Potrivit acestuia, tensiunile din regiune au început deja să producă efecte pe piețele internaționale, unde se înregistrează creșteri semnificative ale prețurilor la energie.

„Subiectul central al acestor zile este criza economică care se prefigurează și care începe să se dezvolte ca urmare a conflictului din Iran. Vedem deja evoluții foarte clare ale indicatorilor energetici. Prețul țițeiului Brent a ajuns la 107 dolari pe baril, iar acum se situează între 104 și 105 dolari. De asemenea, țițeiul Ural era vineri la 91 de dolari pe baril și probabil că astăzi va fi mult mai mare”, a declarat liderul senatorilor AUR.

Acesta a atras atenția că și prețul gazelor naturale tranzacționate pe bursa de la Amsterdam a crescut rapid, de la 54 de euro pe megawatt/oră dimineața la aproximativ 62–63 de euro pe megawatt/oră în cursul zilei.

În opinia lui Petrișor Peiu, aceste evoluții arată că o criză energetică globală este deja în curs de dezvoltare, însă România este prinsă nepregătită.

„Am vrut să vedem în acest context ce a făcut guvernul pentru a se pregăti de o criză care se anunța de mult timp. De luni de zile se vorbește despre posibilitatea unei intervenții americane și israeliene în Iran, iar acum vedem că s-a întâmplat. Din păcate, guvernul nu a făcut nimic pentru a pregăti economia românească pentru această situație”, a afirmat acesta.

Liderul senatorilor AUR a prezentat o serie de întârzieri majore în sectorul energetic care, în opinia sa, vulnerabilizează România în fața unei crize energetice globale. Printre acestea se numără întârzierile la centralele de la Turceni și Ișalnița, care nu au nici măcar constructorul desemnat după cinci ani, precum și faptul că centrala de la Iernut nu este finalizată după o întârziere de șapte ani.

Totodată, centrala de la Mintia nu este funcțională, deși turbina pentru primul grup energetic este deja adusă, iar conexiunea la alimentarea cu gaze nu a fost realizată.

„La 31 august 2026 dispar toate carierele de lignit și toate grupurile energetice pe lignit de la Complexul Energetic Oltenia. În același timp, centralele cu pompaj invers, despre care se vorbește de ani de zile, nu au stabilit nici măcar constructorul”, a subliniat senatorul, Petrișor Peiu.

Acesta a atras atenția că situația se va complica și mai mult în perioada următoare, deoarece reactorul 1 de la Cernavodă va intra în modernizare, ceea ce va scoate din sistem aproximativ 740 de megawați.

De asemenea, liderul senatorilor AUR a criticat faptul că mai multe hidrocentrale aflate într-un stadiu de finalizare de peste 90% nu au fost finalizate, inclusiv două pe Jiu și una pe Mureș.

În ceea ce privește sectorul gazelor naturale, Petrișor Peiu a subliniat că exploatarea zăcământului Neptun Deep nu a început încă, iar licența de explorare a fost prelungită cu doi ani. Totodată, producția de gaz provenită de la Black Sea Oil & Gas este exportată în Bulgaria în baza unui contract pe 10 ani, în timp ce pentru zăcământul de la Caragele nu a început niciun program de explorare.

Problemele se regăsesc și în sectorul rafinării. Potrivit liderului senatorilor AUR, rafinăria Petrotel Lukoil este închisă, iar statul român nu are o soluție pentru această situație. În plus, rafinăria Petromidia este și ea închisă de mai multe luni și are datorii de aproximativ 1,6 miliarde de euro.

„Rafinăria de la Pitești este închisă din 2010 și am rămas practic cu o singură rafinărie funcțională, la Brazi. În aceste condiții, criza din România se va manifesta în primul rând pe piața motorinei, unde depindem puternic de importuri”, a explicat Peiu.

Acesta a avertizat că economia românească intră într-o perioadă extrem de dificilă, în care criza energetică globală se suprapune peste o contracție economică internă.

„Avem deja o contracție economică de 1,9% în trimestrul patru al anului trecut, care se adaugă altor trimestre cu scădere. Suntem din nou în contracție și în primul trimestru al acestui an. Practic, peste criza economică internă se suprapune acum o criză energetică internațională extrem de agresivă”, a spus liderul senatorilor AUR.

În acest context, AUR consideră că guvernul trebuie să adopte urgent măsuri pentru a limita efectele stagflației, combinația periculoasă dintre recesiune economică și inflație ridicată, și pentru a reduce impactul scumpirilor asupra economiei românești.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „România este nepregătită pentru criza energetică care se amplifică pe fondul conflictului din Iran” appeared first on AUR.

„Să înțelegem ce ni se întâmplă. Să urmărim în paralel:

1. Evoluția din ultima săptămână a prețului gazului american: de la un minim de 2,77 dolari/MMBTU (echivalent cu 8,12 euro/MWh) la un maxim de 3,17 dolari/MMBTU (echivalent cu 9,28 euro/MWh)

2. Evoluția prețului gazului european în ultima săptămână: de la un minim de 29,3 euro/MWh la un maxim abrupt de 62,76 euro/MWh și acum o stabilizare la 53,59 euro/MWh .

Și mai simplu: înainte de războiul din Iran, gazul era de trei ori și jumătate mai scump în UE decât în SUA. Acum este de aproape șase ori mai scump!

Iată și care sunt industriile în care se consumă cel mai mult gaz în UE: industria chimică/petrochimică (32%), ciment, sticlă și ceramică (13%), industria alimentară (13%), rafinarea petrolului (8%), industria metalurgică (7%), industria hârtiei și cartonului (7%). Plus încălzirea populației.

Oare de câte ori ar trebui să fie gazul mai scump în UE decât în SUA pentru a putea să priceapă și Comisia Europeană ceva din economie și competitivitate?”, a declarat liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu.

The post Petrișor Peiu (senator AUR): „Nepriceperea Comisiei Europene a făcut ca gazul din UE să fie de șase ori mai scump decât cel din Statele Unite” appeared first on AUR.

„Cea mai mare greșeală pe care putem să o facem atunci când încercăm să înțelegem ce se întâmplă acum în Iran este să privim dinspre trecut. Trecutul nu mai este astăzi o carte de învățătură, în niciun caz pe această speță. Dacă vrem să înțelegem ceva, trebuie să privim dinspre viitor. Viitorul însă nu îl știm, dar avem o indicație extrem de importantă numită strategia de securitate a SUA. De la aceste indicații ar fi cel mai judicios să încercăm să înțelegem. Trump nu mai vrea, se pare, să fie reamintit pentru războaiele pe care le-a oprit, ci pentru modul în care a implementat acest document.

În Strategia de securitate a Statelor Unite sunt numite explicit emisfera vestică și tot ce s-a întâmplat acolo. Groenlanda, Venezuela, poate Cuba fac parte din același portofoliu. Se vorbește despre Uniunea Europeană, Europa mai precis, și cum se poate salva Europa de ea însăși. Se vorbește acolo despre războiul din Ucraina, care trebuie oprit, inclusiv că NATO nu se va mai extinde. Deci o soluționare în termenii sferelor de influență. Se vorbește despre China, dar se vorbește și despre Orientul Mijlociu. Problema Orientului Mijlociu, din perspectiva strategiei de securitate americană, este că acolo trebuie să fie pacificare, să fie pace și Israelul să fie securizat.

Cum se obține asta? Singurul actor neclarificat din punct de vedere al securității astăzi este Iranul. De ce este singurul actor? Inclusiv pentru că invazia americană din 2003 în Irak a demantelat Irakul ca actor de securitate capabil să echilibreze prezența Iranului în regiune.

Prin urmare, Iranul a rămas singur, capabil să controleze multe mize securitate, inclusiv să amenințe Israelul. Și, din punctul acesta de vedere, erau două opțiuni. Primul, o pace cu Iranul, cu prețul demantelării oricărui program nuclear al Iranului și renunțarea la rachetele balistice, sau un război. Astăzi devine foarte limpede că Iranul nu putea să facă acea pace, pentru că americanii i-au cerut lucruri, din punctul de vedere al Teheranului, ultimative și inacceptabile. Actualul regim, fostul regim, mai degrabă, de la Teheran, era evident într-o criză majoră, cu o populație care era pregătită, probabil, să-l debarce. Dacă Teheranul accepta pacea americană, renunțarea la programul nuclear, renunțarea la rachetele balistice, probabil că ar fi fost victimă propriului popor.

A doua opțiune, războiul. Dacă Iranul nu accepta pacea propusă de americani, devenea victimă a americanilor. Probabil că fostul regim a preferat să dispară într-o bătălie cu dușmanul istoric al Iranului, adică America, decât să fie devastat de propriul popor.

Suntem în acest moment acolo unde suntem. Actualul regim va fi destabilizat, scos din joc, cel puțin pe termen scurt și mediu. Întrebarea fundamentală este ce urmează după asta. Toată lumea se întreabă dacă ce se întâmplă în Iran va fi la fel cu ce s-a întâmplat în Irak și așa mai departe. Se confruntă două viziuni.

Viziunea 1979 a Iranului, viziunea ayatolahilor, anul revoluției care a schimbat politica Iranului, cu Viziunea 2013 a Arabiei Saudite. O viziune bazată pe faze de secularizare, resuscitarea elementului național, minimalizarea identității religioase și un nou model de dezvoltare pentru Arabia Saudită. Sună un pic idealistic să pui în comparație viziunea 1979 a Iranului cu viziunea 2030 a Arabiei Saudite, dar despre asta se vorbește.

Ce se va întâmpla cu Iranul? Probabil însă că lucrurile sunt un pic mai nuanțate. Probabil că miza asta, a ce se va întâmpla cu Iranul, nu e atât de importantă. Dezechilibrul Orientului Mijlociu a fost generat de faptul că Iranul a rămas singurul actor major după invazia din 2003. Și dacă americanii vor face o compensare a Irakului din 2003 prin transformarea Iranului în Irak, atunci problema de securitate a Orientului Mijlociu se va pune în alți termeni.

Un Iran transformat în Irak, fie și disfuncțional, este un răspuns la problema de securitate și un răspuns pentru Israelul care se simte în continuare amenințat. Nu un răspuns definitiv, dar un răspuns.

În paranteză fie spus, dacă Benjamin Netanyahu, contestatul premier al Israelului, va obține o victorie, fie pe termen scurt împotriva Iranului, plus eforturi pentru completarea hărții Israelului după perceptele biblice, prin acaparare de teritorii, va deveni „premierul mesianic” care se dorește să fie și probabil unul dintre cei mai mari premieri sau politicieni din istoria Israelului.

Există un „dacă” aici, dar există premisele pentru asta, mai ales în perspectiva alegerilor de la sfârșit de an.

Din punctul acesta de vedere, viitorul sună… altfel. Un Iran demantelat pe termen scurt nu înseamnă că, pe termen lung, nu va avea decât o singură prioritate în minte: obținerea armei nucleare. Astăzi, la Teheran, probabil că nu se mai discută în alți termeni, apropo de viitor.

Teheranul a înțeles că fără armă nucleară nu se poate apăra. Jocul s-a terminat pentru el. Și, când va ieși din această criză, eforturile pe termen lung vor fi să obțină arma nucleară. Ceea ce se întâmplă astăzi în Iran va fi continuat în alte forme, evident, și pe viitor. Iranul nu trebuie să obțină arma nucleară și asta va fi viitoarea problemă de securitate, dar de alt tip. Dar asta e o temă pentru… viitor.

Cum se văd lucrurile acestea de la București? Se văd foarte limpede. Ce se întâmplă în Iran arată foarte clar orbirea Bucureștiului în termeni de securitate. Pariul pe UE a fost o greșeală strategică.

Unde este Uniunea Europeană în acest conflict? Este unde este în toate conflictele majore de pe mapamond, astăzi: nicăieri. UE nu are o poziție, are diverse poziții. UE bâjbâie, este reactivă de fiecare dată, nu poate face nimic să schimbe lucrurile, poate doar să facă comentarii de subsol. Bruxellesul s-a transformat, Bruxellesul securității, așa-zicând, s-a transformat într-un institut, într-un think-tank care face comentarii politice. Nu face istoria, comentează istoria.

Ideea care apare acum în sistem, că de fapt putem să lucrăm și cu America, și cu Uniunea Europeană, este o idee reșapată provenită din educația diplomatică a României vreme de 30 de ani. Vreme de 30 de ani am crezut că nu trebuie să răspundem la întrebarea pe cine iubim mai mult, pe mama sau pe tata.

Astăzi, în termeni de securitate, trebuie să răspundem la această întrebare într-un mod foarte coerent. Să echivalezi UE cu SUA sau NATO înseamnă să nu înțelegi nimic. Nu e vorba de opțiuni personale, este vorba de opțiuni naționale. Problema de securitate a României nu se poate rezolva fără reluarea parteneriatului strategic cu America. Un efort pe care actuala putere nu îl poate face.

Tot ce se întâmplă în lume, tot ce se întâmplă pe planetă, nu ne transmite decât un singur semnal politic: actuala putere trebuie să plece cât mai repede, pentru că nu are soluție la niciuna dintre problemele pe care le-am sugerat mai sus, fie că e vorba de problematica internă, fie că e vorba de problematica externă”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.

The post Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Ce se întâmplă în Iran arată foarte clar orbirea Bucureștiului în termeni de securitate” appeared first on AUR.