Într-o declaraţie politică prezentată în Legislativ, deputatul a denunţat creşterea alarmantă a influenţei Ungariei în judeţul Bacău, atât pe plan economic, cât şi pe plan cultural, educaţional şi religios.

„Nu putem ignora faptul că, pentru prima dată în istorie, UDMR, o filială a partidului FIDESZ din Ungaria, are un subprefect în judeţul Bacău. Aceasta nu este o simplă coincidenţă, ci face parte dintr-un plan bine pus la punct, denumit «Kós Károly», care vizează maghiarizarea romano-catolicilor din zonă, numiţi de Budapesta cu termenul ofensator «ceangăi»”, a declarat deputatul Robert Alecu.

Deputatul a subliniat că acest plan, derulat în 16 judeţe intracarpatice ale României, inclusiv în Bacău, reprezintă o încălcare flagrantă a legislaţiei române, a cadrului juridic bilateral şi a celui european în materie de relaţii dintre state. „Acţiunile Ungariei, care par inofensive la prima vedere, sunt de fapt forme subtile de corupere identitară, menite să creeze o identitate separată, care să nu se mai regăsească în valorile şi tradiţiile noastre româneşti”, a adăugat el.

Robert Alecu a criticat lipsa de reacţie din partea autorităţilor române în faţa acestor acţiuni subversive. „Este inadmisibil ca un stat străin să intervină atât de profund în afacerile interne ale României, fără ca autorităţile noastre să ia măsuri decisive. De ce nu a fost convocat niciodată ambasadorul Ungariei pentru explicaţii? De ce nu există note de protest sau declaraţii oficiale ale Guvernului României care să condamne aceste acţiuni?”, a întrebat deputatul.

Identitatea românească este pusă în pericol, iar acţiunile Ungariei, prin biserici, şcoli, finanţări şi programe culturale, erodează spiritul românesc în Bacău şi în alte judeţe ale ţării. „Nu putem permite ca acest lucru să continue. Am interpelat Guvernul şi Ministerul de Externe, cerând formularea unui dezacord oficial faţă de derularea pe teritoriul României, fără consimţământul ţării noastre, a Planului «Kós Károly», şi suspendarea imediată a programelor prin care Budapesta promovează printre romano-catolicii din Bacău o identitate etnică străină”, a declarat Robert Alecu.

Deputatul a concluzionat prin a denunţa politicile şi practicile de maghiarizare forţată la care recurge Budapesta, sub ochii unei guvernări compuse din PSD, PNL, UDMR şi Minorităţi. „Ca romano-catolic şi reprezentant al băcăuanilor în Parlamentul României, îmi asum responsabilitatea de a proteja identitatea şi valorile româneşti. Solicit autorităţilor statului să ia măsuri urgente pentru a stopa aceste acţiuni subversive”, a subliniat deputatul Robert Alecu.

The post Robert Alecu – Comunicat de presă – Denunţ ferm planul subversiv maghiar „Kós Károly”, derulat în judeţul Bacău, şi solicit intervenţia urgentă a autorităţilor române appeared first on AUR.

“Familia creştină”

După învăţătura Sfintei noastre biserici, familia este un aşezământ dumnezeiesc şi temelia vieţii de obşte. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre bărbat şi femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa sfântului altar. Această legătură răsare din imboldul firesc, sădit de Dumnezeu în om. “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Efes. 5, 31).

Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura sfintei biserici despre căsătorie:

1. Unitatea şi egalitatea. Familia trebuie să fie întemeiată prin legătura dintre un singur bărbat şi o singură femeie. “Fiecare bărbat să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său” (I Cor. 7, 2).Sfânta noastră biserică nu îngăduie legătura dintre bărbat şi mai multe femei, căci aceasta înjoseşte femeia. În familia creştină femeia este soţie, adică tovarăşa de viaţă şi împreună – lucrătoare cu bărbatul, în toate. Creştinismul a ridicat femeia din starea de înjosire faţă de bărbat, în care se găsea mai înainte, şi a aşezat-o în toată vrednicia ei de fiinţă creată “după chipul lui Dumnezeu”, precum spune Sfântul Apostol Pavel: “Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28).Astfel, creştinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceeaşi preţuire ca şi bărbatului. Nu mult mai târziu, orânduielile omeneşti i-au recunoscut şi ele femeii drepturi şi îndreptăţiri alături de bărbat.
2. Dragostea şi buna învoire dintre soţi. Când sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la întemeierea unei familii, atunci rareori traiul între soţi este fericit.
3. Curăţia. Soţii să nu fie în apropiata înrudire trupească şi sufletească. Prin canoanele sale, sfânta noastră biserică a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinţă încheierea căsătoriei.
4. Sfinţenia. Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul Apostol Pavel numeşte căsătoria, prin care se înfiinţează familia, Taina mare, dar nu altfel, ci numai dacă ea este întemeiată, în Hristos şi în biserică (Efes. 5, 32). Pentru însemnătatea pe care familia o are în viaţa de obşte, binecuvântarea dumnezeiască este de neapărată trebuinţă.
5. Trăinicia. Căsătoria să fie pentru toată viaţa, căci: “Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: “Celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia” (I Cor. 7,10-11). În afară de moartea trupească, sfânta biserică îngăduie desfacerea legăturii dintre soţi (divorţul) numai din pricini morale asemănătoare morţii trupeşti, cum sunt: necredincioşia (adulterul) sau alte legături trupeşti neîngăduite (Matei 19, 9).

După învăţătura sfintei noastre biserici, scopul familiei este:

1. Naşterea de copii, spre înmulţirea neamului omenesc şi a credincioşilor sfintei biserici;
2. Ajutorarea soţilor întreolaltă, pentru uşurarea vieţii;
3. Ocrotirea moralităţii soţilor.

S-a mai spus că omul este creat pentru viaţa în societate, adică pentru a trăi împreună cu semenii săi: “Şi a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2,18). Cea dintâi formă a vieţii de obşte este tocmai familia. Pe familie se întemeiază apoi toate celelalte forme de viaţă obştească.

Dar familia nu este numai sâmburele din care creşte obştea (societatea) omenească, ci ea este şi cel dintâi aşezământ de creştere morală a omului, neapărat necesar pentru bunăstarea societăţii. Familia este răsadniţa de virtuţi şi izvor de întărire morală. În sânul ei îşi primeşte copilul primele îndrumări de viaţă, care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna. Căci, dacă temelia bunei creşteri a copilului este dragostea şi înţelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai întâi şi cel mai bine în familie. Numai părinţii au dragoste faţă de copiii lor în măsura cea mai mare şi numai ei au prilej potrivit şi îndelungat să înţeleagă deplin firea fiecărui copil al lor.

Pentru a-şi putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creşte oameni cinstiţi în orice privinţă, familia creştină trebuie să se călăuzească după îndrumările morale sănătoase care se găsesc în învăţătura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, păstrătoarea adevărurilor veşnice.

Familia este alcătuită din părinţi şi copii. Părinţii au datorii faţă de copii, iar copiii faţă de părinţi.

Pe lângă părinţi şi copii, familia mai cuprinde şi pe celelalte rude, oricât de depărtate. De aceea, toate rudele trebuie să se iubească, să se respecte şi să se ajute, iar felul acesta de viaţa să pătrundă în toată societatea omenească, adică în marea familie a neamului omenesc. În această mare familie a omenirii, care, după învăţătura creştină, are ca Tată pe Dumnezeu, toţi oamenii sunt fraţi între ei, prin Hristos.

Aşadar, familia creştină trebuie să fie vatră, în care focul dragostei să nu se stingă niciodată şi de la care să se încălzească omul şi obştea omenească.

The post Aelenei Dănuț – Intervenție referitoare la “Familia creştină” appeared first on AUR.

Astăzi, vreau să încep declaraţia politică cu un citat de Jean Monnet “Părintele Europei” – “Noi nu coalizăm statele, ci unim oamenii”.

Pe lângă Ziua Europei, sărbătorită şi de România începând din 2007, în urma aderării la Uniunea Europeană, 9 mai este ziua unei triple sărbători pentru naţiunea română. Este data la care, în 1877, a fost proclamată independenţa de stat a României, în 1945 s-a consemnat victoria coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, iar din 2007 aniversăm şi Ziua Europei.

9 mai a fost aleasă ca zi a Europei de Consiliul European de la Milano, în 1985, întrucât s-a considerat că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună “bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”.

România trebuie să fructifice pe deplin şansa de a face parte din Uniunea Europeană, partener egal la construcţia unei Europe a valorilor împărtăşite. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică şi socială care ţine cont, în acelaşi timp, de dimensiunile de mediu şi regională, garanţii ale unui nivel de viaţă decent pentru toţi cetăţenii. Avantajele pentru statele membre din Uniunea Europeană sunt tangibile – comerţul cu statele candidate duce la crearea de locuri de muncă, stabilitate politică, cadrul politic stabil conduce nu numai la buna vecinătate, dar şi la o economie puternică.

Poporul român are mai mult decât oricând nevoie să rămână unit. Încrederea reciprocă trebuie să constituie temelia unei viziuni coerente, în care fiecare dintre noi să aibă un rol bine determinat.

De aceea, spun astăzi că trebuie să le mulţumim tuturor românilor, indiferent de palierul pe care se află în viaţa cotidiană, şi să milităm pentru un spirit al diplomaţiei, al unităţii şi al privirii spre viitor cu încredere.

La mulţi ani, România!

La mulţi ani, Uniunea Europeană!

The post Păunescu Silviu-Titus – Intervenție despre “Ziua Europei şi Ziua Independenţei Naţionale” appeared first on AUR.