Mai concret, filialele din România pot cumpăra din țara- mamă diverse echipamente și software, dar și servicii precum: management, consultanță, drepturi de proprietate intelectuală.

În plus, majoritatea multinaționalelor iau credite intra-grup din țările mamă și uneori declară dobânzi nejustificat de mari în contul acelor credite.

Cum a vrut statul român să combată acest fenomen de „export de profit”? Impunând o taxă numită IMCA (impozitul minim pentru cifra de afaceri) de 1% din cifra de afaceri pentru companii cu cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro anual. Practic, IMCA de 1% pe cifra de afaceri echivala cu un impozit pe profit de 16% , la o rată a profitului de 6%, adică, practic, îi penaliza pe cei care nu declarau (fie mințeau, fie nu făceau) o rată a profitului de minim 6%!

Numai că acest impozit nu putea acționa doar asupra multinaționalelor, el fiind valabil și pentru companiile românești mari. S-a creat, astfel, o asimetrie evidentă, căci firmele românești nu puteau exporta profitul în alte țări (legislații). Iar, la modul general, acest tip de impozit afectează atât pe cei care fac „optimizare fiscală”, cât și pe cei care nu fac și, mai ales îi afectează pe cei care au afaceri cu margine foarte mică și care chiar nu realizau rate de profit de 6%.

La presiunea OCDE și a mai multor state străine, guvernul Bolojan a decis să desființeze IMCA începând cu 1 ianuarie 2027. De atunci încolo, ne vom întoarce la situația de dinainte de introducerea IMCA, atunci când ANAF ar fi trebuit să verifice la sânge „prețurile de transfer”, adică să verifice corectitudinea prețurilor la tranzacțiile intra-grup. Lucru care s-a dovedit imposibil în trecut și care nu va funcționa nici acum. De ce? din cauza presiunilor altor state (mai mari și mai influente) asupra guvernului, dar și din cauza imposibilității ANAF de a se lupta cu un sistem mai sofisticat și cu resurse mai bune de a extrage mari părți din profit.

Și atunci care este soluția care să ferească România de optimizare fiscală? Păi hai să ne uităm la respectivele tranzacții:
– Cum adică firma din România cumpără servicii de management de la compania-mamă, dacă firma din România are directori și administratori , trimiși de firma-mamă și care sunt oricum bine plătiți aici? Ce management poate cumpăra Dacia de la Renault, în afara zecilor de directori de la Mioveni? Nu cumva este o cheltuială inventată?
– Cum adică firma din România cumpără consultanță din țara -mamă? Ce fel de consultanță? Nu pare cam trasă de păr, nu cumva este doar o modalitate de a exporta din profit?
– La fel și drepturile de proprietate intelectuală. Adică firma din România cumpără dreptul de a-și pune pe produse eticheta cu numele firmei-mamă? Este așa ceva credibil?
– Poate oare cineva justifica o dobândă la un credit luat de la firma mamă care este mult mai mare decât dobânda medie din țara de origine? Până la urmă, iei credit intra-grup tocmai pentru a fi mai ieftin decât un credit luat în România, nu?

Concluzia: Da, IMCA trebuie desființat, dar nu pentru că așa vor statele străine ci pentru că afecta și firmele românești mari și cu marje mici de profit.

Dar ceva trebuie pus în loc: interzicerea deductibilității fiscale a cheltuielilor cu managementul, consultanța și drepturile de autor în raport cu compania-mamă. În plus deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda la credite intra-grup poate fi limitată la o valoare a dobânzii medie din statul de origine.

Dacă doar se va desființa IMCA, fără a pune nimic în loc, bugetul țării va suferi pierderi uriașe”, a declarat Petrișor Peiu, liderul senatorulilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR):”„Optimizarea fiscală”, o problemă rămasă nerezolvată de zeci de ani, care afectează veniturile bugetare și care creează mari dezavantaje firmelor cu capital românesc” appeared first on AUR.

“Un punct de plecare pentru discuția privind taxarea multinaționalelor:

1. Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA)a apărut pentru a combate „optimizarea” profiturilor de către companiile mari, cu cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro. Dacă acel impozit era de 1% din cifra de afaceri , era echivalentul unui impozit de profit de 16% plătit pentru un profit corespunzător unei rate a profitului de 6%.

2. Cu alte cuvinte, oricine declară un profit mai mic de 6% din cifra de afaceri, practic prin impozitul pe profit va plăti către stat o sumă mai mică decât IMCA .

3. OCDE a impus și guvernul a acceptat desființarea IMCA, ceea ce înseamnă liber la „optimizare” fiscală, liber la ascunderea în țara de origine, fără taxare, a profiturilor.

4. Iată doar câteva cifre greu credibile, care alimentează ideea că sunt multinaționale care își optimizează profiturile, adică trimit sub formă de plăți pentru servicii profiturile către firmele mamă :
– firma românească Romgaz declară un profit de 41% din cifra de afaceri, în vreme ce firma austriacă OMV, din aceeași industrie, declară un profit de doar 10% din cifra de afaceri (pe 2025)!
– magazinele românești Dedeman declară un profit de 12%, iar magazinele germane Lidl și Kaufland declară profituri de 5%, respectiv 4%!
– Francezii de la Renault și turcii de la Ford Otosan declară profituri de doar 2% din cifra de afaceri!
– lanțurile de benzinării OMV, respectiv Mol declară profituri de doar 2%, respectiv 3% din cifra de afaceri!
– constructorul Tehnostrade declară un profit de 10%, în vreme ce constructorii Spedition UMB și SA&PE, în aceeași industrie, declară profituri de 5%, respectiv 6%!

Concluzia: desființarea impozitului minim pe cifra de afaceri IMCA este, practic, o invitație la o joacă cu profiturile care va alimenta teoria „optimizărilor”.

Cineva de la ANAF ar trebui să ofere public o explicație pentru cifrele de mai sus, care exprimă asimetrii greu de justificat.

Cum poate să aibă Romgaz o rată a profitului de patru ori mai mare decât Petrom?

Cum poate Dedeman să aibă o rată a profitului dublă față de Lidl și Kaufland?

Cum se poate ca benzinăriile OMV și MOL să aibă rate ale profitului de 2-3%?”, a declarat Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR.

The post Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Desființarea impozitului minim pe cifra de afaceri IMCA este, practic, o invitație la jocul cu profiturile care va alimenta teoria «optimizărilor»” appeared first on AUR.