea aplicării doctrinei este flagrantă.

(iii) Contradicția cu cadrul normativ care guvernează însăși competența Ministerului Public.

Întreaga arhitectură a competențelor specializate ale Ministerului Public, și în special competența Direcției Naționale Anticorupție prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 43/2002, este construită PRECIS pe criteriul prejudiciului (pragul de 200.000 EUR pentru competența DNA în cauze de corupție). Afirmația domnului Florența că prejudiciul „nu poate fi un criteriu statistic relevant” pentru infracțiunile de corupție contrazice frontal logica însăși a legislației aplicabile propriei sale instituții. Dacă afirmația ar fi corectă, întreaga arhitectură instituțională a Ministerului Public ar trebui rescrisă, ceea ce evident nu este teza apărată de fostul Procuror General.

Subsemnatul observ, totodată, eroarea logică fundamentală: confuzia, deliberată sau involuntară, între „infracțiune de pericol” (categorie tehnică de drept penal substanțial care se referă la elementele constitutive ale infracțiunii) și „relevanța statistică a prejudiciului” (categorie de politică penală, transparență instituțională și evaluare a eficienței urmăririi penale). Faptul că o infracțiune este de pericol nu exclude producerea, în concret, a unor prejudicii materiale măsurabile. Mita primită constituie o sumă concretă de bani, iar foloasele necuvenite obținute prin abuz în serviciu sunt valori patrimoniale determinabile, susceptibile, prin pragurile lor valorice, de a antrena încadrarea juridică agravată prevăzută de art. 309 din Codul penal pentru consecințe deosebit de grave, ceea ce demonstrează că prejudiciul reprezintă un criteriu juridic operațional, iar nu un element lipsit de relevanță statistică. Această confuzie elementară, într-un act oficial al Procurorului General al României, ridică, în opinia subsemnatului, serioase semne de întrebare privind rigoarea juridică a răspunsului instituțional.

Concluzia subsemnatului: cele patru elemente cumulate, neglijarea drepturilor procesuale ale denunțătorului (lit. a), subdimensionarea prejudiciului în cauza Bethausen (lit. b), calificarea reductivă pentru eludarea competenței DIICOT (lit. c) și auto-contradicția doctrinară din răspunsul la întrebarea parlamentară nr. 689A/2025 (lit. d), configurează, în mod obiectiv și fără a necesita interpretare, o tipologie sistemică de gestionare instituțională a cauzelor de corupție și fraudă sub mandatul fostului Procuror General Alex Florența. Prezenta revenire către Ministerul Justiției solicită ca această tipologie să facă obiectul unei evaluări obiective la nivelul corespunzător, inclusiv prin sesizarea Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, demers pe care subsemnatul îl voi formula separat.

III.4. Analiza coroborată a celor trei răspunsuri instituționale primite la întrebarea parlamentară nr. 4024A/2026

Întrebarea parlamentară a generat trei răspunsuri instituționale distincte, fiecare având o valoare probatorie proprie pentru argumentarea prezentei reveniri. Subsemnatul le analizez succint în continuare, în considerarea faptului că niciunul nu oferă o soluție de fond, ci, dimpotrivă, fiecare confirmă, prin chiar conținutul său, fie incompetența instituțională, fie neasumarea responsabilității de remediere.

III.4.1. Răspunsul Ministerului Justiției (nr. 3/10.426/2026 din 20.02.2026)

Răspunsul inițial al Ministerului Justiției, semnat de domnul Ministru Radu Marinescu, stabilește în mod corect cadrul constituțional și legal aplicabil: în temeiul art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată, autoritatea ministrului justiției asupra procurorilor nu îi conferă acestuia competența de a cenzura sau de a chestiona actele procesuale, măsurile sau soluțiile dispuse de procurori. În consecință, Ministerul Justiției a transmis obiectul întrebării către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menționând că va comunica subsemnatului informațiile primite de îndată ce le va primi.

Subsemnatul iau act de această poziționare instituțională corectă din punct de vedere constituțional, dar observ totodată că Ministerul Justiției păstrează, conform art. 5 alin. (1) și (3) din Legea nr. 304/2022, atribuții de coordonare a politicilor publice în domeniul justiției și de asigurare a resurselor financiare necesare administrării justiției ca serviciu public, atribuții care, în situația concretă, oferă cadrul legal pentru intervenția pe care subsemnatul o solicit prin prezenta revenire.

III.4.2. Răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (adresa nr. 3254/E/2026)

Răspunsul cabinetului Procurorului General Alex Florența, transmis în completarea adresei MJ nr. 5/10.426/2026 din 23.03.2026, este actul instituțional central al prezentei reveniri și a făcut obiectul analizei detaliate în Secțiunile III.1, III.2 și III.3. Subsemnatul reiterez sintetic concluzia: acest răspuns, prin chiar conținutul său, configurează cele trei elemente de contradicție instituțională descrise în Secțiunea III.3, neglijarea drepturilor procesuale ale denunțătorului, subdimensionarea obiectului cauzei și calificarea reductivă a faptelor, al căror efect obiectiv este transferul cauzei la singurul parchet structural incapabil să o instrumenteze adecvat.

Subsemnatul țin să subliniez, în mod expres, o a patra anomalie majoră a răspunsului Parchetului General: „OMISIUNEA TOTALĂ A COMPONENTEI BEJERIȚĂ, AUTOSTRADĂ”. Întrebarea parlamentară nr. 4024A/11.02.2026 are ca obiect, în primul rând, schema sistemică de intermediere nejustificată în aprovizionarea cu agregate minerale pentru CINCI proiecte majore de infrastructură din județul Timiș (Autostrada A1 Lugoj–Deva tronsonul Margina–Holdea, Centura de Sud Timișoara, tronsonul CF Timișoara–Lugoj–Caransebeș, Varianta ocolitoare Vest Timișoara/Mahle–Săcălaz, Autostrada A9 Timișoara–Moravița–Belgrad tronsonul Remetea Mare–Jebel), cu o valoare totală de aproximativ 8 miliarde lei (din care aproximativ 1 miliard EUR fonduri europene POIM, POT, PNRR, TEN-T) și cu un impact financiar estimat la 20–24 milioane EUR documentați (componenta Bejeriță). Această componentă a făcut obiectul, în paralel, al sesizării subsemnatului din 24.02.2026, transmisă oficial pe adresa sesizare@mpublic.ro către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 289–290 Cod procedură penală.

Or, adresa nr. 3254/E/2026 nu menționează în niciun moment, sub niciun aspect, componenta Bejeriță și nici sesizarea din 24.02.2026, deși era central pentru obiectul însuși al întrebării parlamentare la care răspundea. Întreg răspunsul Parchetului General este redus exclusiv la componenta Bethausen, prin reducerea ulterioară a acesteia la infracțiunile tehnice de extracție fără permis. Schema cu impactul de 20–24 milioane EUR pe 5 proiecte majore de infrastructură finanțate din fonduri europene, care constituie obiectul principal al întrebării parlamentare, dispare pur și simplu din răspuns, ca și cum nu ar fi existat.

Această omisiune totală echivalează cu lipsa unui răspuns la obiectul principal al controlului parlamentar și constituie o obligație instituțională neonorată de către fosta conducere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Subsemnatul solicit în mod expres Ministerului Justiției ca, în exercitarea atribuțiilor sale legale de coordonare, să dispună clarificarea instituțională a stadiului cercetărilor privind sesizarea subsemnatului din 24.02.2026 (componenta Bejeriță, autostrăzi și infrastructură feroviară), aspect care nu poate rămâne nesoluționat la al doilea ciclu de control parlamentar, cu atât mai mult cu cât această componentă implică utilizarea fondurilor europene angajate prin programele POIM, POT, PNRR și TEN-T.

III.4.3. Răspunsul Ministerului Finanțelor (nr. 182246/02.04.2026)

Răspunsul Ministerului Finanțelor, semnat pentru ministrul finanțelor de domnul Subsecretar de Stat Gyorgy Attila, prezintă cadrul legal al inspecției fiscale conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, descriind procedurile de selectare a contribuabililor pe baza analizei de risc, măsurile graduale de conformare și obligația organelor fiscale de a sesiza organele judiciare competente, conform art. 132 din Codul de procedură fiscală, atunci când constatările pot întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni de evaziune fiscală.

Subsemnatul observ, însă, că răspunsul rămâne strict descriptiv, fără a oferi nicio informație concretă privind măsurile dispuse sau preconizate cu privire la societățile specific menționate în întrebarea parlamentară (SC EMV-Util SRL, SC Beton Lugoj SRL, SC Tehnocer SRL, SC Vitida Mineral SRL, SC Gruppo Agremin SRL, UMB Trading), deși ANAF însăși confirmase anterior că EMV-Util SRL prezintă grad RIDICAT de risc fiscal, dependență de peste 75% de un singur client și parteneri cu achiziții/livrări nedeclarate în proporție de peste 99%, elemente care, prin propriile criterii ale ANAF, ar fi trebuit să declanșeze inspecție fiscală integrală.

Această poziționare formală, invocarea cadrului legal fără asumarea unei intervenții concrete pe schema documentată, confirmă, în opinia subsemnatului, tipologia instituțională identificată și în adresa PÎCCJ: răspuns formal, conformitate aparentă, absența oricărei măsuri reale de remediere.

III.4.4. Concluzia analizei coroborate

Cele trei răspunsuri configurează o conduită sistemică a lipsei de remediere: Ministerul Justiției invocă, corect, limita constituțională a competenței sale, dar fără a activa atribuțiile sale legale de coordonare; PÎCCJ, sub mandatul fostei conduceri, dispune o soluție cu efect obiectiv de diminuare a eficienței urmăririi penale; Ministerul Finanțelor descrie cadrul fără a anunța nicio măsură concretă pe schema documentată. Niciuna dintre cele trei instituții nu și-a asumat o intervenție efectivă, deși fiecare are competențe legale specifice care i-ar fi permis-o.

Subsemnatul țin să precizez explicit, pentru a nu lăsa loc niciunei interpretări greșite, că practica neutralizării unei cauze prin trimiterea acesteia către o unitate de parchet neadecvată competenței materiale și personale, strategie procedurală familiară în istoria recentă a sistemului judiciar românesc, este un mecanism procedural facil care produce rezultatul scontat doar atunci când denunțătorul renunță să mai urmărească dosarul ori se mulțumește cu primul răspuns formal. Subsemnatul vă informez instituțional, cu deplină responsabilitate, că nu mă aflu în niciuna dintre aceste două categorii: voi urmări această cauză până la epuizarea tuturor căilor procedurale legale interne și internaționale, indiferent de timpul necesar și de mecanismele instituționale care vor trebui activate, până când adevărul judiciar va fi stabilit conform legii și pe baza probelor obiective deja constituite.

IV. SUSPICIUNI LEGITIME PRIVIND POSIBILE FAPTE DE CORUPȚIE ȘI CONTEXTUL DE NOTORIETATE PUBLICĂ

Subsemnatul invoc elementele cuprinse în prezenta secțiune exclusiv ca fapte de notorietate publică, susținute de surse jurnalistice multiple, independente și concordante, fără a le atribui valoare probatorie în sensul Codului de procedură penală, ci exclusiv pentru a fundamenta necesitatea unor verificări instituționale corespunzătoare. Stabilirea existenței oricărei fapte cu relevanță penală revine exclusiv organelor judiciare competente, în cadrul procedurilor specifice prevăzute de lege.

IV.1. Suspiciunea legitimă a unor fapte de corupție

Subsemnatul, în considerarea calității de demnitar public și a obligațiilor ce îmi revin în exercitarea controlului parlamentar, declar în mod expres că anomaliile cumulate descrise în Secțiunea III, reducerea calificativă progresivă a obiectului cauzei, ignorarea componentei de delapidare (art. 295 CP), eludarea totală a componentei privind funcționarii Curții de Conturi (art. 267, 269 CP), încălcarea regulilor obligatorii de competență, redeclinarea către o unitate de parchet de circumscripție locală, cu efectul previzibil al unei soluții de clasare „pentru lipsa de obiect” sau pentru prescripție, depășesc, în opinia subsemnatului, sfera erorii profesionale și ridică suspiciunea legitimă a unor posibile fapte de natură penală din sfera infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, prevăzute de Legea nr. 78/2000 (în special trafic de influență, favorizarea făptuitorului în formă agravată, abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite).

Această instrumentare are, prin efectele sale obiective, drept consecință diminuarea eficienței urmăririi penale în privința unor persoane cu funcții de înaltă responsabilitate, în speță, domnul Busuioc Mihai (actualmente judecător la Curtea Constituțională a României) și domnul Lazăr Sorin (Șef Departament VI CCR), împotriva cărora subsemnatul am formulat acuzații concrete și documentate prin plângerea din 12.03.2026, acuzații care nu au fost analizate sub niciun aspect în ordonanța din 12.02.2026.

IV.2. Contextul de notorietate publică privind triunghiul Florența – Mocioalcă – Bejeriță și componenta Voineag – Eden Capital

Suspiciunea legitimă enunțată mai sus dobândește o dimensiune suplimentară prin raportare la elementele de notorietate publică, larg, repetat și concordant mediatizate de presa de investigație din România în perioada 2023–2026, privind o rețea de relații personale, profesionale, economice și de cumetrie documentate între actori din vârful sistemului judiciar, al instituției supreme de control financiar și beneficiari direcți ai schemei care face obiectul prezentei reveniri.

IV.2.1. Cronologia faptelor de notorietate publică (2016–2026)

Pentru o sistematizare riguroasă, prezint mai jos cronologia documentată în presa de investigație românească (Rise Project, InsiderTM, G4Media, Libertatea, PressHub, HotNews, 4media.info, Aktual24, Stiripesurse), cu mențiunea că invoc aceste elemente exclusiv ca fapte publice, susținute de surse jurnalistice multiple, independente și concordante, fără a le valida ca probe în sens procesual:

IV.2.2. Calificările publice ferme exprimate în presa de investigație

Tonul, severitatea și concordanța calificărilor publice, provenite de la publicații de investigație multiple, independente între ele și consecvent verificate jurisdicțional în demersurile lor, impun, în opinia subsemnatului, verificări instituționale corespunzătoare. Citez selectiv, cu atribuire exactă a sursei:

„rețea de putere bine închegată la nivel regional, care îmbină politica cu afacerile”, InsiderTM, „Umbrele lui Ion Mocioalcă”, septembrie 2025

„Pe 26 ianuarie 2024, [Voineag] ați intervenit printr-o întâmpinare, în numele DNA central, într-un dosar din Caraș-Severin, în care denunțătorul lui Ion Mocioalcă a cerut să i se comunice ordonanța de clasare. […] Intervenția se petrecea la doar o lună după ce ați achiziționat apartamentul din ansamblul construit de omul de afaceri Ion Bejeriță împreună cu firma Eden Capital Development. Bejeriță fiind chiar martor în dosarul lui Mocioalcă.”, Rise Project, „Cele patru întrebări la care nu răspunde șeful DNA”, octombrie 2025

„Familia Bejeriță a construit, alături de grupul imobiliar Eden, blocurile premium din Pipera, unde șeful DNA a cumpărat apartament la preț de ofertă specială. […] Alianța financiară cu familia procurorului, care ar trebui să combată crima organizată din județ, este relevantă în contextul în care ambele afaceri înghit sistematic fluxuri mari de bani publici.”, Rise Project, „Familia dintre mafie și antimafie”, octombrie 2025

IV.2.3. Implicații asupra cauzei 159/306/P/2024

Configurația factuală documentată public se prezintă, în sinteză, după cum urmează:

• Ion Bejeriță, beneficiar economic principal al schemei de intermediere care face obiectul componentei Bejeriță din prezenta cauză, fin de cununie al domnului Ion Mocioalcă, vicepreședinte al Curții de Conturi a României;
• Ion Mocioalcă, vicepreședinte al Curții de Conturi a României (instituție constituțională cu competențe directe asupra controlului fondurilor publice/europene utilizate în proiectele de infrastructură vizate de componenta Bejeriță), vizat de un dosar de corupție clasat de DNA cu 4 zile înainte de numirea sa în funcție, instituție unde a fost angajată ulterior, în condiții documentate public ca atipice, fiica șoferului procurorului-șef DNA Voineag;
• Marius Voineag, procuror-șef DNA în mandatul anterior (până la 31.03.2026), vecin cu Mocioalcă în ansamblul Cortina North, achizitor de apartament în ansamblul Cortina 126 ridicat în parteneriat de Eden Capital cu EMV-UTIL (firma lui Bejeriță), intervenient instituțional într-un proces care vizau accesul denunțătorului la ordonanța de clasare a lui Mocioalcă;
• Alex Florența, Procuror General al României în mandatul anterior (până la 31.03.2026), semnatar personal al adresei nr. 3254/E/2026 prin care s-a comunicat oficial Ministerului Justiției și, prin acesta, Parlamentului României, soluția procedurală descrisă în Secțiunea III, soluție cu efect obiectiv de diminuare a eficienței urmăririi penale în privința triunghiului Mocioalcă–Bejeriță în zona de competență a sa instituțională (PÎCCJ, Secția de urmărire penală).

Subsemnatul invoc aceste elemente în considerarea caracterului lor de notorietate publică susținută de surse jurnalistice multiple, independente și concordante, care impun verificări instituționale, în opinia subsemnatului, din partea actualei conduceri a Parchetului General cu privire la potențialul conflict de interese instituțional și posibila incidență a acestor relații asupra modului în care a fost instrumentată cauza 159/306/P/2024, în special asupra deciziei de a clasa componenta de abuz în serviciu, de a ignora componenta de delapidare și de a redeclina cauza la o unitate de parchet de circumscripție locală, soluție al cărei efect obiectiv este prelungirea pe termen nedeterminat a unei investigații care, dacă ar fi fost instrumentată corespunzător, ar fi vizat nominal persoane situate în arhitectura instituțională descrisă mai sus.

IV.2.4. Încălcarea aparentă a obligației de abținere a magistratului

Cadrul deontologic aplicabil magistraților din România, sintetizat în Codul deontologic al magistraților (aprobat prin Hotărârea CSM nr. 328/2005, cu modificările ulterioare), consolidat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind aparența imparțialității (cauzele Piersack c. Belgiei, De Cubber c. Belgiei, Micallef c. Maltei, Kyprianou c. Ciprului) și de Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei privind judecătorii (independență, eficiență și responsabilități), impune magistratului obligația imperativă de abținere nu doar atunci când există un conflict de interese efectiv, ci și atunci când împrejurările obiective sunt de natură să creeze o aparență de afectare a imparțialității, conform doctrinei consacrate „nu este suficient ca justiția să fie făcută; trebuie ca ea să fie și văzută că este făcută”.

În cazul concret, în considerarea elementelor de notorietate publică sintetizate în cronologia de la pct. IV.2.1, și în special: (i) atribuirea publică a începerii dosarului 2819/115/2016 împotriva lui Bejeriță chiar Parchetului General, structură pe care domnul Alex Florența a condus-o ulterior; (ii) parcursul procesual al acestui dosar, ajuns la a 81-a amânare consecutivă pe rolul Tribunalului Reșița, pe parcursul căruia conduita procurorilor Parchetului General în susținerea acuzării, sub mandatul de Procuror General al domnului Alex Florența, constituie o componentă a aprecierii eficienței instituționale în prevenirea prescripției unei cauze de evaziune fiscală și spălare de bani de această amploare; (iii) configurația Bejeriță–Mocioalcă–Voineag documentată public. Semnătura domnului Alex Florența pe adresa nr. 3254/E/2026, prin care a fost validată instituțional soluția de clasare/redeclinare din 12.02.2026, ar fi impus, conform standardelor europene de etică profesională a magistraților, abținerea de la orice act care ar fi putut afecta ori crea o aparență de afectare a imparțialității procurorului general, cu transmiterea cauzei spre validare unui alt magistrat ierarhic competent, neaflat în aparența unui conflict de interese instituțional.

Stabilirea încălcării deliberate a acestei obligații revine exclusiv Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurilor sale specifice. Subsemnatul constat, însă, că împrejurările obiective documentate public erau, la data de 12.02.2026, de natură să creeze o aparență de afectare a imparțialității, ceea ce, conform standardelor europene aplicabile, este suficient pentru a impune obligația de abținere, independent de existența sau inexistența unui conflict de interese efectiv, subiectiv asumat sau probat.

IV.3. O profesiune de credință și un apel la funcționarea instituțiilor

Subsemnatul, parlamentar la primul mandat după 21 de ani de carieră în controlul financiar extern al statului, mărturisesc deschis că, în pofida elementelor descrise mai sus și a tipologiei recurente de eșec instituțional pe care experiența profesională m-a învățat să o recunosc, mă încăpățânez încă, poate cu o anumită naivitate civică, să cred că instituțiile abilitate ale statului român mai funcționează, sau, mai exact, că pot încă să funcționeze, atunci când la conducerea lor se află oameni dispuși să le restabilească rolul constituțional.

Această încăpățânare, asumată cu deplină luciditate, este chiar motivul pentru care vă adresez prezenta revenire actualei conduceri a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu unei alte instanțe. Este un act de încredere instituțională, nu o naivitate juridică. Subsemnatul cunosc perfect căile procedurale paralele, plângerea în temeiul art. 339–341 CPP, sesizarea Inspecției Judiciare a CSM și celelalte mecanisme legale de remediere, și înțeleg să le exercit, dacă va fi necesar. Înainte de a recurge însă la mecanisme externe de remediere, am considerat de datoria mea instituțională să ofer Parchetului General oportunitatea de a-și examina și de a-și restabili propria credibilitate, prin reanalizarea unei cauze instrumentate, în opinia subsemnatului, cu vădită deficiență sub mandatul anterior.

Dacă această încredere se va dovedi neîntemeiată, voi consemna public acest fapt, alături de toate elementele descrise în prezenta revenire, ca pe un nou punct dintr-un șir, regretabil de lung, de eșecuri instituționale ale statului român în confruntarea cu fenomenul de captură instituțională, și voi acționa în consecință, prin toate căile legale care îmi stau la dispoziție în calitate de deputat, de denunțător și de cetățean.

V. CONTEXTUL INSTITUȚIONAL ACTUAL

Subsemnatul iau act de faptul că, la data prezentei reveniri, domnul Alex Florența nu mai exercită funcția de Procuror General al României, mandatul său încheindu-se la data de 31 martie 2026.

De asemenea, iau act, din informațiile publice oficiale, că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii NU a reușit, după patru runde succesive de vot (11 martie, 24 martie și runda finală din 31 martie 2026), să acorde avizul favorabil propunerii ministrului justiției de numire a domnului Alex Florența în funcția de procuror-șef adjunct al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), votul rămânând în mod constant la balotaj 3–3 până la expirarea termenului legal de 30 de zile, situație care, în opinia subsemnatului, poate fi interpretată ca exprimând rezerve ale corpului profesional al procurorilor cu privire la capacitatea managerială a fostului procuror general.

Subsemnatul îmi exprim convingerea că, odată cu părăsirea înaltei funcții de Procuror General al României, modul de gestionare a cauzei 159/306/P/2024 ridică, în opinia subsemnatului, serioase semne de întrebare privind standardul managerial și profesional aplicat în mandatul anterior, semne de întrebare a căror substanță este confirmată indirect de chiar votul repetat al Consiliului Superior al Magistraturii. Această împrejurare îmi întărește încrederea că noua conducere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza cu obiectivitate deplină modul în care a fost instrumentat dosarul 159/306/P/2024.

VI. SOLICITĂRI

Rezumat executiv:

Prezenta revenire are ca obiect trei deficiențe majore în soluționarea întrebării parlamentare nr. 4024A/11.02.2026: (i) necomunicarea către subsemnatul, în calitate de denunțător, a ordonanței de clasare din 12.02.2026, contrar obligației prevăzute expres de art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală; (ii) declinarea nelegală a competenței către o unitate de parchet inferioară (Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget), în pofida depășirii pragului legal pentru competența obligatorie a Direcției Naționale Anticorupție; (iii) omiterea totală a componentei Bejeriță, schema sistemică de intermediere nejustificată pe 5 proiecte majore de infrastructură din județul Timiș, care constituia obiectul principal al întrebării parlamentare. Această omisiune totală echivalează cu lipsa unui răspuns la obiectul principal al controlului parlamentar.

În considerarea celor expuse, în temeiul art. 112 din Constituția României, al art. 5 alin. (1) și (3) din Legea nr. 304/2022 privind atribuțiile Ministerului Justiției, al art. 289–290 din Codul de procedură penală, al art. 339–341 din Codul de procedură penală (cu privire la calea procedurală pe care o voi exercita separat), precum și al obligațiilor ce îmi revin în exercitarea controlului parlamentar, SOLICIT Ministerului Justiției și informez, spre luare la cunoștință, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la următoarele:

1. REEVALUAREA INTEGRALĂ a modului de instrumentare a cauzei la nivelul Secției de urmărire penală a PÎCCJ, sub coordonarea actualei conduceri a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu analizarea în mod expres a:

• componentei de delapidare (art. 295 CP), care nu a fost analizată în ordonanța din 12.02.2026, deși era expres descrisă în denunțul formulat la 05.03.2025;
• componentei privind funcționarii Curții de Conturi (art. 267, 269, 297 CP, Busuioc Mihai, Lazăr Sorin), care formează obiectul plângerii din 12.03.2026 și care NU putea fi soluționată prin ordonanța anterioară din 12.02.2026;
• componentei privind potențialele fapte de corupție și asimilate corupției (Legea nr. 78/2000), prin examinarea posibilei incidențe a relațiilor de notorietate publică descrise în Secțiunea IV.2 asupra modului de instrumentare a cauzei sub mandatul anterior;
• competenței legale obligatorii, DNA pentru componenta Bethausen, având în vedere prejudiciul de 14.686.650 lei calculat de subsemnatul pe baza documentelor tehnice și a constatărilor de control (depășind de aproximativ 14 ori pragul de 200.000 EUR prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 43/2002), la care se adaugă straturile suplimentare necuantificate de prejudiciu descrise în Secțiunea III.3 lit. b), și calitatea de funcționari publici a făptuitorilor;
• recalificării juridice a faptelor pentru includerea art. 367 Cod penal (grup infracțional organizat) și a art. 295 Cod penal (delapidare), în considerarea elementelor de fapt descrise în Secțiunea III.3 lit. c);
• recunoașterii calității procesuale de denunțător a subsemnatului și comunicării integrale a ordonanței de clasare din 12.02.2026, în temeiul art. 316 alin. (1) Cod procedură penală.

2. CLARIFICAREA SITUAȚIEI PROCEDURALE A COMPONENTEI BEJERIȚĂ, schema sistemică de intermediere nejustificată în aprovizionarea cu agregate minerale pentru cele 5 proiecte majore de infrastructură din județul Timiș (Autostrada A1 Margina–Holdea, Centura de Sud Timișoara, CF Timișoara–Lugoj–Caransebeș, Varianta Vest Timișoara/Mahle–Săcălaz și Autostrada A9 Remetea Mare–Jebel), care formează obiectul sesizării subsemnatului din 24.02.2026 și constituie obiectul principal al întrebării parlamentare nr. 4024A/2026, aspect omis în totalitate din răspunsul fostei conduceri PÎCCJ, cu comunicarea oficială a stadiului cercetărilor către subsemnatul, în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură penală.
3. DEZINVESTIREA Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget de cauza 159/306/P/2024/dl, în considerarea regulilor de competență materială și personală obligatorii pentru cauze cu făptuitor identificat având calitatea de ordonator de credite și prejudiciu de această amploare.
4. EVALUAREA COMPETENȚEI DIICOT pentru componenta Bethausen, în considerarea calificării ca grup infracțional organizat (art. 367 Cod penal) și a competenței obligatorii prevăzute de art. 12 lit. a) din OUG nr. 78/2016, calificare ignorată în mod nejustificat de ordonanța din 12.02.2026.
5. INFORMAREA SUBSEMNATULUI, în calitate de denunțător, cu privire la măsurile dispuse, în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură penală.
6. VERIFICĂRI INTERNE la nivelul Secției de urmărire penală a PÎCCJ cu privire la modul de instrumentare a dosarului 159/306/P/2024 sub mandatul fostei conduceri, inclusiv prin sesizarea Inspecției Judiciare din cadrul CSM dacă elementele identificate justifică acest demers, cu accent pe potențiala incidență a relațiilor de notorietate publică descrise în Secțiunea IV asupra imparțialității deciziei procedurale dispuse la 12.02.2026 și asupra respectării obligației de abținere prevăzute de Codul deontologic al magistraților.

Solicit un răspuns punctual, pe fiecare dintre aspectele enumerate mai sus, în termenul legal prevăzut pentru întrebările parlamentare.

VII. PRECIZĂRI FINALE

Prezenta revenire este transmisă în considerarea încrederii subsemnatului în capacitatea Ministerului Justiției de a-și exercita atribuțiile legale de coordonare a sistemului judiciar și a actualei conduceri a Parchetului General, în persoana doamnei Procuror General Cristina Chiriac, de a restabili rigoarea procedurală și standardul profesional adecvat unei instituții fundamentale a statului de drept.

Mențin în mod expres, ca obiect autonom care nu a fost niciodată analizat de Secția de urmărire penală a PÎCCJ, plângerea penală din 12.03.2026 împotriva domnilor Busuioc Mihai, Lazăr Sorin, primarului Lihoni Ioan și responsabililor Camerei de Conturi Arad, de competența exclusivă a Parchetului General.

Reiterez, totodată, fără echivoc, că aștept rezultatele cercetărilor privind sesizarea din 24.02.2026 (componenta Bejeriță), sesizare care formează obiectul principal al întrebării parlamentare nr. 4024A/11.02.2026. Voi monitoriza în continuare, prin toate căile legale de care dispun, evoluția cercetărilor pe această componentă, până la stabilirea adevărului judiciar.

Prezenta revenire este formulată cu respectarea principiilor legalității, bunei-credințe și loialității instituționale, având ca unic scop clarificarea unei situații de interes public major și asigurarea funcționării corespunzătoare a mecanismelor statului de drept.

The post Florin-Cornel POPOVICI – Întrebare – Solicitare adresată Ministerului Justiției, în calitate de autoritate publică prin care s-a soluționat întrebarea parlamentară nr. 4024A/11.02.2026 appeared first on AUR.